miercuri, 16 ianuarie 2019

Magia rugilor





În această zi magică, înscrisă în calendarul străbunilor  



începutul sărbătorilor de peste an dedicate lupilor, e bine să practicăm fiecare Magia Personală.



Să avem grijă de „fiarele” (gândurile, stările) din noi. 

Să le menim întorcându-le (întorcându-ne) la bunătate și rugăciune, la fericire și armonie. La sănătate pe toate nivelele ființei noastre.

Este una din multele ocazii de a lega practica actuală cu vechile practici, de a ne sprijini pe ceea ce înaintașii știau cu siguranță, mai bine decât noi. 


E o conștientizare care ne poate extrage din disconfortul sufletesc, trupesc.


Vă doresc o zi binecuvântată prin puterea magiei voastre personale!

duminică, 13 ianuarie 2019

Practica feminină a Runelor: Interzis!




Este a doua oară când mi se interzice publicarea articolelor de pe acest blog pe FB. Acum și evenimentul creat!
Știu, sunt convinsă că nu cei de la FB au interzis ci s-a folosit spam-ul, concomitent la mai multe postări! Mi-am anunțat prietenii:




Mesaje de încurajare, de a nu renunța! Numai că nu e vorba de mine! Ci despre RUNE! Ele deranjează,modalitatea în care eu le prezint. Cine a citit despre Rune, poate face o comparație între ceea ce prezint eu și ceea ce prezintă alții. Sunt aspecte NOI, care NU AU MAI APĂRUT PÂNĂ ACUM expuse „publicului larg”!

Se așteaptă reacția mea?! Nu am nici o recție pentru plăcerea războinică a celor care incită! Sigur, Runele au fost folosite ca Magie în războaie (știu foarte bine asta). Ultimul fiind cel de al II-lea război mondial. Și taman Runele Armanen! Deci: puterea lor este imensă! I M E N S Ă !!! nu am mai scris public asta! Am considerat că nu este cazul să incit vreun spirit să-și dorească cunoașterea lor, accesul la ele pentru cine știe ce „dorințe”.

Iar ceea ce dezvălui este practica feminină a Runelor! Acuzații în „timpurile moderne” au apărut și vis a vis de această practică. Nu numai de păgânism. În general se poartă acest cuvânt dacă vrei să alungi ceva de care alții să nu se atingă: păgânism, magie, vrăjitorie, satanism și ….alții au preluat bine merci! Tu nu ai voie că e de la satana!

Am scris printre alte informații, (văd că nu a trecut neobservat), dar reiau clar: femeia are energia Runei Personale ÎN ea! Bărbatul o va activa ÎN interior, folosind-o întâi în exterior. Asta este conformația energetică a lui! Femeia ESTE RUNA. Destul de rapid, va REdescoperi acest lucru. Deocamdată, și femeile îți doresc să aibă un talisman exterior, să „atingă” Runele cum spunea cineva. Nu, suflețelelor! IN interiorul vostru este RUNA! Contemplați-o! veți deschide UNDA de legătură, de acces cu EA! Cu partea cea mai minunată a voastră. Putin câte puțin. Nu o să deveniți brusc înjerițe! Dar mult mai stabile pe aici, Da!


Așa că primii SPAM pe FB de la cei care își imaginează că sunt războinică și mă voi avânta împotriva lor. Energetic! Sigur că o fac, dar cu„armele mele”: iubirea!

 Înțelepciunea Iubirii! Cum aș putea să lovesc o altă creație a lui Dumnezeu?! Aleg să nu pot! Știu căse vor întoarce spre ei săgețile, gloanțele, undele, trimise. Dar după aceea va veni și iubirea trimisă și-i va vindeca. Nu pot anihila ceea ce au făcut, dar să trimit o undă vindecătoare de Iubire, asta DA!!!

CRED că acesta este menirea pe care femeia trebuie s-o conștientizeze și s-o aplice! Pentru binele ei și a celor dragi!
Cine credea că folosirea Simbolurilor are dublu sens, are dreptate! Câte nu s-au spus despre reichiști, despre radiesteziști, etc.  Cine se „înfricoșează” de asta și spune că e satanism, însemnă că ARE tendința de a folosi distructiv cunoașterea. Ok! Mai bine evită dar fără a da și cu parul! Nu-i va folosi la nimic. Iar starea lui sufletească va avea de suferit: ascunde adânc frica de ceea ce a făcut sau știe ce va face și atunci se „oprește”  singur, îndepărtându-se printr-o atitudine de negare.

