luni, 25 iulie 2016

Nu avem viitor!


Ceea ce experimentăm astăzi este rezultatul gândurilor /stărilor noastre de ieri. Nu a ,,gândirii” pentru că dacă am gândi multe acțiuni nu le-am mai face. Eu recunosc sincer asta!

Dacă facem o afirmație pentru viitor și nu pentru prezent, manifestarea ei poate fi mult întârziată. Viitorul nu are încă prezență, el depinzând exclusiv de hotărârile noastre-dacă le avem. Dacă nu, se modelează după cerințele subconștientului nostru mereu gata să ne dea o mână de ajutor în conformitate cu ce are înmagazinat. Vechile programe.

Ceea ce există astăzi este rezultatul a ceea ce am am activat prin participare conștientă sau nu(98%). Știm sau evităm să ne asumăm asta la modul foarte serios.  E ca un risc pe care uneori prea târziu ne dăm seama că era o șansă enormă.

Când gândim ( încă odată: conștienți sau nu) imprimăm în substanța invizibilă a Universului o formă care ne va urmări împlinindu-ne realitatea. De care ne mirăm că avem parte. 

Nu VISĂM constant la o REALIZARE! Treptat ne blazăm, mai scormonim după câteva învățăminte spirituale care să ne mai miște sufletește măcar pentru o zi ... și tot așa continuăm până la un moment când avem o sclipire că e ceva în neregulă. Unii acuză farmece, alții blesteme, ghinionul.... dar tu de ce ești pe lungimea lor de undă?!

Suntem singurii responsabili de atitudinea celorlați. Dovada este că schimbându-ne gândirea se schimbă și ei. Brusc! Spuneam cuiva acum că avem ocazia să vedem cum/ce s-a transmis genetic prin noi la copii noștri. 

Inainte se mai sărea câte o generație și erau afectați nepoții. Acum nu: vedem la noi sau la copii pentru că vin tot mai puține spirite la întrupare. Nu mai avem unde aruncă lucrurile nerezolvate. Șansa este extraordinară chiar dacă se lasă cu dureri, vânătăi, răni.

Voiam să pun titlul: nu faceți îngerii să plângă! Pentru că ei suferă la fel demult ca noi. Pentru noi.  Puterea omului a devenit enormă și parcă nu vrem să ne asumăm asta.

Căutați modalitatea de a fi mulțumiți cu cât aveți: material, sufletește. Asta e fericirea! 
Orice negare atrage exponențial mai mult. 

Spuneți-vă și repetați-vă o dorință. Dați-i o formă frumoasă, cât mai vie. Una este să-ți imaginezi ceva când ești bolnav de nemulțumire, chinuit de îndoieli, autoînvinuiri, criticist și alta este să-ți tapetezi castelul visurilor tale cu energia frumoasă a unui zâmbet.

Să se împlinească visul tuturor !




duminică, 24 iulie 2016

Darul plăților






Plăţi ţi se cer zi de zi prin modalităţi pe care nu avem putinţa de a le observa imediat, pentru că am luat de bună : ,,Dacă tot are Harul acesta, el mi-e dator mie, că aşa este „creştineşte”. Adică, omul  tot greşeşte, iar altul care a dat ani buni din viaţă, care a renunţat la multe, a plătit el însuşi, în multe şi poate chinuitoare moduri,  e și  dator să mă tot ajute. Adică, angajăm femeie de serviciu. Nu e chiar aşa! Nu vom învăţa mare lucru. Ceva din noi se va împotrivi. Refuzând să ajuţi pe cineva e cel mai mare bine pe care îl poţi face.Şi ţie şi lui! Îl poți determina să se îngrijescă singur cu mai multă atenție.

Plățile depind de:
- situaţia (momentană), financiară. Aici e un fapt real ( nu întâmplător dar fiecare va încerca să vadă şi să accepte de ce este aşa).
-  De valoarea informaţiilor/terapiei pe care simte fiecare că le-a primit. E vorba de.....conştientizarea proprie. Şi, evident de aplicare. 

