sâmbătă, 23 mai 2015

Dumnezeu - Liberul arbitru



 Pricepem și începem să percepem Armonia. O înțelegem la nivel rațional. Și cerem armonie. Dar vom primi ceea ce deja avem: mici sau mari sâcâieli dacă înainte nu eliminăm vechile deprinderi – patternuri.

Ne rugăm pentru armonie și când colo trecem prin suferința. Ni s-a spus că sunt necesare. Nu sunt! Renunțarea la ,,vechile armonii” – asta e durerea și nu altceva. Pentru că nu prea știm cum e să fii REAL armonios și sigur că te înfrunți cu o destabilizare emoțională. Intre ceea ce deja ești și ceea ce încă nu știi cum vei fi. Dacă.... nu va fi mai bun !? Dacă ,,pierd” și ceea ce am ?! Nu ne punem întrebările astea direct ci sunt un fior interior pe care nu-l detectăm întotdeauna.

Se numește ,,inhibiție încrucișată” și are loc în creier.De exemplu conflictul între iertare și dorința de revanșă întotdeauna există în noi. Fiecare grup neural va trimite ,,semnale” pentru a inhiba pe celălalt. Vine din paradigma ,,noi contra celorlalți” învățată din zorii prunciei personale dar și umane. Hotărârea este a persoanei în cauză dacă face un efort de alegere conștientă. Altminteri lupta se dă la nivel subtil a ființei sale între două deprinderi. Nu e nimic mistic aici. Neurologii studiază doar de ceva vreme și acest ..mister”.

Aici apare Credința și percepția eliberată de orice sofisticare dată de ,,îndrumările” anterioare devenite ,,dogmă personală” fără să conștientizăm asta. Credința - nu în credința altuia sau în/prin cele religioase sau spirituale, ci Credința ta personală, directă. Singulară ! Credința în (altă) credința?! De prea multe ori credința prin întermediari ne-a legat cu lanțuri... taman de intermediari.
Lui Dumnezeu îi place ceea ce îți place ȚIE !!! E o fațetă a LUI la care nu prea ne gândim cu responsabilitate. De fapt nu prea a fost pusă în evidență. Există un dumnezeu capricios, urâcios care să te bată, să te schingiuiască?! Sau unul iubitor dar care se pune realmente la dispoziția ta?! Această ,,punere la dispoziție” a fost interpretată că EL trebuie să facă, să producă, să îndeplinească în locul tău. Superbă credință umană ! tu zici (mă rog! Adică tu ÎL ,,rogi” – dar tot zicându-i, și  El trebuie să fie servitorul tău. Seamănă cumva a ,,orgoliu”?! Poate mă înșel).
,,Bre, nu îi spune lui Dumnezeu ce vrei, pentru că EL VEDE!!!” i-am spus cuiva. A înțeles. Dar brusc s-a și ,,ghemuit” mai bine. Fizic a avut acest reflex. A fost un moment extraordinar care ne-a adus zâmbetul recunoașterii fără cuvinte a Lui.
 Cu ,,aplicabilitatea zisului” e mai dificil. Parcă suntem la un simpozion și ÎI dăm explicații. La final nici noi nu mai știm de unde am început. Care era ideea.

Dumnezeu nu are Ego. Ce îi ceri aceea îți dă, ce îți place ție aceea îi place și Lui, ce te bucură pe tine aceea Îl bucură și pe El. Vrea ÎNTOTDEAUNA ceea ce VREI tu! Asta este marea și totala  Lui Iubire !!! Necondiționat te ajută. Nu El alege în locul tău. Îți acceptă punctul de vedere. 
Însă nu Îl face pe El copărtaș sau răspunzător. El te susține în tot ce faci. Iar alegerile îți aparțin. Aici e ceva ce nu ne place. Vrem ,,rețete” de la Dumnezeu. Taman că venirăm să le scriem noi. Și tot noi luăm hapurile. Glumesc acum dar numai pentru a ,,ne vedea” cum suntem.

