luni, 13 martie 2017

Puterea interioară


Hui yin – „poarta Yin”. Absoarbe energia yin – a haosului infinit care există dinaintea spațiului și timpului. Să spunem că acest punct reprezintă Infinitul! Ființele umane obișnuite, ca făpturi YANG nu ar fi suportat ca acest centru să fie localizat mai sus de atât, pentru că ne-ar fi adus cu un pas mai aproape de Infinit, ceea ce ar fi însemnat să înnebunim sau ne-ar fi ucis. 

Pentru a umple această chakră trebuie mai întâi să umplem chakra Dantienului cu energie Yang. În două etape:

-        Colectarea și transformarea energiei organelor interne în puncte specifice. Consistența corpului este sporită dar încă nu modificată. Aceste puncte vor fi cele care formează Perla.
-        Activarea nadisurilor (râurilor) anterioare până la formarea nadisului Medha, cel central al părții anterioare, omologul lui Shushumna.

Yang-Yin, când cele două forțe primare sunt puse împreună în Dantien este generată o putere uriașă, căreia puțini îi fac parte. Cei care nu au o pregătire constantă, consecventă nu rezistă.  Se dezlănțuie forța Trăsnetului care pârjolește. Infinitul (Yin) este împreunat cu finitul (yang). E adevărat că omul mereu a căutat dintotdeauna reunirea cu Infinitul, noi fiind Copii Soarelui, ființe yang.
Infinitul este prezentat sub diverse denumiri, fiind însă în esență Sursa primordială.

Sunt două tipuri diferite de circulație a energiei chi în corp. Primul tip are legătură cu circulația energiei prin meridiane și punctele de acupunctură, de fapt circulația exterioară a energiei cunoscută prin chi kung. Există și o circulație interioară care are legătură cu dantienul, măduva spinării și sistemul reproductiv. Dezvoltată duce la regăsirea Puterii interioare. Inima joacă un rol crucial. Ea este centrul bioenergetic al trupului. Inima este importantă pentru circularea energiei în trup, nu numai pentru a pune sângele în mișcare.

Dantien-ul este depozitul principal de bioenergie al corpului, unde surplusul energiei este stocat. Dantien-ul nu generează Chi, ci doar stochează chi-ul pe care practicantul îl colectează (sunt două procedee). Doar așa dantien-ul va deveni activ. El nu va absorbi, nu va genera energie, de la sine.

Sunt informații care se găsesc în cărți prezentate în modalități diferite, în funcție de ... multe. 

Prin Practică am  ajuns la înțelegerea că se activează energia ce se găsește în memoria CORPULUI VITAL, la dispoziția noastră, încă nefolosită, așa cum celulele corpului fizic au propria lor memorie. Nu are nimic de a face cu forța fizică, musculară așa cum demonstrează marii maeștri de Aikido,  Qi gong. Prin corpul fizic suntem Yang, Copii Soarelui veniți din marele Haos. 

 Depozitând energie Yang în dantien, o putem lua cu noi când plecăm, deci ne putem păstra conștiința și să ne întoarcem pe pământ când vrem, pentru că ne păstrăm natura umană.

Intr-o luptă directă, chi-ul celui mai puternic va ataca chi-ul celui mai slab, nefiind nevoie de forța fizică; oriunde l-am lovi, energia se va duce spre inimă. La fel în procesul de vindecare. Dar, există și energia gândului care devine din ce în ce mai mult o armă cu două tăișuri: poate omorî sau vindeca. Cu cât am conștientizat părți din energia corpului vital și ne construim singuri (dar încă neatenți) realitatea fizică, cu atât e necesar să ȘTIM ce facem, cum facem. Apoi alegem calea prin care ne manifestăm. 

Tradițiile consideră că inima este casa Sufletului. O sferă yang într-un noian Yin, ca o bulă în apă. O imagine pe care dacă o păstrați în memorie vă poate spune multe. 

Toate au de a face cu tăierea undei staționare din Câmpul Yin cu ajutorul Yang chi-ului solar.
UNDE STAȚIONARE- Unda staționară reprezintă un caz particular de interferență ce presupune suprapunerea dintre unda incidentă și unda reflectată, pe aceeași direcție.
Unda stationară apare atunci când cele doua unde sunt coerente ( au aceeași frecvență și diferența lor de fază este constanta în timp).
Suntem fiecare în parte o particulă dintr-o undă staționară a Câmpului Yin.   Și noi ne creem propriul câmp yin de amintiri.

Această undă este replicată în mod fractal, inițial căpătând formă în câmpul yang, al spațiului și timpului, prin ADN-ul embrionului, care apoi devine trupul nostru. Pe măsură ce ne dezvoltăm, această undă continuă să fie cu noi și crează o rețea de ventre și noduri, numite nadi și chakre din câmpul Yin.

Etape principele:
-        acumularea și păstrarea, prin diferite tehnici a energiei organelor fizice interne
-        Curgerea, conducerea energiei prin Corpul vital pentru a forma consistența conștientizării energiei lui
-        formarea Nadis-urilor anterioare

La seminarul de duminică voi prezenta și primele tehnici care pot ajuta pe cel dornic să-și cunoască (în prima etapă) mult căutata Putere interioară, relația dintre corpul fizic și cel vital. De care ne putem folosi în viața de zi cu zi pentru a nu mai fi la cheremul ...oricui. Numai INFORMAȚIA și tot ne ajută să avem o stabilitate psiho-emoțională în fața avalanșelor de păreri. 
...............
Tehnici de activare a Nadisurilor anterioare, de dezlegare a Nodurilor, de umplere a lor și apoi formarea căilor ca energia să circule sunt reprezentate de mii de ani, peste tot în lume, inclusiv în zona noastră, unde nadisurile sunt cunoscute ca râuri. 