-Unii consideră valoros ceea ce are un preţ mare. Altminteri nu vor lua în considerare nimic, sau aproape nimic din ceea ce primesc, dorindu-şi  din suflet. Conştientizarea lor este prin valoarea materială pe care o dau, ei având acest mod de apreciere. Nu e bine, nu e rău. Este aşa şi gata!  

Mi s-a spus – și așa este, că îndepărtez oamenii, și trebuie să înțeleg că acesta este sistemul lor de evaluare. Asta nu înseamnă că nu au nevoie - dar îi ,,determin” să perceapă că eu însumi nu  consider valoroase informațiile, cunoașterea. Că nu am încredere în mine etc. Și le dau dreptate și lor, le înțeleg lor punctul de vedere.

 VREAU SĂ PRODUC ACEST DECLIC, această ASUMARE PERSONALĂ. 

Este unul din cele mai dificile lucruri. Te atrage un seminar, un curs, un terapeut?! Gândește-te cât îți poți permite. Pregătește un plic - chiar și cu Mulțumiri sau cu cât îți poți permite atunci. Dar fără: dau mai puțin ca să mă duc în club sau în concediu etc...

Acesta va fi DARUL TĂU- PENTRU TINE ÎNSĂȚI. Te evaluezi așa pe tine. Simți și apreciezi ceea ce tu ai primit și știi că îți va folosi. Nu pot face asta în locul nimănui.

Vreau să ajut ca fiecare să CONȘTIENTIZEZE starea lui personală. Să perceapă dacă a ,,primit” ceva și –mai ales- să aprecieze ceea ce a primit, STABILIZÂND așa ENERGIA informației, a stării.  

99% din oameni nu sunt obișnuiți cu asta. Un preț și gata! Și-au luat de-o grijă! Se uită mirați la mine și tot insistă. Și eu mă uit curioasă la ei și aștept să văd ce or să facă. Cum ies din ,,încurcătură”. 

Și mai știu un lucru: CÂT DAI - ATÂTA AI!, spus direct: cu ATÂTA RĂMÂI !!! 

M-am convins de acest ADEVĂR  care poate irită pe unii care ,,vor un preț” pentru că așa sunt obișnuiți. Nu să evalueze singuri ceea ce este ÎN interior, starea lor, dacă s-a schimbat ceva. Rolul observatorului care stabilizează energia! Sunt un pic debusolați și nu le convine să-și asume responsabilitatea propriei decizii. Nici eu nu vreau să decid pentru alții.

 RĂMÂI doar cu cât ești în stare să apreciezi, SĂ CONȘTIENTIZEZI!!! 

Ori nu suntem deprinși să răsfoim foile sufletului pentru că imediat alergăm după altceva, mai valoros. Și sunt convinsă de aceste Adevăr. Atunci când devii conștient de ceva înseamnă că apreciezi tu însăți acea parte din tine și așa se stabilizează, îți aparține. Repet: îți APARȚINE! Când te pun în situația de a face singur o evaluare, treci în revistă ceea ce ai primit, devii conștient de starea ta. Și vei plăti în funcție de cât conștientizezi. Restul se va diminua, disipa in timp. Pentru că tu nu ai echilibrat balanța. Pentru că nu mai este a ta.


       Uneori am senzația că sunt persoane care plătesc pentru a scăpa de responsabilitatea asumării celor învățate, pentru a nu le practica. Dacă au plătit-deja e bunul lor și-l pot pune .....la păstrare! mare e comedia umană! dar ăștia suntem. Poate totuși cândva le va folosi. Încerc să văd din mai multe unghiuri același Adevăr. Pentru că este firescul vieții umane.

Și mai este ceva: am auzit –și mi s-a întâmplat și mie, persoane care au spus că doresc să facă un curs, să participe la seminarii , dar nu aveau bani. Insă - i-au primit. Dorința lor a fost atât de puternică încât au ,,atras” acei bani. Multe sunt de învățat și de aici. Au căpătat încredere în puterea lor de manifestare-cum se spune acum. Aici e conștientizarea Satelitului Doamne.