FIINŢA UMANĂ_DEVENIREA, VINDECAREA


Strămoșeștile metode de vindecare...  cât nu oftăm că s-au pierdut. Nu e așa. Dacă acceptăm că există un mental al omenirii, atunci avem deunde le ,,citi”. Sunt însă păstrate în multe tradiții pe care le putem descifra.
M-am ,,lecuit” de a mai lua durerea printr-un simplu gest. Iei una, apoi -  că tot poți, ești obligat să le iei pe toate. Pentru că tot apar. Oare.... DE CE??? La Armonia sufletească nimeni nu prea se gândește serios. Da, trupește e foarte mulțumit că a scăpat dar când apare alta, devii tu vinovat sau ... obligat.

Păstrându-și vechile obiceiuri alimentare, de respirație, de comportament și gândire, nu se schimbă decât.... locul durerii !!! Cred că pentru mulți e mai ușor să facă o operație decât să-și schimbe modul de a gândi. Gândul determină starile interioare. Dar pe ele însele cine/ce le determină?! Acceptările noastre. Amânările și, de ce nu, lașitatea și comoditatea fiecăruia.

Oare strămoșii noștri nu știau să vindece prin ...REI – KI ??? !!! Sau chinezii , japonezii, cei din Hawai sau indienii?! Spun asta pentru că mi s-a reproșat că am scris ,, Orice terapie se bazează pe mai multe procedee”. În afară de medicație și operații chiar și doctorii recomandă un ceai, mersul pe jos, saune etc... Rei-Ki nu este un panaceu. Dacă am practica numai pe noi o perioadă suficient de mare , am realiza asta. Oricum, ne folosim de cristale, de flori/plante, de culori, de sunete... de simboluri.

Iar despre KI ... ba spunem că e energie ba forță sau ce crede fiecare. Este ... toate la un loc ( ca să nu supăr pe nimeni). Nu avem atâta puritate a Ființei încât să lăsăm Ki-ul să se manifeste. În autotratament se spune că e bine să privești la tv. Pentru a nu direcționa tu  energia. Nu mai privesc la tv. demult. Și știu că mulți au ,,pierdut”această deprindere. Și e bine! 
Imi fac autotratament și ....înmagazinez toate ororile din lume, toate durerile sau crimele sau.... ?! Și încă în timp ce energia mea crește. Superb !!! Subconștientul tot va primi și va inmagazina noile ,,știri” / energii joase, care vor atrage cât de curând manifestări în propria viață. Începând cu clasicile nemulțumiri. Nu, nu pot înțelege această ....recomandare de a privi la tv. Eventual dacă ar fi un post cu muzică clasică sau ambientală, da! Daaar....ținând cont de efectele cauzate de ,,apropierea” și emiterea de radiații ale tv... cred că a renunța e cel mai benefic. E doar părerea mea, sunt observațiile personale și nu le scriu ca literă de lege  sau pentru a determina polemici. Nici gând. Fiecare poate avea bunăvoința de a verifica și de a hotări ce face.

Mi-a și spus cineva că vreau să ,,dau peste cap sistemul Rei-Ki”. Ei bine... CRED cu toată ființa că este un sistem complex, pe care îl vom înțelege după ani și ani de cunoaștere și practică. Inveți să îți gestionezi propriile tale probleme, să recunoști că le ai ori de cîte ori apar. Tu devină vindecătorul tău și fii pregătit să primești totul cu înțelepciune. Invață să recunoști că mereu vei avea câte ceva de perfecționat în tine înainte de a preda altora învățături pe care tu nu le-ai aplicat.Gestionarea stărilor proprii se învață mereu, și asta nu trebuie să ne dezechilibreze. 


Am scris :SISTEM!!! Ori noțiunea de sistem ....are multe semnificații umane! Și sistemul ReiKi se bazează pe Principii care toate ne determină anumite stări. La fel ca Legile Belagine, sau Versurile de Aur ale lui Pitagora, sau ceea ne relevă toate Textele sacre cunoscute de la  Hermes Trismegistos încoace ( chiar și ascunsele tăblițe Nacaal, ceva mai de dinainte de el).

Inițierea în ReiKi te transformă. Este un Adevăr pe care nu avem cum să îl negăm. Însă graba de a fi vindecători pentru alții , e prea mare. Și cum nu vom învăța în doar câteva zile sau chiar luni ce dar uimitor avem în noi, redescoperit. După o perioadă dăm vina pe sistem sau pe orice. Revenirea la autoterapie e mai necesară atunci ca oricând, oricâte ,,măestrii” ai fi acumulat între timp. Diplomele nu țin loc de ....propria ta vindecare !!! așa cum cred unii și .... știu ei ce se întâmplă.

ReiKi este stare dar când / cum să devină faptă... ?! devenind tu însăți acea stare. Care cere timp... foarte mult timp. Avem exemple destule ale marilor călăuzitori, inițiați care au petrecut ani și ani învățând. Iar noi credem că după o lună sau 2-3 ani devenim ... nici noi nu mai știm ce! 

Marea zeiță Athena- zeița Înțelepciunii ! De ceva timp tot îmi reaminteam Legenda despre întrecerea dintre ea și pământeana Arahneea. Țesătura pământencei a fost de departe cea mai frumoasă, admirată de toți, din ceruri și de pe pământ. Daaar.... de teama zeiței (poate de a pierde înțelepciunea care le putea fi retrasă de către zeiță, pentru că EA era cea care o patrona) au tăcut, admirând creația fetei. Iar Zeița... și-a pierdut cumpătul: a destrămat țesătura fetei care  arăta pe zei în ipostaze ...defavorabile, însă cunoscute de toți. Deci: frumusețea înfăptuirilor omenești poate fi ... tulburătoare, întrecând totul, chiar și pe cea a cerurilor. Și sunt convinsă că așa este. O imensă pildă se desprinde de aici. Tâlcuiri multe așteaptă să fie dezlegate. Înțelepciunea poate domina, poate chiar provoca .... venin. A fost tranformată intr/un păianjen care tot țese, până când... Nu zeii vor ridica blestemul, ci noi înșine; fiecare , va face asta prin Arta proprie . Nu s-a creat o nedreptate ci o nouă epocă. În care înteligența poate  câștiga însă ...sărăcindu-ne de adevărata Frumusețe.  Daaar... oare nu am ajuns să trăim exact la fel?! Vrem să înțelegem totul însă Frumusețea Reală este ascunsă undeva prin ungherele sufletului dacă nu și ale minții. 

Greșim cu gândul condus de ,,înțelepciuni” supuse patimilor. Ne ,,înveninăm” singuri dar fiecare alege și atitudinea și cunoașterea care îi este necesară.  Nu admiri ceva dacă nu rezonezi DIN tine cu acel ceva. Mintea va înțelege ( cât decât), dar adevărata trăire este cea sufletească pe care... o redescoperim. Nedepinzând de votul nimănui. Athena este Marea Zeiță a Înțelepciunii, dar și a Artei și meșteșugurilor. 

,,Nu vine izbânda, oricâtă vitejie ai arăta în luptă, dacă n-ai înțelepciune și dacă nu ai prudență”. ( cele două simboluri ale zeiței: șarpele și bufnița).  Legendele sunt frumoase! Parcă sunt oracole, pentru timpurile deacum.  Metafore pe care mereu le vom desluși.









Orice terapie se bazează pe mai multe procedee. ReiKi este manifestarea din Sursă pe care ajungem treptat, după inițiere și prin practică personală cât mai constantă, dar și în grup, să o trăim. Matricea în care toată Creația este perfectă. Doar lăsând pas cu pas, clipă cu clipă, ca această energie să se manifeste prin noi vom ajunge să o percepem. Pentru că fără a avea aceste percepții clare, fără a le judeca, fără a le ,,monitoriza”, vom interveni în manifestarea ei. Și o va face fiecare după cum/ cât se pricepe. Ori asupra acestei ,,priceperi” e mult, mult de spus.

Fiecare din noi avem o Cale proprie. Însă ...ascunsă, fiindcă suntem determinați de obiceiuri, de credințe. 

