Spiritele Focului...Plăţile




Nu urî pe nimeni! Un îndemn creștinesc și nu numai. Ura este o stare care determină schimbări energetice și se ajunge la manifestarea lor ca/prin boală. Asta știe multă lume și fiecare încearcă să respecte îndemnul creștinesc. Dar: Nu urî nici pe cel mai mare dușman, pentru că....puterea lui se va trage din ura ta!!! Ura ta îl va hrăni și, vei rămâne legat de el până te va consuma, folosindu-se de energia ta, uneori în scopuri nu tocmai creștine. Și...,,karma” ta e gata, vei plăti chiar și pentru omoruri care vor fi făcute prin puterea urii tale, folosită de ...alții.!

 Evident nu știi că în afară de a nu-ți ,,place” cineva, de ați da cu părerea asupra aspectelor din viața personală a altcuiva (chiar dacă adaogi: ,,... da, nu e treaba mea!”) până la a urî profund, sunt persoane care ,,provoacă” asemenea manifestări. Iar tu, te lași prins în jocul lor. Sunt care provoacă ură, teamă, frică în alții. Sunt asemenea oameni puternici care au învățat să se ,,joace” așa. Nu ucid – sufletește și trupește- pe alții implicându-se, ci învățând să se detașeze, să observe, să  te manipuleze până în punctul în care vor ei să te aducă, fără ca măcar tu să bănui, apoi se folosesc de energia pe care tocmai le-o dai gratis.. Această ,,acumulare” o direcționează unde ,,trebuie” fără ca tu habar să ai, ei neparticipând emoțional sau ,,sufletește” deloc. 


Ura este o energie care ție oricum nu îți folosește, altuia da. Așa că  nu da prilejul înfăptuirii cine știe căror ,,fapte” chiar dacă tu nu ești participant direct. Ca apărare cosmică, nu se ia asta în considerare.

Iar ei, NU vor plăti. Știu, sunt rari asemenea oameni, dar.... SUNT!!! Pentru că ... noi, ceilalți trebuie să învățăm să vedem și aspectele subtile ale îndemnurilor. Pentru că.... tot nu ne-am dezbarat de a ,,spune” câte ceva...de a vedea paiul din ochiul celuilalt. Foarte bine aș putea acum nici io să nu scriu ...observațiile acestea. Luați-le ca atare. Simple observații și dacă vă ajută la ceva, voi primi gândurile bune. Altora, vă asigur că nu le voi răspunde, adică, nu voi ridica mănușa nimănui.

M-au marcat poveștile. Pe câteva le-am redat – cât/cum m-am priceput.Nu de dragul de a scrie. Pentru că descopeream Viața din ele, din subtilitatea celor citite cândva, iar acum ...le descifram în jurul meu.

Suntem aici  pentru a ÎNVĂȚA cu ADEVĂRAT să fim FERICIȚI. Și, fiecare ne alegem PROBELE: FOC, AER, PĂMÂNT, VÂNT, ETER, APĂ... care înseamnă spaime, frici, ură, mânii... Gama e foarte, foarte  diversă. Avem de unde alege. Și...CINEVA trebuie să le provoace, nu?! E o altă fațetă a monedei prezentată mai sus. Și...e cât se poate de reală. 

Este nevoie și de acei ,,cineva”. Unii sunt ca ajutor, dar  alții au învățat să profite de faptul că acest ,,ajutor” e cu ,,îngăduință de sus” sau mai simplu, e programat chiar de noi, chiar dacă...  am uitat. Sunt și/și. În ambele cazuri însă, dacă depășim proba, noi avem de câștigat. Ceea ce mi se pare că e frumos, pentru că așa ajutăm mult mai mult... 


Deocamdată însă învățăm să acceptăm asta. Va trebui să ,,gândim” singuri, să NE gândim singuri, noi pe noi înșine. Să vedem cum suntem.  A învăța e teorie, a gândi e deja practică. Nu avem încă această deprindere. Mai observăm unele/altele, din când în când, dar repezeala cu care ,,clarificăm” nu e întotdeauna cea mai bună soluție.
,,IMPLICAREA EMOȚIONALĂ” - cât ne costă dar și ce minunată poate fi!!!  Hrănim– iadurile sau cerurile ...PROPRII !








Plățile

,,NU CREDEŢI CĂ TOŢI "MAEŞTRII"SPIRITUALI EXAGERAŢI CÂND PRETINDEŢI CEVA OMULUI,PE NIŞTE DREPTURI PE CARE LE A'ŢI PRIMIT ŞI CARE NU SUNT ALE DOMNIILOR VOASTRE?..... OARE CÂŢI BANI A FĂCUT ISUS HRISTOS PRIN FAPTELE SALE???(judecând după mentalitatea "MAEŞTRILOR SPIRITUALI")poate greșesc,îmi cer scuze,dar așa văd io lucrurile că un maestru ajută omul la nevoie indiferent de religie, și nu pretinde nimic..”

Voi răspunde întrebării/interpelării, adresate atât de direct. Nu este singura persoană nemulțumită care aruncă biblic cu piatra.

