Dumnezeiasca Liturghie

Un moment e foarte important dacă știi să îl trăiești.

 Puterea Ritualurilor - Taine ale bisericii pentru sufletele noastre!

,,Intr-o zi am slujit împreună cu un diacon mai în vârstă decât ceilalți. Și le spuneam elevilor(din fața ușilor împărătești) despre Sf. Taine, care se pot arăta și în chip de carne sau de prunc.

Că așa ne instruiește pe noi în Liturghier:

,,Dacă se va arăta, după sfințirea pâinii și a vinului, vreo minune, adică chipul pâinii în chipul cărnii sau în chip de prunc, iar vinul în chipul sângelui și, dacă nu se va schimba vedenia aceasta , adică dacă se va arăta iarăși chipul pâinii sau al vinului, și așa vor rămâne neschimbate, preotul nicidecum să nu se împărtășească fiindcă acelea nu sunt Trupul și Sângele lui Hristos, ci numai minune de la Dumnezeu , arătată pentru necredință sau pentru alte pricini.

Iar preotul să ia altă prescură dacă s-a schimbat numai chipul pâinii și, precum s-a arătat mai sus, să facă și să zică cele ale Proscomidiei asupra prescurii și să scoată Sfântul Agneț; iar pe cel prefăcut în minune să-l dea deoparte, cu cinste păzindu-l, să înceapă de la rugăciunea: ,,Cu aceste fericite puteri și noi...” și toate pe rând să le săvârșească. Iar peste potir nimic să nu mai zică a doua oară.

Dacă se va fi schimbat și în potir chipul vinului în sânge, într-un alt pahar de cinste sau într-un alt vas curat deșertându-l pe acesta, să toarne iarăși alt vin zicând peste el cele ale Proscomidiei.

Și așa, pe rând, după rânduială și pe aceasta să îl sfințească și în vremea împărtășirii să se împărtășească după obicei, și slujba să sfârșească.

Ce gândea diaconul cu care slujeam, că tocmai în momentul acela consuma Sfintele...:

,, Ce, n-o fi chiar așa cum spune Părintele Arsenie!”.

Și i s-a umplut gura de sânge, carne în loc de pâine, el a căzut jos și potirul pe proscomidiar... Eu eram la un metru jumătate de ușa diaconească ca era paraclisul mai mic.

M-am întors și l-am mustrat și și-au revenit în chipul pâinii și a vinului...

El s-a îndoit, nu trăia prin credință. Dar pentru care motiv te pregătești pentru preoție?

Așa s-a arătat în Istoria Bisericii la împărați sau la o serie întreagă de necredincioși cum Mântuitorul ținea locul preotului... încât Dumnezeu n-a stat pe loc cu necredincioșii, că numai la necredincioși se arată... să se sature!

Dați-vă seama apare un prunc atâtica pe Sf. Disc, care se zbate. Înnebunești!

Liturghia nu se discută, nu e nimic simbolic. Este totul adevărat.

Ce, te joci cu lucrurile acestea?! Doamne ferește!”. -

,,Veșnicia ascunsă într-o clipă” –Arhimandrit Arsenie Papacioc, cap.Crâmpeie biografice și cuvinte de folos, pag. 44-45.ed. Reîntregirea-Alba Iulia 2004

,,Interdicţia nu e ca numai femeia să nu intre în Sfântul Altar. Interdicţia este ca nimeni în afară de preot să nu intre în Sfântul Altar.

 Şi nu e interdicţie, este un sfat.

De multe ori în viaţă ca preot slujitor ţi se întâmplă să vezi ridicându-se, arcuindu-se masa de la Sfântul Altar şi cupola Bisericii sfărmându-se şi cântând îngerii cu tine.

Cine are putere să le vadă pe acestea şi se poate înveşmânta în vederea aceasta, intră în Altar şi fără să fi intrat în Altar.

E aşa o chestie de discreţie până la urmă.

Hristos Se dezbracă acolo pe masă, Se lasă răstignit, Se lasă înjunghiat, ba chiar e mort şi îngropat în potir, pentru ca tot din potir să învie mai apoi către gurile fiecăruia dintre noi.

Ştiţi că la Medjugorie, la fraţii noştri de peste Dunăre un pic, este ideea că sunt viziunile Maicii Domnului acolo.

