vineri, 30 mai 2014

Polaritate



Energia  feminină!  ea conștientizează și Ea naște. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul împotriva acestei Puteri, a acestei Energii. De asta nu se spune că este feminină pentru a nu se confunda cu  energia feminină așa cum o înțelegem deocamdată. Apare ,,orgoliul feminin”. Și așa am fost salvate de a cădea în ,,păcate” (partea bună). 
 Energia initială din Punctul Zero se manifestă și este ,,polaritate”. Umanul a transformat-o prin trăirile lui în ,,dualitate”. Era necesar să se experimenteze și acest mod de funcționare. Așa s-a hotărât, așa am ales. Dificil pentru noi, prinși în vâltoarea ,,experimentării”. Folosind prea multă energie pozitivă, ne dezechilibrăm. Și cu cea negativă e la fel. Echilibrul ! Și să învățăm cum să dăruim și să primim. Un schimb benefic pentru toți.

 Conștientizarea actuală a femeii - pe ea însăși  ca parte a Intregului pentru echilibru. 
Nu ca dominare, nu ca manifestare a vechilor frustrări. Cu greu ieși dintr-un asemenea cerc vicios dar se poate. Altminteri nu ni s-ar fi ,,creat” această șansă.

Atunci când energia  masculină a preluat totul și a degradat condiția femeii, interzicându-i accesul la cunoaștere și la manifestare, a fost ...greu. . Poate o etapă necesară din care să învățăm cele de folos. 
Acum se poate naște o lume nouă dacă participăm împreună la ea. Nu ca dualitate ci polaritate. Altfel dezechilibrul va fi și mai mare, servind celor care știu să îl determine și să îl folosească. 

 Când începi să dăruiești, celălalt primește darul tău și îl transformă clădind ceva cu el.  Se naște o stare de bine și este enorm. Bărbații vor resimți acut ,,privarea de putere”. E doar o aparență născută în dualitate. Femeile se pot crede ,,victorioase”. Tot o aparență.
In definitiv, folosim aceeași Unică Putere energetică, care nu ne aparține. Ce facem cu ea?! Își răspunde fiecare.

Pictura> Matteo Arfanotti

POLARITÁTE s. f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeași natură, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite. 3. (Fil.) Specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție 
posibil și totodată se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din fr. polarité. 
DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.du-a-] — Din fr.dualité, lat. dualitas. 

sâmbătă, 17 mai 2014

Dezicerea de Dumnezeu




Dacă spui,,eu sunt puternic/ă”, ,, eu sunt bucurie”, eu sunt…..”  cu gândul de a fi TU însuți și poți ,,aranja” asta și apoi de a răsturna lumea după chipul , voia ta, sau - mă rog, chiar pe o altă persoană, atunci e o creștere a orgoliului, a mândriei. Nu voi ocoli acum deloc ,,bunele intenției” care circulă de-a valma. Și cred că au un anumit scop pe care e bine să încercăm  să ni-l asumăm. Din practica ca vindecător de suflet încep să conștientizez cât mai mult cu putință. Atingem praguri pe cât de înalte tot pe atât de joase. Este încă multă instabilitate în noi. Totul și toate ne erau necesare ca să ne zguduie nițeluș. Dar a ne tot juca orbește a devenit periculos pentru noi și pentru viitorul tuturor.  

Deci:  vei avea mobilizarea necesară pentru a înfăptui ce vrei – dar consumul de energie pentru aceasta va fi din tine. Și te vei trezi după o perioadă sleit. După o zi, o lună, un an. Dacă  spui cu consecvență o rugă, o mantră, o săptămână dar apoi uiți, te plictișești, programul interior e rupt și cel vechi tot va rula și deacum înainte pe pilot automat.

 Dacă acumularea de energie divină din tine e mare – poți schimba instantaneu. Ce înseamnă această ,,acumulare”?! este umplerea de recunoștiință, de bucurie, de fericire că Dumnezeu există și TU ești parte din El. Așa Îl vei regăsi în tine. Fără această regăsire în interior nu poate fi sănătate, fericire. Iar aceasta este o practică constantă, un GÂND trăit mereu și mereu în interiorul tău.
 Pentru că altfel, doar la nivel mental, după o perioadă de ,,bucurie” : am reușiiiiiit !!! urmează un viraj în care nu ne va fi confortabil și nu știm de ce. E ca și cum am tot mima ceva și ...obosim. 