Noi NU MAI AVEM DEPRINDEREA OBSERVĂRII a ceea ce este în jur, și, ce este mai important, a noastră înșine. Învățăm de mici că: așa e bine, așa nu. Iar ,,valorile ” moștenite, vin în contradicție de cele mai multe ori cu ceea ce avem înmagazinat în subconștient, care este în legătură cu mentalul omenirii. 
,,Cunoaște-te pe TINE” așa superb cum ești. Nu conceptele altora pe care ni le implementăm și singuri atunci când nu verificăm dacă sunt în concordanță cu noi. Aceste extazieri dăunează cel mai mult acum (mai sunt și altele ....). A verifica orice , practicând tu însuți este dovadă de responsabilitate, consecvență și dorință reală de cunoaștere. Nu teorie pe care o uităm și suntem dezamăgiți că alții pot realiza ceva, iar noi.... tot cu spusul rămânem.

Această Forță colosală este în noi. Lăsând/o doar să treacă, obsevând/o și, ce este cel mai important, bucurându/ne de ea, o vom ....reactiva treptat și pentru noi. Această reactivare este diferită de o persoană la alta și depinde de multele acelei persoane. Dar ....este a tuturor. Ea însăși se autoreglează pentru a nu ne pricinui nici un neajuns. Dar ...fără a interveni noi. Orice gând ,,că noi facem, că noi manifestăm”.... ne decuplează automat și intrăm în energia proprie pe care începem să o consumăm. De multe ori, mergând pe stradă, mi se activau palmele, brusc. Așa am învățat că undeva era nevoie de o mai mare energie. Este uluitor să trăiești asemenea clipe. Sigur că m/am gândit după aceea, la un moment dar: ,, bine, dar de ce nu se duce energia direct acolo?! De ce trebuie să treacă prin mine?! Să fiu părtașă la acea situație ( sau persoană). Cred că în întrebările scrise veți reuși să descoperiți propriile răspunsuri.

Am fost obișnuiți să trăim în ...patriarhat! Dumnezeirea să o vedem doar masculină. Adevărat că a existat și un matriarhat pe care prea puțin îl cunoaștem. Dar care la nivel de mental a planetei a rămas. A nu se confunda cu biologicul masculin și feminim ( completare necesară). Dumnezeirea este o Forță iar noi o cunoaștem și re-cunoaștem doar prin manifestările pe care le vedem, în primul rând. Apoi legitățile acestei manifestări încercăm să le cuprindem. Unii în formule matematice, clare, alții la nivel de observații ...metafizice. Avem acum posibilitatea să le imbinăm pe amândouă. Poate e mai dificil, dar ... dezvoltarea neocortexului asta va însemna pentru omenire. Ceea ce înseamnă că vom avea noi realizări, percepții a unor noi realități pe care deja, observate sau nu, le creăm. 
Gândul ne vine dintr.o INFORMAȚIE deja existentă pe un alt plan de manifestare ....divin, ca să nu ies din terminologia cu care suntem încă obișnuiți.

Totul ne-a fost prezentat sub formă de parabole, legende, povestiri. Exterior ne-au încântat, interior au scormonit un jar din care nu am reușit până acum să renaștem. În principal din cauza ,,dorinței de a pricepe” nu de a cunoaște! Dacă nici oamenii de știință nu știu ce se întâmplă atunci când un electron sare de pe o orbită pe alta, sunt unii care ....știu. 
Știu ce se petrece în acel timp crepuscular invizibil încă aparatelor de ultimă ( dar nu definitivă) generație. Dar ceea ce știu ei nu poate fi încă pus intr-o formulă. Pentru că este dintr-un alt plan al exisțențelor,care are alte...formule. Cu cât noi ne transformăm cu atât și știința ....cunoaște. Totul depinzând chiar și de un singur om, dar care va ,,dezvălui” tuturor următoarea etapă. Va crea o breșă și tot mai mulți vor participa la mărirea ei, fiindu/le de real ajutor tuturor. 

Mentalul fiecăruia este o uriașă Forță. Nu gândirea, ci mentalul. Care mereu se confundă pentru că nu sesizăm diferența dintre ele. Și ne și înpotmolim în fel de fel de curente spirituale sau dexuri care explică .... cel puțin după percepții de acum 20 sau 100 de ani. Mintea noastră încă nu poate concepe multe datorită determinărilor la care am fost supuși. Iar acum, ignoranța nu poate fi o scuză.

Orice Terapie se începe din partea dreaptă a persoanei, pentru a fi îl legătură directă cu ,,îngerul” ei.
 Corpul biologic este cea mai perfectă ,,construcție” sau Facere. O INFORMAȚIE care vine în contradicție cu chimia organismului, cu distorsionarea legităților fizice face ca existența noastră să fie haotică. Informația eronată va determina transformări iar energia ori va fi direcționată pentru a o impiedica să ne provoace boli ori va suferi asemenea mutații încât vom deveni dependenți.

Nu cu manifestarea unei boli trebuie să luptăm, ci să căutăm informația care a provocat/o.
Iar acea informație pătrunsă în câmpul nostru poate fi găsită și  îndepărtată, sau transmutată. Știu că asta nu se vede. Dar de farmece, blesteme, deochi, atac psiho/energetic sau karmă mulți știu.  Din manifestarea la nivel fizic ( pot fi mici contracții, sau tremurături, orice semnal cât de slab dar care cu timpul se poate acutiza), sau de dereglare a somnului sau apariția unor obsesii, fobii,  stări de angoasă... ne putem da seama că este pe cale să se instaleze ,,ceva”. Adică informația să pătrundă în unul din ungherele trupului. În definitiv cu asta ne confruntăm toți. 

Fiecare organ determină emoții. Chimia organului respectiv modificându-se,  noi vom avea cu totul alte emoții care pot deveni stări nedorite însă cărora nu știm cum să le facem față. Ne adâncim în fel de fel de speculații. Ne mai ajută și alții. Despre aceste distorsiuni ale informației din Matrice, din Câmpul perfect al fiecăruia ar trebui să știm că există. 

O ,,informație” binevoitoare, din mâncare, din orice obiect din jurul nostru care poate fi informat, din ,,spusele” altora sau chiar din cele citite, care vine în contradicție cu starea perfectă poate fi înlăturată dacă suntem stăpâni pe noi. Altminteri, începând să ne îndoim, e primul pas spre transformări la nivel de câmp al celulelor, apoi a organelor din noi. Orice relație ne poate transforma la nivel chimic întâi de câmp apoi biologic.

Prin toate terapiile complementare asta se urmărește: înlăturarea unei gândiri care să nu provoace,,traume” care se vor instala ca boală operabilă, de cele mai multe ori. Efortul de a înlătura o ,,idee” de acest gen este imens. Presupune o mare putere energetică. Prin ReiKi (și nu numai) acest aport energetic poate fi considerabil. 
,,Schimbă-ți modul de gândire negativ” tot auzim. Terapia te poate ajuta o perioadă dar dacă tot re.iei ,, vechile deprinderi” și nu spui:,,stai, ce îmi fac?” totul poate reveni cu o putere chiar mai mare. Informația este cea care direcționează energia. Apoi...căutăm leac.




Există o Forță creatoare, inepuizabilă. Am fost obișnuiți să îi spunem Doamne Doamne.
Energiei acestei Forțe imense, care se manisfestă în tot îi dăm diferite denumiri. Lumină sau Ki, alchimiștii îi spun fluid vital, în India e prana sau în hawai mana... etc.

Despre Ki ( referindu/mă la sistemul Rei-Ki) am scris, am vorbit la seminarii, la cursuri. ,,Gândul gingaș” sau ,,privirea  divinității prin noi”. Prin ochii noștri creatorii privesc minunata manifestare. Este un gând prin care sunt recunoscătoare pentru darul pe care l-am primit. Pe care tot mereu încerc să îl conștientizez, pentru că totul se re-învață. 

Energia pe care o las să treacă prin mine, bucurând pe alții, dar și fiecare celulă din mine spre tot, TOT ceea ce este în jur. Este asemeni soarelui, care nu departajează pe cei răi de cei buni, luminându/i și încălzindu/i pe toți. Asemeni lunii în ale cărei tainică umbrire oftâm de dor și care nu ne selectează... Este imensa iubire care se manifestă ea însăși iar a fi conștient că TRECE prin și prin tine ....se învață.E o deprindere uitată.

