Solstițiul de iarnă

Din 21 dec. Soarele stă pe loc trei zile. Nu mai alunecă în abis. Dacă locuiești la latitudinea 66,3 – 67 gr se poate observa că Soarele a dispărut de pe cer. In ce tărâm ajunge? Legendele spun că în haos , devenit mai târziu, iad.

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiul) a fost găsită în Antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.

Omul a incercat să redea pe pământ ceea ce era văzut în ceruri, încă din cele mai vechi timpuri. Amintirea nu s-a șters niciodată, păstrată fiind în sărbători și redată prin Ritualuri de mare putere, practicate în toate culturile pământene. Fie că au construit monumente impresionante, fie au lăsat posterității mari opere transmise oral apoi scrise.

Întotdeauna s-a trecut violent de la o epocă la alta. De la epoca Gemenilor la cea a Taurului, apoi a Berbecului și a Peștilor până în prezent, cea a Vărsătorului. Sacrificarea epocii anterioare a dus la formarea unor noi concepte, a unor noi religii, păstrând însă legătura cu Cerul Inițial (și inițiatic).

 Se spune, că în timpul Crăciunului, dacă te uitai spre est vedeai cum cele trei stele din centura lui Orion se aliniază cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, venerată sub numele de Sothis și asociată cu Isis, indicând punctul unde va răsări soarele in dimineața de după solstițiul de iarnă. Cele trei stele vor fi găsite în această poziție doar în cele trei zile ale solstițiului de iarnă.

La miezul nopții de 24 dec, înspre răsărit, se observa cum apare Fecioara (denumirile diferind de-a lungul timpului), înălțându-și capul deasupra orizontului. Până la ora 3, 3o Ea apare in toată splendoarea manifestării Sale. Constelația este in totalitate deasupra orizontului. La piciorele Ei, apare dragonul. Soarele răsare în dimineața zilei de Crăciun în/sub semnul Fecioarei. Nasterea mitologică a zeului Soare, născut dintr-o Fecioară.
 După răsăritul soarelui, în ziua de Crăciun, pare că o pasăre, constelația Acvila, este așezată pe soare.

Spre vest apare constelația Hidrei.  Simbolul Arborelui lumii cu pasărea deasupra și șarpele dedesupt. Dacă considerăm că estul reprezintă lumea de sus și vestul lumea de jos, pătrundem în tărâmul magic al misteriilor păstrate și acum.  Lumea de deasupra și cea dedesubt.

Trecerea lui Saturn în Capricorn din zilele acestea, va mai avea loc în 2047. Soarele va lumina totul, și bunele și pe cele mai puțin bune. Așa este firesc. Importantă este atitudinea noastră, calmă și iertătoare.

În 2017, solstiţiul de iarnă are loc pe 21 decembrie, la ora 18:28. Din acel moment ziua va începe să crească.

Axa polilor Pământului își păstrează  direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33' față de planul orbitei terestre.  Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a carui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27'.

 La momentul solstițiului de iarnă Soarele se află  în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

Durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). În emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.

                 Obiceiuri din preajma solstițiului de iarnă

 În trecut, oamenii credeau că noaptea solstiţiului de iarnă este una magică.

 Solstițiului i-au fost dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia și Orientul Mijlociu. Chiar și popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiții.

În Europa, astfel de construcții din piatră pentru măsurarea poziției Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, și la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximație din 2050 î.Hr. și se presupune că au fost astfel poziționate încât lumina Soarelui la apus, la data solstițiului de iarnă, să cadă într-un anume fel.

 O credință străveche, este să aduci în casă o creangă pe care o arzi în noaptea de Crăciun, vei avea noroc tot anul. Acum e bine să aprinzi o lumânare, reprezentând  focul de purificare și de luminare/trimitere a gândurilor. Insoțite/ghidate așa, de lumină.