Poate vei relua după un timp  sau dacă ai puțină energie divină în tine – atunci va apare boala ta sau și a celor dragi, pentru că în atingerea scopului vei începe să iei energie de la ei. Nu arată prea bine tabloul a ceea ce des.scriu dar știu că așa este. Ucidem încet și lent. Soțul/ soția, copii, părinții se îmbolnăvesc sau ca să se protejeze, pleacă. Pleacă în lume sau dincolo. Când te vei trezi în depresie te vei mira cum de ai ajuns acolo, neînțelegând mare lucru, sau că e ,,nedrept”, că alții reușesc, sau că sunt de vină. E un repertoriu larg.

Ne manipulăm singuri destinul. Se spunea până acum că e pedeapsă de la Dumnezeu. Dumnezeu nu pedepsește ! era o paradigmă necesară acum 100 de ani. Nu e ,,pedeapsă” ci folosirea în ne.cunoștiință, în ne.gândire, a legăturii cu Dumnezeu. Ne agresăm noi înșine. Dumnezeu este iubire!!! Atât. Cum putem crede că EL ne pedepsește?! Iubirea nu poate pedepsi. ESTE doar iubire. ESTE !!! când iubești poți avea ȘI un alt sentiment??? nu. Iubești ! Atunci cum de îndrăznim măcar să spunem că EL pedepsește?! o facem singuri , uităm apoi ....căutăm vinovați sau subterfugii pentru a nu ne întoarce la cauză. Care este în noi. Care tot se manifestă în diferite forme, atrăgând pe alții care ne arată aceste forme. Doar ni le artă. Dar noi considerăm că ei ne rănesc.



- Prin supărare, prin nesiguranță, prin depresie, la modul subtil ne dezicem de unica Forță în care putem să avem deplină încredere. Defapt  folosim energia ca să fim supărați, nesiguri, depresivi. Folosim din rezervele acumulate care treptat se vor epuiza. Pentru că Puterea Divină nu  participă să te ajute pe tine să fii ,,aiurea”. În clipa când tu însuți vrei să fii supărat – se închide comunicarea. Ești supărat. Vrei să fii fericit? Ești fericit. E consumul tău de energie pentru că doar tu vrei, indiferent de care care taler te folosești. Acest ,,vrei” știu că mi se poate reproșa: păi, nimeni nu vrea. De acord: nimeni nu vrea dar marea majoritate trăiesc așa. Aici e necesar un efort de a ieși din ,,inerție”. Iar inerția este o lege clară în fizica cuantică: obiectele-( dar și stările) se urnesc cu greutate, dar și se opresc cu greutate odată ce mișcarea devine alertă. Gândiți-vă la ,,lene” sau repetatele amânări  și la ,,furie” și veți înțelege. Totul depinde de voință. Voința poate veni treptat sub formă de conștientientizare sau ...boală.

Atât de mare este îngăduința divină încât te lasă să faci ce  vrei cu ceea ce ți s-a dat. Poate vei înțelege. Dar nu pentru distrugerea ta și a lumii. Atunci se închide izvorul, și tu vei folosi doar din rezervele tale. Și…. Au mai dispărut neamuri apoi  lumi.

Dacă realizezi asta… și spui: Mulțumesc Doamne pentru tot! e  ca întoarcerea fiului risipitor. Vei fi îmbrățișat cu drag pentru că tu singur ai avut puterea să înveți. Și tot ceea ce vei face de atunci încolo  știi că modelezi cu/din ceva ce nu iți aparține, dar vei fi atent să fie o creație frumoasă. Sufletul tău va ști, vei simți cum se înminunează și el. Nu e mândrie, ci altceva, ce nu se poate descrie în cuvinte.