Uite că am de ce mulțumi cu iubire celor care m-au „provocat”. Simțămintele mele nu prea le dezvălui. Consider că fiecare le are pe ale lui și nu vreau să determin pe nimeni să „simtă” ca mine.

Da! mi-am format un Crez, o atitudine interioară: oamenii au fost creați perfecți! Am venit aici ca suflete, pentru a învăța. Iar lecțiile nu se termină decât când plecăm. Revenim dacă vrem să mai cizelăm ceva, sau efectiv avem o menire. Sunt în faza de cizelare. Că așa îndrum și pe alții…uneori e o responsabilitate care mi se pare enormă, dificilă. 

De multe ori mi-am dorit să mă retrag, să nu mai scriu, să nu mai public. In asemenea momente de „răzvrătire” viața mea a fost „dată peste cap”. Am renunțat la această atitudine. Am publicat atâtea lucruri, informații care au fost ținute ascunse, încât mă bucur că sunt „întreagă/întreguță” cum se spune. Nu sunt un avatar, nu sunt o persoană specială, cu cine știe ce puteri.

 Puterea mea este simplitatea, respectul și Iubirea! Cât voi mai fi pe aici, le dărui tuturor!

...............................
N.B. Articolul l-am postat și pe acest blog, pentru a reuși să-l distrui pe F.B.

sâmbătă, 5 ianuarie 2019

Ziua stelară





                                           Sunt azi din ieri

Alunec, lacrimă – mărgăritar, cu înmiresmare de tămâie,
văpaie făr’ de grai, lovită de marginile lumii stârnind pustiul,
sobornicind în cupolele albastre… în ceas tainic al zorilor de rugă.
Sunt un vânt, o vijelie năprasnică, un vuiet de ape mari,
ţipăt din adâncurile tale, căutându¬mă.
O suavă aromă/aromitoare.
Mireasa, când din potir mirele varsă mir în noaptea cea dintâi.
Prezenţa misterioasă, auzită în stâncile despicate
unde s-a furişat viul, crezând că e singur pe pământ.
Când vin furtunile năprasnice şi nu sunt acolo,
se înalţă focul răsucindu-se într-o adiere blândă,
suspin din mângâierea cea dintâi.

Sunt în bătaia lină, tainică.
Formă abia simţită, abia susur, abia murmur,
 până când, în ziua florilor, pătrund înlăuntrul/adâncul tău.

Ating lumea,
sună vântul peste ierburi, împrăştind miresmele,
 în amurg se stârneşte o legănare;
înfiorările se revarsă peste pământ,
se umple de vis, de frumuseţe şi de dor înfătişarea lumii.
Vin, ating şi plec;
plec în Împărăţia mea.


                                                             

                                                        Iertarea

Se nasc o cruce şi o melodie
din împotrivirea dureroasă a strunelor, arcuşului.

Uimirea cerurilor îmi străbate fiinţa,
în cuptorul gândirii arzând de doruri ce caută izbânda,
neaducându-şi aminte obârşia luminii
ce înnoieşte vieţuirea pentru patima iubirii.

În ceasul în care am fost pustie,
ai pus clipă de veşnicie,
îndepărtând fiarele cele gânditoare,
întru împlinirea făgăduinţei.
De aş arde în foc, focul meu este mai mare,
devin flacără care nu arde,
ci împlineşte dorurile şoptite,
când aripile-mi devin de ceară.

Rămâi în inima mea uimire în Adevăr¬Adevărat,
de deasupra luptei din cer şi din iad,
– Împotriva cerurilor şi iadurilor –,
doimică alcătuire a nevăzutelor.

