La mulți ani Nicoleta- Nicolae !!!

La mulți ani Nicoleta- Nicolae, împreună cu toți cei dragi !

Vă doresc Darul gândurilor Bune, a mângâierilor și alinărilor sufletești!
Magia iubirii să devină Lege pe pământ !!! Fiecare o poate dărui din dulceața inimii lui devenind ghetuțele vieții cu care să pășiți prin lume.

Darul îmbrăţişării din inimă între oameni. Să ne deschidem inimile şi să trăim iubirea de la inimă la inimă, ca o rugăciune interioară, continuă.

Darul de a uita durerea, să înţelegem înţelepciunea adusă de ea, să ne dăm seama că lumea exterioară, plantele, copacii, totul este intim legat de lumea interioară, de gândurile, sentimentele, visele, viziunile fiecăruia. 

La mulți ani tuturor care zâmbesc copilăriei - cântecul inimii șoptindu-l în inima lumii! Darul unui zâmbet cald şi iubitor, de acum şi pentru totdeauna.

Credința să înflorească în bucuria inimilor!

La mulți, mulți și binecuvântați ani!

Ziua  serbată la 6 decembrie, se mai numeşte şi Sân-Nicoară, Sfântul Neculai, Sfântul Niculae, Moş Nicolae, dar şi Crăciunul Copiilor. Dintre multele legende care-l privesc pe acest mare sfânt, cea mai populară este aceea a înzestrării fiicelor unui om foarte sărac, cărora le-a trimis săculeţi plini cu galbeni, pe horn, la adăpostul nopţii pentru a avea dotă de măritiș.

Mitologia noastră poate încă lumina misterele care ne acoperă trecutul.

In credința populară Sfântul Nicolae mai este cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară, și stă alături de Tatăl Ceresc în această noapte. Sân-Nicoară are o misiune foarte importantă, anume aceea de a veghea Poarta dinspre Miazănoapte a Cerului, pe unde încearcă Soarele să se strecoare în ţinuturile neguroase, ca să lase lumea fără lumină şi căldură.

La strămoşii noştri, patru mari semizei, asemănători arhanghelilor creştini, vegheau pământul, patronând fiecare un răstimp al unei zile, un punct cardinal şi un anotimp. Ei apar şi în mitofolclorul românesc, ca duhuri, purtând, printre altele, numele de: Miez-de-Noapte, Zorilă, Nămiezul şi Murgilă. Nume rămase în frumoasele noastre basme.

La geto-daci, cel care veghea lumea de la miezul nopţii şi până în zori, care stăpânea Nordul şi Iarna, se numea  NIKARKES care se poate tălmăci cu mai multe tâlcuri:

 1. „Cel care îmboldeşte (porneşte) Frigul”; cf. rom. negură; a (se) înnegura; nuhăr ”nor”; a coase; (a da) ghes; alban. kashai ”ţesală”;

2. ”Ascuns (Adăpostit) în (de) Întuneric (Noapte)”; cf. rom. negru; negură; nuhăr; casă; alban. kishe ”biserică”.

3. ”Cel Pornit (Plecat) pe Întuneric; Cel Plecat din Noapte; Cel Plecat de la Miazănoapte”; cf. rom. negru; negură; nuhăr; latin. niger ”negru; întunecat”; rom. (a da) ghes.

O variantă a teonimului este NIGRI-NIANA ”Mai-Marele Întunericului (Nopţii); Domnul Negru” (cf. rom. Negru; negură; nuhăr; noian; nană; nene; nun), atestată ca localitate din Tracia, ce-şi va fi luat denumirea de la un templu omonim din negura timpurilor.

În tradițiile care au străbătut veacurile, Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care vine la începutul iernii. In această zi Moșul își scutură barba sură și începe să ningă. Iar dacă nu ninge înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

Când își scutură barba, începe a ninge zdravăn. Dacă vine zăpadă de ziua lui, atunci va fi iarnă grea, care va ţine până la ziua Sfântului Ion Botezătorul.

Când vine Sân-Nicoară pe cal alb, iarna va fi scurtă, iar dacă vine pe cal negru, va fi lungă şi grea. Alţii spun că, dimpotrivă, dacă vine pe cal alb, iarna va fi lungă, iar dacă vine pe cal negru, va fi scurtă.

Pe la Sfântul Nicolae, Constelaţiile Găinuşa şi Rariţele asfinţesc în acelaşi timp cu seara. Iarna începe la Sân-Nicoară şi se termină la sărbătoarea de Alexii. Se spune:

La Sân-Nicoară,
Neaua coboară.

Se crede că ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor. De ziua lui, se roagă oştenii la el, căci se spune că acest sfânt stă călare pe tun. 

Sân-Nicoară este şi ocrotitor al caselor, al militarilor, al marinarilor, dar şi al hoţilor şi tâlharilor! 

În Muscel se spune că „la Sfântul Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiul în găoace”.