Imaginile de mai jos sunt edificatoare. Se observă nodurile energetice și nadisurile. Marcate prin cordoane, eșarfe, șiraguri de mărgele, alunecarea șuvițelor de păr etc. Nimic nu este întâmplător.
Nu este o „tehnică” predată numai femeilor, cum s-ar crede din imaginile selectate. Dimpotrivă, așa cum se observă din multitudinea de cărți, se descriu Tehnici adresate bărbaților! 


In imaginea de mai sus se observă două etape parcurse de prințesa miceniană ( aprox. 2000-1500 i.e.n) Acumularea energiei în Dantien (nod), urcarea treptată de-a lungul corpului-formarea nadisurilor anterioare, ajungând la brațe.
 În a doua ipostază, chi-ul deja este stăpânit, bufnița (simbolul înțelepciunii, ca și la zeița Athena), apare ca să ne avertizeze de puterea prințesei. 























sâmbătă, 7 ianuarie 2017

La mulți , mulți ani Ioana, Ion și celor apropiați lor !!!




Sărbătoarea  Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de „Sânt-Ion", „Inaintemergatorul Domnului" sau „Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul".
Se stie că Sfântul Ion este protectorul pruncilor și se mai ține pentru ca pruncii să se nască sănătoși, fără malformații sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veseleste in aceasta zi va fi trist tot timpul anului.

Unii oameni serbează ziua de Sfânt Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.
Se spune conform tradiției populare că după Sfânt-Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.


In vechile tradiții românești, ziua de Sfântul Ion era ziua de sărbătoare a femeilor.

Tradițiile spun că ziua de Sfântul Ion este cea mai veselă zi din an, iar cei care nu se veselesc cu acest prilej, vor rămâne triști tot restul anului.

Sărbătoarea creştină a Sf Ioan Botezătorul, apărătorul pruncilor, a moaşelor şi a femeilor, a fost suprapusă peste o foarte veche sărbătoare feminină europeană de iniţiere şi înfrăţire care datează, probabil, din perioada matriarhatului. Nu se mai ştie cum se numea, care zeiţă cabiră, sau pelasgă era adorată.  ,, Ziori ziori , dalbe flori,” au rămăs în legende, uitate sau adaptate vremurilor.

Dar ce se ascunde sub acest palimpsest?! O veche Sărbătoare a inițierii feminine, un Ritual Sacru care a căpătat conotații moderne dar păstrând o apropiere plină de mister, muzică și dans, culoare.
Femeile se „iordănesc”. Adică petrec toată noaptea şi ,,neglijează bărbaţii, cărora nici de mâncare nu le fac! Niciun bărbat nu poate să zică, sau să facă nimic şi trebuie să se supună obiceiului, pentru că altfel va fi mâncat de lupi în anul care urmează. Lupii apar din ce în ce mai evident ca justiţiari şi executori ai tradiţiei şi a voinţei. Domnului Suprem. Așa apare legenda modernă!

De fapt, femeile se retrăgeau în solitudine, se pregăteau trupește și sufletește pentru un ritual al abundenței, păcii și fertilității.  Să facem deosebirea intre Sacru și profan, altfel vom pierde Marile Cunoașteri și vom tot bate pe la alte porți.
Femeile tinere, măritate în anul ce a trecut, sunt primite în comunitatea surorilor prin stropire cu apă sfinţită. Adusă în trecut de la nouă izvoare de ucenice. Ulterior s-a trecut la stropirea cu Agheasmă sau pur și simplu la apa neîncepută scoasă din fântâni. După regiune, sunt rămase multe ritualuri elaborate, parcă fiecare păstrând câte o foaie din Marele Ritual.

De exemplu, cea mai în vârstă dintre femei le şopteşte la ureche multe lucruri de ale femeilor şi le spune cuvintele de recunoaştere în obștea respectivă. Se transmit Ritualurile de peste an, multe fiind investite cu funcții păstrătoare a lor pentru bunul mers al obștei.
Acum este cunoscută „Cumetria" sau "Tontoroiul Femeilor" cum era numita in vechime "Ziua Femeilor" sau "Ziua Babelor". ÎNȚELEPTELOR ! In cadrul acestui obicei are loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor căsătorite, prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Elemente ale acestei petreceri sunt păstrate și astăzi de femeile din comuna/orașul Pantelimon, de lângă București. Femeile se adună in casa uneia dintre ele și "făceau chefuri si jocuri fără bărbați". Femeile se considerau în aceasta zi mai tari și cu mai multe drepturi decât bărbații, lăsându-și toate obligațiile de soție și mamă în seama soacrelor și chiar a bărbaților. Ceea ce poate deveni titlu de știre mondenă, nu?! E bine! Se ascund așa adevăratele ritualuri de cei care le-ar folosi nu tocmai orthodox. Serbările profane marchează, dintotdeauna, o zi de Ritual practicată de cei/cele care sunt păstrătoarele/păstorii. A le suprapune nu e dovadă de bună credință! (cel puțin).

 La intrarea în Pantelimon se află un izvor miraculos cunoscut ca Izvorul Babei Ana, o teribilă şi respectată vindecătoare, pe care bătrânii din Pantelimon o ştiu drept întemeietoarea comunei, „o femeie, pâinea lui Dumnezeu. O sfântă. Noi, bătrânii, ştim că este mama Pantelimonului” – spun și acum localnicii în vârstă. La începutul sec. XVIII, pe dealul unde se află astăzi biserica din Pantelimon, îşi înjghebase un bordei o bătrânică săracă, pe nume Ana. Femeia era foarte cunoscută şi căutată de multă lume, pentru că prepara leacuri din diferite ierburi.

