Traditii si obiceiuri


Statuetă de 23.000 de ani, descoperită recent de arheologi dâmbovițeni la un sit din Neamț

 •  SCI&TECH 
603 afişări
O statuetă de 23.000 de ani vechime a fost descoperită recent de arheologi dâmbovițeni la situl paleolitic de la Poiana Cireșului, județul Neamț.


Descoperirea este considerată a fi una extrem de importantă, este prima de acest tip din țara noastră și este caracterizată de specialiști drept unică pentru patrimoniul cultural al României.
''Este prima statuetă stilizată, abstractizată, din Sud Estul Europei, descoperită la noi în situl de la Poiana Cireșului. Probabil că o să poarte denumirea sitului, o să fie un Venus de Poiana Cireșului. Este realizată dintr-o rocă, iar contextul în care a fost descoperită este puțin mai special, pentru că ea a fost găsită pe marginea unei vetre, unei zone cu arsuri destul de puternice și în concordanță cu alte artefacte mai speciale. La fel ca la majoritatea statuetelor abstractizate din Europa, îi lipsește partea superioară. La noi partea superioară a statuetei mai are ceva special, pentru că de-a lungul timpului s-a presupus că erau fragmentate ritualic și mai ales aruncate în foc pentru fragmentare ritualică. Partea superioară a statuetei noastre prezintă urme de ardere și de exfoliere datorate acestui procedeu. Probabil că este una dintre dovezile solide care o să susțină teoriile cercetătorilor europeni de acum încolo'', a declarat responsabilul șantierului arheologic de la Poiana Cireșului, Elena-Cristina Nițu, la o conferință de presă.
Ea a subliniat importanța descoperirii.
"Trebuie să vă mai spun că aceste statuete se descoperă foarte rar, majoritatea au fost descoperite în anii '80. Ultima statuetă europeană care s-a descoperit a fost într-un sit din Franța, anul trecut, este într-o stare destul de fragmentară. Următoarea este a noastră'', a mai spus cercetătorul științific Elena-Cristina Nițu.
Coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru, a afirmat că descoperirea este 'senzațională', și trebuie conservată și expusă corespunzător.
'Eu nu știu cât este România pregătită pentru o astfel de descoperire! Este o descoperire senzațională. O astfel de descoperire oriunde în lume este centrul atenției tuturor. Vreau să vă spun că mă uitam pe un site acum câteva zile, o descoperire similară din Cehia urma să se ducă la o altă expoziție. Era ambalată într-o cutie militară, transportată de doi militari, care erau flancați de alți patru militari cu armele în poziție de tragere. Spun toate aceste lucruri pentru că eu, descoperitorul ei, nu voi fi de acord să fie expusă decât în momentul când i se va asigura vizibilitate, siguranță și modurile de conservare totale, care să nu ne facă de râs în fața lumii'', a spus profesorul Cârciumaru.
El a adăugat că este prima astfel de descoperire din România. Statueta este realizată dintr-un material deschis la culoare, este destul de grea pentru volumul său și nu are cap.
''Este o descoperire senzațională în primul rând că este prima din România, este prima de acest fel din Sud Estul Europei (...). Majoritatea statuetelor de acest tip descoperite sunt fără cap. Deci să nu ne surprindă că partea superioară a corpului nu există. Dar în același timp noi avem speranța că adesea jumătatea cealaltă a unei statuete era găsită la 10-20 de metri. Deci putem să sperăm că vom găsi și partea cealaltă datorită modului de săpătură pe care îl practicăm. Suntem singura echipă care facem săpături arheologice și în stratele de cultură săpăm din doi în doi milimetri'', a mai spus coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru.
Despre materialul din care este realizată statueta, profesorul spune că se vor face analize pentru a fi stabilit tipul acestuia.
''Sunt multe de spus despre această descoperire. Și noi suntem la început. Nu suntem siguri nici materialul din care a fost realizată. Noi acum, microscopic, spunem că este un argilit. Statueta este foarte grea pentru volumul ei. Este un argilit care probabil are ceva deosebit, nu suntem convinși că nu este dintr-o argilă preparată într-un anumit fel cu ingredienți pe care nu îi cunoaștem și care a fost arsă superficial. Sunt lucruri care ne așteaptă să le vedem. Ar fi extraordinar dacă ar fi arsă, pentru că asta ne-ar permite o datare directă a statuetei, nu a stratului respectiv. Din strat noi avem suficiente datări care peste 20.000 de ani, calibrate așa cum se folosesc în momentul de față sunt în jur de 23.000 de ani vechime'', a afirmat Cârciumaru.
Potrivit acestuia, forma statuetei este cea care dă importanță descoperirii.
'Noi sperăm ca ea să nu fie încă o statuetă descoperită pe teritoriul Europei, ci ca ea să reprezinte din punct de vedere al evoluției artei statuetelor un plus față de ceea ce se știe în momentul de față. Trebuie să fim mândri pentru că în mod cert este indubitabil se văd urmele de prelucrare. Ceea ce este foarte rar pe multe statuete pentru că au fost distruse. Materialul din care este făcut, nu știm sigur ce, a făcut conservarea mai bună, chiar decât pe fildeș'', a mai spus profesorul universitar Marin Cârciumaru.
Statueta urmează să fi expusă la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște.
''Statueta nu este conservată și nici nu s-a intervenit deloc asupra ei. A fost lăsată cu depunerile originale cu carbonat de calciu din sit. Trebuie aflat întâi natura rocii și apoi găsite substanțele care se potrivesc nondestructive, probabil va trebui o baie de ultrasunete sau altceva și, probabil, va trebui să o trimitem la marile laboratoare din străinătate'', a precizat cercetătorul științific Elena-Cristina Nițu.
Echipa de arheologi dâmbovițeni a explicat că a dorit să prezinte mai întâi în țară descoperirea, iar ulterior va fi prezentată și în revistele internaționale de specialitate.
'Noi am ținut neapărat, înainte de a intra în studiu în rândul revistelor mari din lume, să facem această conferință de prezentare cu mass media din România. Descoperirea este atât de mare încât ar fi fost necinstit din partea noastră să preluați din literatura de specialitate din străinătate înainte de a o vedea dumneavoastră primii'', a spus coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru.
Descoperirea a fost făcută pe 22 august și prezentată, vineri, într-o conferință de presă la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște.
Cercetările de la Poiana Cireșului se desfășoară sub egida Complexului Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, prin responsabilul de șantier Elena-Cristina Nițu și directorul complexului muzeal Ovidiu Cîrstina, cu participarea studenților Universității Valahia din Târgoviște, sub coordonarea profesorului universitar Marin Cârciumaru.
AGERPRES /(A—autor: Cornelia Dumitru, editor: Mihai Simionescu)