1     E vorba de maeștrii spirituali ai timpurilor moderne care nu sunt parte din nici o structură ocultă. Care nu au primit pe degeaba nimic. Au plătit și , mai ales au muncit.
Țin seminarii despre Cunoaștere și predau câteva sisteme energetice ReiKi, radiestezie, radionică... La fel ca mulți alții. Aceste sisteme nu se substituie nici o religie. Și nici nu gândesc la așa ceva. Cele scrise pe blogurile mele, până acum sunt explicite în acest sens.

Toate sistemele spirituale se învață METODIC, școlărește și mai ales se PRACTICĂ. Și mă supăr dacă nu se vine cu caiet și pix ( știu mulți cum e). Dacă a înțeles cineva  că este primit de la ierarhiile cerești direct, nu are decât să aștepte să primească și el. Fiecăruia i se dă după credință și după nevoință (știu că ultima parte se uită, se trece cu vederea).
Și ca să fie un răspuns direct la mesajul primit: apostolii au lăsat totul și L-au urmat. Nu s-au văicărit de prețul plătit-pentru că și asta a fost tot o plată dar pe care nici nu s-au gândit să o pună în cumpănă. Iar Iisus și-a părăsit casa, părinții – acea perioadă despre care nu se știe. Sigur, nu a făcut un voiaj de plăcere.
Iar dacă vrei un botez, o nuntă, o liturghie…plătești sau nu?! Sau aceea nu e plată?! Sau…nu se pune?!

Iar este confuzia dintre credință și spiritualitate. Voită de data asta. Stai și tu nopțile și buchisește, învață. Practică și nu cere drepturi de la alții. Și mai ales nu îi considera datornicii tăi. Și dacă vrei să știi, să afli de la persoana respectivă, poți să ai atâta nevoință încât să te duci ȘI până la ea. Chiar dacă ai și măestria. Dacă simți că mai ai de învățat, nu este nici o jenă. Cunosc oameni care au spus: vreau din nou să învăț de la gradul unu și au ales alt maestru. Trecuse ceva timp  de la inițiere și așa au hotărât.

Cei care alegem o cale, nu am primit nimic pe gratis. Este un schimb energetic de care e bine aici, pe pământ să ținem cont și să nu confundăm realitățile după bunul plac. Și, pentru că am crezut în asta, recunosc că am primit ajutorul necesar. Chiar de a ajunge la un curs. Dar sunt nuanțe pe care doar sufletul nostru ni le poate spune. Nu este ca o scuză permanentă. Ne mai și ,,înșelăm”.  Pe care atunci când mi s-a cerut explicit, l-am acordat la rândul meu.

Cunoașterea fiecăruia este personală. Puterile energetice nu sunt numai ale mele, de acord - prin întrupare toți le avem. Cât ne nevoim fiecare – e alegerea proprie. Energetic - prin diferite manifestări, vom primi. chiar prin PROPRIA energie. fie că e informație, fie că e materială. 

Vrei să primești de la Iisus?! Du-te la mănăstire. Și nu glumesc acum. Alegeți Calea directă prin renunțarea pe care te crezi îndreptățit să o ceri altuia, ca să fie așa a ta. Pentru că acel altul poate a renunțat la multe din cele ce tu nu poți face și a ajuns la ceea ce tu crezi că îți va da, el ca om, pe nimica toată. 

Nu există obligativitate față de oricare persoană – atunci când intrăm pe acest ,,teren” Nu dați mărgăritare….
Iar când faci o plată, de orice natură ar fi ea: bani, o floare, o bomboană, o lumânare, o liturghie , e un echilibru energetic. Atât. Altminteri se creează legături despre care nu e cazul să scriu acum. dar puteți să le sesizați singuri.
Așa că, dragi corespondenți de acest gen, aveți încredere în maestrul vostru. Dacă nu, duceți-vă spre altul, dar …nu din fotoliu. La urma urmei , și banii provin din energia muncii proprii.

Iar cei care mă cunosc, știu că tot ceea ce am scris aici e real. Chiar dacă, unii ar vrea să nu fie, le e greu să -și asume responsabilitatea asupra a ceea ce ei doar pot să hotărască.
Credința nu ți-o dă nimeni  - cu bani, sau fără. O ai sau nu, o dobândești singur !

 Spiritualitatea presupune cunoaștere intelectuală și enorm de multă practică. ENORM! CÂȚI ani a petrecut Iisus ca să ajungă să fie demn de Sf Botez?! Dar fiecăruia și apoi să îți urmezi și tu Calea???

ReiKi este o Școală, o etapă în dezvoltarea percepțiilor personale ale umanului din fiecare. Și asta se face cu trudă, cu efort. Citind, practicând, informându-te. Așa ajungi să percepi , să înțelegi, să ai o deschidere umană mai atotcuprinzătoare, să descoperi chiar  mai multe- asta e altceva.