Zăpada – apă de Botez – devine hrană a minţii
în rostirea rugăciunii adunată în inimă.
Respir frigul de afară;
frigul din mine este mai mare,
arzând în suspinul doririi Tale.
Miluieşte-mă, Tu, Doamne în necuvântul Tău,
rostit în fiinţa mea la ceas de Liturghie a zorilor,
când s-a dărâmat cu nădejdea, absurdul.
Doimea din Cruce primeşte Iertarea Cuvântului
 prin Duhul Sfânt de Viaţă dătător,
neîmpărţindu-ne în două, dar nici reducându-ne la unitate.
Devenind Arheul în care toate se împlinesc.


luni, 1 octombrie 2018

ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI




ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI SAU POCROAVA

Natura! Dintotdeauna l-a fermecat, l-a bucurat pe om dăruindu-I roadele sale: pentru a se hrăni, a se încălzi, a se îmbrăca, pentru a se simți Acasă! Fiecare anotimp avea, cel puțin, o sărbătoare de recunoștință față de cea care era considerată ca o realitate vie, ca Mamă. Vechea sărbătoare „Pocroavele” era dedicată intrării în anotimpul rece, atunci când se pregătea hlamida iernii. Era drept mulțumire pentru darurile Toamnei și începutul bucuriei unei binemeritate odihne și îndestulări cu roadele de peste an, atunci când pământul este acoperit cu brumă, apoi cu zăpada care se așterne peste culori și miresme, ca un adânc oftat de binecuvântare, aflat în tâmpla timpului ce se deapănă neîncetat.



S-a făcut legătura între notiunea acoperirii pământului cu bruma și zăpada „de nici o 
patimă atinsă” si conținutul tradiției creștine.

Cu ușurință s-a suprapus adorarea Maicii Domnului peste vechea credință, recunoscând în EA, puterea de hrană sufletească și de ocrotire: „Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe fața pământului, ca ea este din neamul nostru. Este din seminție împărătească și arhierească.

 Brațele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor și ale preafericitelor tronuri”-spunea părintele Cleopa în predicile sale.

Sărbăorile cele mai importante ale începutului si sfârsitului de an bisericesc (care începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august) sunt închinate Maicii Domnului, pentru cã ea este “începutul mântuirii oamenilor”: cele două Sfinte Mării, din 25 august și 8 septembrie.


Pe 1 oct.în tradiția creștină, sărbătoarea 

Acoperământulul Maicii Domnului mai este încă, cunoscută în popor, sub denumirea de Pocroave*.  Procoave, denumire ce vine de la cuvântul slavon «pocrov» – acoperământ al pământului cu brumă sau cu zăpadă.
Din punct de vedere istoric, celebrarea creștină, amintește o minune petrecută în biserica Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Vlaherne al capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol, pe 1 octombrie 911, în timpul domniei bazileului Leon al VI-lea. Potrivit tradiției, Sfânta Fecioară Maria s-a arătat în slavă cerească Sfântului Andrei cel nebun întru Hristos și ucenicului său, Epifanie. Cei doi cuvioși au avut această vedenie după o priveghere de toată noaptea săvârșită în biserica din Vlaherne, ctitoria Împărătesei Pulheria și a soțului ei, Marcian.

 După finalizarea dezbaterilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, cei doi împărați au ridicat în cinstea Maicii Domnului mărețul locaș numit Panaghia, iar la sfințire au primit de la Patriarhul Iuvenalie al Ierusalimului un odor de mare preț ce a aparținut Născătoarei de Dumnezeu: cinstitul ei Acoperământ sau omoforion. Vălul, numit și maforion, era o țesătură lungă, acoperind capul şi trupul femeilor până la genunchi; în Orient, veșmântul respectiv aparținea fecioarelor consacrate, fiind purtat şi de Prea Minunata Fecioară în timpul viețuirii sale pământești.





Tradiții și obiceiuri

În consens cu tradiția populară, Acoperământul Maicii Domnului reprezintă pregătirea ogoarelor pentru sezonul rece și acoperirea pământului cu brumă; începea luna lui Brumărel.

Fetele mari se rugau Mamei Divine, de Pocroavă, să le acopere capul cu păr bogat si frumos, ca să placă flăcăilor. Părul lung era un însemn al puterii si divinitatea se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dându-le păr frumos (asemeni bogățiilor toamnei), ajutându-le astfel să-și afle ursitul mai repede.
Exista o credință printre bătrânele de la țară, conform căreia, dacă este tăiat azi, părul rămâne in legătură cu corpul. Din acest motiv nu trebuie aruncat si nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece;

În conștiința oamenilor s-a făcut asocierea între acoperirea pământului cu brumă si acoperirea capului fetelor mari, îmbroboditul cu basma la nuntă, ca semn al trecerii la statutul de femeie măritată.