Strămoșii nostri urcau pe munte cu torțele aprinse in noaptea de 21 spre 22 decembrie ca să intâmpine răsăritul soarelui. Petrecerile ținute in jurul focului, jocurile, aveau rolul de a scoate spiritele rele din oameni sau din locuintă.

Atunci când au loc solstițiile, se spune că lupii ies și strigă la lună. Părerile sunt împărțite: unii spun că o ceartă, alții spun că o adoră.

Se spune că în noaptea solstitiului ne vin cele mai bune idei, iar gândurile noastre bune se materializează in perioada imediat următoare.

În această zi, răul și binele se bat. Pentru că la solstițiul de iarnă se deschid cerurile dar și adâncurile, iar binele se bate cu răul. 
În trecut, de solstițiul de iarnă, oamenii sacrificau animale (în epoca Berbecului, Taurului), ulterior practica fiind înlocuită cu sacrificarea simbolică a unui stejar sau brad (în epoca peștilor), care era tăiat, apoi ars. Vechile credințe putând coexista.

Obiceiurile românești din preajma solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat și incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Țurca sau Borița care, după ce însoțește unele cete de colindători, este omorât simbolic și, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).

Pentru străbuni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiță dădea naștere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. 

Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, și pe Mithras, zeul luminii.

Sfera subtilă de forță a adâncului Soarelui în conjuncție cu sfera subtilă de forță a adâncului planetei Saturn, sunt celebrate în ritualuri tainice, ascunse, destinate doar celor ce învățau să onoreze aceste Puteri. Între ritualurile Sacre și cele profane, deosebirea este făcută (și în timpurile de acum) de practicanți, de cunoștințele și pregătirea, credința lor.

In vechime, oamenii impărțeau frunze de laur și smochine, iar mai recent, turtă dulce, care ii bucura pe copii. E bine să dai de pomană in această zi, să faci cadouri copiilor și bătrânilor nevoiași. Cei care fac asta vor avea sărbători lipsite de griji.

Noaptea cea mai lungă a anului este sărbătorită tainic şi magic,în toate tărâmurile, de către toate spiritele Naturii şi în special de gnomi, spirite asociate Elementului Pământ. Gnomii sunt cei care au grijă de seminţele îngropate adânc pregătindu-le pentru primăvară, cei care îngrijesc animalele pădurilor şi câmpiilor, cei care păzesc comorile de orice fel. Îi cunoaştem din poveştile copilăriei şi din basmul „Albă-ca-zăpada şi cei 7 pitici”, dar mulţi îi cunosc cu adevărat din relaţia directă cu ei. 

Noaptea solstiţiului de iarnă este marea lor noapte, când gnomii deschid Cartea Sacră şi scriu, într-o singură frază, evenimentul lor cel mai special al anului care tocmai se încheie.

În această noapte este bine să scriem pe o hârtie dorinţele, idealurile sau aspiraţiile noastre cele mai înalte pe care dorim să le realizăm în 2018. Ele vor deveni „harta comorilor”, pe care o vom ţine într-un loc discret sau personal din casă, dar unde s-o putem privi aproape zilnic. Gnomii ne vor vizita în această noapte şi, dacă vor găsi aceste hărţi, vor rămâne tot anul în casă, păzind „comorile” noastre şi având grijă ca ele să se împlinească. Aveți încredere!!! Chiar dacă nu ați văzut unul (recent) fiți copii și credeți că ei există.

Intrarea Soarelui în Semnul de pământ al Capricornului, amplifică treptat şi  stabilizează în noi rezonanţa cu calităţile specifice acestui Semn, considerat „uşa zeilor”, deoarece zeii intră „bătrâni” pe ea şi ies „tineri”. Este metafora care simbolizează îngroparea semințelor și apoi germinarea lor pentru o nouă viață. În natură, dar așa se poate petrece și în noi. Din nou, apelăm la puțină imaginație, dar la o tonă de Credință.