Altfel ai spune că nu ai Liber Arbitru. Ba uite că ai ! Alegi să experimentezi ceva însă, tu te percepi devenind parte atât de integrantă din exeriment încât nu mai știi cum să ieși din el...Devii ,,experimentul”. Atunci ,,apelezi” la EL. Te va auzi dar  ,,Dumnezeu lucrează prin oameni” – la fel cu ajutorul trimis lui Gheorghe pe acoperiș atunci când era inundat totul. A refuzat să plece, apoi să se urce într-o barcă, într-un elicopter. Și Îl mustră ,,după” pe Dumnezeu că nu l-a ajutat. ,, ți-am trimis ajutoare !!!”  Așa facem și noi mereu.
Ești CREZUT întotdeauna. Pare IMPERSONAL EL privit din acest punct de vedere?! Nu. A! Că vrem lapte și miere. Poftim. Dar.... CE e în tine – dincolo de fantezia ta cu lapte și miere - aceea ți se va da.

Aici e Adevărul nostru. CUM suntem nu cum ne imaginăm că suntem. Vorbim de prin cărți care ne înflăcărează imaginația despre compasiune. Iar noi suntem nemulțumiți. Cine va câștiga?! Nemulțumirea din noi. Pentru că ea este adevărul nostru nu ,,vorbele” care ne produc exaltări momentane. Suntem suma concepțiilor noastre interioare fie că (le) recunoaștem fie că nu.
Revin la ideea de început: primim de la Dumnezeu, Univers – cum vreți să îi spuneți, ceea ce avem – adică ceea ce suntem la nivel emoțional, sufletesc. Dumnezeu nu are un format un punct de vedere personal asupra ta. Asupra nimănui. Atunci am fi roboței.

 EL ar trebui să ne spună când să mâncăm, să ne facă meniul etc.?! Noi decidem. Mâncarea din farfurie e pentru trup dar avem și o mâncare pentru suflet. Pe care noi o comandăm. Nu știm că facem asta mereu și mereu – atâta tot - . ,,meniul” e deja scris de învățăturile primite. Il schimbăm . Sigur că se poate. Dar nu putem adăuga/ amesteca  noi feluri de ,,mâncare” peste celelalte. Ori/ori. Asta înseamnă să înveți să te cunoști, tu să și alegi. Nu alții. Alții te pot îndruma, zgudui nițel dacă e nevoie. Hotărârea îți va aparține întotdeauna. Indigestia spirituală există și ea. Nu învinovăți pe nimeni pentru ea. Fiecare și-o provoacă pe a sa. Motivele sunt multe dar personale întotdeauna.

Asta este IMENSA Lui Iubire și credință în tine. E copleșitor, e copleșitoare pentru sufletul umanDumnezeu ne vrea fericiți ! cred cu toată ființa mea.  Tu?! Tu cum ești în clipa asta?! Nu am să întreb ,,tu ce vrei” ci CUM ești în tine în clipa asta.

 Nu-l denatura, transforma pe Dumnezeu în ego-ul tău. Te iubește atât de mult încât îți dă ceea ce ești. Pentru că EL crede în tine. Știu. Pare insuportabil să gândim că ăsta e Adevărul. E o senzație inconfortabilă. Foarte!!! Și mâniosul are o bogăție: mânia lui! Pe care o va găsi mereu în jurul lui. Dar pentru a fi fericit trebuie să înțelegi ce vrei prin fericire. S-ar putea să nu o poți ,,procesa” pentru că amestecăm materialitatea cu cele spirituale. Și nu le poți măsura / cunoaște, cu aceeași gândire. Întâi trebuie să devii Înțelept.

Dumnezeu îți va accepta punctul de vedere, de gândire. Va vedea, va auzi, va simți ca tine. Pentru că nu te consideră nedemn prin ceea ce faci. Nu este egoist pentru că niciodată nu a cerut nimic de la nimeni. Ne-a lăsat liberi. Atât de liberi încât e derutant și ne plângem că suntem abandonați. Nu suntem. Trăiește EL împreună cu noi fiecare experiență a noastră. Ei! Atunci când ȘTII asta .... e cea mai teribilă percepție a LUI! Este cea mai ideală relație existentă în Creație.

 Începe cu adevărat realția ta personală cu Dumnezeu. Nu crede că Îl poți face să te iubească mai mult decât până acum. Tu însă da: te poți înțelepți și a te iubi mai mult.

Grija de a alege CUM ești îți aparține întotdeauna! 

miercuri, 20 mai 2015

Lasă-L să-ți vorbească. Ascultă !!!



