luni, 1 octombrie 2018

ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI




ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI SAU POCROAVA

Natura! Dintotdeauna l-a fermecat, l-a bucurat pe om dăruindu-I roadele sale: pentru a se hrăni, a se încălzi, a se îmbrăca, pentru a se simți Acasă! Fiecare anotimp avea, cel puțin, o sărbătoare de recunoștință față de cea care era considerată ca o realitate vie, ca Mamă. Vechea sărbătoare „Pocroavele” era dedicată intrării în anotimpul rece, atunci când se pregătea hlamida iernii. Era drept mulțumire pentru darurile Toamnei și începutul bucuriei unei binemeritate odihne și îndestulări cu roadele de peste an, atunci când pământul este acoperit cu brumă, apoi cu zăpada care se așterne peste culori și miresme, ca un adânc oftat de binecuvântare, aflat în tâmpla timpului ce se deapănă neîncetat.



S-a făcut legătura între notiunea acoperirii pământului cu bruma și zăpada „de nici o 
patimă atinsă” si conținutul tradiției creștine.

Cu ușurință s-a suprapus adorarea Maicii Domnului peste vechea credință, recunoscând în EA, puterea de hrană sufletească și de ocrotire: „Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe fața pământului, ca ea este din neamul nostru. Este din seminție împărătească și arhierească.

 Brațele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor și ale preafericitelor tronuri”-spunea părintele Cleopa în predicile sale.

Sărbăorile cele mai importante ale începutului si sfârsitului de an bisericesc (care începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august) sunt închinate Maicii Domnului, pentru cã ea este “începutul mântuirii oamenilor”: cele două Sfinte Mării, din 25 august și 8 septembrie.


Pe 1 oct.în tradiția creștină, sărbătoarea 

Acoperământulul Maicii Domnului mai este încă, cunoscută în popor, sub denumirea de Pocroave*.  Procoave, denumire ce vine de la cuvântul slavon «pocrov» – acoperământ al pământului cu brumă sau cu zăpadă.
Din punct de vedere istoric, celebrarea creștină, amintește o minune petrecută în biserica Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Vlaherne al capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol, pe 1 octombrie 911, în timpul domniei bazileului Leon al VI-lea. Potrivit tradiției, Sfânta Fecioară Maria s-a arătat în slavă cerească Sfântului Andrei cel nebun întru Hristos și ucenicului său, Epifanie. Cei doi cuvioși au avut această vedenie după o priveghere de toată noaptea săvârșită în biserica din Vlaherne, ctitoria Împărătesei Pulheria și a soțului ei, Marcian.

 După finalizarea dezbaterilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, cei doi împărați au ridicat în cinstea Maicii Domnului mărețul locaș numit Panaghia, iar la sfințire au primit de la Patriarhul Iuvenalie al Ierusalimului un odor de mare preț ce a aparținut Născătoarei de Dumnezeu: cinstitul ei Acoperământ sau omoforion. Vălul, numit și maforion, era o țesătură lungă, acoperind capul şi trupul femeilor până la genunchi; în Orient, veșmântul respectiv aparținea fecioarelor consacrate, fiind purtat şi de Prea Minunata Fecioară în timpul viețuirii sale pământești.





Tradiții și obiceiuri

În consens cu tradiția populară, Acoperământul Maicii Domnului reprezintă pregătirea ogoarelor pentru sezonul rece și acoperirea pământului cu brumă; începea luna lui Brumărel.

Fetele mari se rugau Mamei Divine, de Pocroavă, să le acopere capul cu păr bogat si frumos, ca să placă flăcăilor. Părul lung era un însemn al puterii si divinitatea se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dându-le păr frumos (asemeni bogățiilor toamnei), ajutându-le astfel să-și afle ursitul mai repede.
Exista o credință printre bătrânele de la țară, conform căreia, dacă este tăiat azi, părul rămâne in legătură cu corpul. Din acest motiv nu trebuie aruncat si nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece;

În conștiința oamenilor s-a făcut asocierea între acoperirea pământului cu brumă si acoperirea capului fetelor mari, îmbroboditul cu basma la nuntă, ca semn al trecerii la statutul de femeie măritată.

În unele sate, de Procoave, vitele sunt stropite cu apã sfintită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.

Fetele de măritat, erau împodobite ca pentru nuntă, pentru a avea parte de o căsnicie lungă și fericită, în prezența Înțeleptei comunității, a Babei. Un ritual străvechi, plin de taine și mistere, cu o putere de implinire, de adeverire, încât a fost înlăturat, devenind superstiție, aducătoare de nenoroc, exact contrariul, atunci când a devenit „o joacă”.

Femeile cinstesc sărbătoarea prin post si rugăciuni la Maica Domnului ca să protejeze si să aibã în pază casa si familia de toate primejdiile: de înec, de boli, de foc, de cumpănă, de năpaste, de ducă-se-pe-pustii, de ucigă-l-toaca, de tot vrăjmașul cel rău.
Sărbătoarea Pocroavelor se respectă si astăzi, chiar dacă se ține post, în multe zone fiind hramul satului. Gospodinele îsi servesc rudele si oaspetii cu plăcinte de mere sau dovleac.

 Sufletele sunt rourate de slava Maicii Domnului, vibrând  în inimile noastre, făcând ca dragostea şi preacinstirea față de Împărăteasa noastră și a Cerurilor, să ne fie acoperământ suav, blând, de nepieritoare, veșnică ocrotire, pe cei aflați în grădina Ei.
 Ne veghează tuturor drumul către bucuria darurilor pământului și sfințenia cerului din case și inimi.

Imnul de slavă, mulțumire și adorare către Maica noastră, a tuturor, să fie mereu Acoperământ întru bucurie, împlinire, pace și iubire!





* pocróv, -ă, s.n. și f. 1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț. 2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului). 4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă. 5. (reg.) pânza de pe fața mortului. 6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț. 8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul). 9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. - Dex

luni, 6 august 2018

Magia copilăriei - Rețelele neuronale



                                                         https://www.cantece-copii.


