Cuprind
în privirea mea
adâncul din cuvintele pietrei
încă nerostogolite
în prăpastiile sufletului.
Degetele mele
sunt rădăcinile din tulpina dorului
netulburat de viforul dorinţei
care lasă umbră
cu gust de pământ reavăn,
nenăscând încă înfloririle
adormite în vecerniile altor vremi.
Mă las cuprinsă în seva copacilor
- pentru aţi fi foşnet de înserare.
Rugă nevăzută
Din mir izvorâtă.
Devin
aroma din setea
Cu
care mereu mă cauţi
întîlnindu-ne
numai la margini
de
timp, în răsărituri sau apusuri
Sunt dincolo de trecerea
caravanelor de nori
în care gândurile tale lasă
umbre chemătoare,
falduri între orele înserării.
Mă
înfăşor în ele.adâncindu-mă
În
misterul nopţilor
prin
care mă cauţi.
Devin
nesomnul în truda ta veşnică
De
a mă găsi.
Te ascult …
Din tăcerea
care se adânceşte ,
chemare
altarelor
din adânc de mare.
Tu
eşti Dorinţa
Sublim si profund ! Exprima dorinta si trairile la cele mai inalte cote.
RăspundețiȘtergereMulțumesc. Mă bucur că sufletul tău este atât de minunat încât vede dincolo de cele scrise . ..
Ștergere