De asta tot repet că ,,spaimele” celor care au primit inițierea, care  conștientizează” că ,,îmi fură energie” NU_ȘI AU ROSTUL !!! Venim cu un anumit ,,gramaj” stocat în anumite puncte din corp. Adevărat. Din care consumăm. La fel de adevărat. Dar....atunci când simțim fizic trecerea energiei Forței divine prin noi care și pe noi ne încarcă, ne remodelează sufletește și psihic, nu este cazul să ,,închidem întrerupătorul”.

Ultima ,,noutate” e că ar trebui să închidem acest canal. Ca să nu ....manipulăm. Haideți să gândim matur: manipulez trimițând unei persoane pentru că așa consider io, fără ca ea să îmi ceară expres acest lucru?! Da! Brusc ...ne apucă ,,mila” și mai considerăm că o facem din ,,bunătate”. Clar nu avem voie. Fiecare are trecerile, lecțiile lui și dacă nu cere ajutor, cel puțin nu nouă, atunci ședem blânzi.

Dar ...faptul că merg pe stradă, prin coclauri și ,,închid” emiterea.... E deja un pic prea mult și prea uluitor!!! Manipulez dacă simt cum energia care NU ESTE A MEA, începe să ,,plece” undeva?! Poate chiar la propriul copil, care la nivel mental, îmi cere ajutorul?! Are nevoie în acel moment. Dar io....am întrerupt că așa consider ... Poate chiar cățelușul pe lângă care trec are nevoie de ajutor, sau o floare sau.... Cine sunt ca spun: NU dau ?! NU ESTE ENERGIE PERSONALĂ. Lasă ENERGIA DIVINĂ SĂ AJUNGĂ ACOLO UNDE E NEVOIE. Știe mai bine decât ...egoul personal. Din ce motive apar asemenea ,,considerațiuni” ...cred că și aici e de discutat. Unii poate sunt debună credință dar....alții manipulează cu asemenea ,,idei”. Nu prea mi/i doresc pe aproape. Și unii și alții se depărtează de spiritul Rei-Ki.ului, încercând să îndepărteze și pe alții.

Învățăm pas cu pas să lăsăm Lumina să vindece, să scoată blând traume, să impregneze tot ceea ce (tot noi) aproape că am distrus. Dacă sunt undeva, oriunde, și simt cum prin palmele, prin ochii, prin toată ființa, alunecă fior de iubire prin mine și se duce acolo unde e cea mai mare nevoie, cum să nu fiu recunoscătoare ?! Cum să nu mulțumesc cu ardoare că mi se îngăduie participarea la o asemenea ...minune?!

Adevărat că ne confrutăm cu programele propriei gândiri ,preluate în cea mai mare parte de la alții, de prin cărți citite cu gândul cine știe pe unde... dar... ce/ar fi să ne asumăm propria înțelepciune și să simțim adevărata valoare , fiind proprii noștri observatori?! Forța divină se manifestă prin noi ! Să o lăsăm să privească, să înfăptuiască prin noi, să se bucure și noi să fim părtași reali și fericiți și recunoscători. 

Așa se poate manifesta din ce în ce mai puternic, vindecând și vindecându/ne. Nu după ...programul nostru, de parcă am vre să economisim energie...electrică, ca să nu plătim o sumă mare. Nu facem economie la ENERGIA CARE NE/A CREAT ȘI PE NOI. Sincer...nu mai știu in câte moduri să mai explic. Ce facem?! Spunem: Doamne, întrerup un pic că factura va fi prea mare și ....nu o să o poți plăti?! Așa am tot fost ...manipulați până acum. ,,Credeți și lucruri mai mari decât mine veți înfăptui”. Să nu Îl cred pe EL?! Atunci în cine să mai am încredere?! Nu am ajuns la asemenea credință ( a nu se citi sau gândi ,,perfomanțe” cum își doresc defapt unii). Credința cât un bob de muștar... Doamne, ce mic e acel bob și tot nu am ajuns să o am.
 Nu imi doresc ,,manifestări”, pentru că în-crederea  este o stare personală. Iar aici determinarea este dată de Puterea Tăcerii interioare a fiecăruia. A nu fi mereu în lumea percepțiilor psihice este primul pas. Pentru că aceste percepții te determină la ,,gândire” și vei aluneca în afara ta, căutând suport acestei gândiri. Te vei depărta de esența interioară, de ceea ce este în interior, însă trebuie să traversezi Tăcerea în....tăcere.
Impresiile fugare nu/și au rostul.
Cred că ...se poate!!! 



Invățăm să lăsăm energia divină, Ki, energia pură și curată, primordială, să treacă prin noi, conștienți devenind deacest act mirific. Trezind în noi amintiri ancestrale decând știam ce este, decând iubeam și trăiam numai în acestă Lege Sacră.
Am ales să știm cum este alchimia făuritoare de noi lumi. Cumva, ne/am blocat. Dar cred că este Timpul să știm că durerea e datorată unui proces psihic care devine chimic și apoi ca manifestare ultimă: durere și boală.
Ki este energia pe care o putem înmagazina în noi. Suntem creați având această Putere. Am pierdut conștiința Ei. Acum învățăm să o regăsim, recunoscând-o. Unii se folosesc de ea …aleatoriu, ca să nu spun altminteri. Chiar dacă lovim NU O FACEM cu această energie, ci cu forța pe care am acumulat/o prin autotratament sau făcând terapie. Ki este doar IUBIRE !!! O putem dărui mângâind pe cineva, îmbrățișând sau doar priviind cu ocgii sufletului. Sau prin suflu/ șoaptă. Toate acestea se re-învață.
Dar este o imensă iubire ca dar pentru zilele celor deacum.

Greu de descris. Acesta ar fi un prim aspect, pentru cei care trec prin inițerea din ReiKi. Acest Ki care este peste tot, având denumiri diferite, dar in esenta fiind energia din tot și din noi, direct din zonele creației primordiale. Explicațiile sofisticate sau foarte lungi nu/și au rostul. Și din care au fost create tărâmuri, ceruri, vămi, praguri energetive de diferite vibrații ale KI/ului.
Am mai scris despre temerile unora că această energie poate fi ...luată. Nu! Dacă tu consideri că este a ta, da! atunci sigur ai și necazuri, Dar dacă conștientizezi și accepți că e DAR atunci …minunile au loc zi de zi, secundă de secundă.

Simbolurile sunt de multe feluri. Cele create de om, cu diferite scopuri,  cele primite prin duh sau revelație divină. In ReiKi se folosesc pictograme si ideograme, ceea ce pentru marea majoritate e o necunoscută, fiind vorba de scrierea sacră japoneză, de kanji, una din grupa celor patru scrieri japoneze, unde dacă o simplă eroare de îngroșare a unei părți dintr/o linie este omisă, se schimbă total sensul. De pronunțarea corectă nici nu mai amintesc. 
Iar Simbolurile ne ajută , pe noi, cei incepători să ne concentrăm. In primul rând. Pentru că nu ni s/a predat SACRALITATEA FAPTULUI IN SINE. Cum să desenăm, în ce spațiu... Dar mai ales atitudinea/ meditația,  interioară.

Acum m-a sunat o prietenă să mă intrebe dacă am auzit de ... nu știu care sistem, care ar avea un unic simbol MIRACULOS< care înlătură toate/ TOATE cele. Iar mi/a stat mintea ...ceea ce să spunem că e bine, pentru că de gândit rațional nu mai aveam cum. Deci, un alt aspect demn de luat in seamă> efectul placebo dat deja simbolurilor. Dar nu e nici glumă, nici de joacă. Nu că nu mi/aș dori să fie un panaceu pentru toate dizarmoniile fizice si sufletesti. Dar....SUNTEM AICI PENTRU A INVATA chiar cu lacrimile șiroind>  ARMONIA !!! Armonia fiintei in toate aspectele ei. Armonia !!! Dar….se poate și fără lacrimi.