Una din cărțile pe care vă invit să o aveți la îndemână. Necesară la orice vârstă.
Am refăcut acest articol. Există pericolul informației pe care fiecare o va prelua din punctul lui de vedere, așa cum s-a și întâmplat și a se folosi pentru a susține puncte de vedere care nu erau în intenția mea. Riscul era de a crea așa, noi dizarmonii.

„Pentru a supraviețui, copilul trebuie să-și dezvolte un instinct pentru situațiile de pericol potențial. De aceea, încă de timpuriu în viață, dezvoltăm frici și aversiuni  în legătură cu evenimente și experiențe, pe care, în mod corect sau nu, le percepem ca fiind periculoase.
Multe din aceste aversiuni s-au dezvoltat în timp ce eram încă în pântecul mamei.
Un val de hormoni de stres trece bariera placentară și informează fetusul, EXACT despre dispoziția în care se află mama
  Dacă mama e fericită, fătul e bucuros. Dacă mama se simte în siguranță și iubită, acest mesaj este înregistrat de către făt, care, de asemenea, se simte iubit și în siguranță.”

Dezvoltarea societății este vizibil accelerată, din toate punctele de vedere: material, mental, dar mai  ales a gamei de emoții din trecutul nostru, al fiecăruia, care a fost transmis de generații. Mereu ne-am plâns unii de alții. O vom mai face! Nu este ușor să ștergi imprimările neurologice care au devenit deprinderi, (asemeni mișcării unui brat). Nici nu conștientizăm că le avem NOI înșine. Le vedem la alții.

Atunci când ni se pune la dispoziție o întreagă ȘTIINȚĂ a cunoașterii, e bine să începem aplicarea personală. Durează luni sau ani, dar merită. Merităm fiecare în parte, merită copii, nepoții și cei care vor veni. Merităm noi, indiferent de vârstă!

Pentru cei tineri e cel mai dificil. Li se cere „în numele spiritualității” să aibă un comportament civilizat. Chiar se știe care este acel comportament?! Ei se răzvrătesc tocmai împotriva preluării vechilor comportamente. Implicit și a celor care cer asta.

 E  bine ca tinerele mame să conștientizeze că așteptarea-(așteptările) de la ceilalți, va trece la făt. Bazele viitorului program: fericirea, bună-starea  mea, depind de alții, ei sunt responsabili dar și obligați să fie amabili, drăguți, înțelegători... E un vechi program, performant de secole. Partea cu programarea dependenței, nu a fost spusă, însă a funcționat chiar dacă nu a fost conștientizată.
Au preluat-o ca program de la mame, care la rândul lor au primit-o din generație în generație. Nu căutăm cine e vinovatul, ci să conștientizăm că avem asemenea stări.

 O carte care merită atenția tinerilor părinți este Biologia credinței – Bruce Lipton, care afirmă: „Părinții sunt inginerii genetici ai copiilor lor”.
Acum 20-30 de ani, știința și spiritualitatea încă nu se întâlniseră. Acum primii pași au fost făcuți.



„In acest timp formativ prenatal se dezvoltă un mare procent de căi neuronale din sistemul limbic, creionând felul în care vedem și simțim lumea și determinându-ne personalitatea.
Aceste înclinații sunt întărite, mai târziu, de către codurile de conduită și de repertoriul emoțional pe care l-am învățat de la părinții noștri.”

 Vechile instincte de supraviețuire –devenite emoții instinctive- sunt patru programe fundamentale ale creierului limbic: frica, foamea, agresivitatea și sexualitatea. Derivatele ulterioare sunt amărăciunea, invidia, mânia, frustrarea... o gamă enormă.

„Până la vârsta de șapte ani, creierul uman este un câmp fertil, ce absoarbe informație- mai întâi din placenta mamei, apoi dintr-o serie de influențe postnatale.
Unele dintre acestea, cum ar fi atingerea iubitoare a mamei și a tatălui, sunetul râsului familiar, îmbogățesc creierul copilului cu experiențe pozitive.
Alte experiențe – inclusiv acea primă inhalare a primei respirații- insuflă un sentiment de schimbare, dacă nu chiar de pericol, în această lume din afara mediului cald și umed, din uterul mamei.”

În timpul primilor ani ai vieții, creierul copilului este ca un aparat de înregistrare digitalsetat să înregistreze încontinuu. Sau, măsurată cu electroencefalograful (EEG)., frecvența undelor cerebrale ale unui copil, de la naștere până la vârsta de doi ani, este în starea DELTA, care este și frecvența undelor cerebrale ale unui  adult care doarme.


Creierul copilul doar înregistrează !!! redă, prin ceea ce pare a fi „comportamentul” lui față de mamă sau de tată, cei apropiați.  Comportament pe care și părinții l-au primit de la ai lor etc. Deocamdată acesta este aspectul pe care e necesar să îl acceptăm fără a învinovăți pe nimeni. Vorbele nu se înregistrează, simțămintele DA.

Copii SUNT imaginea stărilor interioare ale părinților, mai ales în primii doi ani. IN creierul lui se descarcă tot ceea ce părinții simt în prezența lui.  Dacă este o trăire mai puternică, chiar și de la distanță. 
Putem avea senzația că bebe înțelege, însă el doar percepe prin cele cinci simțuri. Acutele din vocea celor apropiați, privirea intensă atunci când i te adresezi, pot crea blocaje neuronale,la această vârstă, și duc ulterior la neascultare. De abia după ani, începe treptat, să aibă propria lui atitudine, în conformitate cu rețelele neuronale formate în primii doi ani (înregistrările). Tonul vocii, privirea, mediul ambiental al respectivei scene se înregistrează în mai multe regiuni ale creierului. Din această cauză, o traumă din copilărie, ca să fie ștearsă, înlăturată, mai târziu, trebuie să treacă prin accesarea celor cinci simțuri, așa cum deja se practică. 


Ulterior, poveștile implementate în copilărie, la oricare dintre noi, nu pot fi schimbate prin simpla modificare mentală a evenimentelor petrecute. Nivelurile profunde ale creierului, unde ele au fost setate, stocate, nu sunt ușor de accesat.