 Intr’o carte, pe care ei au editat-o, au spus următoarea propoziţie care este valabilă şi apropo de intrarea în altar:

„A te împărtăşi cu Hristos este mai de preţ decât a avea vedenii cu Hristos”.

Căutaţi să vă împărtăşiţi cu Hristos şi veţi fi pururea în altar pentru că voi înşivă vă veţi face altar.”

 Parintele Constantin Necula - ,,Iisus Hristos arhiereul cel vesnic. Duhovnici vorbind tinerilor”, Editura Renasterea articol publicat de crestinortodox.ro

Lasă-L să-ți vorbească. Ascultă !!!

Cum sunt eu acum?! Și ,,vederea interioară” alunecă blând înlăuntrul tău. Nu cauți acolo nimic. Nu ,,priveliști”, nu un nume, nu cauți sau aștepți pe nimeni acolo. Acolo e o ,,suspendare”. Atât !!! acolo EȘTI TU ÎN CLIPA PREZENTĂ. Dar asta AFLI fără cuvinte, fără nici o trăire. Pentru că trăirile aparțin trecutului și devin viitor. Clipa când te ,,scufunzi” punându-ți întrebarea este ACUM. Ești TU în deplinătatea unei tăceri atotcuprinzătoare a Nimicului în care TOTUL este viu. Intotdeauna va înflori un zâmbet pe buze. Cel mai enigmatic zâmbet. ȘTII cine ești. Treptat dacă ai răbdare vei și afla. Dar...NU asta trebuie să fie țelul. Ci acea infinitezimală clipă.

Cum sau cine sunt eu acum !? Nu un răspuns e important. Așa suntem obișnuiți: să aflăm un răspuns rațional, să aflăm ,,coordonate” valabile care să ne fie ancore. AȘTEPTAREA răspunsului este PREZENTUL. Și tocmai atunci descoperi INFINITATEA din tine. Care nu are nimic de-a face cu trăirile aleatorii de până acum. Simțurile sunt suspendate pentru o secundă. Pentru că ele sunt catalizatori între noi ca energie și o realitate consensuală care ne-a fermecat și determinat să trăim numai în granițele ei. Dar se poate și fără ele - măcar pentru o secundă. Nu le vom uita. Dimpotrivă.

Terapia Iertării nu o putem realiza fără starea de ACUM. Sau Ruga părintelui Gherontie. http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/05/doamne-intoarce-i-la-bunatate-si.html

http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/07/terapia-iertarii.html

Orice, ORICE s-ar întâmpla în jurul nostru, implicați fiind cei dragi sau alții nu e întâmplare. Privesc ,,întâmplarea” ca un semn de a realiza ceva. Ca o atenționare, un avertisment. Întâmplarea duce la sincronicități, la coincidențe când chiar e necesar și urgent să o luăm în seamă.

Are copilul, soțul/soția, mama, tata, mama etc probleme și vrem să ajutăm?! CINE ajută?!

 CUM ești TU în minutele CÂND spui o RUGĂ, când trimiți UN GÂND bun, blând?!

CE ? CUM este în tine?!

La nivel subtil rezonanța este PE TOATE PLANURILE. Părintele Rafail Noica îndrumă: ,,Doamne, șoptește TU iubire/bunătate/îndrumare/ alinare/iertare/ binecuvântare.... în inima .... ” ATÂT !!! Nu trebuie să scrii o epistolă cu ,,îndrumări” pentru că TU îți vei pierde ,,ideea de bază”. Vei aluneca în lamentări. Iar lamentările duc la multe scoțând din tine chiar și nemulțumirea față de Dumnezeu care... până acu* nu a făcut nimic și a lăsat să se ,,întâmple” o năpastă. Undeva în noi există această convingere. mai bine să recunoaștem decât să ne ascundem, provocându-ne daune psihice, sufletești. Dacă tot vorovim și vorovim, la asta ajungem pentru că avem necredința implementată în noi.

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2013/03/satelitul-doamne-parintele-rafael-noica.html

Repetarea ,,Doamne, Împărăteasa  Lumii, întoarceți la bunătate și rugăciune pe toți vrăjmașii mei” – ai mei, cei din mine nu din exterior fără ,,intonații” ci doar ,,alunecând în interiorul tău”. Asta înseamnă să transformi treptat o realitate din exterior – schimbându-ți ÎNTÂI interiorul tău,  și de ea vor beneficia cei dragi, cei din apropierea ta.

