joi, 31 mai 2018

Anxietatea Iertării





Participarea la cursuri sau întâlniri de o oră-două, nu duc la o schimbare AUTOMATĂ a vechilor tale stări, oricât de bine crezi că ai înțeles și, cât de entuziasmat ești o zi-două. Va trece și revii la vechi deprinderi.
Informațiile sunt necesare dar cât de utile iți sunt, o vei afla PRACTICÂND zilnic, constant, TU însuți. Doar așa îți vei schimba singur/ă, deprinderile pe care le conștientizezi că nu au ce-ți aduce bun și frumos în viață.
Exteriorul este oglinda interiorului nostru. Dacă dezordinea dintr-o cameră, uneori e utilă, - habotnicii vor zice că nu, dar vă las singuri să decideți. Oricum, nu dezordine pentru o perioadă lungă, ci atât cât ne determină „să facem curat”, dezordinea interioară, constantă, devine boală.
A „înțelege” ceva, nu înseamnă că te-ai înțeles pe tine sau, și mai grav, pe cei din jur, pe care îi bombardezi cu „bune sfaturi” datorate „bunelor tale intenții”. Între timp tu nu le-ai valorificat pentru tine.

Am întâlnit persoane care erau nemulțumite de un coleg (cel puțin) de serviciu, sau de fosta soție ( soț), de un vecin. Până la a fi nemulțumiți de întreg neamul acesta de „păcătoși”, care (alții) nu fac nimic pentru a remedia situția pe care TU o dezaprobi cu enorm de multă vehemență, pierzându-ți propriul tău timp și energie. E plin internetul de asemenea atitudini.

Neamul ești TU!!! Cum/când ești nemulțumit de alții, uită-te ÎN tine. Tu echilibrează-te, armonizează-te. Vei transmite și altora starea ta pentru că, se formează UNDE DE REZONANȚĂ. Nici nu e nevoie de cuvinte. Până se va forma un grup de bază, chiar fără a se cunoaște unii cu alții, grup de stabilitate (10%), care pot schimba o situație, chiar o perspectivă a unui război, așa cum, deja, s-a demonstrat.

O nemulțumire exterioară denotă multitudinea celor interioare. Față de unii membri din familie, prieteni, necunoscuti sau situații pe care nu avem noi cum le ști dedesupturile.

Nemulțumirea față de colegi, prieteni, duce la ÎNSINGURARE. Ori te desparți, ori nu-ți găsești partener. Dacă ai unul, îl toci mărunt, mărunt până pleacă (dacă mai are putere). Atunci când spui că fostul/fosta e manipulatoare, un „jeg” (scuze), și repeți asta de 3-5 ori, în modalități puțin schimbate (ca exprimare), apoi te superi că ești „intrerupt) și că nu există „bunăvoința” de a fi ascultat (adică: vaaai, ce păcat de tine, care ești extraordinar!), un psiholog ar fi necesar. Spiritualitatea .... „a dăunat grav” dându-ți impresia că ai devenit un nou Budha. Este o situație des întâlnită. Când există și copii în ecuația aceasta, și când îi consideri și pe ei manipulatori, că așa au fost învățați de partea „adversă” (trebuiau să spună că „îngerul” care ești tu, s-a săturat se traiul cu muma pădurii), atunci chiar e o problemă. A îndruma „vocal”, cu „sfaturi bune”, nu e suficient. Copii prinși la mijloc SUFERĂ! Și iau decizii  care (subconștient) să ÎI DOARĂ pe ambii foști parteneri, pe părinți. Invață, de fapt, să se orienteze singuri. Sfaturi?! Gen: fostul/fosta e de vină! DE CE otrăvești (și) sufletul copilului?! Numai ca să te „albești” tu?! Pentru că nu-ți asumi și partea ta de neconcordanță (nu spun vină)?!



Am întâlnit situații de acest fel și, durerea cea mai mare, întotdeauna a fost a copiilor.
Am fost acuzată că nu iau partea sau apărarea uneia din părți, că nu am o MARE disponibilitate de a asculta ceasuri în șir acuzele. Repetate, în diverse tonalități, de cel puțin 3-5 ori, în decurs de o oră.  Știu! Dacă aș fi zis: vaaai dar cum ai putut rezista lângă o „asemenea” persoană, eram cea mai bună ființă, și înțelegătoare. Dar așa... am devenit non grata.

 Fiind vorba de copii care sunt traumatizați, dacă nu de ambele părți, măcar de una, nu e cazul să dau putere și mai mare dizarmoniei din persoana care mă toacă și pe mine mărunt.

Știu că în viața persoanelor nemulțumite de parteneri, de colegi, de vreme, de guvern, toate se vor RELUA dacă nu vor să se schimbe ei înșiși.

Terapia Iertării ?! e bună pentru alții, ei să ceară iertare. Mulți numai asta VOR să înțeleagă în situații mai dificile.


 Circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta.” Oricare ar fi ele, din orice zonă e existenței noastre vin, apar. Fie e fostul/fosta, fie orice altceva. Când spui „așa sunt eu” să nu te aștepți la a se schimba ceva atunci când „situația” o ia razna. Și să nu aștepți ca eu, sau altcineva să fie extrem de amabil cu tine, să te compătimească, să îți dea dreptate și să acuze partea „adversă” pentru a te simți tu bine. Vei rămâne aceeași persoană plină de frustrări, de lacrimi, vei ATRAGE noi suferințe trase la Xerox  (indigo), pentru că tu nu renunți la „demonii” interiori. Nimeni din-afară, nu te vindecă. Așa că nu da vina pe altcineva că „nu te-a ajutat suficient”. Dacă ai răcit și iei paracetamol, data viitoare nu vei mai lua pentru că trebuie să-și facă efectul și acum (după trei luni de când l-ai luat prima data)?! Dacă te simți bine- bine, o zi, o lună dar tu reiei vechile deprinderi, înseamnă că medicul, psihologul, terapeutul, vremea, vecinu* este de vină? O emoție, o stare nu se schimbă definitiv decât dacă tu singur conștiențizezi și aplici constant ceea ce ai simțit că este bine pentru tine.


și RUGA: „ DOAMNE, ÎNTOARCE LA ECHILIBRU ȘI ARMONIE, NEMULȚUMIRILE.... DIN MINE” repetată  până la ultima suflare din această viață, ori de câte ori „simți” că iar apare „demonu”.  Nu o zi-zece și ... Vă asigurați de o nouă rundă.


Și nu uitați de SATELITUL DOAMNE! Este mereu, întotdeauna, pe orbita ta personală. Incetați de a învinovăți pe alții, de a vă etala nemulțumirile. Pictați cel mai sumbru tablou in care voi sunteți figura centrală.





                          Thomas Alain Koper



P.S. Uneori este spre binele persoanei să închei orice relaționare. Pentru că își va întoarce nemulțumirile spre mine. Apare așa, nouă „ocazie” de a fi „aceeași persoană” la care nu vede de ce ar renunța. Mi-e dificil, enorm de dureros, atunci când sunt copii prinși la mijloc sau părinții care, sigur, nu au capacitatea ta de informare, de schimbare. Vei afișa indignare, vai bate toaca, cum se spune, că nu te-am ajutat, nu ți-a fost de folos...Așa cum faci cu cei „dragi”, dar-mi-te cu o străină. Eu voi rupe cercul tău vicios, pentru că nu vreau să fac parte din el. Sunt om, pot avea și eu un moment de cădere, mai ales când e vorba de părinți sau copii, sunt mai aspră, directă. 

„Am fost la... și, nu prea m-a ajutat”. CE ți-a spus să faci? Și afli că apoi „nu a avut timp”, sau nu a „înțeles”, sau a considerat că ....

Dacă accepți o nouă întâlnire, poate părea că „ai legat” pe cineva de tine. Sumbre gânduri mai au unii! Acuze care  sunt de evitat, atunci când sesizez că apar.  Inerția umană este imensă.

 E decizia fiecăruia de a apela,  pe oricine vrea. 
E mai comod să ai pe cine da vina când simți tu că e cazul să-ți arăți propriile frustrări, neputințe?! Se pare că da. 

Vorbe „aruncate” în asemenea momente, au o încărcătură care sigur se va întoarce la tine, cel puțin, sub forma unui refuz politicos. Dar, ele se vor aduna, din multiplele nemulțumiri și... ȘI!!!

Atunci când sesizezi că recidivezi în gândire, atitudine, stare, caută ajutor în ați schimba starea energetică și, cel mai important, APLICĂ ceea ce primești ca îndrumare. Nu căuta să dai vina pe nimeni. Nici pe tine. A conștientiza că ai nevoie de un strop de ajutor, te poate salva din multe nemulțumiri.

A avea răbdare, duce la interpretări. Răbdare de a reface „eroarea de gândire” a celuilalt. Iar și iar!  dar ȘI la delăsare din partea unui „viitor nemulțumit”. 

Erorile de judecată, te pot omorî -spune dr Len. Cu umor, desigur. Măcar un pic, adaog eu, suficient cât să îți faci viața proprie un calvar. A te lăsa să dai și vina pe mine, e ... deja altceva. Sigur intensific eu Terapia Iertării! Tu vei continua - sau nu, e alegerea TA! 




4 comentarii:

  1. Un articol dur, fara dulcegariile cu care am fost obisnuiti dar foarte bun. Puncteaza fix acolo unde-i baiul si ofera cateva solutii clare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Sincer, am citit de două ori, pentru că a apărut: aoleu, am scris dulcegării până acum?! Poate! Și dacă e vorba de mine sau, în general, tot e bine. Zile minunate!

      Ștergere
  2. Asta a fost "la poponeață". Bătaia e ruptă din rai,nu? La mine a fost oportună muștruluiala asta.Încă puțin și îmi ridicam statuie. Săru'mâna Mămică.

    RăspundețiȘtergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text