Referirea este la Natură dar și la Om, pentru a conștientiza că fiecare poate dobândi un control deplin asupra instinctelor şi emoțiilor maladive, adânc ascunse.  Asemeni seminţei, re-naştem lăuntric şi noi ori de câte ori conștientizăm și ne dorim asta. Prin Marea Cunoaștere care este atât, atât, de vizibilă.

Momentul adevăratelor naşteri cosmice şi terestre este cel în care Soarele începe să prindă putere şi căldura lui să învăluie lumea, chemând lent, dar sigur, toate formele de viaţă la Lumină. Atunci când Fecioara își înalță magica privire.

Semn al biruinţei Luminii asupra Întunericului (o metaforă care înseamnă, în fapt, Puterea înțelepciunii versus ignoranţa spirituală).

Plantele sacre ale Solstitiului de iarna

Laurul
In antichitate,credinta populara era ca aceasta planta protejeaza impotriva primejdiei si a spiritelor rele. Daca tineai o crenguta de laur in casa, se spunea ca norocul nu va lipsi niciodata familiei. Cei mai credinciosi purtau in permanenta la ei frunzulite de laur pentru a fi feriti de ghinioane si ocoliti de strigoi, dar mai ales ca sa atraga norocul de partea lor. De asemenea, din aceasta planta se facea apa sfințită dacă se lasau frunze de laur intr-un borcan cu apă, pe timp de Lună Plină.

Iedera
Iedera era considerata o planta magica, vindecatoare. Una dintre cele mai puternice proprietati fiind in domeniul dragostei: planta avea puterea de a reuni doi indragostiti, planta este asociata cu fidelitatea in cuplu.

Vâscul
Aceasta planta este bine cunoscuta pentru saruturile care au loc sub crengutele ei. In antichitate, cine avea cateva crengute de vasc in casa nu mai avea parte de certuri. Se credea ca vascul aduce pacea si armonia pana si in cele mai certarete familii. De asemenea, era folosit pentru invocarea fertilitatii si a prosperitatii.

Tisa
Tisa era considerata planta longevitatii si a imortalitatii, fiind folosita in ritualuri in care oamenii incercau sa ia legatura cu rudele dragi trecute in nefiinta. De asemenea, cei care tineau crengute de tisa in casa, acceptau mai usor schimbarea si nu aveau probleme de adaptare sau socializare. Era deseori folosita ca remediu impotriva timiditatii. Cei care aveau dificultati in a purta un dialog, tineau in buzunar cateva ramuri mici din acest copac, iar conversatia era naturala, dusa fara efort.

Se spune ca ziua de 21 decembrie are o incărcătură vibrațională uriașă. In seara de 21 au loc bătălii importante in lumea nevăzută. Răul si Binele se confruntă iar noi, fie că vrem sau nu, fie că știm sau nu, suntem participanți direcți, prin atitudinea noastră, prin gândurile și stările noastre care duc la fapte.

De 21 decembrie se leagă si Revoluția din 1989, când s-a murit pentru libertate. Confiscarea unui moment real, istoric făcându-se pe mai multe paliere. E bine să ne gândim temeinic la asta. Putem ierta dar nu insemană că și uităm pentru a nu repeta erorile cărora le suntem tributari o perioadă mare de acum încolo. Depinde de fiecare în parte. A ucide nu înseamnă a sacrifica.  E nevoie să privim cu claritate, cu discernământ, pentru a învăța din erori.

Pregătindu-ne fiecare de Sărbătoare, asemeni micilor ființe care au în grijă bunăstarea pământului, și care scriu care a fost înfăptuirea lor în anul trecut, ne putem spune, scrie, ce vrem să înfăptuim în anul care vine.

Simbolic ardem de Crăciun, crenguța adusă în casă de Solstițiu ( cereți, spuneți copacului pentru ce o vreți, nu tăceți. Doar așa ieșim din haosul negândirii. Al necomunicării.).

Să aveți o Zi Magică!