,,Schimbarea realității” ! Pentru că trăim ÎN realitatea gândirii noastre iar gândurile sunt doar verbalizări ale realității proprii. Că ne mai întâlnim și cu alții pe acolo, e adevărat. Este în conformitate cu legea rezonanței. Nimic mai mult. Și ei dar și TU sunteți pe aceeași frecvență. Schimbă-te tu nu pe ei. Sunt prea mulți și nu vei reuși. Și chiar dacă este numai unul implicat , DE CE ești tu pe aceeași frecvență cu el?!

Frecvența Dumnezeu este cea mai puternică ! In această frecvență nu-ți trebuie scuturi de protecție, amulete, fel de fel de ziduri. Dimpotrivă, zidurile deja le avem.

RUGA ,,DOAMNE întoarce-i ..... ” nu se rostește cu patimă, cu tremoooluri, cu pauze sugestive. Ci REPETITIV! Cel mai sugestiv exemplu este ,,Doamne miluiește”  care se repetă de 40 de ori să spunem. Incontinu, fără pauze ,,sugestive”. E ca și cum am satura subconștientul care se va deschide lăsând calea directă deschisă. Însă asta cere un pic de timp și neimplicarea noastră ,,simțită”. Implicarea este dar la un alt nivel pe care nu trebuie să îl cuantificăm pentru că încă nu suntem în stare. Percepția asupra divinității este distorsionată cu ușurință de rațiune care te ,,aruncă” în vechile foldere ale neîncrederii, ale patimilor.

Ajungi să rostești Ruga și, la un moment dat, când rațiunea se ,,trezește” nu mai știi Ruga, nu-ți mai reamintești cuvintele ei. Superb! Tocmai ai realizat o legătură DIRECTĂ cu divinitate!!! Știu. Mulți au un fel de ,,colaps”: aoleu, am uitat cuvintele !!! foarte bine!!! De asta e necesar să o avem scrisă pe ceva, să o purtăm în buzunar, în geantă. Tocmai pentru asemenea clipe. Ca să reluăm.  Acea ,,cădere”, ,,uitare” este calea dar... pe care o alungăm neștiind ce înseamnă. Reluarea rostirii după un asemenea moment este o adevărată Binecuvântare. 
Vă doresc să trăiți cât mai multe asemenea clipe. Vă veți schimba pentru totdeauna. La fel  treptat, și cei din jur.
 Pentru că Unica Forță Reală este Dumnezeu. Unica Putere ! vorbește direct cu El. Dar fără să te vaiți. Incă odată: când ne văităm deja și învinovățim. Nu e cazul. Copilul cere ajutor și îndrumare când nu știe ce să facă. Și cineva îi poartă mânuța ca el să învețe să scrie (o liniuță, un oval, un spațiu lăsat ... ) cineva îl învață cum să rostească cuvintele, sensul lor. Noi ?! om fi ,,maturi” dar avem de învățat nu de explicat vechile paradigme prin: ,,așa cred/văd eu”.

Cerem îndrumare?! Păi primește-o dar nu în conformitate cu dizarmoniile deja existente în tine... după care îi măsori  pe ceilalți.
 Binele tău este Dumnezeu, dar și binele tuturor. Iar El se manifestă prin oameni. 

Devin-o manifestarea Lui dar ÎNTÂI în propria viață. Așa va ajunge și la alții. Repet mereu: peste Dumnezeu nu treci decât tu voind să impui ce/cum vrei tu. Atunci pentru CE te rogi la EL?! Să facă ÎN locul tău CE vrei TU?! Adică EL nu ȘTIE ?!! se pare că uneori nu prea credem că EL știe. Și musai să îi spunem noi. Pare ,,interesantă” – cel puțin, această atitudine.

Ai grijă de tine, lasă-L să te îndrume, să se manifeste și vei vedea .... nevăzutul! 

Manifestarea !!! Să nu deveniți habotnici. NIHIL SINE DIO ! însă fiecare ÎL manifestă! Și tu , și el/ea. Nu numai manifestarea ta este bună. Ai grijă de tine, de gândurile tale și cere ajutor dacă /când nu te simți în stare să treci peste o încercare. Te va ajuta. Și atunci uimește-te, recunoaște ceea ce El a făcut schimbându-ți și ție viața. Așa ajunge și ÎN tine Farmecul Divinității. Dar dacă tu crezi că ai provocat PRIN Rugă schimbarea universului ... sigur te-ai dus în alte zone. Te amăgești și orgoliul te va ,,prinde” în mrejele lui.

