duminică, 3 ianuarie 2016

Bucuria de a fi credincios



video


Mărturisesc că îi credeam istorie, adică o parte a istoriei de demult a creștinismului, dintru început. Dar am citit ..... apoi i-am ascultat! Și mi-am adus aminte de ,,înfricoșările” din copilărie și cărora mult mai târziu a trebuit să le fac față. Pentru că deveniseră parte din privirea asupra lumii. Schimbarea nu a fost ușoară. Ințelesurile, nedeplin înțelese de cei mai mulți, sădesc teroare în suflete. Nu suntem teo-logi cei mai mulți și un Dumnezeu care spulberă pe cei ne-credincioși deja face victime ACUM. Nu, nu vreau să vorbesc despre asta. Nici acum și nici în viitor.



El Mokattam, Muntele Sfânt Al Copţilor

A-I spune că iubesc e cel mai minunat! 
A-I spune că sunt fericită e recunoașterea Ființării Sale. 
A fi deplin fericită a supremul sacrificiu. Al patimilor, a suferințelor.
 Ce credeți? Pleacă demonii din jurul celor care au o asemenea privire, care zâmbesc ca îngerii?!



Credința mărturisită cu bucurie, fericire face minuni!

Bucurați-vă de credința voastră, personală! Limpeziți-vă cerul inimii picurând zâmbete și tandrețe!


Dumnezeu este eliberare și libertatea ei, este bucuria de a fi fericit! 



Civilizaţii: Copţii – vechii egipteni

Copţii sunt urmasii directi ai egiptenilor antici, constructorii piramidelor si intemeietorii uneia din cele mai vechi si mai puternice civilizatii din istorie. Numiti de evrei mitsrim si de greci aiguptios, copţii contemporani prefera sa fie numiti Remenkīmi (Ekhristianos), literal Egipteni Crestini. In Evul Mediu, copţii au fost numiti de occidentaliEgiptios. Ţiganii ajungand in Europa occidentala s-au dat drept copţi inseland si castigand la inceputurile migratiei lor (neforţate) acceptarea si simpatia europenilor. Pentru respectarea adevarurilor istorice trebuie insa de mentionat ca marea parte a ţiganilor a ajuns in Europa prin rasaritul ei si prin Balcani, inrobiti de mongoli si turci. Asadar trebuie de mentionat ca ţiganii nu au nimic in comun cu copţii in afara unei etimologii incorecte.
Astazi traiesc in Egipt intre 8 si 18 milioane de Copţi. Variatia este atat de mare din trei motive, primul, statistica falsa pe care o prezinta autoritatile Egiptene. Al doilea motiv, emigratia masiva a tinerilor spre occident, in special spre Statele Unite, si in sfarsit ultimul motiv sunt persecutiile crunte la care sunt supusi in asa-zisa democratie Egipteana care-i fac sa declare o falsa religie. Persecutiile sunt in primul rand din partea populatiei musulmane dar si cvasi-oficiale. Populatia contemporana a Egiptului care numera aproximativ 81 de milioane de locuitori este in majoritatea ei de origine copta, care a fost islamizata incepand cu secolul 7 d.Hr.  Copţii sunt impreuna cu evreii sunt singurele popoare in care religia a devenit si identitate nationala, sigur ca aceasta afirmatie poate fi negata de multi copţi sau evrei, care simt altfel.
Populatia Copta este in totalitate Crestina. Majoritatea ei (90%) apartine Bisericii Ortodoxe Copte, alti 10% se impart intre Catolici si Protestanti. Trebuie mentionat ca termenul “Ortodox”, este in cazul Copţilor diferit celui aplicat cazul romanilor. Ortodoxia Copta este ne-calcedonica, adica in Conciliul de la Calcedon (al IV-lea in istoria Crestinismului – 451 d.Hr.), Biserica Copta, ce a fost considerata una din cele patru ramuri importante ale Crestinismului (Ierusalim, Roma, Constantinopol, Alexandria) a fost acuzata (pe nedrept, acuzatia fiind politica) de Monofizism (Isus Cristos e o singura persoană, el nu poate avea două naturi). Excluderea Bisericii Copte a fost o mare nedreptate istorica si indirect a contribuit major la consolidarea Gnosticismului Crestin si formarea dupa numai un secol si jumatate a Islamului.
Trebuie de amintit ca in cele trei Concilii Crestine inainte de Calcedon, cel de la Niceea (325), cel de laConstantinopol (381), si cel de la Efes (431) au fost prezidate (toate!) de patriarhi copţi. Primul conciliu de la Nicea a fost prezidat de Alexandru, papa Alexandriei, al doilea conciliu de la Constantinopol a fost prezidat deTimoteu, papa Alexandriei si al treilea de la Efes a fost si el de un papa al Alexandriei, (Sf.) Cyril. Antagonismul creat intre Constantinopol si Alexandria nu are nimic in comun cu religia, schisma s-a produs din cauza luptei politice in care politicul (Constantinopol) a invins religiosul (Alexandria). Acelasi model se va repeta in 1054 cand Constinopolul va pierde in fata Romei, exact din aceleasi motive politice, motivate bineinteles diferit din punct de vedere religios.
Nu se poate vorbi in interiorul unei religii istorice cine are dreptate si cine nu, sau cine reprezinta “calea cea dreapta.” Se poate vorbi insa despre doua lucruri, primul este originea si al doilea vechimea traditiei. In aceste doua subiecte suprematia Bisericii Ortodoxe Copte este covarsitoare. Bineinteles, aceasta afirmatie este personala si poate fi infirmata (si este), argumentele sunt insa “slabute.” Majoritatea istoricilor moderni ai Crestinismului cunosc faptele, nu toti au curajul recunoasterii. Cine indrazneste sa se “puna rau” cu Vaticanul, pentru a prezenta cauza unei congregatii crestine asuprite fara putere politica, si perzecutate de secole, pe rand de Bizantini, Islamici si mai recent Catolici Latini.
Biserica Crestina Copta, este cea mai veche biserica (existenta) Crestina din lume, ea o precede pe cea Romana de Vest sau Ortodoxa de Est. Aceasta biserica isi poate considera inceputurile in anul 42 d.Hr. cand (Sf.) Marcu a organizat-o in Alexandria.Bineinteles primi prozeliti crestini au fost evreii din Alexandria care cunosteau scripturile si aveau contacte cu Biserica Crestina din Ierusalim condusa pe acele timpuri de Iacov si mai tarziu de Simon ambii Desposyni(Familia lui Iisus). Rapid Crestinismul s-a propagat inspre Egiptul de sus (Egiptul de Sus=Sud, Egiptul de Jos=Nord). Sincrezia dintre Crestinism si secta Terapeuta Judeo-Egipteana a dat nastere Monasticismului Crestin, acest monasticism avandu-si radacinile in Crestinsmul Copt.