 Profesorul Ion Ghinoiu sustine că acest obicei este o supraviețuire a cultului dedicat Zeului Dionisios, (cel inițial) care, printre altele, se manifesta prin dansuri frenetice si extaz mistic, inclusiv, in cetățile antice de la Marea Neagră (Calatis, Histria, Tomis).
                                                                                       
În timp, a apărut şi o „iordăneală” a flăcăilor care, însă, se lasă cu beţii şi cu capete sparte.

Peste toată „iordăneala” apare şi Lupul Şchiop, care şi-a terminat vânătoarea de demoni şi este obosit. Se retrage pe fața nevăzută a lunii, împreună cu Filipii pentru a se odihni, a pune la cale noul an sau a crănțăni niscaiva demoni! (sigur e o metaforă). 

Poate nu știați dar și în zilele noastre, bărbații au obligația de a-și înveseli soțiile de Sfântul Ion, pentru ca acestea să trăiască într-un zâmbet tot restul anului, fie ca poartă numele acestui sfânt, fie ca nu.

Pentru a vă înveseli femeile sau pentru a le ura un călduros La mulți ani celor cu numele Ioana, Ionela,etc, trebuie sa fiți atenți ce flori, daruri alegeți de Sfântul Ion.  Trandafiri, frezii sau un buchet mixt, nu foarte colorat, din gerbera, alstroemeria si garoafe.

Ca și culori, printre florile de Sf Ion, predomina roșu, galben, roz și albastru.

Cel mai important este  să aveți grijă să nu treacă ziua de Sfântul Ion, fără ca soția, prietena, mama  să nu zâmbească măcar o dată!
Tot tradiția spune că, pe 7 ianuarie, nu se consumă vin roșu, acesta amintind de martirajul Sfântului Ioan. 
În lumea tradițională a satului nu se tăia nimic cu cuțitul, toate alimentele de la masă se rup cu mâna.
O alta interdicție era cea a folosirii măturii, care ar deranja liniștea morților.
 Ca la orice sărbătoare importanta este interzis spălatul rufelor, cusutul si restul treburilor casnice, dar și a certurilor.

Zâmbiți – fiți amabili- bucurați-vă de oricare clipă! Bucurați-vă pur și simplu dăruind-o. Se va întoarce. Așa  propriile fericiri vor dăinui!
La mulți , mulți ani Ioana-Ion și celor apropiați lor!!!
de ziua zâmbetului!





luni, 2 ianuarie 2017

2017- La mulți ani !!!



Secunda în care Veacurile stau de vorbă să aducă tuturor nădejdea, încrederea că Viața este marea minune a fiecăruia și că vom izbândi fericiți și sănătoși , având spor în toate cele dorite. 

Să reușim a lăsa trecutul să fie trecut iar clipa de magie să ne farmece încât să devină veșnică.
Inima este dar de iubit în sufletul fiecăruia!

                  La mulți și Binecuvântați ani!!!


Mulţumesc din suflet tuturor prietenilor că mi-ați dăruit din timpul și gândurile voastre bune și fermecătoare. Să la primiți înmiit în anul care începe!


vineri, 23 decembrie 2016

Nașterea Mântuitorului




               Din nou primim o rază de splendoare, bucurie și fericire în inimi. O vom transforma în cea mai pură iubire care a existat vreodată: iubirea față de Dumnezeu! Dacă devine și față de semeni – este o alegere binecuvântată! Pentru că nu se poate altminteri.

Locuim în Împărăția cerurilor pentru că aici a ales și EL să vină! Pentru că aici era Maica Sa, era Sufletul care Îl aștepta, chemându-L! Nu cred că poți trăi în altă parte minunea întrupării  depline, adânci și copleșitoare a Firii dumnezeiești.

Alegem mereu între două posibilități-și alegerea ne aparține. Amândouă pot fi frumoase însă ni s-a mai spus că nu. Cred cu încăpățânare că da. Nu poate exista lumină fără întuneric sau zi fără noapte. Așa cum nu poate fi femeie fără bărbat sau copil fără părinți. Am dispărea. Că transformăm totul într-un joc al posibilităților, care ne dor tot pe noi, e o alegere.

Crăciunul înseamnă multe: Moșul care aduce daruri, și mese îmbelșugate, și  întâlnirea cu cei dragi.
Dar mai este și acea mica scânteie care ne luminează fulgerându-ne ființa: avem un Mântuitor! O chemare cât un zâmbet de prunc care devine stea printre luminătorii văzuți și nevăzuți.

O Cale plină de Bucurie, de Împlinire și Binecuvântare ne strânge mereu laolaltă. Un copil întotdeauna aduce dumnezeirea. Scaldă pământul, îl înmugurește, îl freamătă în adieri de alin, de adâncimi care rămân Taină în firescul Vieții. 

Miracolul întâiului zâmbet, bucuria nețărmurită a primei atingeri, primul țipăt /suspin odihnit în brațele tandre ale Mamei, toate ne însoțesc de două mii cincisprezece ani. Câtă Iubire s-a pogorât din ceruri ca să ne fie pavăză și îndrumare. 

Doamne al Înaltului ai pogorât mirarea îngerilor în sufletul nostru, dulceața nestăvilită a inimii ai dăruit-o copiilor pământului să le fie taină de dezlegat și împlinire.