Cu cât devii părtaș cu atât manifestarea LUI va crește. Dar atenție la ceea ce se numește ,,sminteală”.

Imi doresc să vă fie de ajutor cele scrise. Întâi reluați citirea și practicați  idee cu idee. Nu este important că ați citit și v-a plăcut. Dincolo de cuvinte , care nu pot cuprinde decât orientativ, sunt ,,nenumirile”. Aflați-le în voi. 
Dumnezeu este Cea mai Măreață Ființă dar ființarea Sa nu stă în puterea noastră de a o cuprinde. Ea există și ...EXISTĂ !!! atât. E uluitor. Atât. EL este Măreția ! a Sa dar și a noastră.

Lasă-L să-ți vorbească. Ascultă- L !
ascultarea inimii, a Sufletului și nu a auzului. Pare o supunere dar ea va deveni Înțelepciune.

Doamne, Prea Mărită Împărăteasă a Sufletului, mulțumesc!

Realitatea Luminii

Suntem alcătuiți din lumină – din fotoni care își pierd din luminozitate în mediul pe care noi alegem să îl avem și care devine o realitate a fiecăruia, depinzând de gândurile noastre conștiente sau nu.

Copierea și transferul semnalelor electromagnetice generate de celule (echipa DigiBio condusă de biologul Benveniste-Paris) este un răspuns la multitudinea de ,,mirări” asupra miracolelor. Semnalul emis de o moleculă ,,vorbește”, transmite informații despre starea moleculei de orice fel ar fi. Moleculă umană sau dintr-un medicament.

,,Semnalele de frecvență” pot înlătura costisitoarele și de durată analize medicale din laboratoare și care  nu sunt concludente întotdeauna.

Dar, ar mai putea însemna că atunci când suntem bolnavi nu mai este necesar să luăm medicamente ci....să ne schimbăm frecvența sau, mai simplu: starea interioară. Schimbăm așa frecvența celulei bolnave, distorsionarea ei provocată din motive diferite care însă sigur sunt de natură energetică: a gândurilor, a emoțiilor. Deci o ,,informație” care a modificat, a făcut un electron să sară de pe orbită, să apară altundeva și... boala e prezentă.

 Ceea ce se practică de mii de ani sub forma ,,miracolelor”, ceea ce la începutul sec XX, Emil Coue practica cu succes prin ,,Zi de zi mă simt tot mai bine și mai bine” devine o ,,cură de sănătate” studiată tot mai mult. Sau simpla credință că un medicament ( fie și o ,,pilulă neutră” adică efectul placebo) te va însănătoși. Este:,, o minune”!!! venită de cine știe de unde, datorată unor forțe necunoscute sau ireale,  sau, poate deveni ,,minunat”, adică o realitate clară la care am participat direct.  

Ne putem îndoi desigur, putem nega –din lipsă de informare, dar am învățat un lucru: atunci când un om află un Adevăr care face parte din el și nu pierde singur acea clipă, atunci ,,minunile” au loc. Se ,,întâmplă”. Ele devin CREDINȚĂ reală, autentică pe care și-o asumă, care depinde numai de el. Devenind ȘI realitate. Încerc acum să trasmit o ,,stare” așa că vă rog citiți cu atenție și nu lăsați să fie o informație care va dispare la următorul paragraf, așa cum se întîmplă de obicei de rămânem doar cu o ,,vagă impresie” revenind la vechile gândiri.

Când CREZI ceva cu ardoare, blochezi orice altă posibilitate de manifestare iar acea credință îți crează realitatea. Chiar dacă este pe frecvențe energo-informaționale diferite, credința într-un medicament sau doctor/terapeut și Dumnezeu, diferențele se învață în timp, de către cei care nu au avut parte de asemenea învățături până acum. Încrederea – credința trebuie să fie totală și din partea minții dar și a corpului – doar așa se poate schimba frecvența unei dizarmonii.