Copţii si monasticismul crestin

Monasticismul crestin isi are sursele in Crestinismul Copt si fara de indoiala s-a nascut in Egipt. Caracterul monasticismului copt a fost transmis ambelor biserici, si celei de vest (latine) si celei de est (greco-bizantine). Inaintea cuceririi musulmane (sfarsitul secolului al 5-lea) existau in Egipt aproape 300 de manastiri si sute de pesteri si caverne erau locuite de sihastri copti in deserturile tarii. O parte din aceste manastiri sunt locuite si infloresc pana in zilele noastre.
Vasile cel Mare, Patriarhul Cesareei in Capadocia este considerat fondatorul si organizatorul monasticismului in Asia Mica. Vasile cel Mare a creat-o dupa o vizita in Egipt (357 d.Hr) si s-a inspirat (aproape in intregime) deorganizarea monastica si canoanele copte. Regulile canonice ale manastirilor Ortodoxe pana in zilele noastre sunt toate adaptate dupa regulile monastice Copte. Ieronim, traducatorul Bibliei in Latina (Vulgate), in drumul lui spre Ierusalim (ca. 400 d.Hr) a vizitat cateva manastiri copte, si impresiile lui sunt inregistrate in cateva epistole importante. Benedict, fondatorul ordinului (Latin) care-i poarta numele, a construit modelul monahal Catolic inspirandu-se din scrierile lui Sf Pachomius. El a si vizitat pe “sihastrii desertului” pentru a se inspira din dedicatia, sfintenia si harul acestor sihastri.
Monasticismul Copt, care a servit drept model pentru toate stilurile monastice existente, imbratiseaza 4 oranduieli diferite:
(1) Oranduirea Cenobita, cunoscuta si noua astazi, bazata pe comunitati de calugari care traiesc impreuna in manastiri, care-si organizeaza viata dupa un canon propriu bazat pe canonul general al bisericii pe care o slujesc Aceasta oranduire este bazata pe invataturile Sfantului Pachomius, care au fost preluate si de Vasile cel Mare;
(2) Oranduirea Monarhista, bazata pe principiile trasate de Iustin Martirul (Tratatul despre Suveraniatatea Domnului) extrem de apropiata de sectele ascetice iudaice (Terapeutii si Esenienii). Iustin, probabil de origine evreiasca a cunoscut aceste secte (vezi Dialogul cu Iudeul Trifon).;
(3)Oranduirea Skitica (schitica), o mica asezare (schit) monastica, care include un numar mic de calugari care traiesc despartiti, dar care-si fac rugaciunile impreuna (de exemplu Mt. Athos);
(4) Oranduirea sihastra, (isihasm) fondata de Ioan Chrysostomul şi de Capadocieni bazata pe invataturile primide de la parintii desertului, pe care i-a vizitat in Egipt in secolul al 4-lea inainte de Hristos.
http://politeia.org.ro/magazin-istoric/civilizatii-coptii-vechii-egipteni/10686/