Fie ca sărbătoarea Ta să aducă Bucuria, Armonia, BunaÎnțelegere, Înțelepciune în căldura sufletelor care vor tremura în adânc de Mulțămire și Rugă!




Sunt din nou recunoscătoare tuturor, celor văzuți și și celor nevăzuți. Puterilor cerești și minunaților oameni pe care i-am cunoscut, fiecare cu câte un Dar din care am primit învățăminte.

Urmează zile în care voi trăi, ca întotdeauna, tot mai profund apropierea de Maica și miracolul Tainei Mari. 


Iți mulțumesc și în acest an,Împărăteasă a cerurilor că ai devenit Maica tuturor din deplina Iubire față de Cel care s-a întrupat prin Tine. Numai Iubirea poate face un asemenea Miracol. Ai ridicat ființa umană care e devenit concepere de adânc ceresc, născând Iubirea din Iubire, Tu fiind cea care a împlinit cu adorare și bucurie această Binecuvântare asupra sufletelor noastre.
Micile mânuțe care au mângâiat sub privirea Ta sufletul din noi de atunci încoace, gânguritul care a devenit cuvânt arzător in inimi , ales să fie mângâiere și suspin de puritate. 


Bucuria cu care sărbătorim Nașterea Lui, Ție ți se datorează. În adâncul inimii, îmi ești împlinire deplină. Și îți mulțumesc, și te ador așa precum ochii Pruncului Divin au făcut-o când Tu L/ai ținut în brațele Tale, aripi care ne ocrotesc de-a pururi.
Râvnim minuni și descoperim înțelepciunea din ele atunci când ascultăm. Buna mireasmă a lor este înnobilarea jertfelnică prin iertare. Pace adâncă și senin de zâmbet.

Vă doresc Buna mireasmă a binecuvântărilor Iubirii pe care o nouă naștere să o întrupeze și în acest an în inimile, viața și ființa fiecăruia!

Bucuria de a ocroti, Bucuria de a mângâia, bucuria de a primi și de a dărui... 
Bucuria și Puterea iubirii fie pavăza bună tuturor !!!


Dumnezeu este IUBIRE! 
Pentru a exista are nevoie doar de inima fiecăruia! 

marți, 6 decembrie 2016

Daruri de Moș Nicolae - Crăciunul copiilor

Ziua  serbată la 6 decembrie, se mai numeşte şi Sân-Nicoară, Sfântul Neculai, Sfântul Niculae, Moş Nicolae, dar şi Crăciunul Copiilor. Dintre multele legende care-l privesc pe acest mare sfânt, cea mai populară este aceea a înzestrării fiicelor unui om foarte sărac, cărora le-a trimis săculeţi plini cu galbeni, pe horn, la adăpostul nopţii pentru a avea dotă de măritiș.


Mitologia noastră poate încă lumina misterele care ne acoperă trecutul.
In credința populară Sfântul Nicolae mai este cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară, și stă alături de Tatăl Ceresc în această noapte. Sân-Nicoară are o misiune foarte importantă, anume aceea de a veghea Poarta dinspre Miazănoapte a Cerului, pe unde încearcă Soarele să se strecoare în ţinuturile neguroase, ca să lase lumea fără lumină şi căldură.

La strămoşii noştri, patru mari semizei, asemănători arhanghelilor creştini, vegheau pământul, patronând fiecare un răstimp al unei zile, un punct cardinal şi un anotimp. Ei apar şi în mitofolclorul românesc, ca duhuri, purtând, printre altele, numele de: Miez-de-Noapte, Zorilă, Nămiezul şi Murgilă. Nume rămase în frumoasele noastre basme.

La geto-daci, cel care veghea lumea de la miezul nopţii şi până în zori, care stăpânea Nordul şi Iarna, se numea  NIKARKES care se poate tălmăci cu mai multe tâlcuri:
 1. „Cel care îmboldeşte (porneşte) Frigul”; cf. rom. negură; a (se) înnegura; nuhăr ”nor”; a coase; (a da) ghes; alban. kashai ”ţesală”;
2. ”Ascuns (Adăpostit) în (de) Întuneric (Noapte)”; cf. rom. negru; negură; nuhăr; casă; alban. kishe ”biserică”.
3. ”Cel Pornit (Plecat) pe Întuneric; Cel Plecat din Noapte; Cel Plecat de la Miazănoapte”; cf. rom. negru; negură; nuhăr; latin. niger ”negru; întunecat”; rom. (a da) ghes.
O variantă a teonimului este NIGRI-NIANA ”Mai-Marele Întunericului (Nopţii); Domnul Negru” (cf. rom. Negru; negură; nuhăr; noian; nană; nene; nun), atestată ca localitate din Tracia, ce-şi va fi luat denumirea de la un templu omonim din negura timpurilor.

În tradițiile care au străbătut veacurile, Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care vine la începutul iernii. In această zi Moșul își scutură barba sură și începe să ningă. Iar dacă nu ninge înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

Când își scutură barba, începe a ninge zdravăn. Dacă vine zăpadă de ziua lui, atunci va fi iarnă grea, care va ţine până la ziua Sfântului Ion Botezătorul.
Când vine Sân-Nicoară pe cal alb, iarna va fi scurtă, iar dacă vine pe cal negru, va fi lungă şi grea. Alţii spun că, dimpotrivă, dacă vine pe cal alb, iarna va fi lungă, iar dacă vine pe cal negru, va fi scurtă.

Pe la Sfântul Nicolae, constelaţiile Găinuşa şi Rariţele asfinţesc în acelaşi timp cu seara. Iarna începe la Sân-Nicoară şi se termină la sărbătoarea de Alexii. Se spune:
La Sân-Nicoară,
Neaua coboară.