Frecvența potrivită o simte și o ,,cere” fiecare organism în parte. Fiecare organ, fiecare celulă. Este ,,personalizată”. Imi permit să spun asta după ani de practică și de observare a celor cu care am interacționat. Partea științifică am acumulat-o studiind ,,științele de graniță” după ce învățam aplicarea vechilor tehnici care au venit din Orient ca o binecuvântare pentru omenire.

Am mai abordat acest subiect pentru că am considerat că suntem mulți cei care dorim o cunoaștere mai concretă, clară, care să ne ajute să înțelegem legile firii iar aplicarea lor să nu mai fie dependentă de alții ci doar de fiecare în parte. Imensitatea Creatorului este cuprinsă în vastitatea din noi și privesc acest aspect cu un imens respect.

Știu cât de dificil este să schimbi clișeele create în sute de ani și care par mai la îndemănă, mai atractive și, de ce nu, scot din ecuație eventualele implicări personale, așa cum este cu ,,karma” de neam, sau personală. Sigur că există pentru că este o energie informată codată în noi –altfel nu ne-am fi născut în familia respectivă. Dar ...cine te determină să fii mereu supărat, mânios etc?! Nu-ți poți reprima nemulțumirile și trebuie să le strigi ?! te obligă cineva să –ți cheltui energia prețioasă pe asemenea stări care vor aduce mereu și mereu alți ,,demoni” (o formă metaforică care ne-a ,,zgâlțâit” destul până acum determinându-ne ,,înfricoșări” de care nepoții noștri sigur vor avea ce spune). Dizarmoniile repetate vor activa ceea ce este codat deja în memoria celulară. Oricât de mici, de ,,neconcludente” ar părea ele, celui implicat.

Am obiceiul să spun multora: ,,ce cauți tu pe frecvența respectivă?” care se plâng de ,,atacuri” și care mă asigură că nu au făcut ,,nimic”. În jumătate de oră e suficient să aflu că sunt certați cu o rudă ,,rea”, că partenerul este nașpa... 

Ce poți face tu ca terapeut?! Simplu: îi schimbi frecvența vibrației (și sunt o multitudine de tehnici spirituale) și apoi îl ajuți să înțeleagă că poate bea un ceai liniștit fără a provoca un cataclism în cealaltă parte a planetei prin ,,stările” lui oricât de mici ar fi. Pentru că rezonanța mai mare o va acorda pe cea mai mică. Atât de simplu este. Dar tu ca terapeut trebuie să fii mereu atent la tine însăți – asta este o imensă responsabilitate care e din ce în ce mai evidentă.

Suntem alcătuți din același lut, iar sufletele noastre, sunt asemeni undelor luminoase care nu pot fi distruse și sunt legate unele de altele. Celălalt trebuie să înțeleagă treptat că schimbarea din el trebuie ,,întreținută” de el însuși, nu să devină dependent de tine. Și fiindcă tot am spus de ceai: obiceiul ,,închinării” mâncării, patului, pernei ar trebui reînvățat treptat pentru a apela la cea mai înaltă emisie de Binecuvântare din toate lumile.

Până acum a fost mai simplu, am fost cu toții într-o perioadă de pregătire TREPTATĂ. Ceea ce era valabil, necesar, de ajutor acum câțiva ani, acum nu mai ajunge. Au ,,evoluat” stările mentale, emoționale iar noi trebuie să învățăm să le facem față celor de acum dar nu cu cele învățate acu 10 ani. Acelea reprezintă baza necesară care ne-a scos din amorțeală. De aici și nevoia continuă de a ști mai mult, avalanșa de informații pe care o acumulăm încercând să găsim și stabilitatea necesară.

Revin iar la spusa părintelui Rafael Noica: Satelitul Doamne ! Iertați-mă, dar mi se pare uluitor mereu și mereu, de fiecare dată când ,,apelez” la spusa părintelui. Îmi doresc din inimă să vă pot trasmite cutremurul interior, ca o avalanșă, pe care îl trăiesc de fiecare dată când mă gândesc la Adevărul atât de actual spus de părinte. 

 Gândul tău PERSONAL să fie ,,Doamne!” EL să fie unda gândită! (frecvența).  Ceea ce oamenii de știință ( considerați ca aparținând graniței granitelor) încearcă să demonstreze prin zeci și sute de experimente, părintele spune simplu: transmite prin Satelitul Doamne ceea ce ai de spus, transmite-I tu, direct, fără intermediari care s-ar putea să fie nițel ocupați în acel moment. Cred că acest efort îl poate face fiecare, cu toată neîncrederea pe care o are în el însuși – obicei bine întreținut până acum, ce e drept e drept.