 Dar dacă vrei să primești și tu , sau ai primit inițierea odată, gata, toți ceilalți îți sunt datori și încă și răspunzători de a te informa când vrei tu sau ai chef de conversație asupra trebilor spirituale, atunci ceva e în neregulă.
Răspund elevilor mei. Dar în scris mereu nu am timp fizic. Iar ceea ce este  scris poate fi interpretat. Nu vorbesc de rea credință-intenție.

Dacă faci inițierea cu un maestru Reiki de ce e cu supărare că te trimit să întrebi nelămuririle tot pe el?! Ce drept are cineva asupra vieții mele, timpului meu?! și dacă deja ai făcut un efort și ai ajuns la un maestru de ce să fie alții datori pentru asta?! Da, un răspuns simplu pot să mai scriu, dar dacă tu nici nu au citit ceea ce am scris deja și îmi ceri explicații… e o mare lipsă pe undeva. De ce să determin eu pe cineva să greșească?!

           Am mai scris pe blogul meu despre plata cursurilor. Faptul că las la latitudinea fiecăruia să le facă în funcţie de multe:

-         De ECHILIBRUL balanţei. Se poate plăti şi prin fapte bune, pomenindu-mă și pe mine.
Aici e o mare neînţelegere umană. Aud atât de mulţi oameni: ,,Vaaai! Cât bine am făcut şi nimeni nu îmi spune ...NIMIC; nu am nici o recunoaştere de la nimeni, atunci când mi-e greu, când aş avea şi io nevoie”. 

Sunt mai multe aspecte: CINE te-a rugat să împrăştii binele?! Te-ai oferit singur/ă?! I-ai luat lecţia greutăţii pe care el ar fi învăţat să o ridice şi atunci ar fi devenit mai puternic. Nelăsându-l, i-ai devenit TU dator. Şi nu numai lui, ci universului întreg. Nu sunt cuvinte mari, poate doar un pic înspăimântătoare, dar adevărate.

-         Solicitând o plată , chiar şi simbolică, îl ajuţi pe celălalt dar şi pe tine. Altminteri VEI PLĂTI TU! Atunci când vei avea nevoie nu vei avea de unde să iei pentru că nu ai făcut o faptă bună, ci ai făcut emoţional ceva. Adică: MILA! Mila înseamnă să îl lași –cu bună știință- pe celălalt să profite de tine. Și o va face, și te va considera în continuare ...dator lui. Dacă tu tot ai, împarte frate cu toți, că ție ți s-a dat pe degeaba! Avem asemenea relații umane. Să recunoaștem deschis că le avem. Să nu le confundăm cu perceptele creștine, cum fac unii uz de ele. Gata. Citatul biblic ca să te determine să te simți aiurea. Tu ești de vină că îl lași să profite.

 În inconştientul propriu marea majoritate nu ştim ce se petrece. Daaar, dacă tu îi erai datoare şi ţi-ai achitat o datorie veche?! Ai echilibrat balanţa şi nu mai ai nimic de aşteptat sau primit. Cel puţin nu de la acea persoană. Nu e în  conformitate cu adevărul tău, cu ceea ce crezi tu acum, nevăzând altele. Nu asta e iubire sau înţelepciune.

-         Dai şi vezi că oamenii tot aşteaptă....pe degeaba. Tu eşti autorul aşteptărilor lor. Ceea ce tu nu preţuieşti, de ce să preţuiască alţii?! Acesta este un alt aspect al ,,faptelor bune”.

Precum se vede, nu este vorba numai de o posibilitate ci de enorm de multe aspecte, care depind de clipe, de persoane, de ...multe.

 De multe ori mă gândesc cu recunoştinţă că am văzut acel anunţ: ,,O liturghie costă 20 lei!” Am ...bufnit supărată! Acum  înţeleg că era ,,o plată” pe care nu era timpul să o fac, de asta nici nu aveam disponibilitatea de a da atâţia bani. Şi nici nu aş fi încercat, ca din acea clipă, iar şi iar, să înţeleg Darul imens care mi se făcea şi pentru care Mulţumesc acum cu recunoştinţă. Nu era timpul, nu înţelegeam mare lucru, şi nici nu aş fi conştientizat nimic. Nu zic să nu dăm liturghii . Doamne fereşte! Dimpotrivă. Dar să fim atenţi şi să nu judecăm  după normativele umane, asta cred că se poate. Şi nu o să mă duc acum să dau liturghii pentru că ....aflai că aşa scap. Plătind preţul pe care mi se cere. Nu! Ar fi degeaba, acum, conştientizând pentru ce am ajuns atunci acolo. M-aş minţi singură şi ....de plata REALĂ tot nu voi scăpa. Folosul sfintelor liturghii au Taina lor şi este enorm de mare.


        Plăţi prin bani, plăţi prin fapte bune.Plăţi pentru că  ni se întorc faptele pe care noi le-am considerat ca fiind bune, dar ... Sau dimpotrivă, pentru că noi suntem datori. Sau noi am am provocat îndatorarea şi nu vom avem de unde primi. Ni se ia uneori, până la ultima picătură de sânge, până la a plăti cu boală sau necazuri, despărţiri sau alte cele. Noi nu respectăm Legile Universului

Şi, stând de vorbă cu mulţi, sunt în stare să mi le spună pe de rost, să mi le explice ore în şir. Dar dacă întreb de ce nu le aplică se uită ciudat la mine, de parcă sunt venită direct din cosmos. Unii acceptă cu jumătate de măsură , alţii se supără. Îi iubesc aşa cum sunt.

