luni, 1 mai 2017

Atingerea lui Dumnezeu



O mică povestioară tibetană: Un om credincios mergea des în casa unei femei ușoare pe care o  adora. Într-o seară a fost reținut la o ceremonie și se făcuse târziu. I-a luat drept cadou dulciuri. Pe drum era preocupat de frumusețea, gingășia, farmecul acelei femei și pășea ne-observând nimic în jur, așa că s-a ciocnit de un yoghin care medita cu ochii închiși asupra lui Dumnezeu. 
Yoghinul s-a înfuriat și i-a spus răstit omului: „Ești orb?! Dai peste mine atunci când eu meditez asupra lui Dumnezeu?”. „Iertați-mă, a spus omul, dar nu înțeleg un lucru: toate gândurile mele sunt absorbite de o femeie atât de puternic, încât am uitat de lumea asta. Dar dumneavoastră care meditați asupra lui Dumnezeu, sunteți totuși perturbat de ce se întâmplă aici. Atunci, ce fel de meditație faceți?!”.
 Omul a devenit după aceea un yoghin respectat, a plecat în călătoria căutării lui Dumnezeu. El i-a spus femeii: „Tu ești Gurul meu, pentru că datorită ție am înțeles ce este iubirea pentru Dumnezeu!”

Depinde de noi să păstrăm aspirația către Dumnezeu, indiferent de circumstanțe.


Iar acum, după toate cele spuse înainte, rămân aceste trei, legătura care strânge şi ţine toate: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dar mai mare decât toate este dragostea. Căci Dumnezeu se numeşte dragoste» (I Cor. 13,13).

Dar eu (pe cât pot să înţeleg), pe una o văd ca rază, pe alta ca lumină, iar pe cealaltă ca cerc. Şi toate sunt o strălucire şi o lumină.

Cea dintâi toate le poate face şi zidi; (credința-raza)
a doua îmbrăţişează mila lui Dumnezeu;(nădejdea-lumina)
 iar a treia niciodată nu cade, nu încetează a privi şi nu lasă pe cel rănit de ea să-şi liniştească fericita nebunie.(dragostea-  )

2) Cel ce voieşte să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu încearcă să vorbească despre Dumnezeu însuşi. Dar a vorbi despre Dumnezeu prin cuvinte e greşit şi primejdios celor ce nu iau aminte.

Cuvântul despre dragoste e cunoscut îngerilor, dar şi acelora, numai prin lucrarea iluminării.
 Dragostea e Dumnezeu. Iar cel ce voieşte să arate hotarul (definiţia n.tr.) acestuia, e ca cel ce, orb fiind, numără nisipul de pe fundul oceanului.

6) Cel ce iubeşte cu adevărat, îşi închipuie pururea faţa celui iubit şi o îmbrăţişează cu dulceaţă în lăuntrul său.
Unul ca acesta nu se mai poate linişti nici în somn de dorul aceluia, ci şi atunci se îndeletniceşte cu cel dorit. Aşa se întâmplă cu fiinţele trupeşti, aşa cu cele netrupeşti.

10) Dacă faţa celui iubit ne preschimbă în chip vădit pe toţi şi ne face luminoşi, veseli şi neîntristaţi, ce nu poate face faţa Stăpânului, când vine în chip nevăzut în sufletul curat?”  - Scara Dumnezeiescului urcuş – Sf. Ion Scărarul -CUVÂNTUL XXX
                                                                     ***
Depinde de fiecare să-și păstreze cu fermitate aspirația către Dumnezeu. Omul face un pas, Dumnezeu zece, dar în nevăzut. A ne tângui că nu e așa, că nu simțim, că nu ni se face pe plac - e desertăciune.

Două persoane pot avea o relație formală dar cu cât se cunosc, se acceptă una pe alta cu atât legătura devine în timp, mai puternică. Intotdeauna în relațiile umane, există o a treia Putere: Dumnezeu!