Nu ne este ușor să ne schimbăm deprinderile moștenite. Sunt multe. Când credem că am reușit apare altceva. Uneori chiar mai dureros. Și suntem frustrați. Însă șansa care ni se dă de a fi ultima verigă a unui lanț în care am fost noi și neamul, mi se pare uluitoare, oricât de dificil ar fi în anumite clipe. Învăț mereu să am răbdare și înțelegere cu mine și cu cei din jur. Nu reușesc întotdeauna dar mai scurtez timpul pierdut din ,,reacții” și aceasta devine un prețios câștig. Am ,,învățat” că o simplă nemulțumire poate provoca dizarmonii pe termen lung dar și atunci când te aștepți mai puțin. 

A observa, a înțelege acest lucru fără patimă ci cu iertare și iubire este un privilegiu al fiecăruia.  Ceea ce doresc tuturor !

Noi, zeii....moderni

Până a finalul filmulețului,  a fost greu să îmi definesc stările contradictorii, dureroase, care izvorau în mine.

Noi, oamenii credem prea mult că suntem singuri pe planetă. Facem animalelor ce nu ne place la... reptilieni: că ne răpesc, că ne hibridează.  Îi blamăm că nu se comportă ,,civilizat” cu noi. Simțim fiori reci când auzim de ei. Pe animale le considerăm ,,sălbatice” că nu ne lasă să ne ,,împrietenim” și fug de noi. Am învățat rudimentar - ce e drept , să le tranchilizăm. Le-am mutat din habitatul lor etc....Uneori intențiile multora sunt bune, de salvare a ceea ce a(m) mai rămas. Dar de ce să le punem în cuști ?! E...ciudat, nu?! Nu sunt inteligente ca noi, de asta !!! și ne spălăm pe mâini.

Dar noi, cu animalele de pe uscat, cu cele din apă, cu păsările  văzduhului, ce facem?! Le luăm locurile ca să facem deșerturi (acum am plecat și pe alte planete, dar ni s-a spus: stop, pînă aici! După cum au început să mărturisească cei care au avut norocul să zboare în cosmos). Unii – pentru a nu lăsa ca ,,amintirile ” lor să rămână în mentalul omenirii sunt ,,dați dispăruți”, asasinați. Așa apare o ,,pâclă” energetică, suficient de terifiantă ca să mai aibă cineva curaj să se apropie de cele ce nu au fost încă spuse. Dacă nu pot fi distruse sunt puse la ,,index”.

Câtă liniște și încântare, bucurie și viață emană aceste ființe în oricare din habitatul lor. 

Cât de minunat organizat este totul. Se hrănesc exact cât au nevoie, cunosc planeta mai bine ca noi, urmându-i liniile energetice pentru ca viața să continue. Se alintă cu duioșie, au manifestări pe care se pare că noi le-am uitat demult.

 Noi suntem asemeni zeilor hrăpăreți din olimpicele legende care doresc ofrande pentru dezmățul lor. Infiorător.

Ne ucidem între noi , ne judecăm unul pe altul, zicând că  îl apărăm pe Dumnezeu, atât de marea este infatuarea sau prostia sau demența uneori. Decăderea morală, religioasă, socială –din oricare parte a lumii, este imensă. Acuzații, înfricoșări, transformă albul în negru sub ochii tăi, dacă nu apelează la denigrări. Se leagă de ceea ce pot din viața umană pentru a distruge și a servi interesele grupului din care fac parte. Suntem scavii moderni și nici nu crâcnim.

Acum înțeleg mai profund și cu adânc respect, puritatea sufletului celor care spuneau o rugă atunci când culegeau ierburi de leac. Noi le smulgem cu sălbăticie, cu tot cu rădăcină. Ucidem ca să avem blănuri în dulapuri și să ne atace moliile și hoții. De ce ne plângem?! Ucidem pentru plăcerea vânătorii sau a sângelui, care ne hrănește așa cu Puterea celui vânat?! Alegându-l pe cel mai puternic și frumos exemplar, sigur respectat de toți ai lui, unii se folosesc de puterea acelei specii. Nu, nu e utopie sau un vis urât (aș vrea eu).