Cum sunt eu acum?! Și ,,vederea interioară” alunecă blând înlăuntrul tău. Nu cauți acolo nimic. Nu ,,priveliști”, nu un nume, nu cauți sau aștepți pe nimeni acolo. Acolo e o ,,suspendare”. Atât !!! acolo EȘTI TU ÎN CLIPA PREZENTĂ. Dar asta AFLI fără cuvinte, fără nici o trăire. Pentru că trăirile aparțin trecutului și devin viitor. Clipa când te ,,scufunzi” punându-ți întrebarea este ACUM. Ești TU în deplinătatea unei tăceri atotcuprinzătoare a Nimicului în care TOTUL este viu. Intotdeauna va înflori un zâmbet pe buze. Cel mai enigmatic zâmbet. ȘTII cine ești. Treptat dacă ai răbdare vei și afla. Dar...NU asta trebuie să fie țelul. Ci acea infinitezimală clipă.

Cum sau cine sunt eu acum !? Nu un răspuns e important. Așa suntem obișnuiți: să aflăm un răspuns rațional, să aflăm ,,coordonate” valabile care să ne fie ancore. AȘTEPTAREA răspunsului este PREZENTUL. Și tocmai atunci descoperi INFINITATEA din tine. Care nu are nimic de-a face cu trăirile aleatorii de până acum. Simțurile sunt suspendate pentru o secundă. Pentru că ele sunt catalizatori între noi ca energie și o realitate consensuală care ne-a fermecat și determinat să trăim numai în granițele ei. Dar se poate și fără ele - măcar pentru o secundă. Nu le vom uita. Dimpotrivă.
Terapia Iertării nu o putem realiza fără starea de ACUM. Sau Ruga părintelui Gherontie. http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/05/doamne-intoarce-i-la-bunatate-si.html
Orice, ORICE s-ar întâmpla în jurul nostru, implicați fiind cei dragi sau alții nu e întâmplare. Privesc ,,întâmplarea” ca un semn de a realiza ceva. Ca o atenționare, un avertisment. Întâmplarea duce la sincronicități, la coincidențe când chiar e necesar și urgent să o luăm în seamă.
Are copilul, soțul/soția, mama, tata, mama etc probleme și vrem să ajutăm?! CINE ajută?!
 CUM ești TU în minutele CÂND spui o RUGĂ, când trimiți UN GÂND bun, blând?!
CE ? CUM este în tine?!

La nivel subtil rezonanța este PE TOATE PLANURILE. Părintele Rafail Noica îndrumă: ,,Doamne, șoptește TU iubire/bunătate/îndrumare/ alinare/iertare/ binecuvântare.... în inima .... ” ATÂT !!! Nu trebuie să scrii o epistolă cu ,,îndrumări” pentru că TU îți vei pierde ,,ideea de bază”. Vei aluneca în lamentări. Iar lamentările duc la multe scoțând din tine chiar și nemulțumirea față de Dumnezeu care... până acu* nu a făcut nimic și a lăsat să se ,,întâmple” o năpastă. Undeva în noi există această convingere. mai bine să recunoaștem decât să ne ascundem, provocându-ne daune psihice, sufletești. Dacă tot vorovim și vorovim, la asta ajungem pentru că avem necredința implementată în noi.
Repetarea ,,Doamne, Împărăteasa  Lumii, întoarceți la bunătate și rugăciune pe toți vrăjmașii mei”ai mei, cei din mine nu din exterior fără ,,intonații” ci doar ,,alunecând în interiorul tău”. Asta înseamnă să transformi treptat o realitate din exterior – schimbându-ți ÎNTÂI interiorul tău,  și de ea vor beneficia cei dragi, cei din apropierea ta.

,,Schimbarea realității” ! Pentru că trăim ÎN realitatea gândirii noastre iar gândurile sunt doar verbalizări ale realității proprii. Că ne mai întâlnim și cu alții pe acolo, e adevărat. Este în conformitate cu legea rezonanței. Nimic mai mult. Și ei dar și TU sunteți pe aceeași frecvență. Schimbă-te tu nu pe ei. Sunt prea mulți și nu vei reuși. Și chiar dacă este numai unul implicat , DE CE ești tu pe aceeași frecvență cu el?!