Să simțim și să gândim în același timp, e ceva ce se învață. Treptat, zi de zi. Și iarăși revin: dacă înțelegi un lucru nu e suficient. El trebuie aplicat_manifestat. Așa da, creem !
Intre simțire și intuiție se face  confuzie de cele mai multe ori. ,,Așa am simțit” – fii atent cînd și unde ai ,,simțit”. În tine ai simțit ,,ceva” iar dacă e deja acolo bine ar fi să vezi ce e. Asta va duce la o călătorie interioară la care puțini se supun. Pentru că marea majoritate nici nu știu că e posibil. Intuiția e altceva.

,,Sunt puternic/ă și recunoscătoare Ție Doamne ca mă bucur de tot ceea ce este CREATIE, de ceea ce ai creat Tu”, - atunci e altceva. Important : cuvintele să le căutați în voi. Evitați ,,pe derostul”. Poate devein cu ușurință un șablon.
Ruga este altceva. Am mai scris. Dar a ne conștientiza pe noi e un efort necesar. Cele două nu se exclud ci sunt complementare.

,,Sunt puternică” =recunosc în interior că PUTEREA UNICĂ acționează și prin mine,  numai eu nu am văzut-o până acum. Dar acceptăm că mai sunt și alții nu numai noi. Recunosc acest dar ca să il și las să se manifeste - e altceva.

Depinde de intentia din interior și trebuie să fim atenți la asta. 
,,Sunt puternic/ă” - nu voi mai depinde de nimeni, doar de conștientizarea Puterii manifestată prin mine.  Atunci am obligația să fiu atent/ă ce fac cu această putere. Izvorând din tine -poate crea și pentru alții - și e superb 
!
Când suntem triști, dezamăgiți de oameni, de o situație, e bine să ne amintim din ce  Putere suntem alcătuiți. Pentru că pe ea o folosim în acest caz ca să supărăm pe alții, noi fiind deja bolnavi. A folosi așa suflul divin nu este posibil.

Se rupe contactul și noi… rămînem singuri până cînd vom pricepe. Apar momente bine punctate în viața nostră care ne pot schimba definitiv. Dar nu de pe azi pe mâine. Treptat.
Dacă în tot ceea ce facem la nivel uman, de autocunoaștere: meditații, terapii diverse, incantații, mudre, sisteme de inițiere .....  nu uităm că folosim Puterea, Forța, Energia Divină și mulțumim pentru asta, vom fi păziți de multe. De fapt de toate. Și vom fi atât de recunoscători că ni s-a dat putința de a ne ,,juca” învățînd cum se crează propria noastră lume. Conștientizăm că suntem copii.  Eșecurile au fost întotdeauna ale noastre, nu date de Dumnezeu. Dacă și prin alte părți e la fel … învățăm împreună.


Știu, sunt nuanțe pe care nu le-am scris mergând mai profund. Pe unele deabia le-am menționat. Poate o voi face. Intre cea de acum 10-5 ani și cea din prezent este deja o cale. . Dacă nu ai întrebări, nu vin deslușirile.  Sunt conștientă întotdeauna de fragilitatea umană. Și a produce schimbări prea bruște nu cred că ajută. Îmi cer iertare dacă par uneori dură. Dar sunt momente bine punctate de care eu însămi țin cont. Dacă ajută și pe alții este meritul lor. Schimbarea este datorată/datorită lor înșile. Și repet, aceasta este o călătorie interioară pe care singuri o vom face. Dacă ne poate îndruma cineva în care avem încredere, e și mai bine. Însă pregătindu-ne conștient pentru ea. Iar ,,această pregătire conștientă” presupune cunoaștere. Invățătură. A înlătura obiceiurile, traumele instalate la nivel celular, așa cum le arată dr. Deepak Chopra, nu se face doar prin post, regim vegetarian, exerciții de respirații, incantații sau multe altele. Ci să stai față în față cu trauma. E ca un fel de ,,păzitor al pragului” dintre noi - scânteia divină și umanul care am devenit. Acesta este cel mai profund nivel al Ființei. Iar a ajunge acolo nu este ușor dar sigur este posibil. De asta mulți renunță. Unii simt lipsa pârghiilor, lipsa unui ,,desfășurător”. Însă treptat îl vom avea, sau vom întâlni pe cei care ne pot fi alături, îndrumători. Determinarea însă trebuie să vină din noi. Constantă. 

