La mulți ani întru iubire, Maria-Marian !
Sfiala gândului înalță spre Tine –
Minune dătătoare de Viață și împlinire, dorirea mută și arzătoare a sufletului
de a ajunge în preajma Ta. Aripi de
încredere cresc înlăuntrul meu când îți simt privirea de Lumină cerească cum alunecă și pătrunde în lume.
TU mărturisești Marea Iubire și mă las cuprinsă în ea. Crinii ca harpe
cerești își revarsă înmiresmarea lor.
De câte ori Te chem, te caut , Tu – Izvorul
Mirului – mă înveți dăruindu-mi iubirea Ta, cuprinzându-mă în ea, cu
duioșie și cu grija preaplinului de care umanul din mine s-a înspăimântat până
acum. Oceanul iubirii este atât de profund încât nu ne lăsăm purtați de vastitatea
ui. Căutăm o luntre, o epavă, să ne agățăm... Săraci și sărăciți muritori
suntem în fața Iubirii.
Am învins uneori acest tremur al spaimei, al fricii și, atunci,
îmbrățișarea Ta m-a copleșit. Nu caut cuvinte, pentru că sufletul este dincolo
de ele. Cuvintele devin bariere și nu le mai vreau. Starea e doar în chemarea
Ta plină de dor și las auzul din mine să o asculte. Nu îl împietresc în
cuvinte. Las starea din cuvânt să fie neasemuire înspre Tine.
Nimic de pe pământ nu se poate împotrivi
Iubirii Maicii.
Doar primind marea Ta iubire am început să trăiesc în sfiala ei. Doar
atunci.
Pierderea în nesfârșirea ei este covârșitoare de asta șovăim atât de des.
Dar Tu – Plinătatea Iubirii, ești surâsul care mereu e gata să ne învăluie blând când
și numai un suspin este în noi.
Impărăteasa cerurilor ! Pentru Tine
Maică a coborât Iubirea pe pământ dăruindu-ne dezlegare.