Frecvența Dumnezeu este cea mai puternică ! In această frecvență nu-ți trebuie scuturi de protecție, amulete, fel de fel de ziduri. Dimpotrivă, zidurile deja le avem.
RUGA ,,DOAMNE întoarce-i ..... ” nu se rostește cu patimă, cu tremoooluri, cu pauze sugestive. Ci REPETITIV! Cel mai sugestiv exemplu este ,,Doamne miluiește”  care se repetă de 40 de ori să spunem. Incontinu, fără pauze ,,sugestive”. E ca și cum am satura subconștientul care se va deschide lăsând calea directă deschisă. Însă asta cere un pic de timp și neimplicarea noastră ,,simțită”. Implicarea este dar la un alt nivel pe care nu trebuie să îl cuantificăm pentru că încă nu suntem în stare. Percepția asupra divinității este distorsionată cu ușurință de rațiune care te ,,aruncă” în vechile foldere ale neîncrederii, ale patimilor.

Ajungi să rostești Ruga și, la un moment dat, când rațiunea se ,,trezește” nu mai știi Ruga, nu-ți mai reamintești cuvintele ei. Superb! Tocmai ai realizat o legătură DIRECTĂ cu divinitate!!! Știu. Mulți au un fel de ,,colaps”: aoleu, am uitat cuvintele !!! foarte bine!!! De asta e necesar să o avem scrisă pe ceva, să o purtăm în buzunar, în geantă. Tocmai pentru asemenea clipe. Ca să reluăm.  Acea ,,cădere”, ,,uitare” este calea dar... pe care o alungăm neștiind ce înseamnă. Reluarea rostirii după un asemenea moment este o adevărată Binecuvântare. 
Vă doresc să trăiți cât mai multe asemenea clipe. Vă veți schimba pentru totdeauna. La fel  treptat, și cei din jur.
 Pentru că Unica Forță Reală este Dumnezeu. Unica Putere ! vorbește direct cu El. Dar fără să te vaiți. Incă odată: când ne văităm deja și învinovățim. Nu e cazul. Copilul cere ajutor și îndrumare când nu știe ce să facă. Și cineva îi poartă mânuța ca el să învețe să scrie (o liniuță, un oval, un spațiu lăsat ... ) cineva îl învață cum să rostească cuvintele, sensul lor. Noi ?! om fi ,,maturi” dar avem de învățat nu de explicat vechile paradigme prin: ,,așa cred/văd eu”.
Cerem îndrumare?! Păi primește-o dar nu în conformitate cu dizarmoniile deja existente în tine... după care îi măsori  pe ceilalți.
 Binele tău este Dumnezeu, dar și binele tuturor. Iar El se manifestă prin oameni. 

Devin-o manifestarea Lui dar ÎNTÂI în propria viață. Așa va ajunge și la alții. Repet mereu: peste Dumnezeu nu treci decât tu voind să impui ce/cum vrei tu. Atunci pentru CE te rogi la EL?! Să facă ÎN locul tău CE vrei TU?! Adică EL nu ȘTIE ?!! se pare că uneori nu prea credem că EL știe. Și musai să îi spunem noi. Pare ,,interesantă” – cel puțin, această atitudine.

Ai grijă de tine, lasă-L să te îndrume, să se manifeste și vei vedea .... nevăzutul! 

Manifestarea !!! Să nu deveniți habotnici. NIHIL SINE DIO ! însă fiecare ÎL manifestă! Și tu , și el/ea. Nu numai manifestarea ta este bună. Ai grijă de tine, de gândurile tale și cere ajutor dacă /când nu te simți în stare să treci peste o încercare. Te va ajuta. Și atunci uimește-te, recunoaște ceea ce El a făcut schimbându-ți și ție viața. Așa ajunge și ÎN tine Farmecul Divinității. Dar dacă tu crezi că ai provocat PRIN Rugă schimbarea universului ... sigur te-ai dus în alte zone. Te amăgești și orgoliul te va ,,prinde” în mrejele lui.
Cu cât devii părtaș cu atât manifestarea LUI va crește. Dar atenție la ceea ce se numește ,,sminteală”.

Imi doresc să vă fie de ajutor cele scrise. Întâi reluați citirea și practicați  idee cu idee. Nu este important că ați citit și v-a plăcut. Dincolo de cuvinte , care nu pot cuprinde decât orientativ, sunt ,,nenumirile”. Aflați-le în voi. 
Dumnezeu este Cea mai Măreață Ființă dar ființarea Sa nu stă în puterea noastră de a o cuprinde. Ea există și ...EXISTĂ !!! atât. E uluitor. Atât. EL este Măreția ! a Sa dar și a noastră.

