,, Viaţa între miracol şi dezamăgire" .
Ziua când
cerurile se deschid – SÂNZIENELE – a fi aproape de ELE este o
Binecuvântare.
Ştim toţi, simţim asta, că
prezenţa lor este tot mai clară. Dar ne-au fost inoculate
fricile faţa de ele. CINE sunt Ele, ce au insemnat şi, mai ales,
ce inseamnă acum. Retragerea acum mult timp,
în alte dimendiuni a celor care au fost aici ne ajută pe noi să
depăşim etapa în care suntem.
|
– SÂNZIENELE
În magia nopţii unice a sânzienelor,
neam de iele, credinţa feminină devine PUTERE !
In această noapte / zi , întuneric
şi lumină , ceea ce s-a început de
Rusalii se desăvârşeşte, Frumoasele, Zâne ale
răscrucilor, ale magiei, păstrătoare a secretelor întunericului,
ale celei care este stăpâna magiei puternice, magiei temute, ale
celei ,,de nenumit”. Sărbătoarea fecioarelor dar şi a femeii în
ipostaza de iubită, de ocrotitoare şi mamă.
De peste 5000 de ani femeia şi-a
retras an de an, gândul în ea. Fecioară, Femeie şi Mamă- cele
trei aspecte din care în ultimii 2000 de ani, a rămas doar rolul
Mamei şi Nemuritoarele duhuri ale farmecului.
- Câteva
date istorice privind creştinismul, a cărui început a fost
stabilit / statornicit de Sf.Dionisie Exiguus,în
,,Cartea Paştelui” în anul 525,
matematician şi atronom plecat şi trăitor
ca ortodox , la Roma, sub domnia a 10 papi..Calculul celor mai
importante sărbători creştine
se face tot după aspectele lunii, solstiţii şi
echinocţii.
Păstrarea în calendar, la
sărbătorile cele mai importante, a
dualităţii, un aspect puţin privit aşa până acum. Afirmaţiile
că s-au păstrat vechile sărbători doar pentru a nu
îndepărta….sunt prea …voalate.
Suportul lor energetic era imens
Istoria Triplei prezenţe a Zeiţei
de-a lungul timpurilor. Una
dintre cele mai misterioase lumini venită
dintr-un trecut magic devenit păgân
– purtând pașii
căutătorului către o lume străveche, dar niciodată apusă…Mituri,
legende, basme, preluări prin care rolurile se transmit şi se
transformă după cum e … mersul astrelor, ştiinţă
atât de cunoscută la începuturile
transferului de Putere, ştiinţă faţă de care
s-au impus restricţiidin motive lesne de înţeles.
Magia
dar şi pragmatismul gândirii, separarea indusă până acum
de cei care au avut interese proprii, de grup mai mic sau mai extins.
Ceea ce s-a obţinut prin acuze, inducere
de frici, defăimare ( înainte erau
blesteme acum sunt comunicate de presă) a fost o societate a luptei
aproape fără scrupule, înlăturate fiind bucuria vieţii şi
iubirea.
Dar…. Este timpul
când CREDINŢA FEMININĂ revine! Şi asemeni străbunelor , asemeni
Primei Femei, femeile nu au nevoie nici
acum de ziduri care închid
în ele o lume străveche, dar
niciodată apusă.
CREDE şi Totul este posibil după voia
inimii divine ! aşa cum iubirea ştie
deatâta timp.
,,Noaptea
Sânzienelor...
Între cer şi pământ,
iubite de Lună şi vânt,
plutesc peste plaiuri
alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc
din razele Lunii,
din florile-alese
proaspăt culese,
din roua de seară.
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna,
de-or purta cununa
fi-vor numai Una.
Apoi, în pădurea bătrână,
zâne la fântână,
aşează pe ape
iubiri arzătoare,
din raze de floare.
In noaptea minunată,
se-arată atunci odată,
din dragoste-ntrupat,
stejarul fermecat.
Razele Lunii,
i-au despletit cununa,
şi zânele-i ţeasă
din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
zburător purtat de vise.
în miez de noapte un sărut,
pe buze îţi voi pune.
In braţe să mă ţii…
în ochii-ţi să mă pierd…
… până-n zori de zi…
Şi zâne să ne cânte,
pe aripi să ne poarte,
de mână să ne ţinem,
iubind în miez de noapte
în noaptea fermecată.”.
Între cer şi pământ,
iubite de Lună şi vânt,
plutesc peste plaiuri
alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc
din razele Lunii,
din florile-alese
proaspăt culese,
din roua de seară.
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna,
de-or purta cununa
fi-vor numai Una.
Apoi, în pădurea bătrână,
zâne la fântână,
aşează pe ape
iubiri arzătoare,
din raze de floare.
In noaptea minunată,
se-arată atunci odată,
din dragoste-ntrupat,
stejarul fermecat.
Razele Lunii,
i-au despletit cununa,
şi zânele-i ţeasă
din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
zburător purtat de vise.
în miez de noapte un sărut,
pe buze îţi voi pune.
In braţe să mă ţii…
în ochii-ţi să mă pierd…
… până-n zori de zi…
Şi zâne să ne cânte,
pe aripi să ne poarte,
de mână să ne ţinem,
iubind în miez de noapte
în noaptea fermecată.”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text