Preluare de pe AGERPRES /(A—autor: Cornelia Dumitru, editor: Mihai Simionescu)






Tradiţii de ieri şi de azi de Dragobete

O zi însemnată și în calendarul creștin, o zi  încărcată de sensuri ale vieții din zorii primordiali când ritmurile naturii erau respectate cu sfințenia unei comuniuni aducătoare de belșug, prosperitate, bucurii și iubire. Ascunse în datini, obiceiuri sunt ritmuri divine, sacre, fundamentale pe care începem să ni le apropiem din nou. Au fost păstrate ca ritm, culoare, joc …
Năvalnic – Dragobete ,  legenda, metafora care s-a păstrat ca măsurare a unui anumit timp.

                                 Florile culese în ziua de Dragobete atrag norocul
Cu toţii culegeau primele flori de primăvară: ghiocei, viorele şi tămâioase. Cel care aduna mai multe flori, mesageri ai primăverii, era norocos şi în dragoste. Florile adunate în ziua de Dragobete erau aşezate la icoane, până la sărbătoarea Sânzienelor. Doar atunci florile erau aruncate într-o apă  curgătoare din localitatea natală. Cu acest prilej fiecare tânără rostea o incantaţie, cu convingerea că florile răspândeau în drumul lor, în tot universul, dorinţa ei de a avea noroc în dragoste.

Un semn de rău augur
Tradiţia populară spune că este un semn de rău augur, dacă un tânăr sau o fată nu întâlneşte de Dragobete un reprezentant de sex opus, pentru că, până la anul viitor, acea persoană rămâne singură şi iubirea adevărată o ocoleşte.
   
                                                     Dragobetele sărută fetele
În grupul tinerilor care-l sărbătoresc pe Dragobete, veselia trebuie să fie suverană . În timp, se spune că voia bună a fost şi este  însoţită de zicala :”Dragobetele sărută fetele!” în ziua de Dragobete, păsările se împerechează, se strâng în stoluri şi încep să-şi dureze un cuib.    
                                  Dragobetele, metamorfozat de Maica Domnului
O legendă spune că Dragobetele, tânărul frumos, iubăreţ şi îndrăzneţ, fura inimile fetelor şi nevestelor tinere. Din acest motiv, el a fost metamorfozat de Maica Domnului într-o plantă numită Năvalnic, pentru că iubirea Dragobetelui era ca un joc năvalnic. Dor năvalnic care topește gerul
                                             Dragobetele, însoţit de zâne
Personificare magică a iubirii, Dragobetele era însoţit de zâne, numite Dragostele. Ca mesageri ai destinului, Dragostele îi pândeau pe tânări,  şoptindu-le cuvinte de dragoste, prin care să-şi atragă iubirea dorită. În mod strategic, în aceste şoapte de dragoste se regăseau cuvinte precum dor arzător, dragoste veşnică, săgeta iubirii alături de numele persoanei iubite.
În acelaşi timp, toate gesturile şi cuvintele care nutreau (şi nutresc) sentimentele persoanei iubite erau practici benefice pentru sănătate şi pentru echilibrul energetic al organismului.   
Altă cerinţă a ritualurilor de Dragobete, mereu în actualitate, era ca jurământul de fidelitate, pe care şi-l făceau tinerii în această zi, să fie respectat tot anul.
                                               Fraţi de cruce în ziua de Dragobete
Flăcăii strânşi în cete sau grupurile de fete obişnuiau ca, în această zi, să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care suprapuneau tăieturile , devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce. Aceştia se ajutau şi erau prezenţi în viaţa „fratelui” sau a „surorii” la evenimentele lor de bucurie sau de necaz.

                                                Năvalnicul, plantă de leac
Cu timpul, planta Năvalnic a fost apreciată şi ca plantă de leac, având efecte cicatrizante, calmante şi astringente, indicată într-o varietate de afecţiuni : respiratorii (de la tuse şi până la tuberculoză), digestive ( ocluzii intestinale, leziuni ulceroase, indigestii) şi litiaze. Extern, Năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă.  
    
                         Magia cu Năvalnic atrage și statornicește abundența
O magie cu năvalnic poate fi  făcută de oricine crede în puterea Năvalnicului: În ziua sărbătorii, trebuie să ai o bancnotă nouă şi s-o  împătureşti în două, apoi sub formă de triunghi. În mijlocul acestuia trebuie să presari frunze de Năvalnic- proaspete sau uscate.
Simbolul magic se păstrează într-un loc discret din casă, eventual în casa de bani. Dacă nu ai Năvalnic, pregăteşti doar bancnota, urmând ca în timp de nouă zile să găseşte un fir al acestei plante şi să-l păstrezi în bancnotă. Se spune că ritualul alungă ghinionul, paguba, gândurile negative ale duşmanilor şi spulberă orice rău. 

