miercuri, 18 aprilie 2012

Îmbrăţişare



Te înfăşor în sunetele privirilor. Îmbrăţişare în care se rostogoleşte ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute-­nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubeşte.

Înalţă-­mi cânt de iubire, numai aşa vei pătrunde frumuseţea mea.
Înălţa-­voi cânt de slăvire, numai aşa chematul din fire, ca aurul din linişti de pietre, va tâşni în uimirea înfăptuită, născându-­ne din toate.
Cântul slăvitor este iubire, iar în inimi a modelat chipul Unic pe care străluceşte aprinzându-­l, Lumina, candelă dinlăuntrul de taină a minţii.
Naşte-­mi inima din toate cânturile, înălţându-­ne până ce, încet, încet, ne pătrunde puţina veşnicie.

Picuri de ploaie, lacrimi pe care doar cerul le mai poate plânge, dintr-­un dor topit pe chipul blând al Nemuririi, botezul mult aşteptat. Nu e totuna să fii din lut sau din pulbere de stele. Doar sufletul ştie ajungerea pe ţărmul liniştii, acolo unde ne întâlnim cu dorul lăsat tare de demult.

Pe drumul acesta îmi primenesc trupul cu apa izvorului neprihănit, alunec printre vise în miez de noapte, alerg desculţă prin roua gândurilor din care mă voi trezi, în zori de iubire, învelită în aripa sfinţeniei.
Din veşnicia timpurilor, Tu, numai tu îmi eşti domn şi preot, căci rămânere nu e nicăieri.


,,Izvorul iubirii". ed. Sarbatoare Publications, 2011, Sydney, Australia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text