Se crede că ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor. De ziua lui, se roagă oştenii la el, căci se spune că acest sfânt stă călare pe tun. 

Sân-Nicoară este şi ocrotitor al caselor, al militarilor, al marinarilor, dar şi al hoţilor şi tâlharilor! 
În Muscel se spune că „la Sfântul Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiul în găoace”.

In alte regiuni fetele se aduna in ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele și petrecerea începe.
In zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete, își aleg gazda în casa căreia încep repetitiile pentru colinda de Crăciun și de Anul Nou.


Ca şi de Sfântul Andrei, în seara premergătoare sărbătorii de Sfântul Nicolae se pun crenguţe de măr, cais, zarzăr sau vişin în vase cu apă, şi vor înflori de Anul Nou. . În funcție de crenguța care a înflorit, se așteaptă recolta de fructe în noul an.
Dumnezeu şi cu Sfântul Nicolae stau la masă, văzuţi de oamenii curaţi în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori în această noapte.  
Ziua de Sân-Nicoară se ţine şi împotriva a tot soiul de boli şi a loviturilor.
 La acest sfânt se roagă fetele mari, ca să le dea noroc la măritiş.


Sărbătorii i se mai spune şi Crăciunul Copiilor, fiindcă Moş Nicolae este şi patronul celor mici şi le aduce daruri, dacă au fost cuminţi, pe care le pune noaptea în încălţămintea lor. Dacă nu au fost cuminţi, atunci le aduce o nuieluşă ce-i poartă numele, pe care părinţii le-o arată din când în când odraslelor, când se întrec cu năzbâtiile. Pentru Mos Nicolae este suficient sa se uite prin ferestre pentru a-și da seama daca un copil a fost cuminte sau nu.
Nuieluşa Sfântului Nicolae nu era deloc o glumă, cum este astăzi. O variantă a ei era „un drăguţ de biciuşor de curele, împletit frumos”, cum îl descrie Ion Creangă în „Amintiri din copilărie” : „şi părintele îi pune numele Sfântul Nicolai, după cum este şi hramul bisericii din Humuleşti... (...) Și a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învăţat peste săptămână; şi câte greşeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greşală să-i ardă şcolarului câte un Sfânt Nicolai”. Cum se ştie, acel ”drăguţ de biciuşor” a fost inaugurat chiar de fata popii, ”Smărăndiţa, care a mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mânile la ochi şi plângea ca o mireasă, de sărea cămeşa de pe dânsa”.

Credințele ne sunt pline de înțelepciune și necesare pentru că izvorăsc dintr-o cunoaștere mult mai apropiată de natură și de Dumnezeu. Sunt ascunse în ele principii de comportament față de tot ceea ce suntem și tot ce ne înconjoară.
 Nuielușa este un simbol al verticalității pe care părinții au menirea să îi învețe pe copii. Nu știu cât sunt pedepsiți copii dar părinții da-primesc și ei așa o atenționare de la Moșul. 


Să aveți o zi sfântă plină de bunătățile inimii împreună cu cei dragi!

joi, 8 septembrie 2016

Terapia Multumirii !!!


Astăzi am trăit o stare minunată care a șters multe tare. Da! Se repetă, se spune, scrie insistent că trebuie să dărui fără a aștepta răsplata! De acord! Știu că așa este. Și mă străduiam să învăț Arta detașării! Nu e ușor pentru că era ceva nedefinit pe care mă străduiam să înăbuș. Mă feream de el căutând motive să nici nu mă gândesc.  E o luptă cu ceva din tine căreia nu îi dai ușor de capăt. Sau nu îmi doream să devin patetică.
Plată, răsplată la modul material nu aștept, chiar atunci când am nevoie, întotdeauna am primit ajutorul necesar și recunoștința mea este deplină.


Insă tot fiind atentă la acest aspect, al detașării,  ajungi să cazi, din teamă, în altă parte și devine o „imunitate” forțată în fața a ceea ce brusc, am trăit acum cu o profunzime cutremurătoare! Poate părea o copilărie. Și poate chiar este. Dar recunosc că îmi face bine. Chiar și această mărturisire într-o zi atât de dragă mie.


Azi, în zi binecuvântată de Nașterea Sfintei Fecioare, mulțumirile trimise de mai multe  persoane dragi la urările pe care le-am adresat din inima mea, am simțit o ploaie de aur, o binecuvântare care pătrundea în mine, înnobilând-mă cu o fericire imensă. Greu de spus dar în acea clipă a devenit TOTUL.
Și după mult timp am lăsat ca acel ,,Mulțumesc” să-mi devină realitate. A fost asemeni curcubeului care apare după ploaie atunci când nu te aștepți dar cu atât înminunarea este mai mare. 
Bucuria celor care au mulțumit, a devenit semn de binecuvântare! Este un sentiment minunat. Dumnezeirea vorbește prin oameni!  E adevărat! Îi trimite să-ți lumineze cu raza inimii lor viața. Și vine o clipă când nu te mai opui pentru că mugurele a devenit dintr-o dată floare. Și ești cuprins în catifelarea și mireasma înfloririi.
Atât de deplină a fost starea mea încât lumea întreagă a căpătat o frumusețe aparte în care m-am contopit. Am primit un Dar al inimilor care mi-a adus lacrimi de bucurie, de admirație față de frumusețea umană. Atât de simplă și de cuprinzătoare într-un minunat: Mulțumesc!

,,Mulțumirile” au deschis larg o poartă a sufletului meu în care lumea e mai prezentă ca oricând, mai vie.