 În mare parte, atitudinile părinților, și numai a celor de acum, sunt programe primite, pe care ei înșiși, le-au activat sau nu. Se spune: are deprinderile unuia din bunici, căruia îi plăcea muzica, părinții fiind (aproape) afoni.  Părinții au avut programul respectiv, dar, nu l-au activat. Genetic se poate sări o generație și copilul să aibă părul bălai al bunicii sau ochii verzi/albaștri ai bunicului. Genetica, mai nou și epigenetica explică aceste aspecte. 

În cartea recomandată, veți citi despre rolul mitocondriilor și a ADN-ului mitocondrial, -ADNmt. care controlează destinul celulei, transmis numai pe linie maternă, față de ADN-ul din nucleul celulei, ADNn.
Dezvoltarea tot mai accelerată a neocortexului, poate înăbuși cele patru programe fundamentale ale sistemului limbic ajutându-ne să nu mai fim pradă – prădătorilor din noi.

În primele luni, rolul mamei, mai ales a celei care alăptează, este PRIMORDIAL. Însă nu numai lăpticul este sursă de hrană, ci și simțămintele mamei față de mama sa, față de socri, de frați, prieteni, de societate etc. Îndeosebi acum, cu telefonia mobilă e și mai periculos. Pentru că, nu mai e nevoie să vină personal cineva ca să ne influențeze, ci doar butonează. Și Tv-ul sau laptopul.
Nu au cum se retrage din fața pericolului care ne-a invadat viețile tuturor. SUNT însă suficiente metode, tehnici la care pot apela. Ascunderea, separarea, ruptura, nu este o metodă benefică pentru părinți, pentru bebeluș. Poate..temporar!
Fiecare copil are nevoi și posibilități strict personale. Dar ele trebuie să fie implementate  cu o IMENSĂ răbdare. Răstit, în grabă, mai mult inhibă. Și o deprindere învățată așa poate cauza probleme mai târziu. Nu va asculta cu ușurință „sfaturi”. De aici ni se trage fiecăruia, neatenția la sfaturi care ne-ar salva din multe neplăceri! 
Imi spunea o mămică că nu o ascultă năzdrăvanul ei. Am pus-o să îmi povestească. După cinci minute, îmi povestea de parcă voia să o „audă” copilul. Adică ȚIPA! I-am spus brusc: stop! De ce țipi?! - A! Dar să nu credeți că vorbesc așa și cu copilul! Telefonul mobil a fost binevenit. Avea înregistrări. In majoritatea, a recunoscut, că vocea ei era ...de speriat! S-a rușinat! Mi-a cerut iertare. Am început să râd: iubito, nu mie trebuie să îmi ceri iertare! La mine încă nu ai țipat! Râsul care a venit a fost o eliberare! Apelez deseori la schimbări de acest tip. Care decomprimă energiile din celălalt. Auto-învinovățirea e o altă modalitate de a nu schimba nimic.

REPETARE:
 În timpul primilor ani ai vieții, creierul copilului este ca un aparat de înregistrare digital, setat să înregistreze încontinuu. Sau, măsurată cu electroencefalograful (EEG)., frecvența undelor cerebrale ale unui copil, de la naștere până la vârsta de doi ani, este în starea DELTA, care este și frecvența undelor cerebrale ale unui  adult care doarme.

Apare Zâmbetul acela minunat ne arată iubirea DIN sufletul nostru. IUBIREA ca esență pură! Bebelușul aduce iubirea totală, din noi, la suprafață. Atunci, tu ca părinte, și bebelușul, una deveniți. E o contopire totală!
Dorința imensă de a avea copii, poate veni și din dorința de a da mai departe starea de zâmbet, așa cum numai în puritatea lor, încă neîncărcată de programe, o pot avea.  Clipe unice. Avem senzația că suntem una cu bebelușul. Ne încântă, ne place ce vedem! Acestea sunt primele daruri pe care le-am primit ca umanitate și pe care le dăruim întru eternitate! Cum să nu fim fericiți când vedem atâta iubire! Nici nu suntem conștienți de comoara din noi.

Tehnicile orientale pun mare preț pe zâmbet. Ne chinuim să le învățăm. Bine facem. Atunci când vedem un bebeluș zâmbindu-ne, tocmai am activat propriul zâmbet. MEMORAȚI_L!!! Priviți-i ochii și veți înțelege!

Dacă nu aveți un bebeluș în preajmă, priviți fotografii ale bebelușilor (până în doi ani) care zâmbesc! Indiferent de situația în care sunteți (și sunt multe...), priviți zâmbetul! Un copil zâmbește cu gurița dar ȘI  cu ochii! Total! Faceți asta conștientizând că vă amintiți propriul zâmbet al copilului care ați fost. Zâmbetul care vă place cel mai mult, e ZÂMBETUL vostru personal. Vă pot plăcea mai multe zâmbete. Și mai bine. Sunt amintiri din acea perioadă. Un zâmbet pentru mama, altul pentru tata, altul pentru cuțu care dădea din codiță......

E dificil să înțelegem starea DELTA a unui bebeluș. Stare în care noi dormim. Undele DELTA au cea mai mare amplitudine si cea mai joasa frecventa. Frecventa lor este cuprinsa intre 0,5-4 cicli pe secunda. La un adult, Delta este starea mintii inconștiente, în care primim informații care nu sunt accesibile în starea conștientă.

 Este de asemenea starea care este legată de vindecare, regenerare. ESTE CEL MAI EXTRAORDINAR ASPECT! Pentru că traumele suferite de unii bebeluși, se pot vindeca cu ușurință ACUM! Orice tip de traumă! Apelați cu încredere la metodele actuale- aveți de unde alege.

În cazul uni copil între doi și șase ani, frecvența este în spectrul theta, care este acela al unui adult ce trăiește o stare de imaginație, de reverie, sau de vis.

Acum copilul pune în practică atitudinile, deprinderile și învață continuu. Depinde ce și de la cine !!! Un turn din cuburi este cea mai minunată construcție, un desen este reverberația directă a lumii lui interioare. Linii frânte sau ondulate... Observă și imită! Și, „spune” multe.
Va interacționa la joacă cu copii asemănători sau se va închide în el.