În unele sate, de Procoave, vitele sunt stropite cu apã sfintită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.

Fetele de măritat, erau împodobite ca pentru nuntă, pentru a avea parte de o căsnicie lungă și fericită, în prezența Înțeleptei comunității, a Babei. Un ritual străvechi, plin de taine și mistere, cu o putere de implinire, de adeverire, încât a fost înlăturat, devenind superstiție, aducătoare de nenoroc, exact contrariul, atunci când a devenit „o joacă”.

Femeile cinstesc sărbătoarea prin post si rugăciuni la Maica Domnului ca să protejeze si să aibã în pază casa si familia de toate primejdiile: de înec, de boli, de foc, de cumpănă, de năpaste, de ducă-se-pe-pustii, de ucigă-l-toaca, de tot vrăjmașul cel rău.
Sărbătoarea Pocroavelor se respectă si astăzi, chiar dacă se ține post, în multe zone fiind hramul satului. Gospodinele îsi servesc rudele si oaspetii cu plăcinte de mere sau dovleac.

 Sufletele sunt rourate de slava Maicii Domnului, vibrând  în inimile noastre, făcând ca dragostea şi preacinstirea față de Împărăteasa noastră și a Cerurilor, să ne fie acoperământ suav, blând, de nepieritoare, veșnică ocrotire, pe cei aflați în grădina Ei.
 Ne veghează tuturor drumul către bucuria darurilor pământului și sfințenia cerului din case și inimi.

Imnul de slavă, mulțumire și adorare către Maica noastră, a tuturor, să fie mereu Acoperământ întru bucurie, împlinire, pace și iubire!





* pocróv, -ă, s.n. și f. 1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț. 2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului). 4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă. 5. (reg.) pânza de pe fața mortului. 6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț. 8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul). 9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. - Dex

miercuri, 20 iunie 2018

SÂNZIENELE - FARMECUL PUTERII FEMEI


-            







 Ziua când cerurile se deschid – SÂNZIENELE – a fi aproape de ELE este o Binecuvântare.
În magia nopţii unice a sânzienelor, neam de iele, credinţa feminină devine PUTERE !
In această noapte / zi, întuneric şi lumină , ceea ce s-a început de Rusalii se desăvârşeşte. Frumoasele, Zâne ale răscrucilor, ale magiei, păstrătoare a secretelor întunericului, ale celei care este stăpâna magiei puternice, magiei temute, ale celei ,,de nenumit”. Sărbătoarea fecioarelor dar şi a femeii în ipostaza de iubită, de ocrotitoare şi mamă.

De peste 5000 de ani femeia şi-a retras an de an, gândul în ea. Fecioară, Femeie şi Mamă- cele trei aspecte din care în ultimii 2000 de ani, a rămas doar rolul Mamei şi Nemuritoarele duhuri ale farmecului.
Câteva date istorice privind creştinismul, a cărui început a fost stabilit / statornicit de Sf.Dionisie Exiguus,în ,,Cartea Paştelui” în anul 525,matematician şi astronom dobrogean, plecat şi trăitor ca ortodox , la Roma, sub domnia a 10 papi..Calculul celor mai importante sărbători creştine se face tot după aspectele lunii, solstiţii şi echinocţii.
Păstrarea în calendar, la sărbătorile cele mai importante, a dualităţii, un aspect puţin privit aşa până acum. Afirmaţiile că s-au păstrat vechile sărbători doar pentru a nu îndepărta….sunt prea …voalate. Suportul lor energetic era imens.

Istoria Triplei prezenţe a Zeiţei de-a lungul timpurilor. Una dintre cele mai misterioase lumini venită dintr-un trecut magic devenit păgân –  purtând pașii căutătorului către o lume străveche, dar niciodată apusă…Mituri, legende, basme, preluări prin care rolurile se transmit şi se transformă după cum e … mersul astrelor, ştiinţă atât de cunoscută la începuturile transferului de Putere, ştiinţă faţă de care s-au impus restricţii din motive lesne de înţeles. De putere!