Dumnezeu ne gândește cu iubire, mereu și mereu și mereu. Iar noi până nu vom deveni parte asemănătoare a gândirii Sale, nu vom fi deplini. 
Gândirea lui Dumnezeu este Absolutul iar noi suntem o parte din acesta pe care Îl manifestăm. Pe El, nu pe noi. 

miercuri, 14 mai 2014

,,Doamne, întoarce-i ....



,,Doamne, întoarce-i la bunătate și rugăciune, pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

Este ruga pe care mulți au primit-o de la părintele Puiu Gherontie la Mănăstirea Caraiman – Bușteni.

Trebuie spusă cu credinţă, de trei ori pe zi de 30 de ori de fiecare dată, vreme de 40 de zile sau, mai bine  toată viața, şi apără în cele mai grele ceasuri pe cel ce o rosteşte. 

Acum mulți ani o doamnă , mama Vali ( Dumnezeu să o odihnească!) mi-a vorbit prima data de părintele Gherontie. Intr-un final am ajuns urcînd pe cărăruia din pădure, nu pe drum. După ce te rugai la altarul ridicat în jurul bradului ca un veșnic sfeșnic către cer, intrai la părinte. Aveam nevoie de o îndrumare, de o dezlegare. M-a pus la trei ori să mă rog la icoana mare a Maicii Domnului, privindu-mă cu atenție. Mi-a dat dezlegare și binecuvântare! Și am primit și eu, cred că la fel ca toți cei care îi treceau pragul, o fîșie de hârtie pe care scria :

,,Doamne, întoarce-i la bunătate și rugăciune, pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

De multe ori însă, în amintirea acelor clipe când m-am rugat la icoana Maicii, clipe de neuitat, spun :

,, Maica sufletului meu, întoarce-i la bunătate și rugă pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

Am dăruit-o de multe ori de atunci – chiar și ieri. Întotdeauna este acel: așa este să fie!

Cineva m-a întrebat odată dacă este bine să considerăm că avem vrăjmași. Ne pot nemulțumi unii sau alții dar cuvîntul ,,vrăjmaș” aruncat asupra unui alt om, i se părea prea greu.
 Atunci am răspuns: vrăjmași în sensul dezicerii de Dumnezeu, nu neapărat al dușmăniei dintre oameni. Întoarce-i Doamne pe toți cei care au pierdut calea Ta și sufletul lor. Ajută-i pe ei Doamne, că au nevoie. Toți avem nevoie. Nu trebuie să numim pe nimeni ca fiindu-ne vrăjmaș. El își are rostul lui tainic în viața noastră. De a ne întoarce pe noi înșine, prin rugă, la Dumnezeu.

Rostind-o mereu ajungi să înțelegi și să deprinzi tâlc mai din adâncurile tale. Vrăjmași ne sunt propriile patimi. Iar ele devin vrăjmași prin noi și pentru cei din jur. Așa că ,,a ochi” pe cineva cu această rugă (și nu numai) nu este bine pentru sufletul nostru. El ne știe mai bine.

,,Vrăjmașii mei” – nu trebuie să te duci în afara ta. Cășunîndu-ți pe unul sau altul.Vrând tu să îl îndrepți că așa ți se pare. Calea lui personală e doar a lui și Dumnezeu îi va da dezlegările necesare.  Nu spun să nu ne rugăm pentru alții. Dimpotrivă. Dar nu cu acel sentiment de a-l ,,învăța” noi ce este binele pentru el. E o mare subtilitate la care trebuie să fim atenți. Vrem noi și nu Dumnezeu. Ba încă îl luăm , obligatoriu părtaș.

Iar cel care te-a jignit, supărat astăzi, tu l-ai ,,pocnit” energetic și ieri și săptămîna trecută și.... Prin vorbele aruncate ție îți deschide ochii. ,,Dumnezeu lucrează prin oameni”- să nu uităm asta. Sau să ne amintim cât mai des ca să fim feriți – noi de noi înșine. Prin vorbe omul se apără dar îți pune și oglinda sufletului tău în față. Scuze! Știu că știți dar ... recapitulez  acum. Ajută întotdeauna.