 Undele teta. Când starea de calm şi relaxare alunecă către somnolenţă, creierul trece la unde mai lente şi mai ritmice, cu o frecvenţă de 4-7 Hz. Oricine poate genera acest gen de unde, cel puţin de două ori pe zi: în acele momente pasagere când trecem brusc de la starea de veghe la somn, când trecem de la somn înapoi la starea de veghe.
Mulți vindecători, ajung în timpul terapiilor, în starea Teta, benefică atât pentru pacient, cât și pentru ei. 

În carte veți găsi referire la vechile tehnici șamanice, care au la bază acest tip de unde, pe care dr. Villoldo le-a studiat. Și nu este singurul. Din fericire, preoții budiști, cu acceptul și îndemnul Sfinției Sale,  Dalai Lama, au participat la scanări ale creierului, cu aparatura ultra modernă. Așa s-au pus în evidență aceste unde, și înțeles, multe din misterele creierului, a vieții noastre interioare, în ultimă instanță.

 Cu alte cuvinte, un copil sub șapte ani, funcționează, practic, într-o stare de hipnoză sau de visareceea ce-i permite reportofonului digital din creier să adune informații – și să formeze căi neuronale – adecvate  mediului tânărului, fără filtrul și interferența logicii și rațiunii neocortexului. De citit și recitit!

Se știe acum că în jurul vârstei de doi ani, se manifestă autismul. Și nu numai de la vaccinuri. NU vaccinurile sunt de vină ci virusarea care deja este peste cotele suportabile, transmisă prin mâncare, prin programele primite. Ce credeți că va atrage mercurul, sau plumbul, în corpul celui mic?! Gândește el, sau frecvențele din creierul lui implementate de cei din preajmă, de mediul de viață, vor atrage elementele dăunătoare?! Nu e cazul să căutăm vinovați, ci să învățăm să depășim situația actuală.

 Poate crede cineva că părinții vor dizarmonii pentru copii lor?! Sigur că nu. Așa nici bunicii nu au vrut (și nici NU au știut), nici stră-stră, bunii. Sunt bunici care au un șoc emoțional chiar psihic, când află că „au transmis” programele pe care acum le manifestă copii. Totul se poate remedia!!! Cu bunăvoință și cu un efort constant.

 Pare că societatea de consum actuală, din ce în ce mai sofisticată duce la o lipsă de elemente necesare unei persoane echilibrate. Nu avem cum ne feri, dar metode de a ne reface starea de sănătate fizică, emoțională și sufletească, sunt.
Așa că metalele grele sunt primite încă din burtica mamei. Repet: NU mama este vinovată!!! Doar să fim lucizi și să conștientizăm acest aspect.
Toxicitatea lor se manifestă pregnant după doi ani. În jurul vârstei de patru ani, semnele devin tot mai evidente. Nu e de speriat. Cure de dezintoxicare se pot face la orice vârstă, PERIODIC! Laptele de capră este foarte bun în asemenea situații. Studiile științifice din ultimii ani, mai ales cele din neurologie, chimie au arătat „zgomotul” făcut de un surplus de elemente toxice. Care cu informație și bineînțeles cu bunăvoință, pot fi ținute sub control. Sunt deja și medicamente excepționale care ajută corpul să se elibereze de toxine. Însă fără un examen clinic specific, nu e indicat să le luăm.

Un aspect ACTUAL: vin copii supradotați! Cei care învață totul extrem de repede. Îi arăți de câteva ori o mișcare, un gest, și el este în stare să îl facă foarte bine. Pot părea copii hiperkinetici sau autiști (încă nu se știe clar ce este acest infricoșător autism, e o denumire bună de speriat).  
Marea majoritate au o disponibilitate enormă de a învăța. Ai privi doar ca pe niște zvăpăiați nu este tocmai cea mai bună atitudine. Numai că, nu suntem pregătiți, încă, nu știm cum să direcționăm energia copilului. Sau să-l ajutăm să iasă din starea lui. Contează aspectul personal la fiecare copil – Lucian Blaga nu a vorbit până la patru ani!

Ce-I putem dărui unui asemenea copil?! INCREDERE!  Iubirea se subînțelege! Încrederea că este minunat, perfect! Pentru că asta îl vom determina să fie. Fără cuvinte! Tăcerea de dincolo de cuvinte, ea vorbește! Gândiți-vă un pic la acest aspect, a lăsa starea din noi să devină reală, nu să o ascundem după cuvinte, dar să ne tremure sufletul. Pe un adult, îl mai putem convinge, pe un copil, SIGUR, NU! CREZI- pur și simplu CREZI!

Apoi, între 7 și 16 ani, se întâmplă ceva aproape contrar. Ieșim din modul de înregistrare și începem să ne jucăm cu modul de ștergere/anulare.

Da! Am și auzit suspine de ușurare: a! Deci se remediază! NU de la sine, așa p.n.v. Incep să se instaleze deprinderile, obiceiurile. Dacă unui copil mic i-ai cerut să aleagă între 3 sau 5 bucăți de măr, l-ai pregătit să aibă încredere că voința lui contează. Tu știai că 5 bucăți sunt multe, dar i-ai creat o opțiune și, mai ales, încrederea că e acceptat, ascultat. (tare mult îmi doresc să fi aflat și eu asemenea „trucuri”. Ale mele erau: roșiile fac obraji frumoși! Nu prea era o adresare directă, dar... ținea uneori).

La șapte ani, copii intră în etapa alegerilor stricte. De asta unele programe nu mai sunt susținute, și ele se șterg aproape automat. Regula de aur: nu țipa la copil, nu-i impune dorințele tale. Le are pe ale lui, prin care va explora lumea și va alege singur: asta repet sau nu.