Lasă-L să-ți vorbească. Ascultă- L !

ascultarea inimii, a Sufletului și nu a auzului. Pare o supunere dar ea va deveni Înțelepciune.

Doamne, Prea Mărită Împărăteasă a Sufletului, mulțumesc!





joi, 14 mai 2015

Purtătorii de emoții - o civilizație frumoasă !



Suntem o civilizație frumoasă deținând o Putere pe care învățăm cei mai mulți să o conștientizăm, devenind răspunzători de data aceasta fără drept de apărare cu ,,nu am știut”.

Cei care se dezic de ,,minunea om” nu au încredere în ei, se dezic de ei. Sunt într-o etapă depresivă a vieții personale. ,,Oamenii sunt răi, mincinoși, lași, brutali, neisprăviți .....” Păi cum de îi observi catalogîndu-i ?! care îți sunt criteriile dacă nu a propriei imagini a sinelui tău?! Imi spunea cineva că alte persoane sunt ,,animale”. Cine era animal în acea secundă datorită comportamentului/ stării că ar fi aruncat un munte în aer?! Taman persoana care catalogase.

Suntem parte dintr-o Conștiință uriașă. Impersonală. Care se află în fiecare punct, peste tot. 
Noi am trecut prin etape clare în care am evoluat. Treptat ni s-a perfecționat un seif uriaș care este corpul nostru. Fiecare celulă conține electroni, fotoni ....a căror funcții, atribuții sunt încă cercetate.

Întregul corp este o fantastică carte pe care fiecare o citește, o învață după pofta sa, uneori lăsându-se determinați de alții, alteori mai punându-și întrebări dacă se poate și altfel. Intrebarea primește răspuns dacă...știi să îl aștepți, Dacă ești consecvent. Dar când primești 3-7 sau 50 de răspunsuri la întrebările puse una după alta....sigur că le vei încurca. Graba & Răbdarea.
Corpul e ca un imens seif cu altele mai mici în interior. Asta da surpriză. Studierea separată a seifurilor a dus la apariția multor ,,științe” despre noi, despre relații, realități despre ... despre, și tot mai apar. E bine! Asta înseamnă pre.ocupare ( sensurile sunt ,,multiple”).
Cifrul seifurilor este în noi. Nu ni-l va da nimeni. Fiecare va trebui să devină propriul mag ca să nu spun propriul cercetător sau chiar academician.

Dincolo de faptul că este scund/înalt, slab/gras, roșu.negru/galben/alb Corpul are la bază un prototip perfect și tot se îmbunătățește. Nu el ci conștientizarea componentelor. Ce nu știm că avem nu folosim. Simplu, nu?!
Jucătorii de tenis își schimbă aspectul brațului cu care țin racheta. El devine o Forță. Nu mai este un braț obișnuit. Ei ,,vor” ceva. La fel e și cu creierul nostru sau chiar la nivel celular. Totul este să avem ,,un program clar” și să acționăm până îl perfecționăm.
Prototipul corpului a trecut prin multe încercări care ni se datorează.

Cu ce putere acționăm de reușim să stricăm un ficat, un plămân, rinichii, inima.... adică tot ceea ce avem în păstrare?! Cu emoții, gânduri care evident că ne creiază atitudinile. Faptul că o jumătate de omenire (femeile) are o atitune iar cealaltă (bărbații) alta, face ca ,,jocul” să fie și mai ...colorat. De dragul evoluției au loc toate acestea?! A CUI evoluție?! A Conștiinței uriașe din care facem parte
Experiențele ne-or fi nouă necesare dar de ce să le tot repetăm de parcă altceva nu avem de făcut?! Marea majoritate ajung depresivi din cauza acestei repetitivități. Hai să zicem că este un mare impuls de a cerceta. Măcar ieșim din zona de disconfort făcând ,,ceva”. Ne ocupă altfel de noi. Dar măcar facem ceva (autotramentul ajută enorm în asemenea cazuri. Învățați să vă bazați pe voi. Și, așa ca o constatare: când întreb dacă ți-ai făcut autotratament și spui că da, dar tu ,,nu” , nu e răspunderea mea).