Cei care intrau în Temple, sau în mânăsiri, făceau o plată: renunţau la tot!Total. Definitiv, o singură dată. Renunţau  la avere, familie. La tot! Acum, nu ni se cere asta. Nu e necesar, chiar dacă unii o fac, pentru că acesta consideră că este Calea lor.

Altele sunt timpurile. Plăţile sunt făcute altminteri. Nu odată şi gata, te dedici după aceea învăţăturii, Căii proprii. Plăţile ţi se cer zi de zi, prin alte modalităţi pe care nu avem putinţa de a le observa imediat, pentru că am luat de bună : ,,Dacă tot are Harul acesta, el mi-e dator mie, că aşa este ....creştineşte” . Adică, omul  tot greşeşte, altul , care a dat poate ani buni din viaţă, care a renunţat la multe, care, a plătit el însuşi, în multe şi poate, chinuitoare moduri, el e dator, să mă tot ajute. Adică, angajăm femeie de serviciu. Nu e chiar aşa! Nu vom învăţa mare lucru. Ceva din noi nu se va împotrivi.  Uneori, refuzând să ajuţi pe cineva e cel mai mare bine pe care îl poţi face. Şi ţie şi lui! 


- De situaţia (momentană), financiară. Aici e un fapt real ( nu întâmplător dar fiecare va încerca să vadă şi să accepte de ce este aşa).

-         De valoarea informaţiilor pe care simte fiecare că le-a primit. Să nu se înţeleagă că informaţiile mele sunt mai valoroase sau că le consider unice. E vorba de.....conştientizarea proprie. Şi, evident de aplicare. 

Unii consideră valoros ceea ce are un preţ mare. Altminteri nu vor lua în considerare nimic, sau aproape nimic din ceea ce primesc, dorindu-şi însă din suflet. Conştientizarea lor este prin valoarea materială pe care o dau, ei având acest mod de apreciere.
Nu e bine, nu e rău. Este aşa şi gata!  
Firea umană este complexă iar îndrumările şi căile din înalturi sunt complexe, nu după părerea noastră, părtinitoare, şi nu mă apuc de a judeca pe nimeni, ci doar de a înţelege. Aici nu poţi aplica reţete, aceeaşi reţetă tuturor. Nu e posibil şi pot apare mari erori care se vor cere plătite.


Mi s-a spus – și așa este, că așa îndepărtez oamenii. Nu pentru că ei au bani – ci pentru că trebuie să înțeleg că deocamdată acesta este sistemul lor de evaluare. Asta nu înseamnă că nu au nevoie - dar îi ,,determin” să perceapă că eu insumi nu  consider valoroase informațiile, cunoașterea. Că nu am încredere în mine.  Că eu desconsider. Și le dau dreptate și lor.


Insă: VREAU SĂ PRODUC ACEST DECLIC, ACEASTĂ ASUMARE PERSONALĂ. Este unul din cele mai dificile lucruri. Te atrage un seminar, un curs?! Gândește-te cât îți poți permite. Pregătește un plic- chiar și cu Mulțumiri.

 Acesta va fi DARUL TĂU- PENTRU TINE ÎNSĂȚI. Te evaluiezi așa pe tine. Simți și apreciezi ceea ce tu ai primit și știi că îți va folosi. 
Nu pot face asta în locul nimănui.


Și mai este ceva: am auzit –și mi s-a întâmplat și mie, persoane care au spus că doresc să facă un curs, să participe la seminarii , dar nu aveau bani. Insă - i-au primit. Dorința lor a fost atât de puternică încât au ,,atras” acei bani. Multe sunt de învățat și de aici. Au căpătat încredere în puterea lor de manifestare-cum se spune acum. Aici e conștientizarea Satelitului Doamne. 



Epitrahilul, sursa de venit ?





,, Fiecare măsoară aceeaşi realitate cu alte unităţi de măsură.Proprii. În conformitate cu cunoaşterea, înţelegerea şi înţelepciunea sa. Cu cât măsurăm cu mai multe unităţi de măsură, cu atât vom înţelege mai profund" ...e o idee, un motto pe care îmi permit să îl scriu pentru a determina mai bine comunicarea şi acceptarea  între noi.


La toate marile sărbători rămase, înscrise în memoria neamului, se aprind Focuri Sacre, Focuri Vii.
In tradiţia populară românească, anul se află sub patronajul a doi mari sfinţi, sfântul Gheorghe –  patronează primele 6 luni ale anului şi sfântul Dumitru – patronează ultimele 6 luni ale anului. 
Se spune în popor că "La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii."  Se crede că sfântul desfrunzeşte pădurile şi deschide porţile iernii, usucă multe din plantele pământului şi face astfel incât căldura să se ascundă în pământ. Până când,  Sfântul Gheorghe va infrunzi natura, va da drumul căldurii şi va incuia porţile iernii.