 Dacă știmEl ne privește atunci când gândim, când vorbim, când alcătuim povestea vieții noastre, ne vom elibera de spaime, de depresii, de frici, de mânii, de nemulțumiri, frustrări... Pentru că toate acestea, chiar dacă sunt îndreptate împotriva cuiva, ascund ne-vederea lui Dumnezeu, de care mereu, mereu și mereu
                       NE ESTE TARE DOR!

Ceea ce un om gândește aceea el devine și are parte! Înainte ca însuși gândul să devină acțiune, mai devreme sau mai târziu, să avem grijă la gânduri care de multe ori au creat un obicei sau emoție.

Gândul trebuie să devină acțiune proprie nu numai o informație pe care credem că trebuie cu de la sine putere să se manifeste. Nu! TU ești cel care întrupează gândul! Dacă cele două nu sunt realizate  (gândire-acțiune) urmează o senzație de neputință, de înfrângere pe care nu o vom recunoaște ci vom căuta vinovați. Înfrângerea neacceptată degradează ființa.

Este suficient să observăm gândul și el încetează! 
Este o practică străveche, puternică și în timpurile de acum.  Incredibil?! Doar să observăm gândul și deja vedem cum el se diminuează?!? De ce? Pentru că la nivelul cel mai subtil în noi este o altă gândire: 

               noi suntem gândul lui Dumnezeu!


luni, 13 martie 2017

Puterea interioară


Hui yin – „poarta Yin”. Absoarbe energia yin – a haosului infinit care există dinaintea spațiului și timpului. Să spunem că acest punct reprezintă Infinitul! Ființele umane obișnuite, ca făpturi YANG nu ar fi suportat ca acest centru să fie localizat mai sus de atât, pentru că ne-ar fi adus cu un pas mai aproape de Infinit, ceea ce ar fi însemnat să înnebunim sau ne-ar fi ucis. 

Pentru a umple această chakră trebuie mai întâi să umplem chakra Dantienului cu energie Yang. În două etape:

-        Colectarea și transformarea energiei organelor interne în puncte specifice. Consistența corpului este sporită dar încă nu modificată. Aceste puncte vor fi cele care formează Perla.
-        Activarea nadisurilor (râurilor) anterioare până la formarea nadisului Medha, cel central al părții anterioare, omologul lui Shushumna.

Yang-Yin, când cele două forțe primare sunt puse împreună în Dantien este generată o putere uriașă, căreia puțini îi fac parte. Cei care nu au o pregătire constantă, consecventă nu rezistă.  Se dezlănțuie forța Trăsnetului care pârjolește. Infinitul (Yin) este împreunat cu finitul (yang). E adevărat că omul mereu a căutat dintotdeauna reunirea cu Infinitul, noi fiind Copii Soarelui, ființe yang.
Infinitul este prezentat sub diverse denumiri, fiind însă în esență Sursa primordială.

Sunt două tipuri diferite de circulație a energiei chi în corp. Primul tip are legătură cu circulația energiei prin meridiane și punctele de acupunctură, de fapt circulația exterioară a energiei cunoscută prin chi kung. Există și o circulație interioară care are legătură cu dantienul, măduva spinării și sistemul reproductiv. Dezvoltată duce la regăsirea Puterii interioare. Inima joacă un rol crucial. Ea este centrul bioenergetic al trupului. Inima este importantă pentru circularea energiei în trup, nu numai pentru a pune sângele în mișcare.

Dantien-ul este depozitul principal de bioenergie al corpului, unde surplusul energiei este stocat. Dantien-ul nu generează Chi, ci doar stochează chi-ul pe care practicantul îl colectează (sunt două procedee). Doar așa dantien-ul va deveni activ. El nu va absorbi, nu va genera energie, de la sine.

Sunt informații care se găsesc în cărți prezentate în modalități diferite, în funcție de ... multe. 