                                              Legenda din spatele plantei
Navalnicul, cunoscut si sub denumirea de limba cerbului, nu este numai o planta de leac, ci si una magica, de dragoste, lucru care ne este spus de o legenda deosebit de frumoasa, ajunsa pana la noi datorita culegatorilor pasionati de folclor.
Se spune ca Navalnic era un flacau frumos, dupa care fetele se prapadeau. Cand se intampla ca Navalnic, flacaul, sa intre undeva, in vreun sat, toate cararile se incurcau pentru fetele frumoase si toata partea femeiasca umbla buimaca si nu-si mai putea tine firea.
La un moment dat, nazdravanul Navalnic a intrat intr-o padure si, cum Maica Domnului tocmai voia sa treaca pe acolo, a ratacit si ea calea din cauza lui si trei zile si trei nopti a ratacit printre copaci si buruieni, fara sa-si gaseasca drumul.
Intr-o buna dimineata, insa, chiar in zori, Maica cea Sfanta s-a intalnit cu o batrana, imbracata intr-o camasa alba, iesita dupa buruieni de leac, fiind si ea buimacita de cap de feciorul cel navalnic.
Maica Domnului a intrebat-o pe cine cauta si batrana i-a raspuns ca pe feciorul Navalnic, cel rau care uraste fetele, ca sa-i faca de urat, sa nu mai incurce drumurile oamenilor.
Ascuns intr-un tufis, Navalnic a auzit ce gand ii pusese batrana si a iesit de acolo vijelios, cu gand rau, dorind sa le omoare pe cele doua femei. Batrana, insa, cunoscandu-l indata, l-a si blagoslovit spunandu-i: "Navalnic esti, navalnic sa fii! Intre buruieni de dragoste esti, si buruiana de dragoste sa ramai!"
De atunci se spune ca de Santamaria Mare, sarbatorita intotdeauna la 15 august, tineretul, fete si flacai, ducand in mana zahar, insotit de o batrana din sat, imbracata intr-o camasa alba, curata, merg dis-de- dimineata sa culeaga naprasnic, buruiana de dragoste.
In timp ce tinerii culeg buruiana, batrana aceea frumos imbracata striga: "Cum navaleste lumea la zahar, asa sa navaleasca si dragostea in casa la mine!", dupa care tinerii incep sa chiuie tare de fiecare data cand dau cu ochii de buruiana de dragoste.

                                            Gospodinele hrănesc păsările cerului
Şi în zilele noastre, în ziua de Dragobete, gospodinele hrănesc din belşug păsările cerului care vin în curtea casei, dar şi pe cele din propria gospodărie, pentru a avea spor în casă şi pâinea de toate zilele să fie obţinută fără eforturi supraomeneşti.

                                     Ce flori dăruim persoanei iubite de Dragobete
Printre florile de bun augur, pe care le dăruim în această zi persoanei iubite se numără: Crizantema albă (simbolul optimismului şi bucuriei), garoafa roz ( nu te voi uita niciodată), garoafa roşie (iubire trainică), ghiocei ( prieten la ceas de necaz),  crin alb ( puritate, intenţii serioase), camelie roz (dor aprins), iasomie (abundenţă). 
Ce flori Nu  trebuie să oferi niciodată persoanei iubite

Cactus ( suferinţă), begonie ( gândire negrativă), mac ( uitare, infidelitate), narcise galbene (gelozie).







Sfantul Ilie in superstitii, traditii si obiceiuri
Pintelei‑călătorul, Pantelimonul oveselor, Pantiliele; 
Sora lui Sf. Ilie; Sf. Ilie cel Mic, Ilie Pălie, Sf. Ilie ăl şchiop



Sarbatorit in ziua de 20 iulie a fiecarui an , Sfantul Ilie a devenit in mitologia populara un personaj aparte , cu o poveste diferita de cea propavaduita de crestinism. Un muritor bun la suflet , dar iute din fire , Ilie a fost ispitit de diavol sa isi ucida parintii sau , in alte variante , surorile ori intreaga familie. Pentru a-si ispasi pacatul de moarte , Ilie s-a supus la felurite cazne , ferecandu-se vreme de 40 de ani intr-un bordei sau beci , mergand in genunchi pentru a cara apa cu gura si a uda un lemn putred , sau aruncandu-se in flacarile unui rug alcatuit din lemne stranse din padure timp de 9 ani .

Impacat de pocainta si durerea lui Ilie , Dumnezeu l-a ridicat la ceruri , l-a asezat printre sfinti si i-a daruit un car de foc tras de 2 ori 4 cai inaripati si un bici de foc cu care sa faca prapad printre draci. Impins de o ura navalnica fata de creaturile intunericului care il amagisera sa isi omoare rudele si stapanit de o uriasa putere , Sfantul Ilie a devenit in curand spaima toturor diavolilor.Atat de mare era puterea lui incat , atunci cand o cohorta de draci a inceput a ridica un turn pe care sa ajunga la cer si sa il dea jos de pe tron pe Dumnezeu , acesta l-a chemat in ajutor pe Sfantul Ilie , poruncindu-i : " mergi cu tunul de tranteste pe draci la pamant".
Inversunarea Sfantului Ilie era atat de mare incat distrugea totii diavolii care ii ieseau in cale , neascultand vorba lui Dumnezeu de a mai lasa "cativa de samanta" pentru pacatele oamenilor. Neascultarea dar mai ales forta titanica a sfantului , care despica cerul si pamantul , starpea femeile si animalele si zguduia insasi tronul celui de sus , a facut ca Dumnezeu sau Maica Domnului sa ii paralizeze o parte a trupului , lasandu-l ciung de mana dreapta , olog de piciorul drept, asurzindu-i o ureche si ologindu-i un ochi. 

Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San-George si Sâmedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin - Sfantul Prooroc Iile.
 In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.
 De frică, diavolii se ascund prin pomi, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor, în corpul unor animale, în special câini şi pisici, spre care Sfântul Ilie trimite trăznete. În popor se crede că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie şi nu se ascunde nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună.
În credinţa populară se spune că dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, să nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.
În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere de albine. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul acestui praznic, femeile îşi pun hainele de sărbătoare şi merg să secere câţiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul şi îl fierb pentru a-l cunsuma cu miere de albine.
În alte zone se mânâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma, dar nu mere văratece, pentru a nu fi lovit de trăznete. Acela care va muşca din măr, va avea parte după moarte numai de mere, dar şi pe acelea, când va dori să le atingă, vor dispărea.
În unele sate, femeile duc mere la biserică în ziua de Sfântul Ilie, pentru a fi binecuvântate, crezându-se că după moarte, ele se vor transforma în mere de aur.
În alte zone ale ţării, fetele nemăritate se duc pe ascuns în lanurile de cânepă şi se tăvălesc mai mult goale prin rouă. Dacă noaptea vor visa cânepă verde, înseamnă că ele se vor mărita cu băieţi tineri, iar dacă vor visa cânepă uscată, se vor mărita cu cineva mai în vârstă.
Ce mai bune ierburi de leac, se culeg în zorii zilei de Sfântul Ilie şi sunt puse la uscat în locuri umbroase.


Superstitii si credinte populare despre Sfantul Ilie

- Atunci cand tuna sau fulgera , Sfantul Ilie a mai omorat un drac.

- Tunetul este de fapt zgomotul facut de carul Sfantului Ilie atunci cand se hurducaie prin ceruri.

-Trasnetul este sunetul facut de biciul de foc al Sfantului Ilie, atunci cand ii doboara pe draci.

- Daca sunt tunete de Sfantul Ilie , alunele si merele vor fi viermanoase. Daca ploua de Sfantul Ilie , ploaia nu va inceta vreme de 20 de zile.

- Daca in ziua de 20 iulie este furtuna , geamurile si usile casei trebuie sa fie bine inchise , pentru a nu intra in casa vreun drac fugarit de Sfantul Ilie.

- Pe vreme de furtuna nu este bine sa iti gasesti adapost sub un carpen , intrucat in acest copac prefera sa se ascunda dracii infricosati de Sfantul Ilie.

- Nu este bine sa pornesti la drum in ziua de Sfantul Ilie.

- Atunci cand tuna , oamenii trebuie sa isi faca cruce , intrucat Dumnezeu i-a poruncit Sfantului Ilie sa loveasca in toate , numai in cruce nu.

- Palosul Sfantului Ilie are un tais din aur si celalalt din argint. Atunci cand isi foloseste taisul de aur , aduce mana , cand loveste cu cel de argint , aduce grindina.

- Rotile zimtuite ale carului Sfantului Ilie sparg cerul si revarsa apa din nori peste pamant.

- Daca se arata vreme de furtuna , trebuie sa aprinzi tamaie in casa , ca nu cumva sa fie vreun drac adapostit inlauntru si sa atraga astfel fulgerele Sfantului Ilie.

- Pentru a se pune la adapost de biciul de foc al Sfantului Ilie , diavolii se pitesc pe pamant , sub stresinele caselor , in copaci , in turlele bisericilor sau in trupurile animalelor .Din acest motiv , nu ti se recomanda sa lasi afara animale , mai ales caini, pisici si capre.

- In ajunul zilei de Sfantul Ilie, fetele isi pot ghici ursitul. Pentru aceasta , ele merg pe campuri , se dezbraca in pielea goala si se tavalesc prin canepa. Daca in acea noapte ele viseza canepa verde , inseamna ca se vor marita cu un barbat tanar ; daca in vis le apare canepa uscata , sunt sortite unui sot batran.

- In dimineata zilei de Sfantul Ilie , se culeg plante de leac , dar si ierburi de farmece si vraji. Plantele ce urmau a fi utilizate in practici magice trebuia sa fie udate de sangele unui cocos taiat deasupra lor.

-Busuiocul adunat cu acest prilej este pus la uscat sub stresini , in camari sau poduri , ori este adus la biserica pentru a fi binecuvantat si asezat la icoane , dupa care este ars. Cenusa busuiocului este pastrata in casa, pentru a lecui copiii de bubele rele aparute in gura.

- Pana in ziua Sfantului Ilie nu este ingaduit sa se manance mere si nu este voie ca acestea sa se loveasca unul de celalalt , intrucat lucrul asta aduce grindina. Pe data de 20 iulie, se aduc mere in biserica pentru sfintire , aceste fructe speciale devenind de aur pe cealalta lume. In aceeasi zi , se celebreaza "Mosii de Sfantul Ilie" , prilej de de comemorare a copiilor morti , cand se dau mere de pomana copiilor din vecini sau celor intalniti in cale. Daca pomul din care se dau merele a fost scuturat , sau daca s-au luat ori mancat mere din el inainte de 20 iulie , Sfantul Ilie va arunca cu grindina pe pamanturile celor ce au pacatuit astfel.

- De Sfantul Ilie , are loc "retezatul stupilor" , adica cea dintai recoltare a mierii de albine din an , cu conditia ca ziua de 20 iulie sa nu pice duminica , luni , miercuri ori vineri. Adunatul mierii era o indeletnicire exclusiv masculina , practicata de persoane curate la trup si la suflet , si era urmata de o petrecere la care vecinii erau poftiti sa guste din aurul albinelor sau sa se indulceasca cu tuica amestecata cu miere. La acest festin nu trebuiau sa fie invitati strainii sau oameni ce se indeletniceau cu vraji, in caz contrar rodnicia fiind alungata din stupi.