Magia dar şi pragmatismul gândirii, separarea indusă până acum de cei care au avut interese proprii, de grup mai mic sau mai extins. Ceea ce s-a obţinut prin acuze, inducere de frici, defăimare ( înainte erau blesteme acum sunt comunicate de presă) a fost o societate a luptei aproape fără scrupule, înlăturate fiind bucuria vieţii şi iubirea.


Este timpul când CREDINŢA FEMININĂ revine! Şi asemeni străbunelor , asemeni Primei Femei, femeile nu au nevoie nici acum de ziduri care închid în ele o lume străveche, dar niciodată apusă.

CREDE şi Totul este posibil după voia inimii divine ! aşa cum iubirea ştie de atâta timp.




                                               Iana-Ziana_Sânziana


Ielele, Rusaliile ...PREGĂTESC oamenii și natura pentru venirea SÂNZIENELOR.  Nu cred că este un păcat prea mare să gândești așa, obișnuiți fiind să primim cu resemnare fricile în suflet.

De ceea ce nu cunoaștem suntem înfricoșați asemeni copiilor, de către alții care nu au înțeles sau, de către cei care au înțeles și au vrut să păstreze numai pentru ei PUTEREA. Uneori dând la o parte această Putere ( care oricum NU a acceptat să se lupte cu nimeni, ceea ce.... înfurie teribil !(sic)). 

Da! ielele ,,pedepsesc”. Au puterea aceasta, recunoscută. Știm și pe cine pedepsesc. Că au apărut și fabulații, la fel de adevărat, de e greu să dis.cerni adevărul.

Le ducem amintirea în noi, asta e sigur. Altminteri nu am tresări atât de dureros în fragilitatea ființei noastre. Iar Milostivele-trecute în leagăn de legende coborâtoare din stele, țes treptat, noi legături, invizibile multora până acum. Ceea ce nu știi, nu RE-CUNOȘTI! dar atunci când privești țintă prin văl, el se ridică ușor, an de an, devenind din ce în ce mai străveziu. 

NEDEIA înseamnă RUGĂ! RUGA= RUG de flacără prin care sufletul aprinde cerul! EA, DOAMNĂ a ceriului, însoțită de alaiul care trimite înainte pulbere de aur așezând-o pe gingașe tulpini și care ne ,,acoperă” ori de câte ori le mângâiem- ceea ce mi se pare că este o reală BINECUVÂNTARE pentru noi toți, uitată însă. Ne-a rămas doar plăcerea de a ne înmiresma cu amintiri. 

Doamnă în fața căreia tot și toate iși tine răsuflarea, stihiile tac iar sufletul devine TĂCERE de Taină. Doar nerostirea din noi păstrâdu-i farmecul. 

Femeile pământene dintru începuturi au știut multe. Femeile din toate timpurile au devenit păstrătoare iar femeile din azi încep să-și cunoască propriul mit. Știu! multe am vrea să ....ni se predea ca la școală! nu se poate. Chiar dacă vom ,,înțelege ” într-o secundă de binecuvântată ardoare, capacitatea energetică trebuie să fie mare pentru a păstra adevărul clipei și, mai ales, a deveni purtătoarele lui.  Conștiente mereu!

Ne apropiem degetele de  flacăra unui chibrit dar până la o anumită distanță. Așa și cu ,,apropierea” de ELE. Și nu ELE sunt de vină. Noi, în nesăbuința proprie, ne pârlim. Așa cum iarba rămâne arsă pe locurile unde HORESC ( HORA are semnificații ezoterice -bine de studiat măcar) acolo e o URIAȘĂ sursă de energie, pe care încă nu o putem suporta. Se spune-după măsurătorile făcute, că acele locuri par a fi iradiate. Și sunt! Nu avem vibrația de a ne ÎNTÂLNI cu ELE. Daaar... că nu ne-au uitat - e la fel de adevărat! 
MAREA CRĂIASĂ vine în fiecare an cu alaiul EI de sânziene.



