miercuri, 14 mai 2014

,,Doamne, întoarce-i ....



,,Doamne, întoarce-i la bunătate și rugăciune, pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

Este ruga pe care mulți au primit-o de la părintele Puiu Gherontie la Mănăstirea Caraiman – Bușteni.

Trebuie spusă cu credinţă, de trei ori pe zi de 30 de ori de fiecare dată, vreme de 40 de zile sau, mai bine  toată viața, şi apără în cele mai grele ceasuri pe cel ce o rosteşte. 

Acum mulți ani o doamnă , mama Vali ( Dumnezeu să o odihnească!) mi-a vorbit prima data de părintele Gherontie. Intr-un final am ajuns urcînd pe cărăruia din pădure, nu pe drum. După ce te rugai la altarul ridicat în jurul bradului ca un veșnic sfeșnic către cer, intrai la părinte. Aveam nevoie de o îndrumare, de o dezlegare. M-a pus la trei ori să mă rog la icoana mare a Maicii Domnului, privindu-mă cu atenție. Mi-a dat dezlegare și binecuvântare! Și am primit și eu, cred că la fel ca toți cei care îi treceau pragul, o fîșie de hârtie pe care scria :

,,Doamne, întoarce-i la bunătate și rugăciune, pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

De multe ori însă, în amintirea acelor clipe când m-am rugat la icoana Maicii, clipe de neuitat, spun :

,, Maica sufletului meu, întoarce-i la bunătate și rugă pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

Am dăruit-o de multe ori de atunci – chiar și ieri. Întotdeauna este acel: așa este să fie!

Cineva m-a întrebat odată dacă este bine să considerăm că avem vrăjmași. Ne pot nemulțumi unii sau alții dar cuvîntul ,,vrăjmaș” aruncat asupra unui alt om, i se părea prea greu.
 Atunci am răspuns: vrăjmași în sensul dezicerii de Dumnezeu, nu neapărat al dușmăniei dintre oameni. Întoarce-i Doamne pe toți cei care au pierdut calea Ta și sufletul lor. Ajută-i pe ei Doamne, că au nevoie. Toți avem nevoie. Nu trebuie să numim pe nimeni ca fiindu-ne vrăjmaș. El își are rostul lui tainic în viața noastră. De a ne întoarce pe noi înșine, prin rugă, la Dumnezeu.

Rostind-o mereu ajungi să înțelegi și să deprinzi tâlc mai din adâncurile tale. Vrăjmași ne sunt propriile patimi. Iar ele devin vrăjmași prin noi și pentru cei din jur. Așa că ,,a ochi” pe cineva cu această rugă (și nu numai) nu este bine pentru sufletul nostru. El ne știe mai bine.

,,Vrăjmașii mei” – nu trebuie să te duci în afara ta. Cășunîndu-ți pe unul sau altul.Vrând tu să îl îndrepți că așa ți se pare. Calea lui personală e doar a lui și Dumnezeu îi va da dezlegările necesare.  Nu spun să nu ne rugăm pentru alții. Dimpotrivă. Dar nu cu acel sentiment de a-l ,,învăța” noi ce este binele pentru el. E o mare subtilitate la care trebuie să fim atenți. Vrem noi și nu Dumnezeu. Ba încă îl luăm , obligatoriu părtaș.

Iar cel care te-a jignit, supărat astăzi, tu l-ai ,,pocnit” energetic și ieri și săptămîna trecută și.... Prin vorbele aruncate ție îți deschide ochii. ,,Dumnezeu lucrează prin oameni”- să nu uităm asta. Sau să ne amintim cât mai des ca să fim feriți – noi de noi înșine. Prin vorbe omul se apără dar îți pune și oglinda sufletului tău în față. Scuze! Știu că știți dar ... recapitulez  acum. Ajută întotdeauna.

Trebuie să învățăm să ne gândim noi asupra nostră nu să stăm cu catastiful și să catalogăm pe alții. Actul auto.observării este un prim pas dar cel al gândirii și înțelegerii este imens. Vom primi răspuns prin oameni până vom începe să vedem ce/cât mai avem în noi. Atunci chiar și la banalități nu vom mai răspunde ,, cu aciditate” , ironic, cu senzația că celălalt nu pricepe nimic și că ne deranjează cu baliverne.
Îți deranjează orgoliul că tu știi tot? Sau îți dă posibilitate de a te vedea?!