- In ziua de 20 iulie nu este bine sa se lucreze. Orice om care nu respecta aceasta zi este pedepsit cu asprime de Sfantul Ilie , cu furtuna sau grindina peste ogoarele ori gradina lui. In unele zone , exista chiar si interdictia de a se aprinde focul in vatra pentru gatitul mancarii.

- Pe 20 iulie, in unele zone ale tarii , la "hora Santiliei" , ciobanii coborau cu turmele de la stani , le daruiau fetelor indragite un cas si o furca de tors crestata , dupa care le invitau la hora. Tinerele femei care nu jucau la acest dans ritual nu puteau fi petite si nu se puteau marita in acel an. De altfel , ciobanii nu avea voia sa coboare in sat ori sa fie vizitati de femei pana in in ziua de Sfantul Ilie , in acest fel curatenia lor trupeasca asigurand rodnicia turmei de oi. 
Imaginatia populara a fost aprinsa de intamplarea deschisa in cea de-a patra Carte a Regilor din Vechiul Testament: Elisei il insotea pe temutul prooroc si, "cand mergeau ei asa pe drum şi graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si, despartindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer.” De-atunci Sfantul Ilie a devenit stapanul norilor, vantului si ploilor, luptandu-se din carul sau de foc cu care s-a inaltat la cer cu diavolii cu ajutorul tunetelor si traznetelor.

Alte povesti populare spun ca Ilie, aflat sub stapanirea diavolului, si-ar fi ucis sotia si parintii. Dumnezeu i-ar fi dat ca pocainta sa ude un putregai carand apa cu gura, tarandu-se in genunchi, pana cand planta va da lastari. Dupa ce Ilie si-a indeplinit canonul, Dumnezeu l-a iertat si i-a dat voie sa se razbune pe draci cu ajutorul tunetelor si traznetelor. Dar nalucile fugarite Ilie faceau prea multa zarva si se prapadea lumea

Dracii sunt fugariti si pe pamant de Sfantul Ilie, care ii loveste din cer cu traznete. De aceea, spune credinta populara, nu este bine sa te adapostesti pe timp de furtuna la radacina unor copaci sau in scorburi: acolo se cuibaresc si dracii pe care-i va trazni Ilie. De asemenea, casele trebuie incuiate in timpul furtunilor ca sa nu intre in ele dracii care fug din calea sfantului. Daca dracii se strecoara in casa, poate fi si casa traznita. Dumnezeu i-a spus sfantului sa nu trazneasca in cruci, asadar casele sunt protejate de semnul crucii.

In aceasta inclestare cu ucenicii diavolului, Sfantul Ilie nu este singur. Ii stau alaturi numeroase divinitati ale verii aducatoare de arsita si foc: surorile Sfantului Ilie “Parliile” si “Panteliile”, fratii proorocului - Ilie Palie si Pantelimon, ori vizitiul carului de foc - Sfantul Foca.

Panteliile se sarbatoresc in zilele de 13 si 27 iulie-    rubedeniile Sfântului Ilie, care aduc arşiţă şi foc: surorile Pârliile, Panteliile, Păşiile şi Opârliile si sunt cunoscute de săteni ca distrugatoare de recolte,  pe care le pârjolesc si ard. Pentru a le diminua puterea trebuie respectate anumite interdictii de munca.
Pârliile sunt trei divinitati ingrozitoare pentru ca pornesc incendiile daca nu sunt celebrate zilele lor: 20, 21 si 22 iulie ("Iesirea Parliilor"). Pe vremuri, aceste zile erau printre cele mai de temut. Oparlia este o sora a Sfantului Ilie care se razbuna cu incendii si arsuri pe corp daca nu ii era respectata ziua - 23 iulie, cand nu se cocea, nu se torcea si era interzis scaldatul.

Sfantul mucenic Foca, a carui sarbatoare crestina este in 23 iulie, este in traditia populara vizitiul carului de foc. Acesta provoaca incendii si grindina distrugatoare. De Sfantul Foca, taranii culeg sovarf, o planta cu flori purpurii dincare fac vopsea rosie cu care vopsesc lana, canepa si diverse tesaturi.

Si Sfantul Pantelimon, sarbatorit in 27 iulie, este considerat insotitor ori frate al Sfantului Ilie. I se mai spune „Pintilie Calatorul”, in aceasta zi incepand drumul verii catre toamna prin micsorarea zilei si marirea noptii.

In Bucovina se crede ca marul reprezinta fructul Sfantului Ilie, iar pana in 20 iulie este interzisa gustarea merelor ori aruncarea acestora in aer, ca sa nu aduca grindina cu boabe “mari cat merele”. De Santilie merele sunt aduse la biserica pentru a fi sfintite. In aceeasi zi este practicat si "tunsul stupilor", cand numai apicultorii curati trupeste si sufleteste reteaza stupii si aduna mierea de albine.

In ziua cinstirii crestinesti a acestui mare prooroc al Vechiului Testament se desfasoara “Santiliile” - nedei (sarbatori campenesti) inchinate sfantului si se tin targuri.

Cea mai renumita nedeie de Sfantul Ilie este cea de pe Muntele Gaina (jud. Alba)

Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon; Cuv. Antuza

Tradiţii: E tămăduitor de boli. ♦ Pantelimonul se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sf. Ilie, spre a fi mai îndurător cu norodul în urgiile cereşti, după păcatele lumeşti. ♦ Sora lui Sf. Ilie este considerată ca fiind mai rea decât Sf. Ilie, întocmai ca unele femei ce sunt mai rele decât oamenii, şi de aceea se ţine mai cu frică de toţi. ♦ E frate cu Sf. Ilie, drept pentru care se serbează pentru trăsnet, arsuri şi piatră. ♦ De la Pantelimon se călătoreşte vara, e începutul toamnei; atuncea iese cerbul din apă şi apa se răceşte; atunci se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă şi se întâlneşte iarna cu vara, zice: „De‑amu te duci tu vară, vin eu iarnă!“. ♦ Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine. ♦ Se întoarce soarele înapoi: acest lucru poate fi constatat dacă cineva se uită la amiază într‑o strachină cu apă, în care poate fi văzut cum joacă soarele. ♦ Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii.
Obiceiuri: Se fierb porumbi şi dovleci.
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Pintilie călătorul însoţeşte în călătorie vara şi totodată o roagă să vină şi la anul următor tot aşa de mănoasă ca în cel precedent. ♦ E bun pentru a călători cu bine şi cu noroc. ♦ Se ţine în special de cojocari. ♦ Este bine să se prăznuiască acest sfânt, căci a fost doctor şi e folositor pentru cei bolnavi. Se ţine pentru a‑i îndrepta pe cei orbi şi şchiopi. ♦ Se serbează pentru coacerea pepenilor. ♦ Dă roade pomilor.
Apărător de rele şi durere: Se ţine de ceas rău; dă peste familie, casă multe rele. Umblă din casă‑n casă şi aduce pagubă celui pe care‑l găseşte lucrând. ♦ Dacă nu lucrează în această zi nu va cădea grindina. ♦ Celor care torc la Sf. Pantelimon le moare vaca. ♦ E rău de lovituri. Celor care au lucrat în această zi le‑a paralizat câte o parte a corpului.
Despre muncile câmpului: În această zi recoltele trebuie isprăvite de secerat.
Oracular: Poporul crede că după cum vara se despărţeşte de toamnă, tot aşa se desparte şi sufletul omului de corp.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009


Circovul lui Sf. Ilie ăl din urmă; Ilie‑Pălie; Pârliile


Cuv. Simeon şi Ioan Pustnicul; Sf. Prooroc Iezechiel

Tradiţii: De la Sf. Ilie încep Pârlele şi ţin o săptămână. În aceste zile femeile de la ţară nu lucrează, că cică e rău de foc, de arşiţă şi de boale arzătoare. ♦ Pârliile sunt trei divinităţi feminine, surori cu Sântilie, care distrug (pârlesc) recoltele oamenilor care nu respectă zilele lor – 20‑22 iulie. ♦ Se zice că Pălie naşte focul, iar Foca, ce cade a doua zi, ar sufla în acel foc şi l-ar mări. ♦ Sf. Ilie Pălie îngrijeşte să nu se pălească (fulgere) poamele, mai cu seamă prunele, zarzărele ş.a., şi astfel să cadă pe jos înainte de vreme.
Apărător de rele şi durere: Se ţine pentru foc (incendiu şi trăsnet) şi pentru arşiţi prea mari, din ale căror pricini semănăturile s-ar păli mai întâi, adică s-ar ofili şi apoi s-ar usca. ♦ E rău de grindină. ♦ Se ţine pentru friguri. ♦ Se ţine pentru a feri de nebunie. ♦ Se ţine pentru ca viermii să nu strice pomii fructiferi.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009
Sf. Mare Prooroc Ilie Tesviteanul
 Tradiţii: Cerul este o movilă nemărginită. Sfântul Ilie obişnuieşte să iasă cu carul său ba la primblare, ba cu treburi de ale casei. Carul lui e lucru sfânt, dumnezeiesc, nedat lumii să‑l vadă, şi de aceea, când iese, acoperă cerul cu un nour. Acest car, spre a nu rapagà (aluneca) în mersul său, are pe talpa roţii cuie mari ce‑i slujesc la înţepenire. Aceste cuie, găurind bolta cerească, lasă să curgă ploaia.
 ♦ Se zice că mai demult Dumnezeu se cam asemăna în putere cu diavolul şi cum ziditorul era iubitor de pace, a făcut un zapis cu diavolul, ca să poată trăi liniştiţi. Ce se gândi însă Sf. Ilie: că, dacă ar face bine, n-ar fi rău – povestea celuia. Şi, nici una, nici două, fură zapisul de la diavol şi, după ce se văzu stăpân pe el, o rupse de fugă în cer. Dracul se luă după dânsul şi atâta putu să facă fugând după el, că îl apucă pe Sf. Ilie de picior, dar vezi, trecuse apa pe sub pod! L-a apucat zdravăn, carnea s-a rupt din piciorul sfântului şi a rămas în mâna diavolului care a picat din nou pe pământ. De atunci Sf. Ilie a rămas, ca şi noi, cu acea scobitură în talpa piciorului, căci, cum se vede, talpa nu-i otova. Pentru asta Dumnezeu i-a mulţămit îndeajuns, dar, ştiind că diavolul nu are să-l mai lase în pace, i-a dat lui Sf. Ilie tunetul şi trăsnetul pe seamă. ♦ Sf. Ilie are şapte tunuri: de ploaie, de secetă, de foamete, de holeră, de boli, de moarte şi de bătălie; cu ele orânduieşte el
. ♦ Sf. Ilie orânduieşte cu piatra; el rădică gheaţa în nori de sub pământ şi în cer merg lăstopane de gheaţă întregi pe nouri, dar Sf. Ilie umblă cu căruţa şi c‑un mai tot o sfarmă, iar Arhanghelul Mihail merge înainte cu sabia şi tot o taie.
 ♦ Dumnezeu i‑a dat Sf. Ilie tunetul, să tune şi să trăsnească după diavol. Şi Ilie, când a început să tune şi să trăsnească, credeai că se prăpădeşte lumea. De aceea Dumnezeu, văzând că Ilie este prea puternic, i‑a luat mâna dreaptă şi piciorul drept, lăsându‑l aşa. Astfel, ciung şi şchiop, este şi acum; de aceea nu poate umbla singur, ci, când voieşte să pornească în goană după draci, se urcă în carul său. Sf. Ilie e geambaş mare, are căruţă cu cai de scot foc pe nări. Sunt potcoviţi cu potcoave de argint şi, când îi goneşte, bat din copite şi scapără, şi de aceea se văd fulgerele. Şi când aleargă căruţa prin cer, face mare hărmălaie, că‑s drumurile rele; la noi pe pământ se aude atunci tunând.
 ♦ Moartea lui Sântilie va aduce urgia apocalipsului: dracul va reuşi, în final, să‑i taie capul, iar din sângele scurs s‑ar aprinde pământul, care va arde nouă stânjeni în adâncime. După purificarea prin foc a pământului, va apărea o generaţie de oameni, mai mici decâ cei de astăzi, asemănători cu blajinii, care ar fi trăit înaintea uriaşilor. Dintr‑o imensă movilă funerară ar ieşi apoi sufletele tuturor morţilor sub formă de oi şi de capre; oile l‑ar urma pe Dumnezeu în rai, caprele pe drac, în iad.
 ♦ Aurul este ochiul dracului, pe care i l‑a scos Sf. Ilie plesnind cu biciul, şi de atunci a rămas pe pământ.
 ♦ Dintâi şi‑ntâi din măr Sf. Ilie a gustat. Mărul e copacul lui Sf. Ilie, de aceea Dumnezeu i‑a spus: „Apoi dar, Ilie, până‑n ziua ta să nu se mănânce merele, tocmai de ziua ta să guste întâi“.