Inițierile sunt ca o împărtășanie. Și este bine să fie reluate cât mai des. Ne va schimba repede; recunosc, pe unii poate prea repede și atunci sunt bulversați. Pe unii sigur nu. Dimpotrivă. Știu, doar călugării se pot împărtăși săptămânal, asta depinzând de dezlegarea care li se dă decătre staroste. Așa că …fiecare va hotărî responsabil fiind, ce are de făcut. Oricum, în timpul inițierilor se întâmplă multe, ceea ce poate determina alegerea pe care o vom face.
Vibrația de acum este alta decât acum 10/50 sau 1oo de ani. Vindecarea inseamnă CONTIENTIZARE si CREDINȚĂ!!! Iar a face initieri chiar și înainte de cele 21 de zile este deja Binecuvântare. Mai ales pentru cei care pot face parte dintr/un grup de meditație. Cei care am trecut prin primele initieri acum 5/10/15 ani cred ca înțeleg de ce  afirm acest lucru. Cei care primesc inițieri acum , au crescut deja în energia celor de dinainte. Și e minunat. Nu am dreptul să impun restricții nimănui. Să ….temperez avântul unora câteodată, asta da! Dar este decizia mea și mi-o asum. Importanta este însă tot PRACTICA INDIVIDUALă dincolo de cumulul  informațional. Mentalul ….cu tot cu informații, poate fi ,,acaparat” așa că tot pe perceptța, instinctul propriu ne vom baza. Iar asta se învață pas cu pas.
Vrem să descifram starile umane sau sa filozofam?! Se poate si una si alta. Dar marea poezie a sufletului mi se pare necuprins de frumoasa si profunda decat cele mai elaborate si savante dizertații.
Cum desenăm Simbolurile, cu câtă atenție mie mi se pare că este important. Chiar dacă form LOR există undeva. Bine e să o desenăm aidoma. Lucrăm cu  LUMINĂ. Nici cu un pix nu desenăm așa repede, dar-mi-te cu ceva neobișnuit încă: cuante de Lumină! INTENȚIONĂM dar și FACEM. Și suntem asemeni copiilor care până a desena o literă învață ( și părinții sau bunicii) să o deseneze linie cu linie, cerc cu cerc. Acea energie se imprimă/creează în creier un automatism dar și o zonă clară. Și….vom avea un scris frumos sau… mai puțin. Repet: e părerea mea. Fiecare are dreptul să hotărască, dar vreau să explic de ce cer acest lucru elevilor mei. Un singur caz am întâlnit la Craiova. Orice simbol desenai, doamna respective îl recunoștea, fiind cu spatele. Bineînțeles pe cele din sistemele în care primise inițiere. Îl…AUZEA! Auzea un sunet special pentru fiecare simbol. S/a încurcat doar când l/am desenat foarte repede. Nu, nu aud sunetul simbolului, dar m/am convins că unele sunt proiecții a unor sunete divine. Nu toate! Ni se dezvăluie așa multe despre Creație. Despre ceea ce știm să facem dar… Deci: cu riscul de a supăra (cum mi s/a și întâmplat –nu demulte ori totuși), vă voi corecta cel puțin la cursuri și la întâlnirile pe care le vom avea în grup, deacum înainte.

                                                                                                      05 dec. 2012 





                         

ARTA de a Vindeca este ARTA DE A IUBI in tacere intreaga Creatie. Si doar cei care tac aud cum divinitatea sopteste in inima lor. Oricat am spune ca iubim omenirea si ii vrem binele, NOI, fiecare in parte suntem Binele omenirii.Cu noi insine incepe vindecarea.Arta vinedecatoare a Spiritului se poate trasmite ca intelegere dar practica fiecaruia o va face sa fie reala, statornica.

Cautam intelesuri in carti, la cursuri, interactionand unii cu altii... dar dupa o perioada apare acel sentiment de descurajare, de neputinta. Ideile marete citite, auzite nu reusim sa le materializam in propriile vieti. Totul este determinat de atitudinea pe care mereu si mereu invatam ca trebuie sa o avem>grija de noi insine, cel cu care interactionam defapt, prima data si... tot timpul. Ne pictam viata cu forme care se repeta, le dorim a fi de lumina dar ne trezim incatusati in ele, uneori mai puternic ca inainte.

Chiar daca totul este inteles de mintea constienta, apare contradictia cu subconstientul in care sunt stocate toate cele percepute, invatate, observate de/a lungul vietii si care ne determina. Partea rationala este de 7/10% iar subconstientul ...restul. Acest ,,rest,, ne zapaceste scotand la iveala ceea ce nu am crede ca ne si apartine. Noroc cu ultimile cercetari din neurologie, din epigenetica.

Sunt patru tipuri de interactiuni umane si e bine sa tinem cont de ele atunci cand intalnim pe cineva pentru a nu avea surprise. Intalnim oameni care radiaza o energie foarte mare dar este bine sa stim de ce natura este ea, pentru ca undele nevazute ne vor determina la schimbari in propria viata, uneori pe termen lung dar si dureros. 
Poate fi energie de natura fizica emisa prin chakra sexuala careia putini ii poate rezista pentru ca e confundata cu Iubirea. Chiar si persoana in cauza nu isi da seama de ,,intentiile" pe care le are. 
Energia emotionala> iubire sau ura, mentala> cea a ideilor sau sufleteasca > cea a spiritului. Cunoasterea nivelului energetic la care interactionam ne poate fi salvator din multele traume care sunt in zilele acestea. Ne poate salva viata, casnicia, locul demunca. ,,Cineva" din interiorul nostrum ne va avertiza intotdeauna. Bine ar fi sa il ascultam.

Campul emotional al majoritatii oamenilor vibreaza prin frecvente mai joase decat corpul lor fizic. Deaici apare dorinta sexuala pe care o punem la inceput in seama Iubirii. Emotii carora nu le pot face fata cei mai multi.

Pana nu vom depasi oglinda in care ne vedem pe noi prima data nu vom descoperi cat de minunati suntem fiecare in parte.
Exista atingerea terapeutica/ vindecatoare. Poate cineva sa spuna ca este cu intentie sexuala?! Sau sa creada ca doresti altceva?! Cei care ajung sa gandeasca asa dupa ce au multumit inseamna ca nu au meritat. Pentru ca nu au simtit gandul si gestul care a ajuns poate in clipe grele la ei, uneori chiar transformandu/i. Sunt persoanele cu o energie trupeasca mare pe care daca reusesc sa o domine mental, de cele mai multe ori, atunci cand le scapa de sub control, nu i se mai pot opune. Mintea umana gaseste fel de fel de motivatii pentru a ne abate de la  vindecarea  celor  ce ne vin ca si comportament, din adancurile fiintei dar si memoriei.  E...lumea ciudata in care traim acum. Omul care cauta mereu si mereu ... cunoastere! Dar sufletul, cel care este cel mai putin inteles, nelasat sa se manifeste pentru a nu demonstra cumva ca suntem...slabi de inger, cum se spune ne va privi uimit ca tocmai pe el il abandonam.. Paradoxul unor situatii pare tare incalcit uneori si determina pe cei mai multi la gesturi sau cuvinte de ,,autoaparare" prin orice mijloace. Este un prag psihologic greu de trecut in autodesavarsirea fiecaruia, oricat si.o doreste mental, decele mai multe ori.

Au loc modificari vizibile in noi. sufletesti, trupesti dar si spirituale. Insa aceste transformari cand sunt dorite ca putere personala ne vor determina la ganduri si gesturi care vor rani poate pe cei care nu vrem. Sigur noi vom pierde pana la urma. Toate acestea pot fi considerate si capcane in drumul evolutiei si este bine sa nu le judecam atunci cand ele apar.

Imi doresc din suflet sa pot transmite celor care vin la cursuri, multele  aspecte care ne determina viata personala dar si a tuturor celor din jur. Sunt din ce in ce mai subtile, nu am fost obisnuiti sa le vedem, nu intelegem de ce tot apar... E jocul cosmic pe care ne/am propus sa il invatam. Prin diferite modalitati ni se dau mereu sanse.
                                                                         ***
Tot am promis ca voi scrie despre numerele magice, 11, 22, 33…. Pe care le observam uneori la ceasurile electronice, pe masini sau in alte imprejurari ,sau care sunt numerele nostre …maestre din data nasterii. Sau scris multe  insa mai sunt si alte aspecte pe care le voi scrie pe scurt.
In vechile texte ale initiatilor,  Maestrul constructor avea ca simbol numarul 11. Cel care stia matematica sacra din care ne/a ramas numarul de aur sau imaginile Geometriei Sacre. Nu pentru a inalta uluitoare constructii din piatra sau marmora ci a forma Omul insusi ca Spatiu Sacru. Traim incadrati intr/o minunata Geometrie Divina pe care o purtam inscrisa in noi dar care este si peste tot in jurul nostru, in natura. Sunt acele persoane care pot ,,construi” un spatiu sacru oriunde ii ghideaza inima si in care poate incapea intreaga omenire. Ca un urias Templu cu doua coloane drepte, de lumina, spre ceruri sau dimensiuni.


