joi, 8 septembrie 2016

Terapia Multumirii !!!


Astăzi am trăit o stare minunată care a șters multe tare. Da! Se repetă, se spune, scrie insistent că trebuie să dărui fără a aștepta răsplata! De acord! Știu că așa este. Și mă străduiam să învăț Arta detașării! Nu e ușor pentru că era ceva nedefinit pe care mă străduiam să înăbuș. Mă feream de el căutând motive să nici nu mă gândesc.  E o luptă cu ceva din tine căreia nu îi dai ușor de capăt. Sau nu îmi doream să devin patetică.
Plată, răsplată la modul material nu aștept, chiar atunci când am nevoie, întotdeauna am primit ajutorul necesar și recunoștința mea este deplină.


Insă tot fiind atentă la acest aspect, al detașării,  ajungi să cazi, din teamă, în altă parte și devine o „imunitate” forțată în fața a ceea ce brusc, am trăit acum cu o profunzime cutremurătoare! Poate părea o copilărie. Și poate chiar este. Dar recunosc că îmi face bine. Chiar și această mărturisire într-o zi atât de dragă mie.


Azi, în zi binecuvântată de Nașterea Sfintei Fecioare, mulțumirile trimise de mai multe  persoane dragi la urările pe care le-am adresat din inima mea, am simțit o ploaie de aur, o binecuvântare care pătrundea în mine, înnobilând-mă cu o fericire imensă. Greu de spus dar în acea clipă a devenit TOTUL.
Și după mult timp am lăsat ca acel ,,Mulțumesc” să-mi devină realitate. A fost asemeni curcubeului care apare după ploaie atunci când nu te aștepți dar cu atât înminunarea este mai mare. 
Bucuria celor care au mulțumit, a devenit semn de binecuvântare! Este un sentiment minunat. Dumnezeirea vorbește prin oameni!  E adevărat! Îi trimite să-ți lumineze cu raza inimii lor viața. Și vine o clipă când nu te mai opui pentru că mugurele a devenit dintr-o dată floare. Și ești cuprins în catifelarea și mireasma înfloririi.
Atât de deplină a fost starea mea încât lumea întreagă a căpătat o frumusețe aparte în care m-am contopit. Am primit un Dar al inimilor care mi-a adus lacrimi de bucurie, de admirație față de frumusețea umană. Atât de simplă și de cuprinzătoare într-un minunat: Mulțumesc!

,,Mulțumirile” au deschis larg o poartă a sufletului meu în care lumea e mai prezentă ca oricând, mai vie.

Acum știu că această ,,teamă” din mine, de a nu incita la mulțumiri, a creat chiar bariere. Imi cer iertare! Și, iarăși recunosc, că uneori mă mira, sau mă durea sau mă determina să nu cred în mine, în ceea ce comunic, scriu, tocmai pentru că nu primeam nici un ,,semnal”. Apărea îndoiala, de multe ori ajungând în pragul renunțării. Mă răzvrăteam uneori, crezând că ,,aștept” recunoașterea din partea celor care citeau ceea ce scriu sau cărora le transmiteam din cât știu. Și toate acestea ,,dureau”. Erau însă numai propriile mele proiecții, preluate, de care ajunsesem să mă înconjor. Nu vreau să înțelegeți că mă dezic de cele trăite; au fost propriile mele înțelegeri, sensuri, și mă bucur că le-am avut. Altminteri nu ar fi existat ziua de astăzi!

 Și totuși, apărea câte un suflet care spunea acest teribil: „Mulțumesc!” și continuam. Credința că sădirea chiar și a unei singure  semințe care dă rod înseamnă respectarea veșniciei din tine m-a însoțit întotdeauna! Când primești iubire din sufletul celuilalt e o apropiere de Dumnezeu. Și asta am trait eu. Sunt recunoscătoare. Mărturisirea de acum am lăsat-o să curgă fără a mă împotrivi mărturisirilor pe care înainte nu le-aș fi făcut. E ca un zăgaz care odată deschis a hrănit ceva din mine făcând să înflorească o fericire neasemuită.  




Cu iubire deplină: Mulțumesc tuturor care mi-ți oferit șansa unei asemenea trăiri într-o zi sfântă!


Vă doresc să vă însoțească mereu binecuvântările și darurile Prea Minunatei Fecioare !!!



Picturi: Părintele Arsenie Boca, Biserica Drăgănescu

                                            8 sept. 2016

Am primit o avalanșă de simplu ,,Mulțumesc” ca urmare a publicării articolului. Este necesară o completare. Când prin cuvintele tale, ajungi în sufletul altora este o mare bucurie dar și o imensă responsabilitate.

,,Mulțumesc” este semn de recunoștință, de gratitudine. 
Am întrebat câteva persoane pentru CE îmi mulțumesc. A urmat ... o pauză. Căutau cauza, determinarea inițială. Unii chiar s-au înroșit, nu-și mai aminteau decât vag. 

