duminică, 18 martie 2012

Vindecăm atunci când cunoaştem



                           
Petrecem în timpul de acum, trecerea de la o eră la alta - de la Peşti la Vărsător, care este dublată de o alta, cu mult mai importantă, de la un ciclu la alt ciclu. Un mare An Cosmic, Mare Ciclu Polar sau An Platonic se încheie. În cazul unei treceri de la o eră la alta se poate vorbi despre “apocalipsa mică”, ce apare o dată la aproximativ 2000 de ani. În cazul trecerii de la un Mare ciclu Polar la altul se poate vorbi despre “apocalipsa mare”, ( apocalipsă în sensul de “transformare”).

Pe 13 martie 1781 a fost descoperita o noua planetă, dincolo de Saturn care a fost numită Uranus.  Astrologii l-au considerat guvernatorul Vărsătorului împreună cu Saturn, dar in timp, Uranus a devenit guvernatorul principal al Vărsătorului.

Este “recâştigarea” simbolică a întâietăţii pe care Ouranus-Uranus (zeu al cerului) o are faţă de Cronos-Saturn (zeu al timpului), dar mai ales considerarea lui drept guvernator al Vărsătorului este un gest firesc prin care subconştientul şi conştientul colectiv îl plaseaza pe Uranus în timpurile primordiale ale Vărsătorului când Pământul-Geea, întâlnind steaua Polaris renaşte.

Uranus şi-a recâştigat locul din acele timpuri primordiale mitice, iar noi trăim trecerea în Epoca Vărsătorului, în era de aur şi în mit… redescoperind miturile. Istoria orală a omenirii are încă multe relevat, ceea ce nu s-a realizat prin alte metode (tot) istorice.
Trecerea spre era de aur deja se face prin redescoperirea, revalorizarea simbolurilor şi arhetipurilor prin care miturile se exprimă şi care sunt redate prin imagini.
Imaginea este cu mult mai puternică decât scrisul şi transmite mult mai multă informaţie ( de la imaginile din vise, sau cristale sau piatră sau vechile, foarte vechile manuscrise). Ea se adresează pe mai multe niveluri dar şi accesează mai multe niveluri din fiinţa umană, în timp ce informaţia scrisă se adresează în special intelectului.
Iar vârsta miturilor cosmogonice este vârsta de aur, când oamenii erau aproape de zei , cu zei şi în zei ….
Anticii considerau Dacia ţara lui “Cronos”-“Saturn”. Diogene Laertiu afirma “Geţii îl numesc pe Saturn Zalmoxe”. La fel Mnases din Patara, elev al lui Erathostene, afirma că geţii îl venerează pe Kronos numindu-l Zalmoxis. Zeul Moş cum este denumit Cronos Saturn în multe culturi, este acelaşi cu Moş Crăciun, acelaşi bătrân cu barbă albă care apare în poveştile românilor, cel care transcede timpul şi este stăpânul timpului. Responsabilitate, ea este una din calitatile atribuite planetei Saturn – Cronos –Crăciun, determinare de care trebuie să ţinem cont.
Dar, multe mărturii vorbesc despre faptul ca zeitatea dacilor nu are nume “Zeul suprem dacic este fără nume. fără calificare” (Strabon)

Zeul suprem dacic este cerul, uranian, deplin, iar numele apărute în Panteon sunt anumite “funcţii”, atribute, după cum apare în mai toate religiile si în mai toate mitologiile. Descoperirea planetei Uranus, nouă ne poate spune mai multe, revenirea lui Ouranos acasă, secondat de Saturn.Iar întâlnirea celor doi este aici, la Geea….la EA, în Grădina Maicii unde au rămas să ne încânte Măiastrele, Sânzienele, dar şi  izvoarele, ambra, albinele şi curcubeul şi toate poveştile ţesute prin codri , munţi şi în peşterile munţilor sau a adâncului de mare.

Zamolxis are ca si corespondent astrologic pe Saturn, acest lucru derivând atât din etimologia cuvântului (zal=zeu, mox=mos, bãtrân), cât si din filosofia de viatã simplã si naturalã, asceticã ulterior, pe care a predat-o getodacilor.
O confirmare a acestei legături spirituale initiatice între Zamolxis si Vesta (Hestia) o găsim în astrograma natală a României, care este reprezentativã pentru poporul român, trecutul si viitorul lui. (5 februarie 1859).