Acum știu că această ,,teamă” din mine, de a nu incita la mulțumiri, a creat chiar bariere. Imi cer iertare! Și, iarăși recunosc, că uneori mă mira, sau mă durea sau mă determina să nu cred în mine, în ceea ce comunic, scriu, tocmai pentru că nu primeam nici un ,,semnal”. Apărea îndoiala, de multe ori ajungând în pragul renunțării. Mă răzvrăteam uneori, crezând că ,,aștept” recunoașterea din partea celor care citeau ceea ce scriu sau cărora le transmiteam din cât știu. Și toate acestea ,,dureau”. Erau însă numai propriile mele proiecții, preluate, de care ajunsesem să mă înconjor. Nu vreau să înțelegeți că mă dezic de cele trăite; au fost propriile mele înțelegeri, sensuri, și mă bucur că le-am avut. Altminteri nu ar fi existat ziua de astăzi!

 Și totuși, apărea câte un suflet care spunea acest teribil: „Mulțumesc!” și continuam. Credința că sădirea chiar și a unei singure  semințe care dă rod înseamnă respectarea veșniciei din tine m-a însoțit întotdeauna! Când primești iubire din sufletul celuilalt e o apropiere de Dumnezeu. Și asta am trait eu. Sunt recunoscătoare. Mărturisirea de acum am lăsat-o să curgă fără a mă împotrivi mărturisirilor pe care înainte nu le-aș fi făcut. E ca un zăgaz care odată deschis a hrănit ceva din mine făcând să înflorească o fericire neasemuită.  




Cu iubire deplină: Mulțumesc tuturor care mi-ți oferit șansa unei asemenea trăiri într-o zi sfântă!


Vă doresc să vă însoțească mereu binecuvântările și darurile Prea Minunatei Fecioare !!!



Picturi: Părintele Arsenie Boca, Biserica Drăgănescu

                                            8 sept. 2016

Am primit o avalanșă de simplu ,,Mulțumesc” ca urmare a publicării articolului. Este necesară o completare. Când prin cuvintele tale, ajungi în sufletul altora este o mare bucurie dar și o imensă responsabilitate.

,,Mulțumesc” este semn de recunoștință, de gratitudine. 
Am întrebat câteva persoane pentru CE îmi mulțumesc. A urmat ... o pauză. Căutau cauza, determinarea inițială. Unii chiar s-au înroșit, nu-și mai aminteau decât vag. 

Ce scriem rămâne mult, mult mai bine întipărit în memorie. Când citiți o carte, conspectați pe un caiet. Măcar câteva fraze. 
In articol am explicat pentru ce sufletul meu a înțeles ,,Mulțumesc”. Mulțumesc pentru.... și conștientizarea darului. Evaluarea lui îți aparține. Conștientizarea clară, precisă, va crea în tine statornicia celor percepute. Incercați să fiți atenți   voi înșivă la aceste aspecte! 
Aprecierea este pentru fiecare diferită, ea este o  reflectare personală pentru CEVA anume pe care este bine să mărturisim. Nu atât persoanei cât nouă înșine. 
Spui ,,Mulțumesc” și când primești o mustrare. Recunoști, ești sincer! încearcă însă să mai adaugi ceva: ,,sunt recunoscător pentru că mi-ai atras atenția!” altfel poate rămâne o situație care nu s-a detensionat definitiv în nici una din părțile implicate. Unul ,,simte” că a spus ,,ce avea de spus”-dar nu are cum fi sigur că nu a vorbit degeaba. Iar tu poți lăsa gândul: ,,iar m-a beștelit, sau: „iar l-am supărat etc.” să fie urmarea nevăzută dar care ne domină de cele mai multe ori. 
Înțelegeți acum, că am de ce vă mulțumi. Nici eu nu eram atentă întotdeauna la aceste aspecte. Invățăm împreună și este minunat! 
Vă îmbrățișez cu toată puterea inimii mele! 
                                                    10 sept. 2016

duminică, 4 septembrie 2016

Forța creatoare și vindecătoare a Gândirii


Dorințele sunt mari consumatoare de energie. Doar imaginează-ți constant ceea ce vrei. Fără ,,sentimentalisme”. Dorința te duce pe făgașul păcatului. Aluneci.
Dorințele (prin centrarea gândirii asupra lor) aduc durere. Devin-o responsabil (exclusiv) de Libertatea ta. Pentru că fiecare sentiment dureros: mânia, frustrarea, neliniștea, frica, singurătatea sunt rezultatul credinței într-un gând neadevărat. Aceste gânduri SUNT realități pe care le creem în creierul nostru. Le spunem „impresii” și credem că sunt atât de adevărate încât cu greu renunțăm la ele. Devin CREDINȚE.

Propriile gânduri devin stăpânii absoluți ai vieții noastre dacă nu alegem conștient să le observăm. Ești TU acele gânduri?! Vrei să le ai mereu și mereu?!
Mintea noastră atacă o persoană (prin nemulțumire, frică etc). Chiar încearcă s-o anihileze. Simplu: îi spunem ce ar trebui, cum ar fi bine... Trecem la vorbe, apoi la atitudini apoi ... reluăm aceleași deprinderi. Cu alții, că doar nu trăim în deșert.

Mintea ne dictează viața. Ea ne ține mereu ,,preocupați” prin reluarea a două-trei –cinci (e mult, dar unora li se mai întâmplă), programe. Ruminăm. Adică reluăm un scenariu tot îmbogățindu-l. Și sigur ne îmbolnăvim. O gastrită, o depresie. Găsim o cale de a ne salva de sub tutela minții iar boala asta este. Atacăm pe alții apoi ne atacăm pe noi prin scenarii pe care continuăm să le facem chiar mult după un ,,eveniment”.  