În timpul anilor de adolescență, creierul nostru elimină aproape 80% din conexiunile dintre neuroni, într-un proces cunoscut sub numele de simplificare sinaptică. De ce? Pentru că am învățat ce se întâmplă în mediul din jurul nostru.
Abia în adolescență , creierul unui copil capătă o maturitate funcțională, operând în frecvențele superioare ale spectrelor alfa și beta.
Avem o idee destul de clară despre persoanele în care putem să avem încredere și în care nu, despre cine ne oferă mâncare și îmbrățișări și despre cine ne provoacă durere și ne pedepsește. Nu mai avem, deci, nevoie să strângem date din tot felul de surse, să explorăm opțiuni comportamentale și să căutăm căi alternative de a experimenta lumea. 

Avem... așa pare: că AVEM! Deocamdată vom începe experimentarea celor învățate, filmate , înregistrate, implementate. AVEM stările, AVEM frustrările, avem toată viața părinților, înregistrare primită și de ei, de la părinții lor, bunici etc. Se pare că de la a șaptea generație, așa cum spun textele antice!!!

Din ele vom păstra câteva, care ne vor defini de acum înainte. Unele vor determina întâmplări care vor deveni traume bine ascunse, dar care, asemeni magneților, vor atrage oameni, situații deloc plăcute. Trăim timpuri în care acest tip de traumă ( cine nu are?!) poate fi depistat, poate fi depășit.

Puțin după adolescența târzie, devenim legați de tradiție, ancorați în felul în care au fost lucrurile dintotdeauna, și înrădăcinați în credința că toate vor rămâne la fel, chiar dacă lumea se schimbă în jurul nostru.
Viziunea despre lume este stabilită- nu în piatră, ci în rețelele neuronale din creier. Aceste rețele neuronale comunică chimic și electric, iar nou le experimentăm ca EMOȚII. (emoții cognitive - emoții instinctive)

                                                                      

                                                        ***

Iubirea din zona noastră de cer, este plină de capcane. Fără respect, suntem supuși la diverse pasiuni, de la posesivitate, la crâncene dureri și dezamăgiri.
„Imi iubesc copilul”  și arată acum la TV cum o familie tânără, a vrut să „profite” de o oră de plajă, iar fetița a rămas (dormea și nu au vrut să o deranjeze) în mașina închisă, acum când au fost peste 35%. Sunt convinsă că își iubesc copilul! Însă există „ceva” în generația unor părinți de acum, la cei care au avut mai multe la dispoziție după *89. Multe au de învățat deoarece „ a învăța să renunți la ceva”, poate veni prin lecții dure. A fi responsabil, să renunți tu întâi. Nu pot fi acuzați direct acei părinți. Puteau să lase copilul cu cineva, dar l-au luat cu ei. Cred că s-au speriat destul, e o lecție pe care nu o vor uita ușor. Numai că abandonul deja s-a imprimat. Câtă încredere va avea ca adult în cei apropiați?! Și nu va ști cauza. Sunt multe întâmplări de acest fel, care ne vor urmări toată viața. 

Am văzut părinți care nu s-au îndurat să îi cumpere o jucărie (s-au uitat la preț), și au exclamat: așa muult?! Dar peste două standuri mămica și-a luat o bluză șic și căuta disperată șlapi care să se asorteze. CE credeți că s-a imprimat în mentalul copilului?! că este abandonat, că nu contează, că nu este iubit, că nu merită, că nu este bun.... Multe se vor iți mai târziu, cândva de-a lungul vieții.  

Da, poftele, de orice natură, ne joacă dureroase feste! Părinții dădeau cea mai bună bucată copilului, acum, pofteleATENȚIE: asta înseamnă TOXINE în corp) ne duc la monstruozități pe care nici nu conștientizăm ce urmări pot avea. 

In structura noastră avem Codul Iubirii (oricât ar suna de new age) dar el se află doar prin respect. Respectul înseamnă un echilibru natural care face sufletul să fie curat, Admirația este tot un aspect al respectului. Buna cuviință la fel. Respectul față de tot! Dacă vreți ÎNCÂNTAREA, APRECIEREA și RECUNOȘTINȚA față de tot! Dacă este cineva cu care nu te înțelegi, nu-l înjosi, nu-l desconsidera. Cel mai bine evită-l. Dar fii atent la ce fel de persoane tot atragi! CEVA din structura ta neurologică, din elementele nocive din corp, ATRAGE!

Respectul este RECUNOAȘTEREA iubirii! Admiră, apreciază sincer și spune la o persoană-două zilnic cât o apreciezi. Exercițiul repetat este o implementare. Așa devine o constantă. La orice vârstă.  Vezi care sunt părțile tale bune! Luptă, pentru că e o luptă cu alte programe din tine, (religiile ar spune demoni), pe care singur le vei slăbi. Cel mai minunat este că se va schimba și lumea! Nu întotdeauna, nu mereu, pentru că atunci când se descarcă unele programe vechi, se poate lăsa cu tsunami. Dar, sigur, urmează o perioadă de calm, binefăcătoare. E un semn bun!




                      http://clubulbebelusilor.ro



Citatele evidențiate cu roșu sunt din cartea: Neuroștiința iluminării – dr. David Perlmutter M.D, și dr. Alberto Villoldo Ph.D. pag. 74-76













miercuri, 20 iunie 2018

SÂNZIENELE - FARMECUL PUTERII FEMEI


-            







 Ziua când cerurile se deschid – SÂNZIENELE – a fi aproape de ELE este o Binecuvântare.
În magia nopţii unice a sânzienelor, neam de iele, credinţa feminină devine PUTERE !
In această noapte / zi, întuneric şi lumină , ceea ce s-a început de Rusalii se desăvârşeşte. Frumoasele, Zâne ale răscrucilor, ale magiei, păstrătoare a secretelor întunericului, ale celei care este stăpâna magiei puternice, magiei temute, ale celei ,,de nenumit”. Sărbătoarea fecioarelor dar şi a femeii în ipostaza de iubită, de ocrotitoare şi mamă.