Vindecatorul celor vazute dar si a celor nevazute are/ primeste/ vede , numarul 22. Nu neaparat trebuie sa avem ca cifra a destinului 22.  Ea poate fi un dar pentru o perioada mai mare sau mai mica, facand parte din destinul asumat la un moment dat. Pentru ca totul depinde de alegerile pe care le facem, de hotararea unei  unice clipe.Invatà sa se vindece singur iar apoi ii va ajuta pe altii. El vindecà mai intai sufletul si apoi trupul pentru a cunoaste spiritul. Foloseste puterea cuvantului, a ritualului sacru,
Initiatul  vede 33 in calea clipelor lui. Pregatirea lui este speciala, are puterea viziunii asupra lumilor, a sufletului din fiecare. Nu va comanda nimanui, dar va face tot ceea ce are ca menire. Nu va cere sa fie ascultat dar va fi mereu gata de a lupta pentru a salva , nestiut de cele mai multe ori.

Sunt persoanele care vor detine secretele timpurilor. A cunoasterii ample de vindecare, putand sa treaca neobsevati dar cu atat mai mult isi vor indeplini inscrisul in soarta. Pentru scurte perioade de timp poate deveni indrumator celor cu inima curata.

Cei care sunt pur si simplu atrasi de aceste cifre, oricare din cele scrise, trebuie sa fie mai atenti la Calea Proprie, sa o constientizeze, daca nu au facut/o pana acum. Trezirea poate avea loc in orice clipa, a fiecaruia in parte. Daaaar… nu e o toana, o extaziere momentana. O dorinta de a fi …cineva. Toate inseamna o mare reasponsabilitate fata de omenire dar si fata de  tine de atunci inainte.  Indrumari se dau ,insa fiecare decide ce face, cat/cum face.
Asa sa fie!!!


                                                                                                                            04 dec 2012


CRISTALELE



Rezistenţa sufletească în faţa lor nu am. Mi-am dorit un cristal acum mulţi ani, când nu se găseau pe piaţă, încât am aşteptat un an şi ceva. Atunci când mi-a fost aşezat în palmă... o parte din misterele universului şi-au găsit loc de trecere prin mine. Reacţia de atunci nu o voi uita. Recunosc că ...datorită celor din jur, care se uitau nedumeriţi la cele ce se ,,întâmplau". A fost minunat pentru că în acele clipe am realizat, din privirile lor, că ...voi avea o Cale lungă, dar aveam alături de cine. 
Deatunci, dincolo de fascinaţie, am încercat să le cunosc. Să le descifrez ,,şoaptele” din mine. Pentru că vibraţiile din ele se pot descifra doar cu un mental fără prejudecăţi.Cunoaşterea din ele , dincolo de a fi simplă informaţie, este mult, mult mai profundă. Cunoaşterea este ...fără cuvinte. Verbalizarea ei este dificilă şi poate  cuprinde doar anumite aspecte. 

Şi acum cele două mici clustere îmi sunt alături.Au venit şi altele.Unle au plecat atunci când au ales- nu am făcut-o în locul lor, pentru că... mi-au arătat ce se poate întîmpla atunci când nu le laşi:dispar! Iar ca în toate cele, ascultarea este necesară. Nu a emoţiilor şi ataşamentelor proprii ci a Marii Înteligenţe care orânduieşte totul în Infinit.
Nu mărimea unui cristal contează. Ci rezonanţa care se stabileşte între el şi noi- aşa se spune. De fapt, noi intrăm în anumite etape clare, ale vieţii în rezonanţă cu ceea ce ele emit.
Dar a ne ori aici, e şi periculos şi nefolositor. Până şi în Biblie sunt mentionate clar, ele fiind suportul eterului întru manifestare.
Marile Săli din Temple, cuprind dacă nu la vedere, cel puţin configuraţia lor. Iar îmbrăcămintea Iniţiaţilor- denotă gradul, cultul din care fac parte, prin purtarea lor. .... Dar Puterea lor se dezvăluie total , în Natură. Ceea ce folosim acum este doar o mică, mică parte.

                                                      

                                                          25 oct 2012
..................................................................................................
Important este ce facem noi aici, pe pământ. Noi cu noi înşine, noi cu alţii...Fiecare cu el însuşi, până la a ajunge să vrea binele altora. Multele sisteme spirituale apărute au schimbat viaţa multora. Informaţii a căror energie captivantă a început să ne determine vieţile.
Iniţierea însă înseamnă trăire şi practică...ceea ce mulţi nu au timp. Cu cât mintea simte un pericol, o stare pe care nu o cunoaşte, cu atât raţiunea va fi prezentă. Poţi citi toate cărţile apărute, nu vei deveni un iniţiat. Aşa cum nu devii un bun creştin dacă citeşti toate cărţile sfinte ale creştinismului. Ci dacă eşti un practicant asiduu, tu cu tine, nu cu ....alţii, să le impui ceea ce ,,înţelegi” tu. În clipa când ai ,,ieşit” din tine aşa... eşti teoretician, eşti ieşit în afara stării de a fi tu creştin. Nu asculţi tu glasul creştinismului, ci vrei ca alţii să te asculte pe tine. Creştinismul este Taina fiecăruia. Şi a  fiecăruia în credinţa în care s-a născut. Legământ Sacru între sufletul lui şi dumnezeire.

Cred în Dumnezeu şi cred cu ardoare în divinitatea omului. Ştiu , vrem să îi înconjurăm pe cei dragi cu toate bunătăţile din lume, să îi ferim... Să le oferim daruri de Putere ( eventual să renunţăm la îngerii noştri). În cazuri grave, extreme, DA! . Altminteri îi vom determina să fie  fiinţe slabe, dependente. Iadul e pavat cu intenţii bune! Dar...daaar fiecare bănuie că nu cu intenţiile lui! Cei dragi au dreptul lor de a învăţa, exact cum şi noi o facem. Societatea deacum, în care părinţii au oferit material copiilor atât, unde va duce?! Şi credeţi că darurile spirituale , primite tot pe ,,gratis” sunt mai bune?! E bine să aibă încredere că, asemeni fiului rătăcitor, au unde se întoarce, au un ,,acasă”- inima noastră. Îi ,,ajutăm” ca să nu mai avem noi griji, Deci, nu vorbesc de cazurile grave, am atâta discernământ. Cazuri grave care ...pot părea banale, dar...pe termen lung cu urmări imprevizibile. Dacă îi iubiţi atât demult, veţi şti care sunt aceste clipe, dacă nu... nu vă duceţi la ghicitoare. Nu apelaţi la alţii să vă spună. Înseamnă ...înseamnă multe: vrem să scăpăm de o grijă, bunătatea e şi ea sâcâietoare uneori., purtarea de grijă la fel. Aşa obişnuim pe cei dragi să devină leneşi. Şi.... ajungem să îi considerăm şi o povară (măcar din când în când, dar e...suficient). Sau ne facem....cont, în speranţa că atunci când vom avea nevoie... vom primi, ni se va inapoia . AŞA am fost învăţaţi, obişnuiţi. Nici nu sesizăm asta. E un...program foarte vechi, atâta tot, incât dacă zicem că ,,nici nu m-am gândit” io cred persoana, daaar... cu siguranţă ...se va gândi. Deci: prezenţa noastră cât mai echilibrată, asta e necesară. Chit că suntem la mii de kilometri. Ieşim din noi, avem grija altora...dar oare de noi înşine de ce nu avem grijă?! Să vem suficientă energie încât să ajungă, să se ducă spre toţi ! Acesta este un real ajutor.