,,Cineva” are nevoie de experiențele noastre. De percepția din ele. Iar NOI NU LE ELIBERĂM. Ba încă le încărcăm, le colorăm, le măturăm ca să arate mai măi/măi și defilăm (unii) cu urile, cu supărările noastre în familie, la serviciu, la psiholog, la preoți, la terapeuți. Oriunde. Fiecare în felul specific te poate ajuta scoțându-te din zona respectivă. Dar... cine revine acolo?! Tu singurel.

 Faceți o comparație a personelor sfinte din marile religii. Nu aveau emoții fel de fel. Doar o stare cosmică căreia noi îi spunem iubire (și ne tresaltă inima sau oftăm - aceea e dragoste).Ce au reușit să facă cât au ,,locuit” pe aici?!
Au renunțat să fie purtătorii de emoții. Le-au eliberat! Și asta nu ,,zicând din buze” (ca să nu se mai mire unii de ce nu le reușește ,,înălțarea”). Cum e ziua când nu mai ai ,,alte” trebi, când nu îți tună și fulgeră pe toți și toate?! Când echilibrul tău interior e de neclintit?! Asta după ce ți l-ai găsit. Și nimeni, dar nimeni nu-l va căuta în locul tău.

Nu e vorba de a împărți zâmbete două- trei ore și după aceea bocești de te cutremuri.
Mulți vor să devină terapeuți pentru doza lor zilnică de frumusețe! Superb!!!  E un pas superb la început daaaaar dacă devii dependent de el... te-ai pârlit singur.
Deci suntem ,,purtătorii de emoții”. Ce ne-am face fără ele?! MULTORA LE ESTE FRICĂ DE VIDUL DE DINCOLO. Acolo EȘTI TU !
Emoțiile  sunt ca vopsele de pe un tablou care ascund pânza albă și strălucitoare. Oricâte vopsele am pune pânza tot albă va rămâne. Virtual.

Identitatea omului este una iar setul de emoții personale e altceva. De asta a apărut necesitatea înțelegerii lor. Știu, înțeleg mirările: da* cum o să fie fără emoții?! Li se pare că vor fi ...nimeni!  E dificil de înțeles, de acceptat. Și culmea, toți dorim asta dar să și păstrăm vagoanele după noi. Să le cărăm mereu. Vom iubi TOT. Vom Ințelege TOT. Deocamdată e doar un ideal. Când nu mai ai haina emoțiilor strălucești. La propriu.

Trăirile, experiențele noastre. 

Am venit să le trăim și să le integrăm ca și cunoaștere în Marea Conștiință. Nu e nevoie și de energia pe care noi am integrat-o în ele. Ci doar de ,,raportul de activitate”. Ai trăit o emoție?! Ok. Nu te atașa de ea, nu o lega de tine, nu o alimenta până te sleiești de Putere singur. Fă raportul : am învățat asta și asta. Așa se poate rezolva: fără ranchiună între cei implicați, fără căderi energetice, fără frisoane...
Ce facem noi acum-aici?! Invățăm pe unde ne-am lăsat emoțiile. E primul pas. Iar corpul nostru va fi fericit să ne ajute. Pasul doi este de a anestezia un pic emoția. Așa cum luăm un analgezic când durerea e prea puternică tot așa acționăm și asupra emoțiilor. Nu trebuie să așteptăm să devină boală operabilă sau nu.

Ei, aici fac apel la Lazarev. Pentru că am ajuns, observând, să îi dau dreptate. El spune în cărțile sale că un terapeut poate DOAR muta boala, eventual și asupra soțului, soției, copiilor sau chiar nepoților DACĂ persoana nu conștientizeză, nu-i pare rău, nu-și cere iertare la Dumnezeu și tuturor. Dacă !!!  E un adevăr! Mutarea bolii poate fi considerată o ,,însănătoșire”. Citiți cărțile lui Lazarev. Merită efortul.

Sau pur și simplu anesteziază boala și ea apare cu prima ocazie. Nu terapeutul e vinovat în cazul acesta. Pentru că mulți dau îndrumările necesare. Că tu nu le pui în practică... e alegerea fiecăruia. Ți s-a îngăduit un răgaz în care te poți însănătoși dacă tu contribui. Mulți cred că dacă vor da bani se rezolvă sau apelează la ,,bunătatea creștină”.