Există tradiţia aprinderii Focului lui Sâmedru. Sunt focuri mari, frumoase , ce se aprind si au puteri speciale numai în această zi de sărbătoare. Focul din ziua sfântului Dumitru este considerat ca fiind sacru şi purificator. El este investit totodată cu funcţii de protecţie impotriva relelor şi a necazurilor celor grele, având un rol apotropaic.
Atunci când văpaia focului isi pierde din intensitate si se domoleste, tinerii dănţuiesc in jurul lui, sar peste foc, chiuie, cântă şi joacă.

. Acest obicei le aduce speranţa şi credinţa că îşi vor găsi aleasa/ alesul hărăzit de Dumnezeu într-un timp cât mai scurt. Una peste alta, se crede că vor fi sănătoşi şi voioşi tot anul următor şi că Dumnezeu îi va feri de boală, foc şi nenorociri. Mai mult, in văi se aruncă roţi de foc, făcute din paie aprinse, cu scopul de a “descuia” iarna.

DAR… una din cele mai frumoase, dar mai puţin cunoscute legende, este cea a Hestiei. Tânăra prinţesă, recunoscută de toţi ca noua regină după moartea mamei, refuză să se căsătorească cu fiul Soarelui şi de a-l urma în cereştile spaţii, deoarece nu se îndura să îşi lase poporul, în plină iarnă, în peşterile îngheţate. Făcându-I jurământ că îi va fi şi rămâne de-a pururi Mireasă, l-a rugat să îi aducă o fărâmă de Soare, de la Tatăl Său. 
Ceea ce Mirele ceresc a făcut. Cu rugămintea ca acest foc să fie păzit de-a pururi, să nu se stingă niciodată. Fecioare vestale, an după an, veac după veac , au păzit nestingerea Focului Viu. Totuşi… de câteva ori, a fost stins, fecioarele trădate şi omorâte. Chiar şi legenda lor ştearsă din memorii, locul fiindu-le luat treptat, aparent,  de păzitorii feciori sau bărbaţi. Ele au rămas însă, păzite fiind, în Tainele noilor forme de manifestare a vremurilor.

Focul Viu s-a reaprins demulte ori din anumiţi arbori trăzniţi de Fulgerul ceresc.

Aşa sunt legendele, miturile care ne farmecă şi ne încălzesc prin amintirile din ele, sufletele, reaprinzând multe în inimile noastre. Păzitoarea Vetrei Sacre a rămas însă sufletul Zeiţei Nenumite, care demulte ori a coborât pentru a aduce Lumină între noi, în beznele prin care am ajuns să încercăm a descâlci, mirajele începuturilor vremurilor şi a trecerii timpurilor.
Încrederea din ritualurile încă practicate, de a fi uniţi prin/în,  prezenţa şi prin încercările ( săriturile), din aceste zile,  sunt frumoase amintiri din Tainele dedemult.

Doar fragmente disparate prin obiceiuri, legende sau basme, dar din care se pot reconstitui multe. 
Câteva trimiteri: legenda lui Iisis, care pentru a avea Puterea focului vieţii şi a-l învia pe Osiris, alcătuieşte din tină şi sudoarea Soarelui un şarpe care îl muşcă şi îl imbolnăveşte. Drept recompensă însă pentru a se însănătoşi, deoarece nimeni din cereştile spirite nu au putut să il vindece, Soarele este nevoit a-şi spune secretul numelui. Iar Iisis, preluînd astfel şi Puterea Focului ceresc, devine ea însăşi nemuritoare, reocupându-şi locul primordial. Inviindu-l şi pe Osiris.

Apoi titanul Prometeu, care fură focul din fierăria zeului Hefaistos/ Vulcan ( avem şi noi multe localităţi, mai ales în munţi , cu acest nume), readucându-l oamenilor  şi fiind pesepsit apoi. Legenda e cunoscută de toţi.

Avem însă şi…salamandrele , care întreţin arderea Focului în Inima Naturii. Le-a fost dată în grijă  focul, arderea şi căldura  Vieţii dar  şi reprezintă  Lumina din interiorul oricărei formă a vieţii. Aşa au fost percepute  de  Marii Intelepti, de Iniţiaţi care au lăsat această reprezentare pentru noi. Ele slujesc energia Focului, întreţinându-l şi îl răspândindu-l pretutindeni – la final voi reda un citat din Rudolf Steiner, pentru a fi o înţelegere mai cuprinzătoare, mai multe aspecte.

Salamandrele sunt entităţi subtile asociate elementului foc. Li se atribuie puterea de a trăi în mijlocul focului, fără a fi mistuite de el. Se mai spune că pot stinge focul, din pricina răcelii lor, de aceea sunt invocate în caz de incendii devastatoare ale pădurilor sau ale sufletelor.
Phoenix-ii sunt  de o frumuseţe fără putinţa descrierii, doar a admiraţiei şi fascinaţiei în faţa lor, înzestraţi fiind cu puterea de a renaşte., ei sunt fără timp măsurat al vieţii. Cântecul  Phoenix-ului,  sădeşte în sufletele muritorilor dragostea de nemurire, aspiraţia spre eternitate. Phoenixul este prin prezenţă sau prin cântec, aducător de fericire …mai presus de firea umană, fiind unda prin care sufletul urcă spre cereştile ţinuturi. Reprezintă  focul creator şi şi distrugător, în care întreaga lume îşi are originea şi în care se va resorbi, după ce veacurile îşi vor fi încheiat menirea, chiar şi cenuşa va dispare.