Fără suficientă energie nu reuşim mare lucru din ceea ce am vrea. Şi o rugăciune şi o atitudine sunt  altminteri atunci când avem energie....personală. NATURALĂ. Pentru că există Puterea naturală a Omului. Ceea ce am venit să învăţăm aici, învaţă prin noi şi alţii, din alte spaţii şi dimensiuni. Pe alte planete, sau pământuri ca să fie mai clar. Învăţăm ...cum să nu mai distrugem, începând cu noi înşine. Am avut multe şanse ca omenire. Alţii şi-au pierdut ,,acasă” şi au devenit... călători printre alţii. Unii, debună credinţă alţii dorind să ocupe. Dar Omul, are Puterea lui Naturală, directă, dată de Dumnezeu! Şi totul i-a fost dat în grijă şi stăpânire. Ce face omul cu această Putere?! Fiecare să răspundă întâi lui înşişi şi apoi, uitându-se în jur va vedea ... acelaşi răspuns.

23 oct. 2012 



Fiinţa umană- Desăvârşirea ei

Cunoaşterea umană ne cuprinde prin vaste paliere de manifestare într-o căutare a cărei finalitate suntem noi, universul şi Creatorul.
Dorim multe pentru noi şi pentru ceilalţi. Vorbim de Lumină, Fiinţe angelice, ajutoare pe care le invocăm în clipe grele, de derută, de neajunsuri, de cădere.
In toate sistemele învăţăm însă un UNIC lucru: să vedem cât de perfecţi suntem: trup, suflet ca să ajungem la spirit. Iar toate acestea sunt prin CUNOAŞTERE. Sursele pot avea un caracter ştiinţific sau empiric. Intre ele se situiază cele revelate din principalele religii, sisteme ezoterice. Dar avem la dispoziţie din ce în ce mai multe ,,puneri în acord” a acestora. Ştiu ce bătălii se dau pentru ca fiecare să îşi păstreze teritoriul cucerit, pentru a nu părea neştiutori atunci când sunt depăşiţi de ...evenimente. În fiecare zonă a cunoşterii sunt habotnici care pretind că ,,adevărul le aparţine”.
Existenţa noastră ca pământeni e necunoscută, din oricare punct de vedere am privi-o. Cine ne-a creat, de ce, şi dacă avem un nume pe cine reprezintă el?!
Gândirea în sine şi de la Sine e o imensă explozie de percepţie în ultimile decenii. Şi nu a celor care o mai au (SIGUR), păstrată printr-o tradiţie pe o anumită linie, filieră. Sunt, dar în comparaţie cu marea masă sunt puţini. Intelectul omenirii în ansamblul ei, se perfecţionează pe mai multe nivele şi structuri. Creierul fizic îşi dezvoltă noi arii de percepţie, cele din neocortex, ca atare gândirea devine leac (gândit), a din ce în ce mai mulţi.

,,Gândirea se gândeşte pe Sine” dar este ea existentă şi în existenţa noastră, aşa cum credeau anticii?! Sau acest gând se referă numai la Dumnezeu, cum vor unii să credem?! Sau, măcar să spunem că putem şi noi să ne gândim pe noi înşine aşa cum o face El cu El. Deja am creat o breşă între noi şi El. Conform tuturor, noi şi EL suntem UNUL. Îndepărtâdu-L pe El de noi, trimiţându-L în ceruri cât mai depărtate, suntem singuri. Numai că El nu a plecat nicăieri. Am adormit noi un pic.

Cu această înţelegere avem de lucru: energia , simbolurile credem că aparţin ….altcuiva, că ne sunt date pentru a ne ,,racorda” la cine ştie ce … minune! Sau pe ea la noi! Şi devenim sclavi sau vrem să avem sclavi. Ar fi bun un înger să ne îndeplinească toate cele, nu?! Ei sunt îndrumători ENERGETICI, ca să spun drăguţ, pentru că înfăptuirile ne aparţin. Multe aspecte sunt de discutat aici. Credem în miracole?! Şi eu cred pentru că ele …au loc! Se manifestă! Nu e ceva supranatural. Altfel, nu le-am vedea cu ochii fizici.
Ne scapă ,, mecanismul” prin care se manifestă. Îl atribuim îngerilor, sau demonilor, fiecare cu părerea lui. Dar dacă re.cunoaştem , că noi le-am declanşat, prin CREDINŢĂ, că noi am trimis telegrama, semnată clar, atunci e un prim pas de a păşi şi spre alte ,,minuni”. Pentru a le înfăptui. Precum în uzinele noatre se construiesc de la cele mai sophisticate unelte la cele mai simple obiecte. DACĂ nu credem, nu facem nimic, nu numai faptul că ajungem să cerem, ci CREDEM. Că ne ducem la biserici, că ţinem diete, că facem ca viaţa noastră să se schimbe, totul ţine de STRUCTURA nostră care se schimbă uneori BRUSC şi atunci spunem că e …minune.
CREDINŢA înseamnă declanşarea unui potenţial energetic pe care îl avem fiecare. Şi…îl implementăm, activând anumite zone care sunt în noi.
 Credinţa e cea mai pură energie. Greu de explicat doar într-un singur mod. Credem în Dumnezeu cu o asemenea forţă încât … ajungem aidoma acelei forţe chiar şi pentru o mili/ milionime de nanosecundă. Şi culmea e că ….ne vindecăm. Dar NOI declanşăm.
De asta se spune că Puterea e în noi. Dar… cu sesizarea , cunoaşterea şi apoi manifestarea ei stăm mai dificil. Am venit să învăţăm să o folosim, CUM să o folosim. Iar prin CREDINŢĂ învăţăm …un prim pas şi, ce e mai important:se poate! Şi nu e magie, sau vrăjitorie ci e un dat natural, pus şi în ecuaţii ştiinţifice. Hrana ne oferă o energie, apa băută alta, până şi aerul ne dă, ne înveleşte, ne pătrunde cu o altă energie. Necesare toate, nu?! Mai sunt şi altele, la fel de necesare. Energii …sufleteşti, energii mentale. Toate au ajuns să fie ,,sesizate”, deci au o anumită ,,consistenţă”. Cât pricepem noi, asta e … altceva!!! Oricum, recunosc că ne străduim. Şiiii…un pic mai multă străduinţă, nu ar strica nimănui. Sigur.