                                           
 Iana- Ziana_ SâNZIANA 

Florile de sânziene galbene - care au perioadă scurtă de inflorire ( oare ,,întâmplător” (?) este premersă de venirea  Rusalelor) nu apar în toate tinuturile. In unele locuri sunt înlocuite de sânzienele albe, pentru a fi protejate. Ele devin așa ,,gândul” trimis înainte prin care noi în magica noapte , putem trăi o clipă de veșnicie, mai aproape sau nu, alături uneori de divinele noastre înaintașe. 
A avea un fir de sânziană devine obligatoriu. E un SEMN de recunoaștere.  Așa cum a ,,găsi” pe cineva, căutăm amprenta matricei lui energetice, un fir de sânziană conține matricea trimisă pe pământ, devenind fir de legătură, cale de străbătut. Cale de sărbătoare. 
Tăvălitul prin IN (inițial așa era), mai apoi prin lanurile de grâu cu maci și albăstrele ( toate plante cu Puteri magice), cuprinde mai multe aspecte: fizic dar și metafizic. Dacă ne gândim numai la plăcerea simțurilor nu este suficient. Impregnarea cu energii subtile era la fel de reală și ...mai stimulatoare pentru cunoscătoare. Rămâneau în permanență ,,pe lungimea de undă” a Marii Zeițe Sânziana. 
Elementele materiale ale aparițiilor divine au surclasat de multe ori elementele spirituale sau le-au...inversat! 

CREDINȚA deschide un canal de comunicare care trebuie susținut permanent dacă nu, se întrerupe. E explicația mea simplă și care mi se pare firească. Nu e nici o magie. Sau....e cea mai puternică MAGIE din câte există.  Fiecare va privi din punctul lui de vedere.Dar CREDINȚA trebuie să fie constantă, o nedeie continuă, nu azi da și nouă zile ba! Ca să nu avem nemulțumiri după. 

Ritualurile transmise ,,la vedere” dar care conțin și elemente din ritualurile secrete sunt cele de ursită și soartă, de purificare și noroc. 
Una din cele mai puternice amulete este de a lăsa un obiect afară în această minunată noapte. Trebuie luat însă ÎNAINTE de apariția soarelui. Și purtat tot anul. Obiectul trebuie ,,menit” pentru ceea ce vrem să se împlinească. Clar - fără înflorituri de prisos. Nedeia (ruga), o adresăm DIRECT,  IANEI-ZIANEI_ SÂNZIANEI. 




Ritual de SÂN-ZIANĂ
Una este ce se practică ca ritual sau serbare, la vedere, în această perioadă ( și nu numai) și altceva este ritualul sacru, ancestral. Sunt conținute multe simboluri  în mișcări (pași de dans sau anumite gesturi), îmbrăcăminte, obiecte ritualice, timpi anume pe care doar unii le recunosc. De ce nu se spun?! DE CE nu se fac publice?! pentru ...PROTECȚIA NOASTRĂ! Nu e glumă. 

Dacă am ȘTI doar teoretic, am fi PREGĂTIȚI să facem față ENERGIEI, pe care în micul nostru orgoliu (mascat sau nu, chiar și inconștient), spunem /credem că DA ?!  încă nu!
Așa cum un sportiv de performanță se pregătește ani de zile, și înainte întotdeauna face încălzirea , cu atât mai mult a obține ,,performanțe” energetice înspre cele spirituale, ne pregătim constant, consecvent.

Poate trece BRUSC o cantitate enormă de energie prin noi fără a fi transformați în torță, uneori fizic?! Dar prin nervii noștri poate trece?! elasticitatea, rezistența lor, curățenia lor e suficientă?! Mintea poate înțelege, dar și ea tot treptat. E ca atunci când ne uităm într-un tratat de medicină noi fiind ingineri ( e doar un exemplu ). trebuie să o luăm cu învățatul de la cele mai elementare noțiuni, pentru a ajunge la cele mai complexe. 

Un uriaș adevăr: la nivel mental avem acces la INFORMAȚIILE păstrate în matricea inforenergetică a Pământului. CUM le va folosi fiecare în practică, aici deja apare apartenența la un neam, școală, organizație, curent sau sistem mai mult sau mai puțin ezoteric. Pentru că genetic primim accesul la PRACTICĂ !!!

Când CONȘTIENTIZĂM ceva, acel ceva capată consistență în manifestare.

Vreau să determin , în primul rând , CONȘTIENTIZAREA acestei magice nopți. Înseamnă enorm. ENORM! Un simplu gând și...va aduce Cerurile mai aproape. Nu știu CUM va fi pentru fiecare, dar SIGUR va fi.