Prin Practică am  ajuns la înțelegerea că se activează energia ce se găsește în memoria CORPULUI VITAL, la dispoziția noastră, încă nefolosită, așa cum celulele corpului fizic au propria lor memorie. Nu are nimic de a face cu forța fizică, musculară așa cum demonstrează marii maeștri de Aikido,  Qi gong. Prin corpul fizic suntem Yang, Copii Soarelui veniți din marele Haos. 

 Depozitând energie Yang în dantien, o putem lua cu noi când plecăm, deci ne putem păstra conștiința și să ne întoarcem pe pământ când vrem, pentru că ne păstrăm natura umană.

Intr-o luptă directă, chi-ul celui mai puternic va ataca chi-ul celui mai slab, nefiind nevoie de forța fizică; oriunde l-am lovi, energia se va duce spre inimă. La fel în procesul de vindecare. Dar, există și energia gândului care devine din ce în ce mai mult o armă cu două tăișuri: poate omorî sau vindeca. Cu cât am conștientizat părți din energia corpului vital și ne construim singuri (dar încă neatenți) realitatea fizică, cu atât e necesar să ȘTIM ce facem, cum facem. Apoi alegem calea prin care ne manifestăm. 

Tradițiile consideră că inima este casa Sufletului. O sferă yang într-un noian Yin, ca o bulă în apă. O imagine pe care dacă o păstrați în memorie vă poate spune multe. 

Toate au de a face cu tăierea undei staționare din Câmpul Yin cu ajutorul Yang chi-ului solar.
UNDE STAȚIONARE- Unda staționară reprezintă un caz particular de interferență ce presupune suprapunerea dintre unda incidentă și unda reflectată, pe aceeași direcție.
Unda stationară apare atunci când cele doua unde sunt coerente ( au aceeași frecvență și diferența lor de fază este constanta în timp).
Suntem fiecare în parte o particulă dintr-o undă staționară a Câmpului Yin.   Și noi ne creem propriul câmp yin de amintiri.

Această undă este replicată în mod fractal, inițial căpătând formă în câmpul yang, al spațiului și timpului, prin ADN-ul embrionului, care apoi devine trupul nostru. Pe măsură ce ne dezvoltăm, această undă continuă să fie cu noi și crează o rețea de ventre și noduri, numite nadi și chakre din câmpul Yin.

Etape principele:
-        acumularea și păstrarea, prin diferite tehnici a energiei organelor fizice interne
-        Curgerea, conducerea energiei prin Corpul vital pentru a forma consistența conștientizării energiei lui
-        formarea Nadis-urilor anterioare

La seminarul de duminică voi prezenta și primele tehnici care pot ajuta pe cel dornic să-și cunoască (în prima etapă) mult căutata Putere interioară, relația dintre corpul fizic și cel vital. De care ne putem folosi în viața de zi cu zi pentru a nu mai fi la cheremul ...oricui. Numai INFORMAȚIA și tot ne ajută să avem o stabilitate psiho-emoțională în fața avalanșelor de păreri. 
...............
Tehnici de activare a Nadisurilor anterioare, de dezlegare a Nodurilor, de umplere a lor și apoi formarea căilor ca energia să circule sunt reprezentate de mii de ani, peste tot în lume, inclusiv în zona noastră, unde nadisurile sunt cunoscute ca râuri. 

Imaginile de mai jos sunt edificatoare. Se observă nodurile energetice și nadisurile. Marcate prin cordoane, eșarfe, șiraguri de mărgele, alunecarea șuvițelor de păr etc. Nimic nu este întâmplător.
Nu este o „tehnică” predată numai femeilor, cum s-ar crede din imaginile selectate. Dimpotrivă, așa cum se observă din multitudinea de cărți, se descriu Tehnici adresate bărbaților! 


In imaginea de mai sus se observă două etape parcurse de prințesa miceniană ( aprox. 2000-1500 i.e.n) Acumularea energiei în Dantien (nod), urcarea treptată de-a lungul corpului-formarea nadisurilor anterioare, ajungând la brațe.
 În a doua ipostază, chi-ul deja este stăpânit, bufnița (simbolul înțelepciunii, ca și la zeița Athena), apare ca să ne avertizeze de puterea prințesei. 























sâmbătă, 7 ianuarie 2017

La mulți , mulți ani Ioana, Ion și celor apropiați lor !!!




