Botezul rugăciunii

Am crescut cu Ruga rostită în fiecare dimineață și seară de seară.  Un om cu ochii verzi ca frunzele îmbăiate de auriul soarelui și plete albe le rostea molcom în tăcerea care cuprindea odaia. Seară de seară, în fiecare zori de zi.   Ani și ani ! Întotdeauna.

Apoi s-a așternut tăcerea depărtării, spaima lumii și treptat, uitarea. Alte valori ale civilizației au acoperit ceea ce aveam să caut apoi cu disperarea celei pierdute prin rătăcirile lumii.  Amintirile însă m-au ajutat mereu fără ca eu să realizez. În lumea din jurul meu care dorea și ea cu ardoare să revină la matca sufletului au venit nedumeririle altora, durerile lor care voiau vindecare. Și înțelegere. Pentru că aici s-a ajuns: la a ,,numi”, descifra, nedumeririle din ,,taine”  

Azi este ziua mea și așteptam ca în fiecare an Darul. Un Dar de înțelegere care sosește negreșit. Este copleșitoare această încredere și am învățat, an de an, să fiu tot mai atentă. A depins numai de mine. Realizez că am trecut de multe ori pe lângă Darurile pe care ni le dorim cel mai mult: prin neatenție, din ignoranță, din faptul că tot așteptăm ,,indicii” exterioare și nu TRĂIM deschizând desaga propriului suflet. Clipa asta magică e doar o SECUNDĂ și este numai și numai în ACUM. Dacă o trăiesc pe cea de ieri, e ,,amintire” nu e ACUM. Pot să-mi amintesc dar și să aleg dacă devine ACUM sau nu! Asta se învață. Este o unică trăire personală și doar în prezent.

Între spiritualitate și religie nu e loc încă de conciliere. Și e bine. Pentru că fragilitatea spirituală a acestor timpuri crează iluzii foarte mari, care devin traume. Lipsește consecvența practicii, a unei metode care presupune multă cunoaștere dar și repetivitate, practică permanentă. Așa ca Ruga din copilăria mea. Firescul ei l-am regăsit de ceva timp însă Înțelepciunea am înțeles-o acum vorbind cu un suflet îndurerat care voia să își ajute mama. Mulțumesc pentru încrederea acordată și pentru Darul Înțelegerii care așa a venit.

Cum poți să ajuți pe cineva ?! O mare importanță este de a nu-l lăsa să intre în noapte cu un suflet încărcat cu deziluziile de peste zi. Modern spus: schimbându-i frecvența energetică. Atenție însă întîi la a ta !!!  De ce să bântuie ( să bântui) noaptea prin coșmarurile pe care o frecvență joasă le poate provoca?! 

Dacă înțelegi, multe se vor schimba. La asta ajută Ruga: la schimbarea tărâmului energetic în care vei ajunge - procesarea informațiilor din subconștint în conformitate cu stările zilei - aceștia sunt o parte din demonii care ne-au înspăimântat până acum. Denumiri profane, ale timpului de acum pentru a descifra vechile înțelesuri din taine, rostite însă ca învățătură sacră. Dar pot deveni Puterea care să  îndrume pentru a ne regăsi.

Ruga – înălțarea sufletului către o frecvență cosmică înaltă, sigur te va răsplăti cu un somn binecuvântat. Altfel vei păși în tărâmul frecvențelor joase, te vei chinui. Iar zâmbetul dimineții va fi șters din viața ta.

Adoratorul va deveni asemeni celui adorat!!! Adoratorul va primi treptat din raza pe care el o cheamă să lumineze. Fie de orice culoare, fie numită cu oricare pecete... Raza îl va binecuvânta. Un singur cuvânt: Doamne ! și ajungi în împărăția sufletului. Apropierea e treptată. Însă orice pas depinde de fiecare. Dincolo de religii și sisteme există starea perfectă rămasă, păstrată dar uitată în adâncul inimilor. Un mic efort o face să strălucească ,,reînviind-o”.

În mintea lui Dumnezeu nu există boală, durere. Atunci: de ce în mintea umană le facem loc să fie ba să și devină permanente?! Pentru că din necunoaștere, ignoranță, asta facem. Păstrăm ,,iluziile” care devin realitate. Și totuși ni se spune că le putem schimba, că depinde numai de noi. Însă așteptăm să învârtă altcineva la mâncarea (mămăliga) noastră. Nu vreau numai să fiți de acord cu mine. Vreau  SĂ TRĂIȚI ca ADEVĂR al fiecăruia: în mintea Lui nu există ideea de suferință așa că ... renunță și tu la a gândi așa. La a trăi așa.