Bine că Frumoasa Natură încă ne iubește.

N.B. E doar o privire a sufletului, un posibil aspect, impresionată fiind de un filmuleț. Părțile minunate ale lumii civilizate sunt multe, indiscutabil!  însă spunem cu respect despre cei care știu graiul animaleleor că sunt deosebiți sau sfinți. Căutați singuri imagini cu animalele ucise, cu pădurile tăiate și .... spuneți o Rugă de iertare a nostră, a tuturor!

Dezicerea de Dumnezeu

Dacă spui,,eu sunt puternic/ă”, ,, eu sunt bucurie”, eu sunt…..”  cu gândul de a fi TU însuți și poți ,,aranja” asta și apoi de a răsturna lumea după chipul , voia ta, sau - mă rog, chiar pe o altă persoană, atunci e o creștere a orgoliului, a mândriei. Nu voi ocoli acum deloc ,,bunele intenției” care circulă de-a valma. Și cred că au un anumit scop pe care e bine să încercăm  să ni-l asumăm. Din practica ca vindecător de suflet încep să conștientizez cât mai mult cu putință. Atingem praguri pe cât de înalte tot pe atât de joase. Este încă multă instabilitate în noi. Totul și toate ne erau necesare ca să ne zguduie nițeluș. Dar a ne tot juca orbește a devenit periculos pentru noi și pentru viitorul tuturor.  

Deci:  vei avea mobilizarea necesară pentru a înfăptui ce vrei – dar consumul de energie pentru aceasta va fi din tine. Și te vei trezi după o perioadă sleit. După o zi, o lună, un an. Dacă  spui cu consecvență o rugă, o mantră, o săptămână dar apoi uiți, te plictișești, programul interior e rupt și cel vechi tot va rula și deacum înainte pe pilot automat.

 Dacă acumularea de energie divină din tine e mare – poți schimba instantaneu. Ce înseamnă această ,,acumulare”?! este umplerea de recunoștiință, de bucurie, de fericire că Dumnezeu există și TU ești parte din El. Așa Îl vei regăsi în tine. Fără această regăsire în interior nu poate fi sănătate, fericire. Iar aceasta este o practică constantă, un GÂND trăit mereu și mereu în interiorul tău.
 Pentru că altfel, doar la nivel mental, după o perioadă de ,,bucurie” : am reușiiiiiit !!! urmează un viraj în care nu ne va fi confortabil și nu știm de ce. E ca și cum am tot mima ceva și ...obosim. 

Poate vei relua după un timp  sau dacă ai puțină energie divină în tine – atunci va apare boala ta sau și a celor dragi, pentru că în atingerea scopului vei începe să iei energie de la ei. Nu arată prea bine tabloul a ceea ce des.scriu dar știu că așa este. Ucidem încet și lent. Soțul/ soția, copii, părinții se îmbolnăvesc sau ca să se protejeze, pleacă. Pleacă în lume sau dincolo. Când te vei trezi în depresie te vei mira cum de ai ajuns acolo, neînțelegând mare lucru, sau că e ,,nedrept”, că alții reușesc, sau că sunt de vină. E un repertoriu larg.

Ne manipulăm singuri destinul. Se spunea până acum că e pedeapsă de la Dumnezeu. Dumnezeu nu pedepsește ! era o paradigmă necesară acum 100 de ani. Nu e ,,pedeapsă” ci folosirea în ne.cunoștiință, în ne.gândire, a legăturii cu Dumnezeu. Ne agresăm noi înșine. Dumnezeu este iubire!!! Atât. Cum putem crede că EL ne pedepsește?! Iubirea nu poate pedepsi. ESTE doar iubire. ESTE !!! când iubești poți avea ȘI un alt sentiment??? nu. Iubești ! Atunci cum de îndrăznim măcar să spunem că EL pedepsește?! o facem singuri , uităm apoi ....căutăm vinovați sau subterfugii pentru a nu ne întoarce la cauză. Care este în noi. Care tot se manifestă în diferite forme, atrăgând pe alții care ne arată aceste forme. Doar ni le artă. Dar noi considerăm că ei ne rănesc.