Trebuie să învățăm să ne gândim noi asupra nostră nu să stăm cu catastiful și să catalogăm pe alții. Actul auto.observării este un prim pas dar cel al gândirii și înțelegerii este imens. Vom primi răspuns prin oameni până vom începe să vedem ce/cât mai avem în noi. Atunci chiar și la banalități nu vom mai răspunde ,, cu aciditate” , ironic, cu senzația că celălalt nu pricepe nimic și că ne deranjează cu baliverne.
Îți deranjează orgoliul că tu știi tot? Sau îți dă posibilitate de a te vedea?!

Iar atunci când capeți deprinderea de a nu te mai ,,înfoia”, ai posibilitatea să transmiți și celuilalt o stare de bine.Și atunci când taci, poți să taci întru Dumnezeu și Maica. Sau poți să-l scoți din zona de disconfort cu blîndețe, doar printr-o vorbă bună. Și atât de mare nevoie este de această vorbă! Este Duhul care satură tot sufletul !



vineri, 9 mai 2014

Satelitul Doamne





Am primit întrebări  la o postare. Așa că voi relua un text mai de demult ca răspuns. Știu că e necesar să învățăm împreună. Iar și iar.


,,aceste evenimente descrise mai sus fac parte dintr-un real mai subtil  pe care în graba noastră  facila il percepem  destul de vag dar el exista probabil  ca o compensație a nefericirii și neputințelor acestui neam”


Ei, tocmai acesta este : faptul că devenim conștienți că acest ,,real subtil există” avem treptat acces la el. Nimic nu s-a pierdut. Depinde de fiecare să conștientizeze aceasta. O brumă de bunăvoință nu de plângere. Crezi in frumusețe? Crezi cu adevărat? Atunci te vei focusa cu toate puterile numai și numai asupra ei până se va manifesta. Obișnuința de a ,,vedea” răul , aceasta va fi prezent și, evident că ne vom plânge. ,,Vindecă-ți sufletul apoi trupul”. 


Suntem determinați zi de zi prin toate mijloacele posibile să vedem răul și să îl extindem ( afectând multe lumi). ,,Intoarce și celălalt obraz” nu inseamnă bunătate, a nu-l judeca pe aproapele ci și a nu intra în energia răului. Din care cu greu ieșim. Pentru că…. îl aducem în noi, devenim părtași. Și energia nostră o vom consuma tocmai pentru ,,rău”. Un simplu apel: ,,Doamne, uite ce este în mine. Ajută-mă cu iubirea TA!” va fi suficient întotdeauna. Peste Dumnezeu  nu trece nimeni ci …doar tu. Ne-au lăsat totul, cei din neamul nostru. Ce facem noi, fiecare?! Se spune că vorbeau cu zeii direct. Pe noi cine ne impiedică?! Simplu și firesc ( dincolo de mysticism sau religii –pentru că oricum avem doar vagi cunoștiințe asupra lor și nu dintre cele mai ,,reale”).


Există o Forță care a creat totul iar noi suntem gândirea Sa - orice nume i-am da. Să nu ne dezbine un nume ci să lăsăm doar Înțelepciunea să ne fie martor.
Fiecare avem clipe când nevoia unui ajutor este urgentă. A  mărturisi cuiva - unui duhovnic, mai nou unui psiholog sau terapeut , ne descarcă de acea energie din interior care altminteri provoacă supărare , chiar boală. Dar.... există și anumite reguli pe care e bine să le știm: primul răspuns ne este cel necesar. Și faptul că adresarea directă este cu putință fiecăruia. Dincolo de orientările religioase există o unică Forță. Doar numele diferă și ....apropierea de acea Forță.
         Credința fiecăruia dacă este ardere personală nu trebuie să devină pârjol in jur. 



Cea mai puternică ,,tehnică” de apărare este .... SATELITUL DOAMNE ! Totul depinde de ,,predarea” fiecăruia acestei totalei, unice PUTERI peste care , nu te îndoi nici o clipă, nu trece nimeni. Doar...tu!!!