Obiceiuri: Moşii de Sf. Ilie: La Sf. Ilie morţii vin pe la casele lor. Femeile cheamă copii străini de prin sat şi, adunându‑i sub un măr nescuturat, îl scutură pentru întâia dată, ca să culeagă copiii mere, iar morţii să se veselească. Femeile în vârstă nu mănâncă mere până în această zi, iar acum, împărţind pentru sufletul răposaţilor, mănâncă şi ele. Dacă nu se păzeşte acea datină, cel ce mănâncă merele înainte de Sf. Ilie va culege veşnic mere pe lumea cealaltă, dar, când se va apuca să le mănânce, merele îi vor pieri de dinainte şi nu va avea parte de ele. ♦ În această zi se dau de pomană porumbi şi dovlete din recolta nouă.
 ♦ Rătezatul sau rătezareaştiubeilor sau stupilor, adică recoltarea mierii de albine, se îndătinează a se face în ziua de Sf. Ilie, sau, mai rar, în ajunul Sf. Ilie, când se duc şi faguri la biserică. Cei ce au stupi cheamă vecinii şi neamurile la ei şi le cinstesc cu rachiu şi miere. Când Sf. Ilie cade luni, miercuri sau vineri, rătezatul se poate face înainte sau după această sărbătoare, căci, altfel, făcându‑se în zi de sec, stupilor nu le va merge bine, ci vor seca; asemenea, nu se face nici duminica, aceasta fiind ziua Domnului. Bărbatul, care trebuie să se păstreze curat, se scoală cât se poate mai de dimineaţă, se primeneşte şi, luându‑şi uneltele necesare pentru retezat şi vasele pentru pus faguri, merge în grădină la stupină şi începe retezatul stupilor, cum a apucat din moşi: afumă mai întâi stupul, punându‑l cu gura pe un fumegai de cârpă curată, care ameţeşte albinele şi le goneşte spre fundul ştiubeiului. Apoi, cu un cuţit făcut ca o scoabă, începe a tăia sau a răteza fagurii cam pe a treia parte, de la gură spre fund. Fiecare fagure tăiat îl ia şi îl pune în vasul preparat anume spre acest scop. Şi aşa îi rătează el pe toţi fagurii deopotrivă şi apoi aşează uleiul la locul său. Ia apoi altul şi tot aşa face cu toţi. După ce a isprăvit cu rătezatul stupilor şi aşezatul acestora la locul lor, se iau vasele cu fagurii şi se bagă într‑o magazie. Aici fagurii sunt storşi de miere cu mâna sau cu un teasc. Fagurii cei mai frumoşi şi mai plini cu miere sunt aleşi şi puşi pe talere curate şi se dau celor chemaţi, ca să mănânce. De obicei se cheamă în această zi vecinii, cunoscuţii şi rudele, crezându‑se că eşti obligat a‑i chema şi a le împărţi miere din stupii ce‑i ai, căci de aceea ţi‑a făcut Dumnezeu parte de ei; şi dacă n‑ai da şi altuia, atunci lesne ţi se pot prăpădi stupii. Nu este bine însă a chema în această zi pe cei ce ştiu a face vrăji şi farmece, căci aceştia vor căuta să‑ţi fure măcar un pic de miere, cu care mai târziu vor vrăji sau fermeca, şi atunci stupii tăi se vor prăpădi toţi, căci Dumnezeu nu va răbda să se întrebuinţeze sf. miere la astfel de blăstămăţii. Şi vrăjitorii ştiu că tocmai mierea furată la aceste zile mari e mai cu putere la vrăjile şi farmecele lor.
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Dacă nu duci poame la biserică în ziua de Sf. Ilie, copacii nu mai rodesc anul viitor. ♦ Pe Sf. Ilie îl cinstesc mai ales cojocarii, ca să le meargă bine. ♦ Cine nu‑l ţine nu are noroc la albine, căci, când roiesc, matca nouă dimpreună cu albinele zboară în pădure sau în altă parte.
Apărător de rele şi durere:
 Oamenii duc la biserică, printre alte flori, şi busuioc, spre a‑l sfinţi. Acest busuioc este bun de pus printre haine şi‑n zestre, ca să le ferească de molii.
 ♦ Până în această zi nu se taie merele cu cuţitul şi nu se aruncă în sus, pentru că e rău de piatră
. ♦ În ziua de Sf. Ilie nimănui nu‑i îngăduit să lucreze, din pricina pietrei şi a focului iscat de trăsnet.
 ♦ Fagurii de miere să‑i rătezi în ziua de Sf. Ilie, că altfel Sf. Ilie îţi dă ploi, de‑ţi ia ştiubeiele, ori îţi îneacă albinele.
Oracular: Dacă va tuna în ziua de Sf. Ilie, alunele şi nucile vor fi seci sau viermănoase.
Magie: La Sânt‑Ilie, în revărsatul zorilor se culeg tot felul de plante de afară din câmp, care aduse acasă devin făcute cămara şi stropite cu sânge de un cocoş tăiat peste ele; atari consacrate plante se folosesc drept scaldă spre a‑i vindeca pe cei betegi (morboşi), cari altmintrele nu se mai pot vindeca. Ghearele de cocoş apoi se anină după un corn în podul casei.
Despre vreme: Până la Sf. Ilie bate piatra, mai târziu de Sf. Ilie, nu. ♦ Dacă e bine în ziua de Sf. Ilie, e bine pentru întreg anul.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009
Sf. Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. În timpul în care maica sa l‑a născut, tatăl lui a văzut nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul şi învălindu‑l pre el cu foc, ei îi băgau văpaie de foc în gură, ca să mănânce. Aceasta văzând‑o tatăl său şi spăimântându‑se, s‑a dus la Ierusalim şi a spus preoţilor vedenia aceea. Unul din acei preoţi, bărbat mai nainte văzător, i‑a zis: „Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău; dar să ştii că pruncul acela va fi locaş al luminii Darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător. Râvna lui către Domnul şi viaţa lui fiind bine plăcută lui Dumnezeu, va judeca pre Israil cu sabie şi cu foc“ (...).
Văzând pre împărat că nu asculta sfătuirile lui, sfântul prooroc Ilie a adăugat şi fapte pe lângă cuvinte, pedepsind pre protivnicul lui Dumnezeu şi pre popoarele lui, şi a zis: „Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, dinaintea căruia eu stau, că nu va fi în anii aceştia rouă şi ploaie din cer pre pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele!“ Îndată cu cuvântul proorocului s‑a încuiat cerul şi s‑a făcut secetă; aci dupre cuvântul lui nici o picătură de ploaie sau de rouă n‑a picat de sus pre pământ.
Când s‑a apropiat vremea în care voia Domnul să ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie şi Elisei mergeau la cetatea Betel. Când amândoi sfinţii prooroci au mers la Iordan, Ilie a luat cojocul său şi, învârtindu‑l, a lovit apa cu dânsul şi s‑a despărţit în două, apoi au trecut amândoi ca pe uscat. Pe când mergeau ei şi grăiau, deodată s‑a arătat între amândoi un car de foc şi Ilie s‑a luat spre cer. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie, lăsat peste dânsul şi, luându‑l, a stat pe ţărmurile Iordanului; deci, despărţind cu el apa ca şi Ilie, a trecut pe uscat şi astfel s‑a făcut moştenitorul darului care lucra în învăţătorul lui.