Așa că este cel mai bine ca fiecare să învețe să –și rezolve emoțiile. Inveți reflexoterapie, presopunctură, masaje, ReiKi.... Te folosești de plante, produse apicole... Pentru că dacă ești ,,în criză” ajungi la medicație sau chirurg sau preot, gata de plecare.  Prin Reiki se pot pune palmele pe organele pereche. 10-20-30 minute (după ce ți-ai făcut hiperspațiul între ele). Sau chiar mai mult.


Să nu se supere cei care cred că reflexoterapia sau celelalte enumerate (mai sunt, inclusiv vindecările cuantice) rezolvă problemele. Da, le rezolvă, dar nu și cauza. Meridianele energetice sunt deblocate, energia revine pe făgașul normal, însă emoția cu energia înmagazinată în ea rămâne și migrează spre o altă zonă mai sensibilă unde se va stabili. Am un mare respect pentru profesiile respective, pentru ajutorul urgent pe care îl dau. Știu că atât au fost informațiile. Știu că le este drag când văd omul ,,pus pe picioare”. Unii acceptă alții nu, că ,,urmarea” va veni curând.

Sau se pot folosi magneți, cristalele adecvate.

Schimbarea modului de viață, a alimentației, a respirației sunt necesare. Dar fără o atitudine, gândire și morală corecte va fi doar o întârziere. De luni, ani. Asta din punct de vedere personal. Dar: ce avem cu copii sau cu nepoții?!
Suntem prima generație care învățăm ,,în câmp deschis”, la nivel de mase toate acestea. Suntem generația ,,tampon”. Nu e eușor. Multe învățături sunt noi, ne cer un efort mare dar ... trebuie și merită să îl facem. Mai bine mai puțin decât deloc.

Recunoașterea emoțiilor, anestezierea lor apoi ...pasul trei: stăm față în față și extrăgându-ne energia din ele, lăsăm să fie ,,luată” numai ,,informația”. Și așa învățăm inutilitatea fricilor, supărărilor, urii, mâniei, posesivităților... Treptat!

Se vorbește tot mai des de ,,cauzele spirituale ale bolilor” – de fapt emoțiile declanșatoare și datorită cărora învățăm un comportament adecvat în această vastă Conștiință căreia îi aparținem. 

duminică, 10 mai 2015

Suflet, Minte, Spirit



Proporția ideală, divină: 33,33% Suflet, 33,33% Minte, 33,33% Spirit. Omul are 0,001% trup/corp fizic. Cel care adăpostește trinitatea. Uluitor cât de puternic este corpul uman.
Vorbim de energie și nu de ,,vizibilitatea” corporală.
Insă nu ne naștem cu cele trei energii în întregime active. Una din ele va fi preponderentă dar nu  activă  în proporție de 33,33 ci mai puțin la marea majoritate. Asta face parte din evoluție. Fiecare va trebui să ajungă la întregirea personală a celor trei , la unificarea lor.

Se spune că 20% din populația planetei vine cu capacități deosebite de vindecare, de telepatie ....ceea ce a dus la denumirea de ,,paranormali”. Poți să ai asemenea capacități dar ele trebuie stăpânite altfel devii diletant sau nu știi ce e cu tine. Iar această conștientizare nu este deloc ușoară ci se face treptat, prin tehnici clare, nu după cum bâzâie mulți.
 Ce au activat cei 20%  din cele trei energii?! Sufletul! Ceea ce ne face o planetă deosebită. Mulți nu știu ce este pentru că Sufletul ca și celelalte două sunt energii nevăzute sau .... încă nedetectate de aparatura științifică umană. Sunt ,,lucruri” în univers despre care nu poți vorbi dar conștiința ta știe că așa este. Iar conștiința noastră face parte din vastitatea universului, face parte /este parte, din UNICA Conștiință care Se învață pe Sine prin noi. Și prin alții, desigur.