De peste 5000 de ani femeia şi-a retras an de an, gândul în ea. Fecioară, Femeie şi Mamă- cele trei aspecte din care în ultimii 2000 de ani, a rămas doar rolul Mamei şi Nemuritoarele duhuri ale farmecului.
Câteva date istorice privind creştinismul, a cărui început a fost stabilit / statornicit de Sf.Dionisie Exiguus,în ,,Cartea Paştelui” în anul 525,matematician şi astronom dobrogean, plecat şi trăitor ca ortodox , la Roma, sub domnia a 10 papi..Calculul celor mai importante sărbători creştine se face tot după aspectele lunii, solstiţii şi echinocţii.
Păstrarea în calendar, la sărbătorile cele mai importante, a dualităţii, un aspect puţin privit aşa până acum. Afirmaţiile că s-au păstrat vechile sărbători doar pentru a nu îndepărta….sunt prea …voalate. Suportul lor energetic era imens.

Istoria Triplei prezenţe a Zeiţei de-a lungul timpurilor. Una dintre cele mai misterioase lumini venită dintr-un trecut magic devenit păgân –  purtând pașii căutătorului către o lume străveche, dar niciodată apusă…Mituri, legende, basme, preluări prin care rolurile se transmit şi se transformă după cum e … mersul astrelor, ştiinţă atât de cunoscută la începuturile transferului de Putere, ştiinţă faţă de care s-au impus restricţii din motive lesne de înţeles. De putere!

Magia dar şi pragmatismul gândirii, separarea indusă până acum de cei care au avut interese proprii, de grup mai mic sau mai extins. Ceea ce s-a obţinut prin acuze, inducere de frici, defăimare ( înainte erau blesteme acum sunt comunicate de presă) a fost o societate a luptei aproape fără scrupule, înlăturate fiind bucuria vieţii şi iubirea.


Este timpul când CREDINŢA FEMININĂ revine! Şi asemeni străbunelor , asemeni Primei Femei, femeile nu au nevoie nici acum de ziduri care închid în ele o lume străveche, dar niciodată apusă.

CREDE şi Totul este posibil după voia inimii divine ! aşa cum iubirea ştie de atâta timp.




                                               Iana-Ziana_Sânziana


Ielele, Rusaliile ...PREGĂTESC oamenii și natura pentru venirea SÂNZIENELOR.  Nu cred că este un păcat prea mare să gândești așa, obișnuiți fiind să primim cu resemnare fricile în suflet.

De ceea ce nu cunoaștem suntem înfricoșați asemeni copiilor, de către alții care nu au înțeles sau, de către cei care au înțeles și au vrut să păstreze numai pentru ei PUTEREA. Uneori dând la o parte această Putere ( care oricum NU a acceptat să se lupte cu nimeni, ceea ce.... înfurie teribil !(sic)). 

Da! ielele ,,pedepsesc”. Au puterea aceasta, recunoscută. Știm și pe cine pedepsesc. Că au apărut și fabulații, la fel de adevărat, de e greu să dis.cerni adevărul.

Le ducem amintirea în noi, asta e sigur. Altminteri nu am tresări atât de dureros în fragilitatea ființei noastre. Iar Milostivele-trecute în leagăn de legende coborâtoare din stele, țes treptat, noi legături, invizibile multora până acum. Ceea ce nu știi, nu RE-CUNOȘTI! dar atunci când privești țintă prin văl, el se ridică ușor, an de an, devenind din ce în ce mai străveziu. 

NEDEIA înseamnă RUGĂ! RUGA= RUG de flacără prin care sufletul aprinde cerul! EA, DOAMNĂ a ceriului, însoțită de alaiul care trimite înainte pulbere de aur așezând-o pe gingașe tulpini și care ne ,,acoperă” ori de câte ori le mângâiem- ceea ce mi se pare că este o reală BINECUVÂNTARE pentru noi toți, uitată însă. Ne-a rămas doar plăcerea de a ne înmiresma cu amintiri. 

Doamnă în fața căreia tot și toate iși tine răsuflarea, stihiile tac iar sufletul devine TĂCERE de Taină. Doar nerostirea din noi păstrâdu-i farmecul. 

Femeile pământene dintru începuturi au știut multe. Femeile din toate timpurile au devenit păstrătoare iar femeile din azi încep să-și cunoască propriul mit. Știu! multe am vrea să ....ni se predea ca la școală! nu se poate. Chiar dacă vom ,,înțelege ” într-o secundă de binecuvântată ardoare, capacitatea energetică trebuie să fie mare pentru a păstra adevărul clipei și, mai ales, a deveni purtătoarele lui.  Conștiente mereu!

Ne apropiem degetele de  flacăra unui chibrit dar până la o anumită distanță. Așa și cu ,,apropierea” de ELE. Și nu ELE sunt de vină. Noi, în nesăbuința proprie, ne pârlim. Așa cum iarba rămâne arsă pe locurile unde HORESC ( HORA are semnificații ezoterice -bine de studiat măcar) acolo e o URIAȘĂ sursă de energie, pe care încă nu o putem suporta. Se spune-după măsurătorile făcute, că acele locuri par a fi iradiate. Și sunt! Nu avem vibrația de a ne ÎNTÂLNI cu ELE. Daaar... că nu ne-au uitat - e la fel de adevărat! 
MAREA CRĂIASĂ vine în fiecare an cu alaiul EI de sânziene.



                                           
 Iana- Ziana_ SâNZIANA 

Florile de sânziene galbene - care au perioadă scurtă de inflorire ( oare ,,întâmplător” (?) este premersă de venirea  Rusalelor) nu apar în toate tinuturile. In unele locuri sunt înlocuite de sânzienele albe, pentru a fi protejate. Ele devin așa ,,gândul” trimis înainte prin care noi în magica noapte , putem trăi o clipă de veșnicie, mai aproape sau nu, alături uneori de divinele noastre înaintașe. 
A avea un fir de sânziană devine obligatoriu. E un SEMN de recunoaștere.  Așa cum a ,,găsi” pe cineva, căutăm amprenta matricei lui energetice, un fir de sânziană conține matricea trimisă pe pământ, devenind fir de legătură, cale de străbătut. Cale de sărbătoare. 
Tăvălitul prin IN (inițial așa era), mai apoi prin lanurile de grâu cu maci și albăstrele ( toate plante cu Puteri magice), cuprinde mai multe aspecte: fizic dar și metafizic. Dacă ne gândim numai la plăcerea simțurilor nu este suficient. Impregnarea cu energii subtile era la fel de reală și ...mai stimulatoare pentru cunoscătoare. Rămâneau în permanență ,,pe lungimea de undă” a Marii Zeițe Sânziana. 
Elementele materiale ale aparițiilor divine au surclasat de multe ori elementele spirituale sau le-au...inversat! 