Da, cunoașterea este necesară altminteri te zăpăcești de atâtea ,,informații”. Am fost creați PERFECȚI. Incepem cu ce ne ,,doare”, fie trupește, fie sufletește. Cine te poate ajuta, CINE te poate îndruma?! ,,Satelitul Doamne”! EL îți va scoate ,,întâmplător” în cale, pe cine sau ce ai nevoie. Și... scapi și de mândrie: că tu faci ceva. Asta înseamnă că ești trimis să înveți. Să înveți, să cunoști PERFECȚIUNEA CREAȚIEI! Atunci să vezi cât de uluit ești în fața Măreției tuturor celor care au participat la crearea ei. Și cât de ușor o putem distruge. Și știi că ai cel mai puternic spijin din univers. Nu e nevoie să te apuci de lupte cu nimeni. Doar cu....patimile tale. Lasă-le pe ale altora ( dacă le vezi înseamnă că ,,prototipul” e la purtător-adică în tine.) Închide șuvoiul nemulțumirilor și ....vindecă-te.

Și înveți gradat, treptat. Întâi înveți unu și cu unu. Ce faci cu dualitatea ?! treci mai departe. Sau rămâi să ,,analizezi” dualitatea. Totul este de o simplitate și eleganță neașteptată.

Și uită-te omule, pe cine are MAICA nu numai în brațele Sale. ci în Inima Sa. Tu?! pe CINE ai în inimă?!


,,SATELITUL DOAMNE”
Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

,,Nu exista o mantuire a monahului si o mantuire a mireanului, ca altfel ar fi dat Hristos alte porunci si alta Evanghelie pentru monahi si pentru mireni, pentru femei si pentru barbati si asa mai departe, pentru chinezi si pentru romani.

O Evanghelie si aceleasi porunci, Evanghelie, adica buna vestire a invierii din morti si aceleasi porunci pentru lumea intreaga. Deci si mireanul, acelasi om ca Adam, ca si Eva, ca si mine monahul, avem nevoie de aceeasi intelegere a voii lui Dumnezeu.

Ascultarea este acea intelegere a voii lui Dumnezeu in care trebuie sa intri.
Ce gandeste Dumnezeu?
Cine sunt eu?

Uite, un mirean de la Bucuresti zicea: as vrea sa stiu cine sunt eu si ce vrea Dumnezeu cu mine?
Asta-i intrebarea de capatai si pe linia aceasta este ascultarea.
Domnul, Facatorul meu, trebuie sa-mi spuna cine sunt si ce vrea cu mine, adica ce rol am de jucat in aceasta istorie, ca sa-mi gasesc fiinta cea adevarata, mantuirea mea.

Deci ascultarea de duhovnic, daca o intelegeti drept, nu se face pe orizontala; nu este vorba de orizontalism intre tine si duhovnic. Este vorba de cautarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic si asta-i intelegerea dreapta; si taina aceasta se savarseste in felul asta: tu ca ucenic, ca fiind cel care te duci la duhovnic, fie sa te spovedesti, fie sa ceri sfat, cere intai Domnului in taina inimii tale; de cate ori te vezi pacatos spune Domnului: uite, Doamne, ca sunt pacatos, iarta-ma, vindeca-ma.

Cand te duci la duhovnic cere-i ca prin preotia duhovnicului, prin lucrarea tainica pe care a lasat-o Biserica (nn. Taina Spovedaniei), sa ti se ierte pacatele si nadajduiesc si stiu ca de vei face astfel, adica daca vei face in Duh si Adevar, cat de putin, de la fiecare spovedanie, vei iesi mai mult sau mai putin zburand. Acest zbor nu este doar o stare psihologica – te simti psihic usurat – ci,intr-adevar, se intampla in Duh o usurare de care, da Doamne, sa ai parte acum si in veci.

Daca te duci pentru sfat, intai lui Dumnezeu sa-i ceri indrumare:
Doamne! Sa fac asta sau sa fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu!

Cand simti oarecum in rugaciune, in viata ta, ca vine momentul, du-te la duhovnic cu gandul la Dumnezeu, cu atentia catre Dumnezeu si atunci spune-i duhovnicului problema ta si pandeste de la el primul cuvant.
( n.b. pentru că acesta este răspunsul direct. Mai mult ,,după” pot fi interpretări )

Il citesc pe Sfantul Serafim, ba citesc in colectia Filocalica acel prim cuvant, Dumnezeu atotputernic e bland, e acea adiere de glas subtire pe care a auzit-o proorocul Ilie si de care a fost impresionat mai mult decat de cutremurul, uraganul, sau focul; adierea de glas subtire care e mai rapida decat toti dracii daca lucram prin ascultare.