Sărbătoarea  Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de „Sânt-Ion", „Inaintemergatorul Domnului" sau „Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul".
Se stie că Sfântul Ion este protectorul pruncilor și se mai ține pentru ca pruncii să se nască sănătoși, fără malformații sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veseleste in aceasta zi va fi trist tot timpul anului.

Unii oameni serbează ziua de Sfânt Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.
Se spune conform tradiției populare că după Sfânt-Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.


In vechile tradiții românești, ziua de Sfântul Ion era ziua de sărbătoare a femeilor.

Tradițiile spun că ziua de Sfântul Ion este cea mai veselă zi din an, iar cei care nu se veselesc cu acest prilej, vor rămâne triști tot restul anului.

Sărbătoarea creştină a Sf Ioan Botezătorul, apărătorul pruncilor, a moaşelor şi a femeilor, a fost suprapusă peste o foarte veche sărbătoare feminină europeană de iniţiere şi înfrăţire care datează, probabil, din perioada matriarhatului. Nu se mai ştie cum se numea, care zeiţă cabiră, sau pelasgă era adorată.  ,, Ziori ziori , dalbe flori,” au rămăs în legende, uitate sau adaptate vremurilor.

Dar ce se ascunde sub acest palimpsest?! O veche Sărbătoare a inițierii feminine, un Ritual Sacru care a căpătat conotații moderne dar păstrând o apropiere plină de mister, muzică și dans, culoare.
Femeile se „iordănesc”. Adică petrec toată noaptea şi ,,neglijează bărbaţii, cărora nici de mâncare nu le fac! Niciun bărbat nu poate să zică, sau să facă nimic şi trebuie să se supună obiceiului, pentru că altfel va fi mâncat de lupi în anul care urmează. Lupii apar din ce în ce mai evident ca justiţiari şi executori ai tradiţiei şi a voinţei. Domnului Suprem. Așa apare legenda modernă!

De fapt, femeile se retrăgeau în solitudine, se pregăteau trupește și sufletește pentru un ritual al abundenței, păcii și fertilității.  Să facem deosebirea intre Sacru și profan, altfel vom pierde Marile Cunoașteri și vom tot bate pe la alte porți.
Femeile tinere, măritate în anul ce a trecut, sunt primite în comunitatea surorilor prin stropire cu apă sfinţită. Adusă în trecut de la nouă izvoare de ucenice. Ulterior s-a trecut la stropirea cu Agheasmă sau pur și simplu la apa neîncepută scoasă din fântâni. După regiune, sunt rămase multe ritualuri elaborate, parcă fiecare păstrând câte o foaie din Marele Ritual.

De exemplu, cea mai în vârstă dintre femei le şopteşte la ureche multe lucruri de ale femeilor şi le spune cuvintele de recunoaştere în obștea respectivă. Se transmit Ritualurile de peste an, multe fiind investite cu funcții păstrătoare a lor pentru bunul mers al obștei.
Acum este cunoscută „Cumetria" sau "Tontoroiul Femeilor" cum era numita in vechime "Ziua Femeilor" sau "Ziua Babelor". ÎNȚELEPTELOR ! In cadrul acestui obicei are loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor căsătorite, prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Elemente ale acestei petreceri sunt păstrate și astăzi de femeile din comuna/orașul Pantelimon, de lângă București. Femeile se adună in casa uneia dintre ele și "făceau chefuri si jocuri fără bărbați". Femeile se considerau în aceasta zi mai tari și cu mai multe drepturi decât bărbații, lăsându-și toate obligațiile de soție și mamă în seama soacrelor și chiar a bărbaților. Ceea ce poate deveni titlu de știre mondenă, nu?! E bine! Se ascund așa adevăratele ritualuri de cei care le-ar folosi nu tocmai orthodox. Serbările profane marchează, dintotdeauna, o zi de Ritual practicată de cei/cele care sunt păstrătoarele/păstorii. A le suprapune nu e dovadă de bună credință! (cel puțin).