Busuiocul, plantă venerată la praznicul proorocului
În ţara noastră, busuiocul este o valoroasă plantă de cultură care poate fi valorificată sub diferite forme: pulbere, infuzie, decoct, tinctură şi ulei volatil.
„Această plantă tratează mai bine de 80 de afecţiuni”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
„Persoanele care consumă zilnic 1 l de apă în care adaugă o picătură de ulei volatil de busuioc sunt mai rezistente la infecţiile cu bacterii luate din alimente".
Previne toxiinfecţiile alimentare
Preocupaţi de efectele terapeutice ale busuiocului, cercetătorii de la Colegiul de Farmacie Poona, din India, au realizat un studiu din care se evidenţiază proprietatea antiinflamatorie a busuiocului. Tinctura, spun specialiştii, a redus inflamaţiile în proporţie de 73 %, la un interval de 24 de ore de la începerea tratamentului.
Previne ateroscleroza
Substanţele antioxidante conţinute de busuioc previn depunerile de toxine şi de grăsimi pe artere şi menţin elasticitatea vaselor. Astfel, alături de oregano, busuiocul este principalul condiment folosit în aromatizarea preparatelor culinare: salate, sosuri pentru paste sau pizza, combătând formarea plăcilor de aterom.
Tratează afecţiunile respiratorii
De asemenea, cercetările efectuate în mai multe ţări din Europa au dovedit că ceaiul de busuioc este eficient în cazul afecţiunilor respiratorii, mai ales în bronşită, dar şi în caz de astm şi de artrită. Mai mult, o dietă care include şi ceaiuri din busuioc reduce nivelul glucozei din sânge, prevenind astfel apariţia diabetului.
Cercetătorii cred că efectul se datorează uleiului din plantă, care are acţiune antinflamatoare, revigorantă şi energizantă. Datorită acestor proprietăţi, busuiocul limitează procesul de uzură. Terapia trebuie urmată timp de 14 zile, iar în acest interval se consumă zilnic câte patru linguriţe de pulbere.
Previne infarctul
Alte studii europene semnalează că atunci când se administrează zilnic unui bolnav preparate cu busuioc sub formă de infuzie,de sirop sau de mâncare asezonată cu pulbere de busuioc (timp de trei luni), terapia aceasta previne infarctul, deoarece busuiocul protejează arterele coronare de depunerile de colesterol, menţinând sub control şi tensiunea arterială.
Adjuvant în depresie
În depresie şi în nevroze, se recomandă amestecul, în proporţii egale, de pulbere de busuioc şi de sunătoare, din care se ia câte o linguriţă de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt săptămâni.
Combate oboseala cronică
Se amestecă: patru linguri de pulbere măcinată fin, 12 linguri de miere şi patru linguri de polen proaspăt. Zilnic se administrează câte 4-6 linguri de amestec, în cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauză, apoi tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care fortifică sistemul nervos şi are acţiune de relaxare.



.



  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text