România s-a născut ca entitate pe 24 februarie stil vechi, 5 februarie stil nou, adică în zodia Vărsătorului. (fiecare “naştere” se află sub semnul unei încărcături de semnificaţii. Putem considera natiunile entitati supraindividuale, cu o istorie-viaţă a lor, aşa că se poate vorbi de momentul “naşterii” unei naţiuni).
Fiecărei ţări îi corespunde o zodie si o astrogramă care poate da foarte multe informatii despre acea ţară.

În astrologie existã un asteroid, Vesta, care are semnificatia „pãstrãtoarea flãcãrii”, a adevãrului şi a altor valori spirituale şi culturale naturale, având puteri transformatoare şi creatoare (sexuale). Vesta este de o importanţă specială pentru cei care au simţul unei misiuni sau a unui scop în viaţă, creând mediul special pentru împlinirea personală, în primul rând.

Timpul nu este o realitate, ci o iluzie, iar ,,curgerea” lui este percepută în funcţie nivelul conştiinţei fiecăruia dintre noi. Timpul este legat de conştiinţa umană, dar noi trecem acum prin temporalitatea timpurilor încercând să depăşim o stare.

După milenii de dominaţie energetică masculină lumea cunoaşte o feminizare continuă ce duce la un echilibru firesc a celor două energii bipolare. O re-Naştere care absoarbe epocile de dinainte, acum fiind gata să acceadă într-o nouă epocă de aur, dar pe un alt nivel de conştiinţă, o nouă Facere, care se poate impli tot prin /datorită energiei feminine.

Fiecare individ participă la aceasta trecere si trebuie să se armonizeze cu noile vibraţii. Împreuna cu planeta vom trece printr-un proces de modificare a conştiinţei (implicând multe alte schimbări) urcând pe această scară a frecventei o dată cu planeta spre şi într-o nouă eră foarte diferită de ceea ce ştim din trăirile de până acum….

Schimbările se vor manifesta diferit în funcţie de conştientizarea fiecăruia dintre noi. Trebuie să înţelegem că dacă nu ne creăm noi viaţa, atunci ne-o crează alţii…
Cu cât înaintăm în era de aur cu atât puterea de materializare a fiecăruia dintre noi creşte exponenţial….
Omul are un destin creator. 

Gândurile, sentimentele, stările noastre, tot ceea ce emitem şi receptăm sunt forţele, puterile prin care în permanenţă creăm realitatea în care îi invităm, îi atragem şi pe alţii. Depinde de forţa/puterea proprie pe care o avem. Şi de aici se ivesc multe probleme.
Iar de faptul că nu ne putem controla în totalitate gândurile, sentimentele, reactiile, stările am devenit din ce în ce mai conştienţi. Este o etapă uluitoare care merită toată atenţia.

Înţelegând că propriile gânduri au putere creatoare ,să încercăm să acordăm mai multa atenţie gândurilor noastre, discuţiilor, lecturilor si informaţiilor cu care ne “hrănim”, pentru a nu se hrăni alţii ….cu noi. Pentru că ,,moda de a fi spirituali” e un microb, cel puţin verbal, deja existent. Suntem ameninţaţi de această putere bulversantă pentru mulţi şi care determină schimbări surprinzătoare chiar şi pentru noi înşine.
Conştientizarea faptului că suntem responsabili, că prin ceea ce credem, prin adevărul nostru devenimi responsabili în sensul în care realizăm că stă în puterea noastră să influenţăm viaţa.

Noi suntem interconectaţi prin comunicare. A comunica" şi-a alterat în limba română sensul profund, acela de a ,,împărtăşi". Comunicarea este in esenţă cuminecătură. Pe care o primim dar şi o dăruim.

Cine suntem noi, cine sunt creatorii noştri?
Apar mereu şi mereu alte date din surse diferite. Informaţii pe care le putem verifica doar cu cel mai performant aparat cosmic: inima! Starea noastră de sănătate este dată de împlinirea sufletească şi spirituală. Au loc mari prefaceri în noi înşine. Nimeni nu ne poate vindeca.Invăţăm motive comportamentale în conformitate cu anumite legi, urmăm stiluri de viaţă dictate de alţii sau atunci când îl căutăm pe al nostru ne pierdem în păienjenişul care ni se oferă. Poate fi simplu totul dacă ....