Puterile ne sunt date ca să le FOLOSIM. Noi! Fiecare în parte. Nu angajăm un arhanghel sau seraphim. Ci învăţăm FIECARE ! Că ei există nu mă îndoiesc (denumirile sunt cele cu care fiecare e obişnuit), că ar fi bine să ascult şi să aplic, e una Dar să depindem de alţii aici şi/sau în cer?! Nu! Şi asta ni se repetă în atât demulte moduri, modulaţii, feluri încât … devenim imprevizibili !
Aşa creem propria viaţă. În loc de casă cu ziduri de cărămidă, avem un simbol, în loc de scaune, masă, dulap , avem altele. Şi propria hrană o putem avea prin simboluri. INVĂŢÎND! Adică LUCRÂND. Când spun ,,Simbol” nu mă refer la desene grafice. O floare, o stea sunt simboluri. Noi înşine se spune că suntem simbolul perfecţiunii creaţiei lui Dumnezeu. Casa este trupul nostru, hrana este energia noastră, celelaltele sunt tot ceea ce funcţionează atât de perfect (iniţial) în noi. Inainte puţini ştiau principiile, să facă proiecte, să construiască o casă, un robot, o rachetă. Ce distanţă enormă între doar câteva sute de ani, în devenirea noastră, a din ce în ce mai mulţi. Şi… ?! Măcar înţelegerea că NOI ca oameni avem acces la ele prin EVOLUŢIA proprie, pentru evoluţia proprie. Ele, în alte universuri sunt deja existente /construite demult. Din alte ,,materii” desigur, poate multe de aici nefiind nici necesare, utile pe acolo. Spunem că orice de aici are o matriţă de bază ...undeva! Dar ce minunat când TU le construieşti, le întrebuinţezi apoi…ţi se ,,sugerează” că nu e bine să crezi asta. Tu fiind făptuitorul, ţi se ia acest drept. Ba chiar devii şi ţinta în care se trage. Chiar ştim cu certitudine ce este binele, ce este răul de....le şi personalizăm?!
Depinde de stare şi de ce faci cu toate cele din jur, cum îţi întrebuinţezi Puterea câştigată. Că poţi distruge întreaga lume... e adevărat. Marele Adevăr. Dar ce uşor pot fi determinaţi oamenii să creadă că nu sunt demni , că măreţia lor nu există transformând totul în păcat. Citeam despre dezvolatarea aşa zisului creier reptilian. Da, atunci era necesar iar acum... i se pun în cârcă toate relele.
,, Înţelepţi precum şerpii”-pe unii îi ia cu fiori pe ...şira spinării ( adică prin coloana vertebrală), ceea ce, nu e de rău.
Daaar.... faptul că ni se tot incumbă frica faţă de toate cele e una din cele mai subtile forme de manipulare. Acest creier format acum 300 milioane ani este reactivat pur şi simplu de cei care ştiau de el şi au avut timp berechet să îi inţeleagă mecanismele. Atunci el avea necesitatea lui, acum... e folosit ca să fim ţinuţi ca ,,bunuri”.
Au fost etape de dezvoltare necesare. O anumită faţetă a fricii a fost determinată prin credinţă. A evoluat şi ea, s-a ,,subţiat” până a devenit anacronicâ, trecând în,,, metafizică. Citeam ce spune marele duhovnic Rafail Noica despre ,,Satelitul Doamne” Şi....nu e doar o metaforă. Partea mediană a creierului nostru este sediul emoţiilor. Puteam în acea etapă să evoluăm altfel?! NU! E părerea mea. Dar alăturarea celor două paradigme : Satelit şi Doamne, este extraordinară. Este…actuală! Nu am să spun de ,,unificarea” ştiinţă-religie pentru că e mult mai mult. Reprezintă un uriaş potenţial de a ne cunoaşte.
Acum suntem în plin război intern, în noi înşine. E o imagine copleşitoare. Nimeni nu ne impiedică să ne rugăm , să ne căpătăm liniştea şi încrederea sufletească.
Dimpotrivă! E unul din cele mai superbe daruri de suflet, o reală terapie care duce la tămăduire. Credinţa este cea care ne ajută în transmutarea diferitelor energii. Aşa cum s-a întîmplat prin religii. Prin miracolele care s-au înfăptuit. Să devenim reci, savanţi care pun în ecuaţie totul e o rupere interioară, o înăbuşire.
Nu sunt extreme, nu se exclud, dar nu ştim încă să le armonizăm. Sunt convinsă că vom avea această Putere. Ea este defapt imensa putere a fragilei şi gingaşe fiinţe umane, indiferent decum arătăm.
Am trecut atât de brusc prin asemenea stări, pe care nu reuşeam să mi le explic încât ... ziceam: Gata! Până aici mi-a fost! Tocmai că nu sesizam că funţionarea pe mai multe etaje, poate fi armonioasă şi fără să mă strofoc io! Acum, simt o imensă duioşie faţă de fiinţa care ...nu mai ştia cine este. Şi... câte nu vor mai fi. Şi... cât de iubiţi suntem pentru că, nătărăi cum (tot) suntem, păşim înainte.
Este o poveste frumoasă:,,Pescarusul Jonathan Livingstone” de Richard Bach  E totuşi dură:povestea unei imense singurătăţi. Izbuteşte să zboare, să îşi creeze o nouă devenire, a ei înşăşi. Ce e drept, deschizând şi pentru alţii, o imensă breşă. Odată ce e creată o asemenea stare, ea există.Din potenţialitate devine manifestare. Cu cât mai mulţi vor participa, cu atât mai puternică, consistentă, reală, va deveni. Dar...schimbarea e dură, greu, dificil de suportat de cei mai mulţi.
Emoţia pură este cea cu care admirăm /iubim, o floare. Tot emoţie este şi cea prin care admirăm/iubim un om. Până ajungem...la alt gen de emoţii faţă de om. Ştiu, intervin relaţiile - adică realitatea comportamentală defapt. Pe care ,,am învăţat.o” observând în jur, care vrem nu vrem( chiar şi când nu vrem) ne influienţează. Pentru că ,,mentalul colectiv” este o imensă energie formată şi de noi (astralul) în decursul evoluţiei proprii. Are trepte/zone informaţionale pe care le percepem în funcţie de energia proprie. Ceea ce ne va determina foarte mult totalitatea aspectelor vieţii.

Capacitatea omului de a selecta este încă mică. O face în funcţie de nevoi fizice, de satisfacere. Apoi simte că nu are îndeajuns şi, în loc să ridice ochii (e o metaforă), vrea tot mai mult şi începe să facă orice e posibil pentru a aduna. Nemultumirea interioară creşte exponenţial şi... apare boala. Nemulţumirea, neîmplinirea, depresia, stresul şi altele de acest gen. Mai cere şi explicaţii.
Alţii vor ca învăţănd câteva metode ,,spirituale” vor avea repede, repejor, de toate. Şi...încep mirările de ce nu se întâmplă, că doar ei ,,pricepură” câte ceva.
Acceptarea fără traume deprisos că suntem într-un corp la alcătuirea căruia au contribuit super savanţi, că avem de învăţat, ca la cea mai primară şcoală, ce să facem cu instinctele, cu emoţiile e ceea ce începe să ni se arate clar. O rugăciune ne ,,rupe” de ambientul din jur, uneori ne şi apropie ( prin cât suntem capabili să ,,trăim” atunci) de fiinţele/ entităţile, superbe pe care le invocăm.

Nu vreau să dărui ,,sfaturi”, după cum a ajuns moda acum. Nu! Lămuriri după cum am ajuns să inţeleg?! Asta citiţi acum. Şi, să nu pierdeţi timp în a mă judeca dacă nu sunteţi deacord. Fiţi siguri că voi fi deacord cu părerea fiecăruia. Pentru că: e a voastră şi nu e a mea. Voi aţi muncit să v-o formaţi. Aşa că fiecare e demn de respect pentru munca şi efortul propriu depus. Nu am să mă apuc de …demolări. Pierdere uriaşă de timp şi energie. Fiecare avem câte ceva propriu defăcut.
Şi pentru că există un timp şi implicit o înţelegere ,măcar, a informaţiilor.

Iată că avem totul , că totul e în noi. Că SUNTEM totul. De ce?! NU ŞTIU! Învăţ şi cred că voi învăţa până voi pleca deaici. E cea mai sublimă stare cărei învăţ să îi spun IUBIRE! Admirând perfecţiunea, încercând mereu şi mereu să mă apropii de EA, învăţ să trăiesc  ADORAREA prin CUNOAŞTERE.

CUNOSCĂTORUL DEVINE AIDOMA CELUI CUNOSCUT! Dar treptat.Iar efortul e al fiecăruia. Creierul nostru este atât de minunat Evoluţia lui a însemnat o imensă realizare. Scuze, dar nu pentru noi - pentru că noi doar ÎL FOLOSIM, realizarea lui este a altora. Cred că e de bun simţ să recunoaştem asta.
În creier sunt ,,multe sedii”, multe ,,circuite”, multe … necunoscute. Efectele însă, observabile, putem să învăţăm să ni le ,,cuantificăm”. Etapele dezvoltării creierului SUNT DETERMINANTE ÎN EVOLUŢIA UMANITĂŢII DE PÂNĂ ACUM dar... ŞI ÎN PROPRIA EVOLUŢIE INDIVIDUALĂ de care avem parte.
Instincte, emoţii şi gândire - trei etape în dezvoltarea funcţiilor creierului. La fel creierul, la fel umanitatea şi noi, sau umanitatea din noi.

Manifestarea sublimă a Inteligenţelor Creatoare, a lui Dumnezeu, cum vreţi să îi spuneţi, este (în) TRUPUL uman. El a fost ,,construit” primul. După ce proiecte?! Asta nu ştim.Doar ,,materialul” îl cunoaştem.metaforic, desigur.
Cunoaştem manifestările lui înaintea cauzelor decele mai multe ori. Cauza fiind în funcţionarea, manifestarea unor … organe fizice. Aşa am ajuns la ANATOMIA corpului. Minime Cunoştiinţe ne sunt necesare. Am scris asta la Chakre mai ales.
Chiar dacă energetic conştientizăm legătura dintre corpul perineal şi glanda pineală, cunoaştem cele două glande?! aproape nefuncţionale acum. Sau… nu o fi nici o legătură?! . Vom vedea.
Sunt doi poli nu numai ai lumii nostre: mental / de creaţie şi sexual/de reproducere. Legătura dintre ei?! Strict energetică, de iubire, complemetară?! Ştiinţa încă nu are un răspuns. Nu la vedere.