CREDINȚA deschide un canal de comunicare care trebuie susținut permanent dacă nu, se întrerupe. E explicația mea simplă și care mi se pare firească. Nu e nici o magie. Sau....e cea mai puternică MAGIE din câte există.  Fiecare va privi din punctul lui de vedere.Dar CREDINȚA trebuie să fie constantă, o nedeie continuă, nu azi da și nouă zile ba! Ca să nu avem nemulțumiri după. 

Ritualurile transmise ,,la vedere” dar care conțin și elemente din ritualurile secrete sunt cele de ursită și soartă, de purificare și noroc. 
Una din cele mai puternice amulete este de a lăsa un obiect afară în această minunată noapte. Trebuie luat însă ÎNAINTE de apariția soarelui. Și purtat tot anul. Obiectul trebuie ,,menit” pentru ceea ce vrem să se împlinească. Clar - fără înflorituri de prisos. Nedeia (ruga), o adresăm DIRECT,  IANEI-ZIANEI_ SÂNZIANEI. 




Ritual de SÂN-ZIANĂ
Una este ce se practică ca ritual sau serbare, la vedere, în această perioadă ( și nu numai) și altceva este ritualul sacru, ancestral. Sunt conținute multe simboluri  în mișcări (pași de dans sau anumite gesturi), îmbrăcăminte, obiecte ritualice, timpi anume pe care doar unii le recunosc. De ce nu se spun?! DE CE nu se fac publice?! pentru ...PROTECȚIA NOASTRĂ! Nu e glumă. 

Dacă am ȘTI doar teoretic, am fi PREGĂTIȚI să facem față ENERGIEI, pe care în micul nostru orgoliu (mascat sau nu, chiar și inconștient), spunem /credem că DA ?!  încă nu!
Așa cum un sportiv de performanță se pregătește ani de zile, și înainte întotdeauna face încălzirea , cu atât mai mult a obține ,,performanțe” energetice înspre cele spirituale, ne pregătim constant, consecvent.

Poate trece BRUSC o cantitate enormă de energie prin noi fără a fi transformați în torță, uneori fizic?! Dar prin nervii noștri poate trece?! elasticitatea, rezistența lor, curățenia lor e suficientă?! Mintea poate înțelege, dar și ea tot treptat. E ca atunci când ne uităm într-un tratat de medicină noi fiind ingineri ( e doar un exemplu ). trebuie să o luăm cu învățatul de la cele mai elementare noțiuni, pentru a ajunge la cele mai complexe. 

Un uriaș adevăr: la nivel mental avem acces la INFORMAȚIILE păstrate în matricea inforenergetică a Pământului. CUM le va folosi fiecare în practică, aici deja apare apartenența la un neam, școală, organizație, curent sau sistem mai mult sau mai puțin ezoteric. Pentru că genetic primim accesul la PRACTICĂ !!!

Când CONȘTIENTIZĂM ceva, acel ceva capată consistență în manifestare.

Vreau să determin , în primul rând , CONȘTIENTIZAREA acestei magice nopți. Înseamnă enorm. ENORM! Un simplu gând și...va aduce Cerurile mai aproape. Nu știu CUM va fi pentru fiecare, dar SIGUR va fi.

                                                             ***
Micul ritual de a avea apoi tot anul, un obiect personal încărcat cu această URIAȘĂ energie a NOPȚII MAGICE DE SÂNZIENE.
Puteți să vă gândiți la un obiect personal de protecție, sau de vindecare trupească, sufletească. Pregătiți-vă cumpărând un buchet de sânziene. Foarte mulți nu avem de unde culege câteva fire.Unii nici nu mai știu cum arată  aceste splendide flori. Dar sigur se găsesc în piețe aduse ca leac.

La apusul soarelui ( București, anul acesta, 2018, la ora 21, 34), se spune:

Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea - floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.

La ora 22 începe această magică noapte. Fiecare ORĂ are însemnătatea ei. Multe s-au pierdut dar important este să ne apropiem cu sacralitate, cu sfințenie. Și vom fi din ce în ce mai aproape de înțelesurile care sunt în adâncul memoriei sufletului fiecăruia. 
Așa că este bine să fim prezenți la începutul acestei sărbători la care participă întru nuntire și serbare, ce este in cer și pe pământ, întru veșnică amintire Forțele Născătoare și Făptuitoare.
Florile de sânziene se așează afară și obiectul ales deasupra ( puteți folosi un ștergar ). Și  cum Luna este prezentă, aveți grijă ca obiectul să primească din plin razele ei.
Nu am să scriu o invocație anume. Eu încep cu :

,,Iană_Ziană_ Sânziană, cer de foc,
Deschide-mi Calea gândului spre Tine....
Te cer să-mi fii aproape,
În zi și noapte”

Nu este obligatoriu să căutați cuvinte. Ele sunt demult în noi. Descătușarea lor vine firesc, dacă dorința asta ne este și spun atunci tot ceea ce am în suflet și inimă.
Știu, există o imensă emoție în asemenea clipe. Lăsați-o să fie și .... manifestați-o! Fără fâsticeli, îndoieli. 

.... Lăsăm obiectul menit ( sau obiectele, maxim trei) până dinaintea zorilor. Nici o rază de soare nu trebuie să le vadă. Se șterge așa memoria din ele, precum și noi ,,uităm” visele dacă privim pe geam, când ne trezim.
Ritualul este PERSONAL. Nu îl facem pentru alții.
Dimineață SE MULȚUMEȘTE !
Este un Ritual personal. De COMUNICARE,  a cărui valoare poate fi înțeleasă și simțită în timp. La anu....va fi și mai puternic, și mai profund.
                                                          
Rostirea incantației:


    ,,Noaptea Sânzienelor...