Fiind  entităţi ale focului, salamandrele şi phoenix-ii au cunoaşterea  misterelor vieţii, pe care o revelează celor pregătiţi. Fiind ,,în materie”  ele sunt pasionale, mistuitoare, posedând puterea de a dărui nemurirea şi învierea. Sunt în strânsă legătură cu polul, cu centrul lumii, dar şi cu Soarele. Fiinţe de o mare frumuseţe, ele amplifică dragostea de viaţă celor cărora li se arată, având capacitatea de a vindeca, de a readuce forţa vitală în fiinţele umane obosite, bolnave sau rănite. Corespund punctului cardinal Sud, verii, roşul fiind culorea reprezentativă pe plan fizic sau oranj pe plan spiritual.
Sunt Carele de foc din legende, care simbolizează vehiculul înălţării.
                                          **********

O introducere mai lungă, dar cred că necesară şi binevenită multora. Acum…despre spiritele focului, energii din acest Foc Sacru, Viu, cu care treptat facem mulţi cunoştiinţă, datorată ….cunoaşterii ancestrale ale unora, bine tăinută dar…şi folosită. Sunt, ca deobicei multe alte aspecte pe care le va descoperi fiecare, dacă doreşte cu ardoare. Sunt multe paliere de manifestare şi percepţie pe care treptat le vom cunoaşte.

Fiindu-i dat în stăpânire şi răspundere, Femeia are cunoaşterea folosirii lui. De la folosirea în prepararea hranei necesare traiului, la ritualuri prin care este recunoscută ca stăpânind această Putere şi folosi această Forţă. Sunt popoare vechi, ca ţiganii ( o spun cu toată consideraţia faţă de această denumire), care stăpânesc Spiritele focului, prin cele care sunt considerate de drept stăpânele acestei Puteri magice: vrăjitoarele ( că îngheaţă şi apele, la fel de adevărat, dar nu face obiectul acestei scrieri). Femeile ,,ştiu”, bărbaţii ,,au învăţat”. Asta este important de reţinut.

Simbolurile Sacre (am tot scris despre ele), cele mai cunoscute şi cu care se lucrează ca Puteri şi în ReiKi, sunt Şarpele de Foc şi Dragonul de Foc.
Cine învaţă să devină stăpânul spiritelor focului, acela este considerat pe drumul desăvârşirii proprii şi îi este  recunoscută puterea de vindecare a sa şi a altora.

Cum ştim că avem ,,trimise" sau ,,acumulate"spiritele focului?! Nu mai avem chef denimic, viaţa nu mai are ,,culoare”, apoi urmează ,,amorţirea” unei părţi a corpului. Oricine ,poate aprinde  o scânteie în tine, de tot timpul îl  urmăreşti în gând şi te tot cerţi cu persoana respectivă, făcând fel defel de planuri de răzbunare, dorind  să o ,,vezi” cât mai departe…de galaxia asta.  Mergeam pe stradă şi jumătate din mine… era amorţită, nu mai aveam putere de comandă. Mâna, piciorul parcă nu mai erau ale mele. Le ridicam ajutându-mă de cealaltă mână şi…mă uitam! Era , oricum, o senzaţie nouă!  Doctorii dau nepunticioşi din cap în asemenea cazuri, pentru că aparatură de a detecta aceste ,,anomalii”, nu există încă pe…piaţă. Iar unde ajungeam, dădeam numai peste ţigani care se uitau ,,ciudat” la mine. Până mi-a zis cineva: ,,Mămăăă, ce ,,străluceşti?!”. În sfârşit, am înţeles: spiritele focului. Aşa că în două zile eram ,,întreagă”. ,,Ce nu te omoară ( de obicei ignoranţa, necunoaşterea şi … nepractica), te face mai puternic ( adică înveţi că ai fost un mare nătărău, şi că nu mai este cazul).

Se desenează o pentagramă neagră la câţiva metri, se trimite Şarpele de foc din dreptul şoldului drept (am încercat să trimit şi din dreptul celui stâng, am încercat să trimit din dreptul amândorura odată. Interesant!). Se curăţă cu mânuţele energetice TOT. Corp fizic, corp vital. Toate structurile energetice. Neuitând nimic. Şi se trimite în pentagramă. Drumul fiind deschis de Şarpele de foc, spiritele focului de pe şi din, fiecare vor pleca. Nu toate odată. Unele, hrănindu-se deja din noi… trebuie să ne recăpătâm puterea de a le stăpâni şi de a le trimite. În câteva zile, vom reuşi.