Nu intreba pe duhovnic mai departe, primeste acel prim cuvant, e cuvantul tau, duhovnicul nu ti-l poate explica, este dialogul tau intim cu Dumnezeu.

Daca asa l-ai cerut de la Dumnezeu, daca in felul asta il vei primi de la duhovnic, de ce sa cartesti, de ce sa te impotrivesti?
Fiindca risti sa lepezi cuvantul lui Dumnezeu.

Ba chiar in momentul cand ii spui: "parinte, explica-mi mai bine", ai rupt firul cu Dumnezeu! Ai inchis telefonul! Si acuma vorbesti doar cu aparatul de plastic, daca-i vorba de telefon, iar daca-i vorba de duhovnic, doar cu duhovnicul ca om.
Asta sa nu faci! Primeste cuvantul cu credinta, cere blagoslovenie si tu vei intelege acel cuvant, facandu-l.

Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii tale.
Cand ti-ai pus in inima asta, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest "asta" este foarte probabil ca, la un moment dat, acest "asta" sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.

Uitati, va dau o pilda.

Un monah mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu un alt monah dintr-o alta manastire si voiam sa-mi cer iertare, dar nu m-am cait dupa aceea si nu mai voia sa stie de mine, intr-atat era de ranit.
Si mi-am zis: ce sa fac, maine-poimaine trebuie sa plec, iar eu vreau sa ma apropii de Sfanta impartasanie. Ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa pot atunci sa ma apropii de impartasanie, cum sa continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste; eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda nimic. Si zice: mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Monahul acesta-i grec, si in greaca – imi pare rau ca in traducerea noastra nu reiese asa – la pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand preotul zice "pomeneste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparateasca pe pamant" spune asa: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau".

Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: DoamneGlasuieste in inima lui pentru pocainta measpune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert.

Si a continuat spunandu-mi: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea noastra era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in aceasta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni.

Si iarasi o monahie care era noua intr-o manastire imi spunea: "Parinte! Mi-e frica de toata lumea". Era foarte sensibila si ranita mai ales de cutare monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "cand intru in bucatarie m-apuca groaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage asa:

"Doamne, spune in inima ei sa-mi zica un cuvant bun sau spune-i ceva bun despre mine".

Intr-o zi vine fugind catre mine: "Parinte! Parinte! stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis: Doamne, spune-i ca o iubesc!" Si zice: "nu stiu parinte – o fi fost vreo coincidenta –, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos". Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea fata luminata ca atunci, acum vreo zece ani, si era impacata cu toata lumea si cred ca
aceste "coincidente" au continuat.

Deci se leaga si se dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare ca sa spun si acest lucru: trebuie sa ne nevoim in ceva, ceva pe care stramosii nostri cred ca il faceau fireste. Cred ca stramosii nostri, care erau, cat de cat, mai apropiati de Dumnezeu decat noi, in mod firesc, pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu.

Vezi o primejdie: Doamne! Si zici ceva lui Dumnezeu.
Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-i in mine, nu ma lasa asa!

Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el:
Doamne! Spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! s.a.m.d.

Chemati-L pe Dumnezeu.
Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om.

Cheama-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si ai sa vezi urmatoarea "coincidenta": cum spuneam cuiva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista. Nu! Dar se preface bine ca nu exista!

Fa si tu ca si cum ai crede si ai sa vezi cum si Dumnezeu se face ca exista!

Si provocam "coincidente" dintr-acelea.


In esenta profit ca sa va zic: 
sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-i cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ceva ce i-am cerut, sa-L intrebam pe Dumnezeu ce inseamna asta si toate nedumeririle noastre.

Intai "Doamne!" sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.

Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau care este la 100 de metri de tine, trebuie sa faci 100 de metri si poate altceva l-a inhatat sau trebuie sa iei telefonul si sa faci un numar.