La un moment dat mintea vede lumea într-un anumit fel. Și tu îi scrii scenariu. Parcă altceva mai bun de făcut nu ai, decât să te ocupi de nemulțumirile minții tale. Mintea devine așa O FORȚĂ. Și credem că așa suntem noi. Pe asta se bazează cei care ,,conduc”, formatorii de opinii, partidele, religiile. Creează un mic război în tine apoi vei accepta și pe unul mare, planetar. Creează o masă critică și un război real va avea loc. Și tu vei participa la el, chiar dacă nu direct. Coautor ești. Astfel contribui la lucrul care vreau să înceteze în lume. Începe prin a-ți opri propria suferinţă, propriul război. Aceasta este o muncă de-o viaţă dar merită și avem șansa acum să învățăm.

Nu lumea înconjurătoare ne cauzează disconforturi că numai ceea ce crezi tu despre ea. TU! Proiectezi credința ta asupra lumii. Mintea devine personală, devine TU. Ceea ce nu este ok. E doar o părere învățată de la alții care au făcut și ei același lucru. Creezi atitudini care te vor devora. Crezi gândurile ( un anumit tip cu care ești obișnuit) pe care le ai despre ceva/cineva. Ele sunt doar percepțiile tale prin care CREEZI LUMEA! PERCEPȚIILE!!!=Propria ta lume. Și vei interacționa mereu cu aceleași ,,șabloane” până vei deveni conștient și nu le vei mai aplica. Tu renunță la ele, pentru că ele au viața pe care tu le-o dai, hrănindu-le mereu.

Credem că o anumită persoană ne ,,vorbește de rău”. De unde știi? Dacă știi că te vorbește de rău( e atitudinea ei, nu a ta), și începi să spui altuia asta, sigur vei începe a  „arăta” partea ta nemaipomenită ca să pui în balanță cât de bun ești tu și cât de nedreaptă este ea. Se numește bârfă. Acesta este un scenariu de care te vei ocupa apoi zile în șir. Riscul de a contracta o răceală este pe primul loc. Sau o durere de cap... Pentru că trupul tău (care este inteligent) nu vrea toxina nemulțumirilor tale. Sau a fricilor sau a multor alte ,,emoții”- percepții.


Tot ce este în exteriorul tău este o reflectare directă a gândirii tale. De acum sau de altă dată. Este doar despre tine. Este foarte dificil să te judeci pe tine așa că o faci cu alții. Culmea e că ei SUNT oglinda percepțiilor tale. Dacă spui: nemulțumire-sigur vezi nemulțumire. Indiferent cine/ce e în fața ta: prieten, copil, un copac. Orice. Tu ai dat un nume realității AȘA CUM O VEZI TU! Când vom accepta asta CU ADEVĂRAT, atunci vom trăi în RAI! Pentru că vom râde de năzbâtiile pe care le-am făcut până acum: am vrut o lume plină de suspansul fricilor, supărărilor, neajunsurilor, bolilor. NOI le-am creat, am învățat să le manifestăm (unii chiar au devenit atât de buni încât se joacă și cu alții. Acum se numește mass media sau clasă politică sau…). Și vom începe să GÂNDIM : bucurie, sau fericire sau sănătate și …. Ce să vezi, ele vor deveni realitatea noastră. Incă ne este frică să fim fericiți! Invățăm. Avem acum o mare, imensă, șansă.

Simptomul ataşării de gândurile dureroase există în fiecare. Și nu din cauza asta trebuie să suferim. Ci să devenim conștienți că există. Căutăm chiar aceste senzații pe care să le ,,arătăm” altora ca vă vadă cât de ,,sensibili” suntem.

,,El mă nemulțumește”! Sigur? Tu de ce te ,,nemulțumești” pe tine?! Oare tu nu îl nemulțumești pe el tocmai că EȘTI nemulțumită că el te nemulțumește?! De fapt ASCUNZI o nemulțumire față de tine însuți pe care nu poți (încă) să o conștientizezi.

Vrem să ne vindecăm dar GÂNDIM și ținem vagoane de gânduri toxice în noi.
Hai să stabilim ceva CLAR ( chiar dacă unii nu ar vrea să știe asta). Trecem prin diverse sisteme spiritual, esoterice… confundându-le cu cele de VINDECARE !!! Vindecarea e vindecare, un sistem esoteric e cu treburile lui. Maeștrii mei dragi, gândiți intens la acest aspect. Am auzit: păi se dă mare maestru dar are probleme personale, de sănătate etc !!! E normal să aibă. Poftim: marii duhovnici, părinții Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu au îndurat boala înainte de plecare, părintele Arsenie Boca a trecut prin chinurile torturii, părintele Daniil de la Rarău a murit în închisoare torturat, părintele Gherontie Puiu a fost bolnav. Și sunt zeci, sute de exemple. Se îndoiește cineva de puterea lor de vindecare sufletească și trupească asupra a mii de oameni?! Sigur nu!

Confundăm spiritualitatea cu vindecarea ! Poți fi o persoană spirituală dar fără a fi vindecător/terapeut. Sau invers. Trebuie să înțelegem bine aceste delimitări. Intervine moralitatea celor practică. Cele două se intrepătrund dar până la un anumit nivel. Ceea ce se practică acum ca sisteme de vindecare, la nivelele de început nu sunt sisteme esoterice. Sunt la ,,vedere” chiar dacă unii au înțeles că interzicând ,,scurgerea de informații” din școlile lor, devin mai ….atractivi! (mă opresc aici cu comentariile).