Fiecare avem o limită de rezistenţă. Unii pot fi afectaţi de 100 de spirite ale focului, pentru alţii însă, asta înseamnă normal. Unii ajung să stăpânească în ei cu sutele sau cu miile. Este bine. Aceasta înseamnă Putere personală. Că nu ai dreptul divin să le foloseşti pentru distrugere, asta se înţelege. Că poţi ,radia căldură şi binefacere în jur, e la fel deadevărat. Dacă tu eşti stăpânul lor şi nu ele. atunci poţi folosi această uluitoare forţă pentru a fi hrană şi binefacere, multora, dar ţie însuţi în primul rând. Întotdeauna vei avea deunde dărui.

Spiritele focului pot aprinde şi întreţine războaiele .Cele fizice dar şi cele sufleteşti sau chiar spirituale. Devin prăpăd, ard, pârjolesc pământul dar şi pe noi, trup, suflet şi spirit. Patimi ca furia ( înăbuşită sau nu), sau chiar anumite vicii sunt datorate prezenţei lor. Că nu mai ştim cauza… Nu-i nimic, uite că aflăm. Ce va face fiecare deacum inainte, e răspundere personală.

Şi …nu uitaţi ca la final, să ştergeţi pentagrama, trimiţând spiritele focului, acolo deunde un fost chemate sau unde e nevoie de ele. Iar atitudinea interioară a fiecăruia va beneficia de o mare învăţătură pe care va fi necesar deacum înainte să o pună în practică.

Mâna tandră , iubitoare şi ocrotitoare a unei Femei, întotdeauna va domoli orice foc. Va alina durerea fizică. Va readuce căldura sufletului, rechemându-l din cele mai aspre ţinuturi, Va şti să incanteze o Rugă pentru ca spiritual divin să coboare harul său în vieţile noastre.

În faţa Iubirii - Flacăra Focului Viu, se ridică cereştile divinităţi în picioare, înălţând imn de adorare, predând Sabia războiului, iar iadurile se pleacă în adânc de tăcere şi supunere.


 “Orice sămânţă a unei plante este însoţită în subtil de forma ei arhetipală, forma-ideală, construită prin munca spiritelor aerului şi a apei. Toamna, când planta se ofileşte şi constituţia ei materială se dezagregă, această formă arhetipală coboară în sol, constituind pentru gnomi o rouă spirituală. În timp ce ea dormitează în pământ, gnomii o văd, o contemplă, o păzesc şi o protejează. Pământul devine sânul matern care închide în sine această formă-ideală.
Acum planta intră în sfera spiritelor focului. Aceste spirite, locuitori ai căldurii luminoase, primesc căldura pământească în momentul în care ea a ajuns la gradul său cel mai înalt, sau la calitatea ei cea mai subtilă. Spiritele focului, sau salamandrele transportă această căldură plantei.
Fecundarea este rezultatul întâlnirii dintre germenul masculin, împrumutat căldurii cosmice şi prezent în grăunţe, şi germenul feminin conţinut în sânul matern al pământului. Iată deci că adevărata fecundaţie se săvârşeşte graţie colaborării dintre gnomi (reprezentând principiul feminin) şi salamandre (reprezentând principiul masculin), iarna, când sămânţa care coboară în pământ întâlneşte forma ideală. Pentru plantă putem spune acum că Pământul îi este mamă, iar Cerul îi este tată. Gnomii primesc căldura cosmică pe care spiritele focului au concentrat-o în “ovar”, adică în sămânţa care provine din el, prin intermediul grăunţelor de polen care sunt minuscule vase aeriene ce vehiculează căldura, spiritele focului fiind deci purtătorii căldurii. Îmbogăţiţi cu ceea ce le-au dăruit salamandrele, gnomii însufleţesc planta în lumea subterană, împingând-o în sus. Ei sunt alimentatorii vieţii, furnizând rădăcinii eterul vieţii, care este propriul lor element.
Atunci când spiritele focului se învolburează în aer, în special atunci când transportă polenul, sunt însoţite de un intens sentiment, ce le ajută să repartizeze undele de căldură şi să concentreze eterul căldurii în “ovarele” plantelor.
În această activitate de unire a eterului căldurii- care trebuie să coboare spre sol- cu forma ideală a plantei, în scopul săvârşirii acestei opere, spiritele focului se simt aliate cu fluturii şi insectele. Ele se lansează din floare în floare, pe urmele lăsate de insecte, sau zboară împreună cu ele. Urmărind cu privirea un fluture sau o insectă simţim că aura ei are ceva special, ce nu se explică prin insecta însăşi. Albinele, de exemplu, au o aură limpede, scânteietoare, de o luminozitate minunată, s-ar putea spune orbitoare. Nu se poate explica acest fapt, decât dacă remarcăm că albina este fără încetare însoţită de un spirit al focului care este intim legat de ea. Albina zboară- pentru cei înzestraţi cu vedere spirituală - în centrul unei orbitoare aure. Ea transportă acest spirit al focului din floare în floare, din arbore în arbore. Tocmai prin aceasta insectele dobândesc facultatea de a străluci în universul spiritual, putând spiritualiza în întregime materia fizică ce le-a fost dată, făcând-o să radieze în spaţiul cosmic. Întocmai cum căldura dă strălucire focului, tot astfel insectele de la suprafaţa pământului, înflăcărate pentru această sarcină cosmică de către spiritele focului care le însoţesc, dau cea mai vie strălucire acestei substanţe fizice spiritualizate care radiază în cosmos, strălucire pe care un suflet o percepe în momentul coborârii sale spre pământ, pentru a se reîncarna.