 La intrarea în Pantelimon se află un izvor miraculos cunoscut ca Izvorul Babei Ana, o teribilă şi respectată vindecătoare, pe care bătrânii din Pantelimon o ştiu drept întemeietoarea comunei, „o femeie, pâinea lui Dumnezeu. O sfântă. Noi, bătrânii, ştim că este mama Pantelimonului” – spun și acum localnicii în vârstă. La începutul sec. XVIII, pe dealul unde se află astăzi biserica din Pantelimon, îşi înjghebase un bordei o bătrânică săracă, pe nume Ana. Femeia era foarte cunoscută şi căutată de multă lume, pentru că prepara leacuri din diferite ierburi.

 Profesorul Ion Ghinoiu sustine că acest obicei este o supraviețuire a cultului dedicat Zeului Dionisios, (cel inițial) care, printre altele, se manifesta prin dansuri frenetice si extaz mistic, inclusiv, in cetățile antice de la Marea Neagră (Calatis, Histria, Tomis).
                                                                                       
În timp, a apărut şi o „iordăneală” a flăcăilor care, însă, se lasă cu beţii şi cu capete sparte.

Peste toată „iordăneala” apare şi Lupul Şchiop, care şi-a terminat vânătoarea de demoni şi este obosit. Se retrage pe fața nevăzută a lunii, împreună cu Filipii pentru a se odihni, a pune la cale noul an sau a crănțăni niscaiva demoni! (sigur e o metaforă). 

Poate nu știați dar și în zilele noastre, bărbații au obligația de a-și înveseli soțiile de Sfântul Ion, pentru ca acestea să trăiască într-un zâmbet tot restul anului, fie ca poartă numele acestui sfânt, fie ca nu.

Pentru a vă înveseli femeile sau pentru a le ura un călduros La mulți ani celor cu numele Ioana, Ionela,etc, trebuie sa fiți atenți ce flori, daruri alegeți de Sfântul Ion.  Trandafiri, frezii sau un buchet mixt, nu foarte colorat, din gerbera, alstroemeria si garoafe.

Ca și culori, printre florile de Sf Ion, predomina roșu, galben, roz și albastru.

Cel mai important este  să aveți grijă să nu treacă ziua de Sfântul Ion, fără ca soția, prietena, mama  să nu zâmbească măcar o dată!
Tot tradiția spune că, pe 7 ianuarie, nu se consumă vin roșu, acesta amintind de martirajul Sfântului Ioan. 
În lumea tradițională a satului nu se tăia nimic cu cuțitul, toate alimentele de la masă se rup cu mâna.
O alta interdicție era cea a folosirii măturii, care ar deranja liniștea morților.
 Ca la orice sărbătoare importanta este interzis spălatul rufelor, cusutul si restul treburilor casnice, dar și a certurilor.

Zâmbiți – fiți amabili- bucurați-vă de oricare clipă! Bucurați-vă pur și simplu dăruind-o. Se va întoarce. Așa  propriile fericiri vor dăinui!
La mulți , mulți ani Ioana-Ion și celor apropiați lor!!!
de ziua zâmbetului!





luni, 2 ianuarie 2017

2017- La mulți ani !!!



Secunda în care Veacurile stau de vorbă să aducă tuturor nădejdea, încrederea că Viața este marea minune a fiecăruia și că vom izbândi fericiți și sănătoși , având spor în toate cele dorite. 

Să reușim a lăsa trecutul să fie trecut iar clipa de magie să ne farmece încât să devină veșnică.
Inima este dar de iubit în sufletul fiecăruia!

                  La mulți și Binecuvântați ani!!!


Mulţumesc din suflet tuturor prietenilor că mi-ați dăruit din timpul și gândurile voastre bune și fermecătoare. Să la primiți înmiit în anul care începe!