Vreau să mă transform în ploaie.
Să râd, să plâng
şiroind năvalnic în
toate timpurile şi visele
prin care am trecut
ascunşi în umbrele
unor chemări.
Sunt
mirajul
ce arde-n ruguri ofrandele
din palmele-mi – flăcări sacre,
din palmele-mi – flăcări sacre,
mereu reînnoite când ţi-ating inima.
Vreau să
fiu focul pătrunzând
în ascunsele temniţi ale minţii tale,
să
mă transform în unicul tău gând…
Balaurul
din adâncul zărilor
s-a apropiat ca o vijelie mare,
rănind
seninul cerului
cu tunete şi cu fulgere
pe care am învăţat
să le
transform,
iubindu-te,
în curcubee.
Vreau să
fiu vântul
care mângăie zilele tale de călător
care mângăie zilele tale de călător
când pescăruşul
cu aripi verzi,
transformă în realitate chemarea ta.
transformă în realitate chemarea ta.
Închide
ochii!
Sunt altarul lăuntric
unde să-ţi aşezi gândurile
în fiecare seară.
unde să-ţi aşezi gândurile
în fiecare seară.
Vreau să
fiu neuitarea ta
în viul visului care coboară cerul.
în viul visului care coboară cerul.
Seninul din
ochii tăi când mă priveşti.
Vreau să fiu…
doar ploaia.
doar ploaia.
Închide
ochii.
Ne întâlnim în inima lumii.
E doar un gând al Dorului.
E doar un gând al Dorului.
☼
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text