Spiritele focului veghează activ la această materie radiantă, dar şi la focul concentrat, la căldura lui care pătrunde până în cele mai adânci şi ascunse cotloane ale pământului, pentru a trezi, prin intermediul gnomilor, forma arhetipală a plantei, care este adâncită în sol, formă realizată de spiritele apei şi a aerului.

Să nu uităm că substratul real al gândurilor, forma şi substanţa lor aparţine spiritelor focului.

Întorcându-ne la lumea insectelor, am putea crede că pulberea multicoloră de pe aripile fluturilor dispare prin moartea lor. Lucrurile nu se petrec deloc aşa. Această subtilă pulbere este o materie înalt spiritualizată. Ea se evaporă în eterul căldurii care înconjoară globul nostru terestru, granulele sale căpătând înfăţişarea unor minuscule comete. La sfârşitul anotimpului cald, când lumea fluturilor se cufundă în moarte, rămân acele sclipiri, acel joc de lumini care se revarsă în spiritele focului, acestea absorbindu-l. Acest joc strălucitor de lumini trece în fiinţa lor, în care se trezeşte o puternică nostalgie. Şi ele sunt cuprinse de o puternică dorinţa de a duce cerului ceea ce au cules, ce au absorbit. Această substanţă spiritualizată se răspândeşte astfel în torente, în regiunile superioare, radiind magnific prin spaţiul cosmic. Tocmai prin aceasta fiinţele Înaltelor Ierarhii au viziunea pământului. Aceste fiinţe îşi coboară privirea către pământ şi ceea ce văd în special, este această lumină provenită de la spiritele focului, care simt o voluptate imensă, ştiindu-se privite de către îngeri. Atunci ele nu se simt doar privite, ci şi acceptate de ele.
Astfel viaţa spiritelor focului dăruieşte pământului o manta de lumină, un scut de foc subtil.

Ceea ce transmit spiritele focului ca îndemn fiinţelor umane este: „Abandonează-te voinţei divine!”

Iar despre ele însele spun:
„Noi digerăm forţa de înălţare a focului,
Ea mă eliberează în spiritualitate”.

,,Omul in raport cu animalele si spiritele elementelor"- Rudolf Steiner


9 comentarii:

  1. foarte interesant, multumesc! va trebui, oricum, sa-l recitesc pentru a putea aprofunda;
    insa, am o prima intrebare... cand stiu ca e bine sau necesar sa refuz pe cineva?
    in general, eu nu prea refuz cand sunt rugata si, atunci, inteleg ca am o mare problema :-(
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimeni nu îți poate spune când e bine sau nu. Vei INVĂȚA prin ,,experiențe”. Unele mai dure și atunci iți vei da seama și te vei respecta și iubi , pe tine, in primul rând. numai așa, vei avea de unde dărui.

      Ștergere
  2. Felicitari Daniela!
    Frumos ceea ce scrii aici!
    Ma bucur foarte mult sa vad oameni cu asa calitati cum ai tu, care da si altora, realizand acele trepte pe care pot sa se sprijine si sa se inalte semenii.
    De oameni ca tine are nevoie terra pentru a redeveni iubirea cea dreapta de oameni, de ceea ce ne inconjoara... sa ne putem inalta cat mai multi!
    Tudor Lalu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Tudor. Sunt un strop în oceanul vieții mele dar și al celorlalți. Toți suntem așa. Poate doar am putere de a afirma clar ceea ce gândesc, și să determin și pe alții să iși asume propria responsabilitate,nu să depindă de alții. Să învețe să simtă ca ei, nu din cărți sau cum le spun alții. Informațiile sunt necesare, dar fiecare le folosește după cum îi este ....portul. ,,Gândirea” personală ?!se invață. Zi minunată să ai.

      Ștergere
  3. minunata lectie m-ai invatat Danaela.Multumesc din suflet.........DAR DIN DAR SE FACE RAI........poate intr-o zi va fi mai mult rai pe pamant. Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. ce reprezinta Dragonul de foc si cum se poate lupta impotriva lui ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragonul de foc este o energie foarte puternică. Nu te lupți cu nimeni, inveți să stăpânești aceste energii

      Ștergere
  5. Atat articoli privind "ura", cat si cel cu "platile" sunt foarte utile intelegerii mele, intrucat se foloseste un stil de exprimare direct, sincer si extrem de lamuritor. Chiar daca este cam tarziu (fiind in varsta), ma bucur ca am descoperit un asemenea maestru de la care ai ce invata, caruia ii multumesc si pe care mi l-as fi dorit indrumator spiritual. Foarte interesanta si trimiterea referitoare la "epitrahil". Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text