Crezi în Dumnezeu?! Atunci de unde apare într-o frântură de secundă  fumul, ceața neîncrederii?! De asta aveau străbunii o vorbă: ,,Cred. Dar ajută Tu, Doamne, necredinței mele”. Acea frântură de secundă ne desparte brusc și tăios de Veșnicie. Fără să vrem devenim farisei. Și, știm că este așa. Măcar a recunoaște asta e un prim pas. Enorm, important punct de plecare care ne ușurează inima. Înainte se numea ,,lupta cu patimile”. Nu ! nu este o luptă (iote de unde apărură unii ,,luptători ai luminii”). Coștientizarea aceasta, face ca apucăturile, multe și colorate, să fie ținute în frîu. Cu eleganță, dacă nu te ,,implici” (energetic) prea tare. Și nu e cazul să mai repetăm ceea ce a dus la multele dizarmonii ale lumii.

Deci: nu intra în noapte cu o frecvență energetică joasă. Te vei trezi obosit, venit sfâșiat de spaime, de chinuri din acele zone.

,,Cantitatea” sporită a Rugilor poate deveni povară. Trăirea sinceră și curată, directă în relaționarea cu Doamne – asta te va ajuta! Fără ,,lirisme” care devin deziluzii. Doar așa capeți tu însuți încredere. Îți câștigi dreptul la eternitate. De fapt, doar ți-l reconștientizezi – l-ai avut dintottotdeauna. Dar de ceea ce nu ești conștient că ai – nici nu te vei bucura și desigur, nu vei folosi. Poți să ai cea mai superbă floare – așa ca ,,Micul prinț” ( Saint Exuperi https://www.scribd.com/doc/11609771/Saint-Exupery-Micul-Print) dar dacă nu îi acorzi toată iubirea și încrederea ta, ea este o floare oarecare, pierdută printre mii și mii de altele asemenea. Pentru că tu o iubești și o îngrijești, ea devine Unică. Recitiți povestirea, veți fi răsplătiți de fiecare dată cu o nouă lacrimă care va mai lumina o potecă a sufletului.

Vrei să ajuți pe cineva drag?! Trimite-i ,,rânduri de iubire”. Poștașul?! E Doamne !!! ei da! E un ,,rol” pe care îl îndeplinesc miliardele de îngeri dar ei nu pot ,,scrie” în locul nimănui. Și pentru că ei îi aparțin Lui, pentru că El știe mai bine pe cine să însărcineze ca să ducă la îndeplinire ,,misiva”, Doamne este și poștașul suprem. 

Avem însă încredere?! Asta e spaima nerostită și neîncrederea noastră ( știu: mai degrabă apare judecata că am zis ,,postaș” decât a vedea măreția rolului Lui).  Dar prin consecvență, numai prin consecvență,  înlăturăm spaimele. Până apare trăirea permanentă într-o zonă stabilă. Sigur că mereu ne vom dori mai mult. Efortul nu-l vom mai considera efort ci eliberarea de spaime, de deziluzii. Când stabilizezi o energie în tine, ea devine STAREA ta, TRĂIREA ta. Și simți când o pierzi, simți când ieși din ea. Înveți treptat cum să o regăsești. Asta facem prin multitudinea de sisteme spirituale. Impunerea Credinței prin spaime nu mai poate fi o realitate dar nici ,,învățăturile” entuziaste care devin vorbe de clacă, nici ele nu sunt bune. Forța, Puterea Unică care ne-a creat și din care suntem creați, trebuie conștientizată. Iar această conștientizare începe cu a recunoaște că EXISTĂ .

,,Doamne, nu mai mi-e frică să-Ți spun că Te iubesc! știu că privești lumea prin ochii mei și vreau să-Ți arăt cât de frumoasă este”. Doar așa vom schimba Lumea și pe noi. Știind că dumnezeirea este privită,și privește prin ochii noștri. Ceea ce ,,vedem” noi, aceea Îl facem și pe El să vadă. Vedem boala și ne tânguim?! Am fost creați perfecți. NOI ne-am îmbolnăvit prin otrava GÂNDURILOR care au devenit stări sufletești, psihice. Care ne-au aruncat într-o frecvență energetică joasă. 

Știu. Nu ieșim cu ușurință din ea. Însă e mai ușor decît înainte. Capacitatea, puterea umană este mult, mult mai mare decât a fost vre-odată. Și dacă înțelegem asta și devenim atenți la ceea ce facem, ce spunem, ce gândim vom lăsa o lume curată. Un război e un cumul de gândiri joase, negative. Acumulări de karme joase. Fie că este între neamuri fie că este între două persoane.

Uite că în fiecare seară alegi unde îți petreci un sfert din viață. Cel puțin. Dar care are o însemnătate enormă. Alegi unde și cu ce combustibil îți încarci bateriile. Ba încă mai poți ajuta și pe alții, trimițându-le ,,frecvețe de iubire”. Știu că este real. Convingeți-vă și, mai ales, nu renunțați să continuați atunci când se ,,împlinește”. 

Negurile mereu sunt aproape pentru că ele înseamnă renunțarea la a chema/numi, Lumina. Dacă nu o ,,numești”, ea se stinge.

 Este atât, atât de .... simplu.

Cu toată iubirea, gânduri de fericire și împlinire tuturor

Danaela- Daliela