Vindecăm atunci când cunoaştem .

marți, 6 martie 2012

CRISTALELE- file de jurnal


                                          Peştera Altarului
                                   

Efectele subtile ale cristalelor sunt date şi de structura lor fizico-chimică. Iar în acest caz, chimia mineralelor ne relevă alchimia fiinţei umane.
Mesajul terapeutic şi cel divinator se bazează pe cunoaşterea elementelor care intră în structura pietrelor si a mineralelor. Dintre acestea, Oxigenul este cel mai răspândit, apoi Siliciul si Aluminiul.
Un fir de nisip are aceeaşi formula ca şi cuarţul: Si O2. Ce le diferenţiază? Structura din ce in ce mai ordonata data de înmagazinarea informaţiei in medii diferite şi ca timp diferit. Acestea se petrec în Marele Athanor, care este Natura însăşi, în care orice creştere sau transformare, este conştientizată, prin acest act formându-se structuri noi, din ce în ce mai ordo-nate.
Deci, unul din marile procese ale devenirii este cel de conştientizare, prin care starea amorfă (nisipul) devine stare cristalină (cuarţ).
Sistemul periodic al elementelor poate fi privit ca o GRILĂ EVOLUTIVĂ A FIINŢEI UMANE. Cele şapte perioade (rânduri) reprezintă nivelele de integrare iar grupele (coloanele) reprezintă etapele evolutive parcurse de fiinţa umană pe fiecare din cele şapte niveluri (care... nu în totalitate corespund cu cele şapte chakre). Legăturile chimice sunt un simbol al condiţionărilor care înlănţuie fiinţa în manifestare.
Studierea acestor aspecte este importantă, deoarece stările noastre determină schimbări chimice în organism. Iar dacă o stare persistă (manie, tristeţe, furie...) ele duc la schimbări în structură chimică a organismului. La fel şi râsul, zâmbetul sau iubirea.
A fost un moment amuzant când am încercat caut în tabelul lui Mendeleev elementele care sunt determinante... în iubire.
Nu asta are importanţă acum, joaca este pentru fiecare. Iubirea alimentează diferit fiinţa umană, şi măcar acest lucru rog credeţi- până veţi verifica, desigur.
Oricum, ştim toţi iubirea schimbă toate structurile create, diferenţierea stărilor fiind în funcţie de cele cinci etape ale elementelor.
În anumite conjuncturi, intervine blocarea într-una din stări care poate duce la boală. Terapeutic, se acţionează pentru deblocare prin utilizarea unui cristal care conţină elementele chimice deficitare sau în exces.
Atitudinea cea mai preponderentă a fiinţei umane este dată de Oxigen; el simbolizează individul blocat în amăgirile superficiale (exterioare, aparenţele...) ale trecutului propriu.
Oxigenul este un simbol al egoului manifestat din plin pe planetă, care duce la acţiuni distructive, separatoare atât între fiinţe dar şi în interiorul fiinţei uluitoare, care este cea umană.
Greu de acceptat ca un element ne determină, nu ?!
Suntem o planetă în care ori trăim împotmoliţi în trecut ori refugiaţi în viitor, prin amintirile idealizate ale trecutului pe care le catapultăm în iluzii la a căror materializare nu avem şanse participăm, deoarece clipa când ptem da starea de împlinire, este cea prezentă. Întotdeauna.
Despre asta, am mai scris.
Deocamdată, scriu despre cuarţuri, revenite în viaţa noastră acum.
Şi ele au apărut ca o alternativă terapeutică, necesară trecerii de la starea involutivă (descendentă) la cea evolutivă (ascendentă).
De ce am adăugat descendentă şi ascendentă? Pentru că, datorită Ego-uluialunecareaîn neanturi este mai profundă. Neanturile au devenit mai copleşitoare pentru fiinţa umană, macină pe mai multe structuri energetice care s-au conturat mai clar în fiinţa umană ca până acum.
Dar orice monedă are două feţe. Revin la nisip, la starea lui amorfă. Potenţialul există în el, poate deveni o lacrimă a lunii, o Perlă. Natura, în Athanorul ei face ca misterul sa devină vizibil doar ca formă. Nu şi ca devenire. Calea este transmutarea, cum spuneau alchimiştii, sublimarea cum spunem acum, legi pe care trebuie le descoperim fiecare. Fiecare are Calea lui, cine crede ca exista o reţetă universală... este pierdut.Va experimenta fără asimileze, fără conştientizeze, trecând din stări în stări care, îl pot zăpăci în cel mai bun caz.
Tocmai Ego-ul ne poate ajută prin încăpăţânarea de a vrea mai mult, de a înţelege mai mult, ne deschidă căi şi porţi spre calea ascendentă, spre mântuire, înţeleasă cu toată fiinţa noastră, urmând etapele iniţiatice nebănuite până acum.
Egoul, care creează sentimentul suntem deosebiţi, sub diferite aspecte faţă de ce este ÎN EXTERIOR (şi aici este cea mai teribilă glumă), tocmai el ne impulsul de a ieşi din această stare (ignorantă) şi a căuta în altă parte, în INTERIORUL nostru, conştientizând în noroiul materiei se află cea mai strălucitoare esenţă: Spiritul reflectat prin sufletul nostru.
Materiale pentru studiul cuarţurilor se găsesc în reviste, în cărţi, pe net... Discernământul, evident este necesar.
Am scris această introducere pentru a da o mică idee celor care nu ştiţi, despre... lumea cristalelor, poate un pic altfel decât în marea majoritate a cărţilor, în care se prezintăefecteleterapeutice, după zodii, culoare, dar mai observăm în dreptul Malahitului: CuCO3, sau Cuarţ roz: Mn 3+. Acestea sunt elementele preponderente în cuarţul respectiv şi care au o mare importanţă în terapie, rolul lor fiind de a adăuga ceea ce lipseşte sau a înlătura ceea ce este în exces, în unele cazuri.