Ce scriem rămâne mult, mult mai bine întipărit în memorie. Când citiți o carte, conspectați pe un caiet. Măcar câteva fraze. 
In articol am explicat pentru ce sufletul meu a înțeles ,,Mulțumesc”. Mulțumesc pentru.... și conștientizarea darului. Evaluarea lui îți aparține. Conștientizarea clară, precisă, va crea în tine statornicia celor percepute. Incercați să fiți atenți   voi înșivă la aceste aspecte! 
Aprecierea este pentru fiecare diferită, ea este o  reflectare personală pentru CEVA anume pe care este bine să mărturisim. Nu atât persoanei cât nouă înșine. 
Spui ,,Mulțumesc” și când primești o mustrare. Recunoști, ești sincer! încearcă însă să mai adaugi ceva: ,,sunt recunoscător pentru că mi-ai atras atenția!” altfel poate rămâne o situație care nu s-a detensionat definitiv în nici una din părțile implicate. Unul ,,simte” că a spus ,,ce avea de spus”-dar nu are cum fi sigur că nu a vorbit degeaba. Iar tu poți lăsa gândul: ,,iar m-a beștelit, sau: „iar l-am supărat etc.” să fie urmarea nevăzută dar care ne domină de cele mai multe ori. 
Înțelegeți acum, că am de ce vă mulțumi. Nici eu nu eram atentă întotdeauna la aceste aspecte. Invățăm împreună și este minunat! 
Vă îmbrățișez cu toată puterea inimii mele! 
                                                    10 sept. 2016

duminică, 4 septembrie 2016

Forța creatoare și vindecătoare a Gândirii


Dorințele sunt mari consumatoare de energie. Doar imaginează-ți constant ceea ce vrei. Fără ,,sentimentalisme”. Dorința te duce pe făgașul păcatului. Aluneci.
Dorințele (prin centrarea gândirii asupra lor) aduc durere. Devin-o responsabil (exclusiv) de Libertatea ta. Pentru că fiecare sentiment dureros: mânia, frustrarea, neliniștea, frica, singurătatea sunt rezultatul credinței într-un gând neadevărat. Aceste gânduri SUNT realități pe care le creem în creierul nostru. Le spunem „impresii” și credem că sunt atât de adevărate încât cu greu renunțăm la ele. Devin CREDINȚE.

Propriile gânduri devin stăpânii absoluți ai vieții noastre dacă nu alegem conștient să le observăm. Ești TU acele gânduri?! Vrei să le ai mereu și mereu?!
Mintea noastră atacă o persoană (prin nemulțumire, frică etc). Chiar încearcă s-o anihileze. Simplu: îi spunem ce ar trebui, cum ar fi bine... Trecem la vorbe, apoi la atitudini apoi reluăm aceleași deprinderi. Cu alții, că doar nu trăim în deșert.

Mintea ne dictează viața. Ea ne ține mereu ,,preocupați” prin reluarea a două-trei –cinci (e mult, dar unora li se mai întâmplă), programe. Ruminăm. Adică reluăm un scenariu tot îmbogățindu-l. Și sigur ne îmbolnăvim. O gastrită, o depresie. Găsim o cale de a ne salva de sub tutela minții iar boala asta este. Atacăm pe alții apoi ne atacăm pe noi prin scenarii pe care continuăm să le facem chiar mult după un ,,eveniment”.  

La un moment dat mintea vede lumea într-un anumit fel. Și tu îi scrii scenariu. Parcă altceva mai bun de făcut nu ai, decât să te ocupi de nemulțumirile minții tale. Mintea devine așa O FORȚĂ. Și credem că așa suntem noi. Pe asta se bazează cei care ,,conduc”, formatorii de opinii, partidele, religiile. Creează un mic război în tine apoi vei accepta și pe unul mare, planetar. Creează o masă critică și un război real va avea loc. Și tu vei participa la el, chiar dacă nu direct. Coautor ești. Astfel contribui la lucrul care vreau să înceteze în lume. Începe prin a-ți opri propria suferinţă, propriul război. Aceasta este o muncă de-o viaţă dar merită și avem șansa acum să învățăm.

Nu lumea înconjurătoare ne cauzează disconforturi ci numai ceea ce crezi tu despre ea. TU! Proiectezi credința ta asupra lumii. Mintea devine personală, devine TU. Ceea ce nu este ok. E doar o părere învățată de la alții care au făcut și ei același lucru. Creezi atitudini care te vor devora. Crezi gândurile ( un anumit tip cu care ești obișnuit) pe care le ai despre ceva/cineva. Ele sunt doar percepțiile tale prin care CREEZI LUMEA! PERCEPȚIILE!!!=Propria ta lume. Și vei interacționa mereu cu aceleași ,,șabloane” până vei deveni conștient și nu le vei mai aplica. Tu renunță la ele, pentru că ele au viața pe care tu le-o dai, hrănindu-le mereu.