                                                             ***
Micul ritual de a avea apoi tot anul, un obiect personal încărcat cu această URIAȘĂ energie a NOPȚII MAGICE DE SÂNZIENE.
Puteți să vă gândiți la un obiect personal de protecție, sau de vindecare trupească, sufletească. Pregătiți-vă cumpărând un buchet de sânziene. Foarte mulți nu avem de unde culege câteva fire.Unii nici nu mai știu cum arată  aceste splendide flori. Dar sigur se găsesc în piețe aduse ca leac.

La apusul soarelui ( București, anul acesta, 2018, la ora 21, 34), se spune:

Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea - floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.

La ora 22 începe această magică noapte. Fiecare ORĂ are însemnătatea ei. Multe s-au pierdut dar important este să ne apropiem cu sacralitate, cu sfințenie. Și vom fi din ce în ce mai aproape de înțelesurile care sunt în adâncul memoriei sufletului fiecăruia. 
Așa că este bine să fim prezenți la începutul acestei sărbători la care participă întru nuntire și serbare, ce este in cer și pe pământ, întru veșnică amintire Forțele Născătoare și Făptuitoare.
Florile de sânziene se așează afară și obiectul ales deasupra ( puteți folosi un ștergar ). Și  cum Luna este prezentă, aveți grijă ca obiectul să primească din plin razele ei.
Nu am să scriu o invocație anume. Eu încep cu :

,,Iană_Ziană_ Sânziană, cer de foc,
Deschide-mi Calea gândului spre Tine....
Te cer să-mi fii aproape,
În zi și noapte”

Nu este obligatoriu să căutați cuvinte. Ele sunt demult în noi. Descătușarea lor vine firesc, dacă dorința asta ne este și spun atunci tot ceea ce am în suflet și inimă.
Știu, există o imensă emoție în asemenea clipe. Lăsați-o să fie și .... manifestați-o! Fără fâsticeli, îndoieli. 

.... Lăsăm obiectul menit ( sau obiectele, maxim trei) până dinaintea zorilor. Nici o rază de soare nu trebuie să le vadă. Se șterge așa memoria din ele, precum și noi ,,uităm” visele dacă privim pe geam, când ne trezim.
Ritualul este PERSONAL. Nu îl facem pentru alții.
Dimineață SE MULȚUMEȘTE !
Este un Ritual personal. De COMUNICARE,  a cărui valoare poate fi înțeleasă și simțită în timp. La anu....va fi și mai puternic, și mai profund.
                                                          
Rostirea incantației:


    ,,Noaptea Sânzienelor...

        
Între cer şpământ,
        iubite de Lun
ă şvânt,
        plutesc peste plaiuri
        alaiuri de 
zâne cântând.

        Cunune-mpletesc
        din razele Lunii,
        din florile-alese
        
proaspăt culese,
        din roua de sear
ă.
        Cunune-mpletite.
        Soarele 
şi Luna,
        de-or purta cununa
        fi-vor numai Una.

        Apoi, 
îpădurea bătrână,
        
zâne la fântână,
        
aşează pe ape
        iubiri 
arzătoare,
        din raze de floare.

        In noaptea minunat
ă,
        se-arat
ă atunci odată,
        din dragoste-ntrupat,
        stejarul fermecat.
        Razele Lunii,
        i-au despletit cununa,
        
şzânele-i ţeasă
        din lumina-aleas
ă.

        La 
rădăcina lui te-aştept,
        
zburător purtat de vise.
        
în miez de noapte un sărut,
        pe buze 
îţi voi pune.
        In 
braţe să mă ţii…
        
îochii-ţi să mă pierd…
        … 
până-n zori de zi…
        
Şzâne să ne cânte,
        pe aripi s
ă ne poarte,
        de 
mână să ne ţinem,
        iubind 
în miez de noapte

        în noaptea fermecată.”.

Cine mai are norocul să ajungă acolo unde sunt Florile de Ziană, se poate spăla dis-de-dimineață, cu Roua de pe ele.
Se poate sări peste un FOC , care se aprinde special în această noapte, din lemne adunate special și numai pentru aceste clipe. Este purificator.
Sunt multe informații despre practicile încă păstrate din veșnicia memoriei de neam. Doar practicându-le, vom avea surpriza înțelegerii tainelor din ele.