                                    Mina Musariu
Un apel telefonic... o goană prin oraş cu mâinile împreunate în rugăciune... taximetristul care gonea, făcând slalom printre maşini fără să-l fi rugat... un chip pe care nu se mai vedea nici umbră unui gând sau simţiri... doar undeva, în adâncuri o luminiţă care se topea...
Prietenul meu care iubea totul, care dăruia şi colţul lui de cer, acum era înaintea mea nemaiputând articuleze nici un sunet de bun venit sau facă un gest oricât de vag.
Cândva îi dăruisem un granat, piatra care asigură trăinicia unei prietenii şi certitudinea revederii. Avea piatra în mână şi, ne privea pe amândouă ca şi cum nu ne vedea. Sau poate vedea legătura subtilă dintre noi două. Cred da.
I-o dăruisem după o discuţie maiaprinsăcând spusese nu crede în CRISTALE.
Fantezii născute de minţi care au prea multa imaginaţie(scriu eu frumos acum, ca nu oripilez, pentru ca are/ avea, de fapt, un limbaj... mai colorat). A fost atât de vehement, încât ceilalţi au preferat tacă. I-am luat mâna şi i-am pus în palmă un granat. Avea o nuanţă superbă şi... ştiu a fost clipa când tot ceea ce au însemnat cristale în vieţile lui, s-a activat ca unda de cunoaştere. A strălucit în palma lui dar l-a aruncat într-un buzunar, nepăsător. Însă în privirea lui, sclipise acea re-cunoaştere, re-amintire pe care o ştiam prea bine.
Cândva va fi telefonul fără fir! Las ai vezi tu!, i-am spus mai în glumă... aşa cum sunt toate adevărurile care ne depăşesc ca înţelegere a momentului când sunt rostite. La mulţi ni se întâmplă asta.
O perioadă aduceaîntâmplătordiscuţia despre cristale, apoi am început meditaţii în grup. El a făcut cursuri şi cu DaEl. Îmi povestea ce descoperiri mai făcuse în tratamentele cu cristale. Era prea entuziasmat şi nu mai voia ştie de nimic altceva. Începusem la un moment dat am mustrări i-am deschis această poartă! Eronat! nu am fost decât un pion, atâta tot.
Iar acum, stătea cu granatul în mână iar eu uitam mică şi neajutorată la fiinţa din faţa mea. Femeia iubită plecase printre îngeri iar de luni bune, ştiam vrea şi el plece cât mai repede.
Îmi spusese îşi amenajase o cameră de meditaţie. Spre acea încăpere priveau ochii lui stinşi.
Am ieşit în hol şi parcă străpungeam falii de timp şi spaţiu. Era o senzaţie fizică intru în dimensiuni din ce în ce mai puternice, a căror energie te absoarbe. Greu de explicat... teribil de trăit!!! Dar, acolo era răspunsul la starea prietenului meu.
M-am gândit mai chem pe altcineva,  fim mai mulţi. Am revenit la prietenul meu, am pus mâna pe telefon. care se descărcase, cu toate  de abia îl încărcasem, ştiam prea bine asta. Bun! Nu trebuie, nu trebuie, nu am chem pe nimeni. Ca pe un copil l-am aşezat pe canapea.