Sunt aspecte  dificil de explicat, dificil de acceptat. Cei care încep să devină conștienți de Puterea din ei și care mai și află de pe ici/colo că ,,sunt deosebiți”, par să nu mai aibă preocupare decât  determinarea altora de a-i considera ,,deosebiți” înzestrați cu ,,miracole la purtător”. Și așa se risipesc dar și creează dizarmonie în jur prin insistențele lor. Orgoliul îi pândește în permanență. Uneori par să înțeleagă dar ...prăpastia e mereu deschisă pentru ei. Nu au noțiunea de DISCIPLINĂ in acest domeniu al energiei. Și e și dificil pentru că încă sunt puțini îndrumători care nici ei nu ai ieșit (încă) din prăpastiile Spiritului.

O altă grupă este a celor care se consideră ,,anormali”. Ajung prin doctori care le spun că totul e ok sau le dau medicație de devin legume pentru a-i  liniști.
Creierul personal nu prea este folosit în nici unul din cele două aspecte. Pentru că asta avem de învățat acum, în timpurile actuale. Pentru că face parte din Evoluție. Așa că fără petiții, lamentări. Avem o șansă și e păcat să nu o vedem pentru că .... da! Pentru că cere muncă, disciplină, informare din cît mai multe surse (și sunt) și Discernământ care e dat de Gândire. Nu pe orizontala firii – de asta se ocupă științele ci de o gândire dincolo de bariere.
In Corpul uman avem trei dimensiuni energetice. Separate! Ele trebuie unificate. Iar cel care ne va ajuta să facem asta va fi Corpul. Sigur! Inteligența Emoțională a Corpului de care se vorbește atât în ultimii ani, reală provocare pentru toate mediile științifice.

Ne trăim viața în conformitate cu ,,setările” de până la 5-7 ani. Apoi trecem până la 14-16 ani prin etapa emoțională, apoi pînă la 21 prin cea rațională (deocamdată). Urmează apoi practica. Trăim numai în conformitate cu cele deprinse sau ne folosim conștient de ele schimbând când e cazul. Nu prea facem asta. Sau începem numai la nivel rațional iar sufletul e dat deoparte... sau lăsăm ca totul să ruleze, repetitiv.

Și așa, avem ,,amintiri” – pentru că am trecut printr-o situație și nu am depășit-o. Observăm că se repetă și apar intrebările, nemulțumirile uneori și determinarea de a căuta. Căile, tendințele sunt multe.
Amintirile stocate în subconștient?! Așa se spune. Dar în conformitate cu vechile învățături, validate tot mai repede, și în mușchi sunt stocate, mai ales în cei ai gambelor și coapselor. Amintirile din primii ani. Marea majoritate a terapeuților știu asta. Activând conștient sau nu o zonă din corp pot provoca amintiri care vin în cascadă.

Sau un impuls exterior care ajunge la creier – o imagine, un cuvânt, un loc, poate declanșa un proces uluitor în noi. Ne amintim ,,filmic” implicând o stare emoțională și dacă e de durată apare o manifestare, o durere și în corp care  reacționează fie cu frisoane scurte, tresăriri .... cărora nu le dăm importanță, fie alte stări somatice care devin cronice în timp. Deci corpul nostru știe.

 Mai avem o memorie : cea a autovindecării ! însă e uitată. Așa am senzația. Pentru că noi o avem dintru începutul formării corpului. Dar a trebuit să ajungem în etapa puterii de a o conștientiza și nu ....din auzite. Puțini au fost conștienți de ea până acum. Pentru că această conștientizare nu înseamnă să iei act că te poți vindeca ci să o și aplici. Înseamnă un efort de cunoaștere, de trudă, de informare. Inseamnă implicare și aplicare. A! E mai ușor să iei un hap, două și anesteziază momentul. Sigur revine.


Se pare că energetic ne stabilizăm într-o anumită zonă iar această zonă are (sigur) un punct de reper în corpul nostru vital. Cum ne schimbăm starea parcă ,,se schimbă” ceva și în noi. E adevărat! Mutarea percepției dintr-un loc sau situație asupra a altceva (dacă suntem conștienți se poate face asta la alegerea nostră), ne poate schimba în totalitate. La un moment dat credeam că nu avem suficientă energie de a susține o bucurie, de exemplu. Nu avem suficientă energie de a susține mutarea în noua locație a percepțiilor noastre. Ne mutăm atenția dintr-o zonă în alta a energiei. Trecem real dintr-o anumită frecvență în alta care are un alt sediu/punct clar în corpul vital.  Ca să rămâi in zona voită trebuie să înveți a te obișnui acolo. E ca în viață.