De ce scriu atât de mult despre biologia corpului? Pentru că este uluitoare. Pentru că dacă nu îi cunoaştem funcţionarea şi din punct de vedere anatomic, ştiinţific,  riscăm să ajungem  la alte înţelesuri, care numai de folos nouă sau altora nu vor fi. Ne vom pierde în faţa PUTERII informaţiilor unele devenite sisteme de credinţe, spirituale, ezoterice. Vom îngenunchia în faţa lor, transformând informaţiile în... zei! Fiecare informaţie este ENERGIE care este aşezată blânduţ în noi. Adică o recunoaştem prin funcţionarea anumitor organe. La ,,memoria” cu /din care au fost create ca funcţie dar şi funcţionare. Un perpetuum. Noi ştim că gândul ( energia căreia îi dăm o intenţie) ne poate îmbolnăvi fizic. Dar aşa  suntem învăţaţi să refacem drumul invers spre …gândul /intenţie. Prin ce circuite?! Unii, spun ,,minuni”, când CRED! Şi asta a fost una din etapele omenirii, dezvoltare care s-a produs armonios în noi. Că unii au înţeles-o mai bine şi au creat caracombe pentru a ,,o salva” *!?
CREDINŢA ca fapt, ca realitate, ca energie, ca necesitate, este o energie colosală! Ea e puritatea, armonia, împlinirea dar şi vastitatea fiinţei noastre. Credinţa în Dumnezeu?! Da! Dar APLICAREA CREDINŢEI aparţine fiecăruia.Iar pentru cunoaşterea acestei ,,aplicări” au avut loc lupte uriaşe.  
 Oamenii acum o mie, trei mii erau altminteri. Nu tu computere, nu tu virtual. Dacă ar veni unul acum ar crede că…. ori e în iad ori în rai. Ori că suntem extratereştri. Că au ajuns pe alte planete şi cine ştie ce experienţe facem cu ei. Numai pe pământ nu. Ce ne diferenţiază de ei? CUNOAŞTEREA, INTELIGENŢA, MINTEA şi MENTALUL fiecăruia. Avem şi CREDINŢĂ?! DA! Dar… conformă cu timpurile deacum, pe care bine ar fi să le şi…vedem, măcar prin comparaţie. Apoi un efort în a cunoaşte, nu strică nimănui. Nu …iluzii pe care le creem atât de uşor încât le rămânem şi datori. Frumuseţea omului este AICI. Împreună cu toţi ai lui semeni.
Implicarea emoţional/afectivă în tot ceea ce facem este necesară dar nu trebuie să ajungă determinantă. Aşa au trăit cei de dinainte.Era treapta lor de evoluţie.Nu mai bună, nu mai rea, ci necesară. Ştim să facem un bine dar a dărui e mai mult deatât. Acum ,,gândim” binele şi... ne derută. Pentru că nu înţelegem noua modalitate de existenţă. Înainte era instinctiv, acum ,,s-a produs ceva în noi” şi când realizăm că am interpus un gând care e dintr-o ...zonă mai nouă a noastră ca fiinţe, intrăm în panică. Nu mai putem reacţiona ca fiinţele deacum 500 de ani. Dezvoltarea neocortexului şi a glandelor care au fost ,,dezactivate” până acum.
Măreţia, perfecţiunea divină este în noi.

Mă întreba cineva cum se împacă credinţa în Dumnezeu cu cele zone ezoterice
,, de ce amesteci ezoterismul cu religia?”, a fost cea mai recentă întrebare, interogaţie. 
 ,,Religia se adresează unei anumite zone a creierului, ştiinţa alteia, dar făcând parte dintr-un tot” - ar fi fost cel mai obiectiv răspuns, dar am spus altceva. De ce?! Când răspunzi direct se crează un câmp mental puternic dacă rezonezi şi emoţional cu acea persoană. În grup este altceva. Fiecare se poate detaşa ulterior ca el însuşi, în doi e mai dificil. Cel puternic îl poate ,,determina” pe cel mai slab. Dacă ...vrea! Şi cum acest ,,vrea” poate avea urmări pe termen lung... mai bine e să şedem cuminţei. Egalitate nu că nu există, nu e acceptată cu uşurinţă. Egalitatea presupune şi o deschidere totală a fiinţei amândorura, ceea ce ...este cu neputinţă încă. Sau...odată la o mie de ani!

Iubirea este o Lege pe care uneori o considerăm nedreaptă pentru că atunci când cazi şi nu ne ridică nimeni, un înger sau chiar Dumnezeu, considerăm că suntem părăsiţi. Dar aşa învăţăm, în ritm propriu să mergem, apoi  chiar şi să zburăm. Există ,,starea” durerii, o noţiune la urma urmei pe care am asociat-o unei dizarmonii produse. Poate fi depăşită?! În mod cert da, învăţând treptat.

Aş putea să nu spun multe lucruri din cele pe care le-am înţeles şi trăit. Pentru că evoluţia este în primul rând individuală. Apare însă sentimentul de ...singurătate. Învăţăm să fim funcţionali fiecare, altminteri întregul nu evoluiază?! Nu semănăm unul cu altul dar ne A.semănăm. Ne transmitem unul altuia. La propriu şi nu numai informaţiile ci în totalitatea structurilor energo-informaţionale.
Fiecare fiinţă este responsabilă de ea însăşi. Dar trăind intr-un mediu cu care schimbă informaţii, implicându-se c-am prea activ-după părerea şi gustul meu- in acel mediu, il perturbă., după cum vrea …fiecare care are acces la catacombele atât de … minunate!
Existenţa unei unice baze informaţionale în structura întregului univers din care facem parte. Informaţie care este cuprinsă în materie dar şi în structuri ale ei pe care încă nu le cunoaştem. No! Că de-abia aflarăm de cuante şi de găuri negre. O ...super materie informaţională. De ne-a luat pe mulţi durerea de cap. Dar.... uite cu câtă uşurinţă ,aş zice cu calm , marea majoritate am creditat aceste noi paradigme. Ceea ce inseamnă că la nivel de masă s-a ,,intâmplat” ceva. Mă rog, denumirile date pe diverse situri, din cărţile ca pe bandă rulantă, cum duce pe mulţi spre o paranoie mai mult decât personală, am să evit acest termen.
Toate sunt bune pentru evoluţie. Dar, când începi să dai cu pietre înseamnă că e ceva in neregulă… cu ceea ce aperi.
Credinţa ... nu înseamnă religie sau un sistem. Credinţa e o stare personală, în primul rând. Iisus a spus cumva: ,,Credeţi în... preoţi ?!” sau în noi, fiecare în el pentru a descoperi ...el pe el, gând din gând.
Instincte, emoţii şi gândire- trei etape în dezvoltarea funcţiilor creierului. Ritm de evoluţie a omului.
Credinţa, aşa cum o simţim cu toţii este O STARE. La fel ca şi IUBIREA: Oricât am încerca să o definim, nu reuşim. Ne predăm şi... TĂCEM. Şi... cred că bine facem! Credinţa ne facem să fim aidoma celui adorat. DAR.... credinţa depinde acum de dezvoltarea mentalui. Să nu fie opoziţie între cele două. Ziua vorbesc de găuri negre, de eliptica nu ştiu cărei planete iar seara... mă rog la sfinţi , la zei. Se produce o ruptură între neocortex şi sediul în care e credinţa, o zonă clară, descoperită recent. Şi asta e un gând pe care nu prea îl acceptăm. Avem…timp!

Când ştii un lucru eşti /devii atent la el şi la manifestările lui dar şi ale tale. La fel şi cu creierul.Care din cele trei porţiuni e activă acum?! Cum ,,se”sau, ,,le” amestec acum ?!
Deocamdată aici , pe planetă nu Iubirea ci CREDINŢA este cea mai puternică forţă. Ce vindecătoare e o şoaptă sau o atingere blândă...
                                         * * *

5 comentarii:

  1. a fost o adevărată încântare să parcurg aceste pagini pline de adevăr, scrise cu pana înmuiată în suflet şi trăire profundă. am impresia că am dat peste un izvor cu apă proaspătă şi tămăduitoare. voi reveni cu drag pe acest site.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc.Este o mare alinare pentru mine să citesc cele scrise.

      Ștergere
  2. multumesc frumos! sa ne fie binecuvantate gandurile !

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce incantare sa citesc randurile scrise de tine!
    Multumesc Universului ca existi!

    RăspundețiȘtergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text