Ce-ai făcut, nătărăule!(scuze... dar asta estealintăturamea când sunt supărată foc). Iar nătărăul s-a uitat la mine şi a încercat zâmbească.Doamne, încă mai simte, mai gândeşte cât de câtaşa am început să-i scanez câmpurile. În întâlnirile noastre, mai exersam unii cu alţii, ştiam are câmpuri bine structurate, armonioase, pe care le sim-ţeam rând pe rând. Acum mâinile au trecut prin aer şi m-am oprit... în interiorul lui, asta a fost senzaţia. Suficient de şocant ca gândesc în următoarea clipăDOAMNE, TU ŞTII MAI BINE!!! TE ROG FRUMOS, AJUTĂ-L. Stăteam cu mâinile pe pieptul lui şi simţeam frigul, gheaţa din interior. Minute, zeci de minute am stat aşa. La un moment dat a început tremure de parcă avea convulsii. Pur şi simplu devenisem statuie care ţinea mâinile pe el şi mulţumeam Tatălui. Nici un gând, nici un sentiment, eram doar o stare de energie.
A adormit. Un somn profund din care a ieşit spunândMi-e sete.
În sfârşit, am avut cu cine discuta.
Citise vechi cărţi, vechi manuscrise ajunseseră la el. Începuse adune cristale de prin toate colţurile lumii. Ele şi veneau spre el, de ajunsese aibă o colecţie pentru care şi cele mai mari muzee l-ar fi invidiat. Ştia deja care fusese con-tribuţia lui în Atlantida, în alte vieţi la manipularea prin cunoaşterea dată şi de cristale. Şi, trecuse, sau aşa credeam peste aceasta. Nu tu, cel de atunci, ci tu, cel de acum, ce faci, asta este important.
Nu este uşor de dus o asemenea reamintire. Mulţi îşi doresc asta dar nu ştiu ce-i aşteaptă în acele clipe când e ca şi cum eşti TU cel de acum, pentru mentalul nu poate face deosebirea între timpuri, trecut - prezent, acea vibraţie te poate domina, se poate infiltra atât de puternic încât devinereală, este ca o autohipnoză din care s-ar putea ieşi, niţel aiurit (măcar).
Zii, până nu te arunc pe geam... tot ai vrut sa zbori!!!. A început râdă uşor uitându-se amuzat la mine. Sigur, la diferenţa de constituţie dintre noi, când ar fi putut ia sub un braţ.
- Cristalele... du-te le vezi... s-au prăbuşit!
- Măi! tu nu ţi-ai revenit cu toţi neuronii sau ai sinapsele aiurea? Unde se prăbuşească ?’’
De fapt, ştiam are dreptate. Mă întorsesem de pe hol, plecând din acele energii care creaseră un baraj, suficient de aiurea.
Aşa am ascultat o poveste pe care am s-o redau succint.
Cumpărase geode de cristal/ametist de o culoare ameţitoare (aveam conving aşa este. O culoare indigo- totală, cum nu credeam există). Baghete de turmalină de la verdele cel mai intens şi pur, la un roz diafan, albastre si indigo. Cu acestea, în primul rând dar şi cu altele specifice,voia facă arc de trecere.
Să-şi sublimeze propria energie, transmute starea elementelor chimice din organism.Se pregătise prin post şi rugăciune, meditaţii...
- Bilet- ai avut ?. Nu era vorba de aprobarea nimănui, peste liberul arbitru nu trece nimeni dar... trecem noi înşine când nu ascultăm, iar el ştia de ascultarea Tatălui Ceresc.
- Nu. Am... A fost mai puternicădorinţa”.
Deci, un sentiment, o dorinţă umană a materiei, îl făcuse ajungă aici. Concluzia a fost nu mai reuşise se desprindă de energia degajată din cristalele pe care le activa prin prezenţa lui. Evident ca informaţiile cu care rezona el erau... biblioteci întregi de cunoaştere.
Asta facem toţi, când rezonam cu un cristal: rezonăm cu informaţia elementelor stocate în el sub formă de informaţii. Un cristal de 5 cm creşte în 10mii de ani. Uneori am avut senzaţia rezonez doar cu o moleculă dintr-un cristal... cu ceea ce este stocat doar în ea nu cu totalitatea cristalului. Bun. Este percepţia mea... nu o luaţi de bună, verificaţi şi iar verificaţi.