Iană, Iană-Sânziană,/ Ți-oi face pomană,/ Să dai ploaie fără mană;/Holda să rodească,/Să se veselească.

Inainte de răsăritul Soarelui, flăcăii spuneau:

“Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite
Hai, frumoaselor, ce staţi,
 zâne să nu rămâneţi!
Că venim după peţit,
 până nu v-aţi răzgândit!”.

Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau și nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate și dragoste. Roua din noaptea de Sânziene are tainice virtuți; se crede ca dacă te stropești cu ea pe trup, acesta va deveni frumos și suplu, iar dacă te speli cu ea pe față, vei fi chipeș și mândru. Dacă roua se adună pe frunze de sânziene și o culegi dimineața, ea va îndepărta de mâna care a atins-o artroza și durerile osoase.

Orice obiect impregnat cu prețioasa “Apă de Stele” devine un talisman: este de ajuns să-l lași în seara de dinainte și să-l iei dimineața, înainte de a-l vedea Soarele.
Culese înainte de ivirea primei raze de soare, atunci când sunt încă pline de rouă (apoi se usucă și se țin într-un săculeț de mătase albă), ierburile și florile capătă proprietăți magice.

Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi şi momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. Astfel, în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori şi ierburi, care vor fi folosite contra bolilor şi altor rele

În ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc. 
În crucea nopții, răsare floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorită Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
……………………..



Iana Sânziana locuiește "în prundul mării" (sau în "ostrovul mării"), La Mânăstirea Albă (identificată ipotetic cu un templu apollinic din insula pontică Leuke), zidită pentru ea, ca dar de nuntă, de Sfântul Soare, care a căutat-o îndelung prin lună și prin stele

„În Legenda cicorii regăsim, simplificat, întregul scenariu al baladei Soarele și Luna.
După o lungă căutare, vreme de „nouă ai/ tot pe nouă cai” căutare în cele patru puncte cardinale (lungiș/curmeziș), Soarele își descoperă soție „în prunduț de mare”, pe cea mai mica dintre „nouă feciorele” care-și petrec vremea țesând. În Mitologia Eddei, „aspectele Oceanului sau epifaniei marine” ( Eliade, Traite, 14, p. 179), sunt personificate de cele nouă fiice ale lui Aegir și Ran. Nu mai puțin important este faptul că în fundul Oceanului se află palatal lui Aegir, acolo unde Thorr, aduce căldarea furată de la uriașul Hymir, căldare în care este confecționată ambrozia, licoarea divină ( Eliade, ibid.).
………………
Așadar, dintru început mezina din balada românească este introdusă într-un context lunar: atât prin numărul fetelor și adâncul oceanului unde ele se află, cât și prin ocupație. Țesătoarele mitice sunt zeițe lunare (Eliade, Traite, 14, pp. 159 sq)

Să ne întoarcem puțin la călătoria Soarelui. Nu este greu de observat că ea este în inadvertență cu mișcarea astrului diurn, care nu descrie niciodată o cruce ( lungiș- curmeziș), ci un dans ciudat a cărui denumire astronomică este „precesia echinocțiilor”. Revenirea la o poziție inițială are loc exact după nouă ani solari sau 99-100 de luni lunare (de fapt opt ani solari; grecii însă numărau nouă; documentare amplă în Frazer, 15, pp 50 sq.). din nouă în nouă ani numărați astfel, Soarele și Luna „se acordă”, adică Luna plină concordă cu solstițiul de vară. Intervalul de opt ani era, initial, cel dintre două Olimpiade, unde pretextul mitic era în primul rând căsătoria mitică dintre rege și regină, mascați probabil în taur și vacă:

„ …la Knossos, regele reprezenta pe Zeul-Soare și…, din opt în opt ani, puterile sale divine, erau reînnoite în cursul unei mari sărbători care cuprindea, în primul rând, imolarea prin foc, a unor victime omenești către o statuie, cu cap de taur, a Soarelui; și în al doilea rând, căsătoria regelui, deghizat în taur, cu regina, deghizată în juncă, cele două personaje reprezentând respective soarele și Luna” ( Ioan Petru Culianu, Studii românești, II, p. 10).



Să avem o noapte fermecată!