Credem că o anumită persoană ne ,,vorbește de rău”. De unde știi? Dacă știi că te vorbește de rău( e atitudinea ei, nu a ta), și începi să spui altuia asta, sigur vei începe a  „arăta” partea ta nemaipomenită ca să pui în balanță cât de bun ești tu și cât de nedreaptă este ea. Se numește bârfă. Acesta este un scenariu de care te vei ocupa apoi zile în șir. Riscul de a contracta o răceală este pe primul loc. Sau o durere de cap... Pentru că trupul tău (care este inteligent) nu vrea toxina nemulțumirilor tale. Sau a fricilor sau a multor alte ,,emoții”- percepții.


Tot ce este în exteriorul tău este o reflectare directă a gândirii tale. De acum sau de altă dată. Este doar despre tine. Este foarte dificil să te judeci pe tine așa că o faci cu alții. Culmea e că ei SUNT oglinda percepțiilor tale. Dacă spui: nemulțumire-sigur vezi nemulțumire. Indiferent cine/ce e în fața ta: prieten, copil, un copac. Orice. Tu ai dat un nume realității AȘA CUM O VEZI TU! Când vom accepta asta CU ADEVĂRAT, atunci vom trăi în RAI! Pentru că vom râde de năzbâtiile pe care le-am făcut până acum: am vrut o lume plină de suspansul fricilor, supărărilor, neajunsurilor, bolilor. NOI le-am creat, am învățat să le manifestăm (unii chiar au devenit atât de buni încât se joacă și cu alții. Acum se numește mass media sau clasă politică sau…). Și vom începe să GÂNDIM : bucurie, sau fericire sau sănătate și …. Ce să vezi, ele vor deveni realitatea noastră. Incă ne este frică să fim fericiți! Invățăm. Avem acum o mare, imensă, șansă.

Simptomul ataşării de gândurile dureroase există în fiecare. Și nu din cauza asta trebuie să suferim. Ci să devenim conștienți că există. Căutăm chiar aceste senzații pe care să le ,,arătăm” altora ca vă vadă cât de ,,sensibili” suntem.

,,El mă nemulțumește”! Sigur? Tu de ce te ,,nemulțumești” pe tine?! Oare tu nu îl nemulțumești pe el tocmai că EȘTI nemulțumită că el te nemulțumește?! De fapt ASCUNZI o nemulțumire față de tine însuți pe care nu poți (încă) să o conștientizezi.

Vrem să ne vindecăm dar GÂNDIM și ținem vagoane de gânduri toxice în noi.
Hai să stabilim ceva CLAR ( chiar dacă unii nu ar vrea să știe asta). Trecem prin diverse sisteme spiritual, esoterice… confundându-le cu cele de VINDECARE !!! Vindecarea e vindecare, un sistem esoteric e cu treburile lui. Maeștrii mei dragi, gândiți intens la acest aspect. Am auzit: păi se dă mare maestru dar are probleme personale, de sănătate etc !!! E normal să aibă. Poftim: marii duhovnici, părinții Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu au îndurat boala înainte de plecare, părintele Arsenie Boca a trecut prin chinurile torturii, părintele Daniil de la Rarău a murit în închisoare torturat, părintele Gherontie Puiu a fost bolnav. Și sunt zeci, sute de exemple. Se îndoiește cineva de puterea lor de vindecare sufletească și trupească asupra a mii de oameni?! Sigur nu!

Confundăm spiritualitatea cu vindecarea ! Poți fi o persoană spirituală dar fără a fi vindecător/terapeut. Sau invers. Trebuie să înțelegem bine aceste delimitări. Intervine moralitatea celor practică. Cele două se întrepătrund dar până la un anumit nivel. Ceea ce se practică acum ca sisteme de vindecare, la nivelele de început nu sunt sisteme esoterice. Sunt la ,,vedere” chiar dacă unii au înțeles că interzicând ,,scurgerea de informații” din școlile lor, devin mai ….atractivi! (mă opresc aici cu comentariile).

Când am început practica ReiKi lipseau multe din informațiile care sunt acum. Este un sistem de vindecare personală care ne-a readus conștiința că putem avea grijă de noi. E prea puțin?! Unora se pare că nu le este de ajuns și titulatura de maestru îi dă peste cap. Dacă tu apelezi la îngeri, arhangheli ca să te vindece, să te asiste, să te îndrume... e treaba ta! Însă CUM e jos e ȘI sus! Dacă vrei o pâine= plătești!