Şi, ca idee, universul ne pregăteşte pentru tot ce vine, de câteva zile bune reîncepusem studiul chimiei şi fizicii (primisem şi un mesaj în care cerusem un răspuns şi, am fost îndrumată spre fizica din clasele de gimnaziu. Ştiu dacă o informaţie este maiaspră, păi tocmai aceea îţi trebuie în cel mai scurt timp. Sau, voiam ştiu cum se mişcă electronii, dacă formează figuri geometrice clare,  rog, întrebări absurde aparent, cărora nu le mai dădeam de capăt şi nici eu nu mai ştiam ce caut, ce vreau (oricum, aşa cum mi-a spus cineva: tu nu te plictiseşti niciodată! Asta este... sigur !!!), până m-am apucat curăţ şi reaşez cristalele ! Fiat lux! Şi atât.
Dar informaţiile din ele m-au ajutat în clipele care au venit peste prietenul meu.
Acum sunt doar gânduri disparate. Poate prin ceea ce voi scrie, ca un jurnal al acestei întâmplări, am pot atenţionez nu este de glumit, nu este doar o toană.
Vai, ce Fruuuumoooase sunt!!!şi le atârnăm pe noi. Sau le purtăm în poşete, dormim cu ele, pentru ca ni le/a dăruit o persoană dragă.
După aventura prietenului meu, mi-a venit o idee. De fapt,vorbind la telefon cu un prieten, l-am întrebat dacă are cristale.Da, am unul şi îl ţin la capătul patului. bucur!I-am spus să-l spele cu apă rece, cu săpun, să-l pună la încărcat pe lună plină, la soare, pe pământ... rog, informaţiile strict necesare, de început.
Trebuie îl armonizăm cu noi!!! Tot aşa auzim, citim. Sau noi cu el?Conştientizareaacestei armonizări este importantă.
Când luăm un cristal în mână, gata exclamaţiile:simt căldură, înţepăturiparcă este psihoză în masă. E ca şi cum i-am spune iubitului:Simt cum ...strângi de mânăDar nu conștientizăm dincolo de fiorul atingerii, de căldura care ne cutremură, DE CE se întâmplă ... Ce să-i faci dacă atât simte omul?! Și se mulțumește cu atât.
Aşa şi cu cristalele. ÎNLĂUNTRUL nostru SIMŢIM și DE CE ?!
Şi mi-a venit o idee. Am dăruit multe cristale. Aşa am luat cristalul meu între palme şi am trimis gânduri de reactivare a iubirii şi luminii către toate cristalele dăruite vreodată, în toate timpurile şi dimensiunile. De ce am făcut asta? Pentru că, la un moment dat, cristalele încep activeze energia negativă din jur, amplificând-o. La fel ca şi piramidele pe care le-am văzut la unii prieteni. Rar când lucrurile nu scapă de sub control şi nici nu bănuim de ce.
Cine a primit telefoane şi mesaje de la prieteni cu care nu a vorbit de mult?
Nu am realizat de prima dată ce se întâmplă. Tot... şoapta îngerilor m-a îndrumat. Cineva mi-a spus a găsit cristalul pe care i-l dăruisem şi pe care credea l-a pierdut. Aşa  mi-a sunat !!! şi mie... clopoţelul. A fost simplu să-i întreb pe ceilalţi dacă mai au cristalul dăruit.Sigur da.
Sigur voi face această reactivare din când în când. Este o obligaţie. Dacă ţi s-a dat o conştientizare, trebuie ţi-o asumi şi procedezi în consecinţă. Şi... este minunat !


Fragm. din cartea ,, Reiki- Jurnalul unui maestru" Ed. Orfeu , Bucureşti

http://www.orfeu2000ki.ro/reiki_jurnalul_unui_maestru/1270.htm