Pentru Dumnezeu, nimic din toate astea: zici "Doamne!" si ai si intrat in contactat cu "satelitul Doamne" si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista!

Cum sa ma pazesc de gandurile rele care imi vin in minte?
Tot prin "satelitul Doamne" (...)

Ce-am spus si altor tineri va spun si voua: nu este greu, este cu neputinta!
Firea ta cand se simte deznadajduita ca ar putea sa ajunga la asta, firea iti marturiseste ca nu face parte din tine, ca nu face parte din firea ta biologica.
Dar de la Dumnezeu nici sa nu asteptam mai putin decat cele cu neputinta.

Dumnezeu numai in cele cu neputinta lucreaza, in cele cu putinta facem si noi.

Dumnezeu nu invarte la mamaliga ta. Dar daca este vorba de poruncile lui Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu in tine va putea lucra.
Vrei sa te pazesti de ganduri? Dumnezeu sa te ajute si faci asta.
De cate ori vezi un gand rau in inima ta spune: Doamne uite ce este in mine! Si cere lui Dumnezeu.

Poate ai nedumeriri; intreaba-L pe Domnul, Toate se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.


Vrei sa stii cum sa nu le mai faci?
cere Domnului sa nu le mai faci, cere Domnului aparare sa nu mai cazi in pacat.
Intotdeauna cu Domnul lucreaza !
Dumnezeu, stiind ca ne da porunci – cuvinte cu neputinta omului de urmat, total cu neputinta – nu asteapta ca eu sa le implinesc, asteapta ca eu, vazand ca nu sunt ala cum ar trebui sa fiu, sa zic: "Doamne! Fa Tu ceva, du-ma Tu pe calea Ta!

Nu zice si Hristos "Precum am zis evreilor va zic si voua: unde merg Eu voi nu puteti sa mergeti, dar veti veni mai pe urma"?
Cand mai pe urma? Dupa pogorarea Duhului Sfant, acea pogorare faca-se voua, tie frate sau sora care mi-ai pus intrebarea, si tuturor! Contactati "satelitul Doamne"!

Profit ca sa va spun inca un lucru: de multe ori m-am intrebat si multi tineri m-au intrebat, de ce daca Dumnezeu stie toate, trebuie sa ma mai rog si sa-I spun?
Nu trebuie, dar de multe ori rugaciunea este singura metoda prin care imi pot arata impreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicand "Doamne vreau asta!", desigur, Dumnezeu stie ca vreau, dar facand-o, incep de fapt o impreuna lucrare. Uneori poate ca este singurul lucru pe care pot sa-l fac, alteori se adauga la ceea ce fac. 

Deci, "Doamne da-mi rabdare!" este deja o impreuna lucrare, Dumnezeu imi da rabdare.
De ce? pentru ca e indelung rabdator. Vine un moment in care trebuie sa-mi exersez rabdarea, incerc cum pot, voi reusi sau voi cadea, vedea-voi!
Dar cerand de la Dumnezeu rabdare, impreuna lucrez cu Dumnezeu mantuirea mea. Nu astept pica para malaiata in gura lui natafleata. Fac si eu ceva! Cer Domnului: da-mi asta!

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat de des posibil, atat de des cat ii sfatuiesc duhovnicii lor. Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict cu duhovnicii, ci fiindca – si asta este un lucru foarte important de inteles – omul nu este un obiect si ca atare nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta pana in vesnica dumnezeire, o calatorie unica.
Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut.

Singurul indreptar pe care-l pot da tuturor este: contactati "satelitul Doamne".

Sa ne invatam cu "Doamne" in toate imprejurarile, si sa incepem cu "Doamne" si alt indreptar nu cred ca as putea sa dau fara ca sa ma pasca pericolul de a-l face pe unul sau pe altul sa se poticneasca.

Toate legile isi au valoarea si limita lor, dar "Doamne" nu are nici o limita.

Mantuirea este un lucru cu neputinta la om si deci, daca este cu neputinta , Dumnezeu Insusi o face si de aceea trebuie sa ne lipim de rugaciune si de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei Impartasanii.

Si asa,
ceea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu.''

,,CELALALT NOICA'' si ,,CULTURA DUHULUI'' - Marturii ale monahului RAFAEL NOICA