Iar atunci când capeți deprinderea de a nu te mai ,,înfoia”, ai posibilitatea să transmiți și celuilalt o stare de bine.Și atunci când taci, poți să taci întru Dumnezeu și Maica. Sau poți să-l scoți din zona de disconfort cu blîndețe, doar printr-o vorbă bună. Și atât de mare nevoie este de această vorbă! Este Duhul care satură tot sufletul !



6 comentarii:

  1. A plecat la Dumnezeu, să-i fie Maicii veșnic ajutor!

    Acum două săptămâni scriam despre binecuvântările părintelui Gherontie Puiu. Acum am aflat că a plecat, rămânând in duh de-a pururi alături de cei care l-au cunoscut direct sau când au rostit Ruga pe care o dăruia pentru binele tuturor. Iar acum mulțumesc părinte. Cumva, m-a ajutat să îmi iau rămas bun atunci când am scris. Mulțumesc! E o minune pentru mine care îmi cutremură sufletul.
    Știam că este bolnav. L-am văzut prima dată când se ridica noua biserică. Mulți au auzit de la el că va pleca atunci când biserica va fi gata. Și așa s-a petrecut.

    Am avut apoi mare îngăduință să fac câțiva pași împreună cu părintele de la chilie înspre liziera pădurii pe care o iubea cu o forță dinlăuntrul său care te pătrundea și pe tine. A privit zidurile care se înălțau și a zis cu glas încet ceea ce auzisem deja de la alții: ,, când o fi gata, atunci mă duc și eu!” Biserica era încredințarea directă de la Maica, misiunea sa pentru această lume. Iar acum, după cum am citit, ,,după ce au mai rămas doar două schele în biserica mare din curtea Mănăstirii Caraiman”, a plecat.

    Cu sfială și cu bucuria întâlnirii părintelui rostesc și eu:

    ,, Primit să fii la Dumnezeu și la Maica, bunule părinte! Vei avea locul tău în neuitarea din noi ”

    ,, Veşnica lui pomenire dintru neam în neam!”

    RăspundețiȘtergere

  2. După ani pot spune acestei rugi: ,,Rugăciunea Sufletului”. Pentru că te face să aluneci în tine. Este o autoterapie care are doar un final: liniște și pace a Binecuvântării înlăuntrul tău.
    Aluneci în tine și un freamăt îți străbate ființa. La început un pic timid, apoi capeți curaj. Nu știu de unde vine.Poate din întâlnirea cu El , Sufletul tău pe care îl cauți-scânteie desprinsă direct din divin. ,,Aurul” atât de dorit de ,,vrăjmașii” pe care e mai bine să nu-i vedem. Dar îi simțim, ne determină viețile, se folosesc de noi, ne ,,crează emoții” datorită cărora ne autoinvinovățim, ne mirăm de noi... Este un aspect mai puțin discutat. dar e bine să îl avem și pe acesta în vedere. Măcar așa, ca informație. Nu se știe niciodată când va apare un feedback. Când ești informat apar treptat sincronicitățile și coincidențele dacă este cazul.
    Sufletul este esența fiecăruia și doar noi nu știm, doar noi îl ignorăm, doar noi îl dăm pe degeaba. Învățăm să trăim pe planetă, ne creem ,,hărți” – sau foldere, unde se depozitează totul și care ne ajută în supraviețuire. Nu e suficient. Vom tot compara ceea ce este în jur în conformitate cu ceea ce este deja în foldere. Partea care știe cu adevărat nu o acceptăm cu ușurință. Confundăm Sufletul cu anumite dorințe: de a avea un/o iubit/ă, o casă, bani, de a fi cineva… Doar voința noastră îl poate lăsa să se manifeste. Unii se nasc/vin, cu această voință puternică. Legătura lor cu Sufletul este activă. Dar trebuie și păstrată. La ceilalți această legătură poate fi conștientizată( să înțeleagă) apoi activată.
    Uitați-vă în ochii voștri, în ai altora. Opacitatea din ei este lipsa Sufletului. Par ochi de pește scos din apă de mult timp. Nici nu clipesc foarte des (uitați-vă la unii politicieni). Dorința de ,,a avea” îi determină să țină mereu ochii ,,deschiși” să nu ,,piardă prada din vedere”. Când apare conștientizarea ,,a fi” cauți înlăuntrul tău. E o mișcare care spune multe.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doresc sa va multumesc mult pentru aceste minunate lucruri pe care le postati.
    trebuie sa nadajduim in Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele de suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să fie de folos !!! Sufletul primește întotdeauna ceea ce recunoaște că îi este de ajutor. Doamne ajută !!!

      Ștergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text