Când am început practica ReiKi lipseau multe din informațiile care sunt acum. Este un sistem de vindecare personală care ne-a readus conștiința că putem avea grijă de noi. E prea puțin?! Unora se pare că nu le este de ajuns și titulatura de maestru îi dă peste cap. Dacă tu apelezi la îngeri, arhangheli ca să te vindece, să te asiste, să te îndrume... e treaba ta! Însă CUM e jos e ȘI sus! Dacă vrei o pâine= plătești!

 Ceri unui înger/arhanghel ceva, crezi că NU vei plăti?! Un bun exemplu: ,,din senin m-am trezit că am făcut nu-ș ce boroboață. Parcă ...mi-a luat Dumnezeu mințile!”. Nu! Doar a trebuit să faci o plată! Ai vorbit urât cuiva, ai înșelat etc. Nu e bine, nu e rău. Dau doar un exemplu. Insă ai fost folosit de entități pentru a interveni în viața cuiva. Chiar dacă salvator ( l-ai trezit, dureros. Dar l-ai trezit). Devine ....karmă! Un cerc vicios, la urma urmei. Bine se spune in popor: ,,până la Dumnezeu te mănâncă sfinții !!!”. Și cred în Marea Înțelepciune a străbunilor.

Nu putem noi să ne vindecăm de aceste ,,intervenții” pe care l-a urma urmei nici nu suntem conștienți de ele și deci nu ni le asumăm?! (dar sună bine, nu?!).

CRED că Dumnezeu știe pe cine să trimită în ajutor și așa nu am nici o obligație de a fi platnic cuiva. Iar Dumnezeu te îndrumă ȘI TU TREBUIE SĂ APLICI ! Doar TU !!! Faci un curs și înveți că punând mânuțele pe tine îți va fi mult mai bine, chiar te poți vindeca. Adică INCREDEREA ta îți va schimba vibrația. Deschiderea spre starea de vindecare este numai Dumnezeu. Căile și ajutoarele, îndrumătorii pot fi mulți. OMUL decide. Dacă e conștient și își asumă că poate și vrea și e dispus să facă asta. Dacă nu... altă dată!
Gândirea!!! Nu rațiunea ci sistemul de gândire al fiecăruia (pentru că avem unul personal preluat de la familie, anturaj...) e necesar să ni-l cunoaștem.  Așa am început articolul: Gândirea personală care îmbolnăvește pe toate nivele energetice.


Din fericire au apărut ,,sisteme” de vindecare care se ocupă (încă) fragmentar de îmbunătățirea GÂNDIRII. Le pricepem greu ( e normal, nu vă speriați), le asimilăm superficial, ni se par dificile sau, de ce nu, puerile.... Fiecare după cum are nevoie urgentă sau capacitate de percepție, sau bunăvoință.

Gândirea, formatată de credință (adică de religii) de până acum ne-a făcut să evoluăm! Etape necesare omenirii și nu are rost să căutăm nodurile.
Hai să ne TREZIM !!! (că tot e o zicere la modă acum). Adică: tu ,,gândești” și încă intens că ești criticat. Perfect! Te superi, suferi, începi să nu mai suporți. Un meniu întreg! Dar în clipa când te-ai supărat, suferit etc. ȘI TU AI CRITICAT atitudinea celuilalt! Și în loc să găsești o CALE corectă (numai prin Dumnezeu adică SATELITUL DOAMNE  http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/05/satelitul-doamne.html    tu îți îndrepți toată energia către distrugerea ta și implicit a celuilat. Adică iadul ! Propriu și personal.

,,Nu e atent/ă cu mine!” Sigur?! Dacă tu ai observat că nu altul nu este atent înseamnă că nici tu nu știi ce e cu tine. Pentru că erai ocupat să îl monitorizezi pe celălalt. Erai atent la tine?! NU! (poate doar să arăți bine, DAR nu la GÂNDURILE tale-ceea ce e cu totul altceva). Și ruminezi ,,nemulțumirea” până când formezi o pâclă și celălalt dispare după ea.Vă înstrăinați. TU nu erai atent la comunicare.

Așa este de mult timp pe planetă. Începem acum să înțelegem că maratonul acesta de dominație a emoțiilor, stărilor, care sunt încriptate în creierul limbic pot fi reformatate. Nu e dificil.Creierul ne servește cu tot ce are. Dacă vrem să diversificăm ,,meniul” învățăm. Reformulăm! Fiecare NUMAI cu el înșuși.



Vă recomand cărțile scrise de Katie Byron. Și mi-ar place, aș fi onorată să comunicăm. Să-mi spuneți cum ați înțeles voi. Vom deveni împreună mai bogați. Ne va fi mai ușor să formăm pentru noi și pentru copii, nepoți o nouă deprindere de a GÂNDI. 

Pentru că, la urma urmei, suntem doar un gând luminos și tandru, plecat din mintea lui Dumnezeu!  Iar trupul nostru are legile lui care depind ȘI de gândirea noastră ( la fel și planeta). Dar are ȘI Inteligența lui și dacă îl lăsăm se poate vindeca singur. Când punem mânuțele pe noi și conștientizăm acea căldură, tandrețe, de fapt lăsăm corpul să se vindece. Credința ne schimbă propria percepție. Noi, cei de toate zilele, nu intervenim. Da, facem cunoștință așa, cu vastitatea Inteligenței dumnezeiești. Sau Energia Spiritului, divină, cum vrea fiecare să o numească.