 Ceri unui înger/arhanghel ceva, crezi că NU vei plăti?! Un bun exemplu: ,,din senin m-am trezit că am făcut nu-ș ce boroboață. Parcă ...mi-a luat Dumnezeu mințile!”. Nu! Doar a trebuit să faci o plată! Ai vorbit urât cuiva, ai înșelat etc. Nu e bine, nu e rău. Dau doar un exemplu. Insă ai fost folosit de entități pentru a interveni în viața cuiva. Chiar dacă salvator ( l-ai trezit, dureros. Dar l-ai trezit). Devine ....karmă! Un cerc vicios, la urma urmei. Bine se spune in popor: ,,până la Dumnezeu te mănâncă sfinții !!!”. Și cred în Marea Înțelepciune a străbunilor.

Nu putem noi să ne vindecăm de aceste ,,intervenții” pe care l-a urma urmei nici nu suntem conștienți de ele și deci nu ni le asumăm?! (dar sună bine, nu?!).

CRED că Dumnezeu știe pe cine să trimită în ajutor și așa nu am nici o obligație de a fi platnic cuiva. Iar Dumnezeu te îndrumă ȘI TU TREBUIE SĂ APLICI ! Doar TU !!! Faci un curs și înveți că punând mânuțele pe tine îți va fi mult mai bine, chiar te poți vindeca. Adică INCREDEREA ta îți va schimba vibrația. Deschiderea spre starea de vindecare este numai Dumnezeu. Căile și ajutoarele, îndrumătorii pot fi mulți. OMUL decide. Dacă e conștient și își asumă că poate și vrea și e dispus să facă asta. Dacă nu... altă dată!

Gândirea!!! Nu rațiunea ci sistemul de gândire al fiecăruia (pentru că avem unul personal preluat de la familie, anturaj...) e necesar să ni-l cunoaștem.  Așa am început articolul: Gândirea personală care îmbolnăvește pe toate nivele energetice.


Din fericire au apărut ,,sisteme” de vindecare care se ocupă (încă) fragmentar de îmbunătățirea GÂNDIRII. Le pricepem greu ( e normal, nu vă speriați), le asimilăm superficial, ni se par dificile sau, de ce nu, puerile.... Fiecare după cum are nevoie urgentă sau capacitate de percepție, sau bunăvoință.

Gândirea, formatată de credință (adică de religii) de până acum ne-a făcut să evoluăm! Etape necesare omenirii și nu are rost să căutăm nodurile.
Hai să ne TREZIM !!! (că tot e o zicere la modă acum). Adică: tu ,,gândești” și încă intens că ești criticat. Perfect! Te superi, suferi, începi să nu mai suporți. Un meniu întreg! Dar în clipa când te-ai supărat, suferit etc. ȘI TU AI CRITICAT atitudinea celuilalt! Și în loc să găsești o CALE corectă (numai prin Dumnezeu adică SATELITUL DOAMNE  http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/05/satelitul-doamne.html    tu îți îndrepți toată energia către distrugerea ta și implicit a celuilalt. Adică iadul ! Propriu și personal.

,,Nu e atent/ă cu mine!” Sigur?! Dacă tu ai observat că nu altul nu este atent înseamnă că nici tu nu știi ce e cu tine. Pentru că erai ocupat să îl monitorizezi pe celălalt. Erai atent la tine?! NU! (poate doar să arăți bine, DAR nu la GÂNDURILE tale-ceea ce e cu totul altceva). Și ruminezi ,,nemulțumirea” până când formezi o pâclă și celălalt dispare după ea.Vă înstrăinați. TU nu erai atent la comunicare.

Așa este de mult timp pe planetă. Începem acum să înțelegem că maratonul acesta de dominație a emoțiilor, stărilor, care sunt încriptate în creierul limbic pot fi reformatate. Nu e dificil.Creierul ne servește cu tot ce are. Dacă vrem să diversificăm ,,meniul” învățăm. Reformulăm! Fiecare NUMAI cu el înșuși.



Vă recomand cărțile scrise de Katie Byron. Și mi-ar place, aș fi onorată să comunicăm. Să-mi spuneți cum ați înțeles voi. Vom deveni împreună mai bogați. Ne va fi mai ușor să formăm pentru noi și pentru copii, nepoți o nouă deprindere de a GÂNDI. 

Pentru că, la urma urmei, suntem doar un gând luminos și tandru, plecat din mintea lui Dumnezeu!  Iar trupul nostru are legile lui care depind ȘI de gândirea noastră ( la fel și planeta). Dar are ȘI Inteligența lui și dacă îl lăsăm se poate vindeca singur. Când punem mânuțele pe noi și conștientizăm acea căldură, tandrețe, de fapt lăsăm corpul să se vindece. Credința ne schimbă propria percepție. Noi, cei de toate zilele, nu intervenim. Da, facem cunoștință așa, cu vastitatea Inteligenței dumnezeiești. Sau Energia Spiritului, divină, cum vrea fiecare să o numească.