In alte regiuni fetele se aduna in ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele și petrecerea începe.

In zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete, își aleg gazda în casa căreia încep repetitiile pentru colinda de Crăciun și de Anul Nou.

Ca şi de Sfântul Andrei, în seara premergătoare sărbătorii de Sfântul Nicolae se pun crenguţe de măr, cais, zarzăr sau vişin în vase cu apă, şi vor înflori de Anul Nou. . În funcție de crenguța care a înflorit, se așteaptă recolta de fructe în noul an.

Dumnezeu şi cu Sfântul Nicolae stau la masă, văzuţi de oamenii curaţi în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori în această noapte.  

Ziua de Sân-Nicoară se ţine şi împotriva a tot soiul de boli şi a loviturilor.

 La acest sfânt se roagă fetele mari, ca să le dea noroc la măritiş.

Sărbătorii i se mai spune şi Crăciunul Copiilor, fiindcă Moş Nicolae este şi patronul celor mici şi le aduce daruri, dacă au fost cuminţi, pe care le pune noaptea în încălţămintea lor. Dacă nu au fost cuminţi, atunci le aduce o nuieluşă ce-i poartă numele, pe care părinţii le-o arată din când în când odraslelor, când se întrec cu năzbâtiile. Pentru Mos Nicolae este suficient sa se uite prin ferestre pentru a-și da seama daca un copil a fost cuminte sau nu.

Nuieluşa Sfântului Nicolae nu era deloc o glumă, cum este astăzi. 

O variantă a ei era „un drăguţ de biciuşor de curele, împletit frumos”, cum îl descrie Ion Creangă în „Amintiri din copilărie” :
„şi părintele îi pune numele Sfântul Nicolai, după cum este şi hramul bisericii din Humuleşti... (...) Și a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învăţat peste săptămână; şi câte greşeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greşală să-i ardă şcolarului câte un Sfânt Nicolai”.
 Cum se ştie, acel ”drăguţ de biciuşor” a fost inaugurat chiar de fata popii, ”Smărăndiţa, care a mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mânile la ochi şi plângea ca o mireasă, de sărea cămeşa de pe dânsa”.

Etnologii precizează faptul că în cultura noastră nuielușa lui Moș Nicolae este fie o nuielușă de alun, fie una de măr.

 Dacă aceea de alun este asociată cu ideea de pedepsire a copiilor ce nu și-au ascultat părinții, cea de măr are o semnificație mai complexă. Cu alte cuvinte, dacă aceasta va înflori până la Crăciun, este o dovadă a faptului că Moș Nicolae l-a iertat pe cel ce nu a ascultat. Astfel, copilului respectiv i s-a trimis inițial o mustrare, o avertizare în direcția respectării unei conduite, după care i s-a „mijlocit" iertarea, întrucât Sfântul Nicolae este și blând totodată.

Mai ales în universul rural,  părinții și bunicii aveau obiceiul de a-i avertiza pe copii asupra nuielușei lui Moș Nicolae, care știe tot ce fac și le-o poate aduce în loc de daruri. De aici vine ideea nuielușei ca un mijloc de disciplinare a micuților, ce vor încerca să fie mai cuminți pentru a evita primirea ei.
Se spune că nuielușa  și demersul de pregătire a ghetuțelor pentru Moș Nicolae sunt niște adevărate metode de responsabilizare a copiilor, de conștientizare că faptele bune vor fi răsplătite, iar cele mai puțin bune vor fi sancționate.

Darurile aduse de Moș Nicolae sunt un simbol al generozității, al dorinței de a fi mai buni. 

Credințele ne sunt pline de înțelepciune și necesare pentru că izvorăsc dintr-o cunoaștere mult mai apropiată de natură și de Dumnezeu. Sunt ascunse în ele principii de comportament față de tot ceea ce suntem și tot ce ne înconjoară și e bun motiv să continuăm cu sfințenie o legătură atât de veche.

Depinde însă din ce perspectivă privim. Nuielușa este un simbol al verticalității în viață, pe care părinții au menirea să îi învețe pe copii. Spaimele nu ne aduc ascultare. 

Cred că ... este o nuielușă fermecată, nuielușă care înflorește în casa unde este dăruită, aducând bunăstare și armonie. Nuielușa de alun, dăruită este un semn de predestinare pentru a găsi un drum bun (e folosită și acum în radiestezie). Sau, pusă în apă, va înflori, ca toate gândurile bune! 

Ideea este să schimbăm temerile de până acum și să creăm o altă perspectivă care, pe noi ne cam lua cu fiori când venea Moșul (modern spus: creăm o altă hartă a creierului). Câți nu tremuram la gândul că știe toate cele .... și se ducea bucuria. Disciplina interioară se poate oferi cu înțelepciune și prin puterea exemplului. 

Zâmbiți și bucurați-vă de viață împreună cu cei dragi!

Să aveți o zi sfântă plină de bunătățile inimii împreună cu cei dragi !!!