        
Între cer şpământ,
        iubite de Lun
ă şvânt,
        plutesc peste plaiuri
        alaiuri de 
zâne cântând.

        Cunune-mpletesc
        din razele Lunii,
        din florile-alese
        
proaspăt culese,
        din roua de sear
ă.
        Cunune-mpletite.
        Soarele 
şi Luna,
        de-or purta cununa
        fi-vor numai Una.

        Apoi, 
îpădurea bătrână,
        
zâne la fântână,
        
aşează pe ape
        iubiri 
arzătoare,
        din raze de floare.

        In noaptea minunat
ă,
        se-arat
ă atunci odată,
        din dragoste-ntrupat,
        stejarul fermecat.
        Razele Lunii,
        i-au despletit cununa,
        
şzânele-i ţeasă
        din lumina-aleas
ă.

        La 
rădăcina lui te-aştept,
        
zburător purtat de vise.
        
în miez de noapte un sărut,
        pe buze 
îţi voi pune.
        In 
braţe să mă ţii…
        
îochii-ţi să mă pierd…
        … 
până-n zori de zi…
        
Şzâne să ne cânte,
        pe aripi s
ă ne poarte,
        de 
mână să ne ţinem,
        iubind 
în miez de noapte

        în noaptea fermecată.”.

Cine mai are norocul să ajungă acolo unde sunt Florile de Ziană, se poate spăla dis-de-dimineață, cu Roua de pe ele.
Se poate sări peste un FOC , care se aprinde special în această noapte, din lemne adunate special și numai pentru aceste clipe. Este purificator.
Sunt multe informații despre practicile încă păstrate din veșnicia memoriei de neam. Doar practicându-le, vom avea surpriza înțelegerii tainelor din ele.

Iană, Iană-Sânziană,/ Ți-oi face pomană,/ Să dai ploaie fără mană;/Holda să rodească,/Să se veselească.

Inainte de răsăritul Soarelui, flăcăii spuneau:

“Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite
Hai, frumoaselor, ce staţi,
 zâne să nu rămâneţi!
Că venim după peţit,
 până nu v-aţi răzgândit!”.

Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau și nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate și dragoste. Roua din noaptea de Sânziene are tainice virtuți; se crede ca dacă te stropești cu ea pe trup, acesta va deveni frumos și suplu, iar dacă te speli cu ea pe față, vei fi chipeș și mândru. Dacă roua se adună pe frunze de sânziene și o culegi dimineața, ea va îndepărta de mâna care a atins-o artroza și durerile osoase.

Orice obiect impregnat cu prețioasa “Apă de Stele” devine un talisman: este de ajuns să-l lași în seara de dinainte și să-l iei dimineața, înainte de a-l vedea Soarele.
Culese înainte de ivirea primei raze de soare, atunci când sunt încă pline de rouă (apoi se usucă și se țin într-un săculeț de mătase albă), ierburile și florile capătă proprietăți magice.

Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi şi momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. Astfel, în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori şi ierburi, care vor fi folosite contra bolilor şi altor rele

În ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc. 
În crucea nopții, răsare floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorită Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
……………………..



Iana Sânziana locuiește "în prundul mării" (sau în "ostrovul mării"), La Mânăstirea Albă (identificată ipotetic cu un templu apollinic din insula pontică Leuke), zidită pentru ea, ca dar de nuntă, de Sfântul Soare, care a căutat-o îndelung prin lună și prin stele

„În Legenda cicorii regăsim, simplificat, întregul scenariu al baladei Soarele și Luna.
După o lungă căutare, vreme de „nouă ai/ tot pe nouă cai” căutare în cele patru puncte cardinale (lungiș/curmeziș), Soarele își descoperă soție „în prunduț de mare”, pe cea mai mica dintre „nouă feciorele” care-și petrec vremea țesând. În Mitologia Eddei, „aspectele Oceanului sau epifaniei marine” ( Eliade, Traite, 14, p. 179), sunt personificate de cele nouă fiice ale lui Aegir și Ran. Nu mai puțin important este faptul că în fundul Oceanului se află palatal lui Aegir, acolo unde Thorr, aduce căldarea furată de la uriașul Hymir, căldare în care este confecționată ambrozia, licoarea divină ( Eliade, ibid.).
………………
Așadar, dintru început mezina din balada românească este introdusă într-un context lunar: atât prin numărul fetelor și adâncul oceanului unde ele se află, cât și prin ocupație. Țesătoarele mitice sunt zeițe lunare (Eliade, Traite, 14, pp. 159 sq)

Să ne întoarcem puțin la călătoria Soarelui. Nu este greu de observat că ea este în inadvertență cu mișcarea astrului diurn, care nu descrie niciodată o cruce ( lungiș- curmeziș), ci un dans ciudat a cărui denumire astronomică este „precesia echinocțiilor”. Revenirea la o poziție inițială are loc exact după nouă ani solari sau 99-100 de luni lunare (de fapt opt ani solari; grecii însă numărau nouă; documentare amplă în Frazer, 15, pp 50 sq.). din nouă în nouă ani numărați astfel, Soarele și Luna „se acordă”, adică Luna plină concordă cu solstițiul de vară. Intervalul de opt ani era, initial, cel dintre două Olimpiade, unde pretextul mitic era în primul rând căsătoria mitică dintre rege și regină, mascați probabil în taur și vacă:

„ …la Knossos, regele reprezenta pe Zeul-Soare și…, din opt în opt ani, puterile sale divine, erau reînnoite în cursul unei mari sărbători care cuprindea, în primul rând, imolarea prin foc, a unor victime omenești către o statuie, cu cap de taur, a Soarelui; și în al doilea rând, căsătoria regelui, deghizat în taur, cu regina, deghizată în juncă, cele două personaje reprezentând respective soarele și Luna” ( Ioan Petru Culianu, Studii românești, II, p. 10).



Să avem o noapte fermecată!