- Prin supărare, prin nesiguranță, prin depresie, la modul subtil ne dezicem de unica Forță în care putem să avem deplină încredere. Defapt  folosim energia ca să fim supărați, nesiguri, depresivi. Folosim din rezervele acumulate care treptat se vor epuiza. Pentru că Puterea Divină nu  participă să te ajute pe tine să fii ,,aiurea”. În clipa când tu însuți vrei să fii supărat – se închide comunicarea. Ești supărat. Vrei să fii fericit? Ești fericit. E consumul tău de energie pentru că doar tu vrei, indiferent de care care taler te folosești. Acest ,,vrei” știu că mi se poate reproșa: păi, nimeni nu vrea. De acord: nimeni nu vrea dar marea majoritate trăiesc așa. Aici e necesar un efort de a ieși din ,,inerție”. Iar inerția este o lege clară în fizica cuantică: obiectele-( dar și stările) se urnesc cu greutate, dar și se opresc cu greutate odată ce mișcarea devine alertă. Gândiți-vă la ,,lene” sau repetatele amânări  și la ,,furie” și veți înțelege. Totul depinde de voință. Voința poate veni treptat sub formă de conștientientizare sau ...boală.

Atât de mare este îngăduința divină încât te lasă să faci ce  vrei cu ceea ce ți s-a dat. Poate vei înțelege. Dar nu pentru distrugerea ta și a lumii. Atunci se închide izvorul, și tu vei folosi doar din rezervele tale. Și…. Au mai dispărut neamuri apoi  lumi.

Dacă realizezi asta… și spui: Mulțumesc Doamne pentru tot! e  ca întoarcerea fiului risipitor. Vei fi îmbrățișat cu drag pentru că tu singur ai avut puterea să înveți. Și tot ceea ce vei face de atunci încolo  știi că modelezi cu/din ceva ce nu iți aparține, dar vei fi atent să fie o creație frumoasă. Sufletul tău va ști, vei simți cum se înminunează și el. Nu e mândrie, ci altceva, ce nu se poate descrie în cuvinte.

Să simțim și să gândim în același timp, e ceva ce se învață. Treptat, zi de zi. Și iarăși revin: dacă înțelegi un lucru nu e suficient. El trebuie aplicat_manifestat. Așa da, creem !

Intre simțire și intuiție se face  confuzie de cele mai multe ori. ,,Așa am simțit” – fii atent cînd și unde ai ,,simțit”. În tine ai simțit ,,ceva” iar dacă e deja acolo bine ar fi să vezi ce e. Asta va duce la o călătorie interioară la care puțini se supun. Pentru că marea majoritate nici nu știu că e posibil. Intuiția e altceva.

,,Sunt puternic/ă și recunoscătoare Ție Doamne ca mă bucur de tot ceea ce este CREATIE, de ceea ce ai creat Tu”, - atunci e altceva. Important : cuvintele să le căutați în voi. Evitați ,,pe derostul”. Poate devein cu ușurință un șablon.

Ruga este altceva. Am mai scris. Dar a ne conștientiza pe noi e un efort necesar. Cele două nu se exclud ci sunt complementare.

,,Sunt puternică” =recunosc în interior că PUTEREA UNICĂ acționează și prin mine,  numai eu nu am văzut-o până acum. Dar acceptăm că mai sunt și alții nu numai noi. Recunosc acest dar ca să il și las să se manifeste - e altceva.

Depinde de intentia din interior și trebuie să fim atenți la asta. 

,,Sunt puternic/ă” - nu voi mai depinde de nimeni, doar de conștientizarea Puterii manifestată prin mine.  Atunci am obligația să fiu atent/ă ce fac cu această putere. Izvorând din tine -poate crea și pentru alții - și e superb 

!

Când suntem triști, dezamăgiți de oameni, de o situație, e bine să ne amintim din ce  Putere suntem alcătuiți. Pentru că pe ea o folosim în acest caz ca să supărăm pe alții, noi fiind deja bolnavi. A folosi așa suflul divin nu este posibil.

Se rupe contactul și noi… rămînem singuri până cînd vom pricepe. Apar momente bine punctate în viața nostră care ne pot schimba definitiv. Dar nu de pe azi pe mâine. Treptat.

Dacă în tot ceea ce facem la nivel uman, de autocunoaștere: meditații, terapii diverse, incantații, mudre, sisteme de inițiere .....  nu uităm că folosim Puterea, Forța, Energia Divină și mulțumim pentru asta, vom fi păziți de multe. De fapt de toate. Și vom fi atât de recunoscători că ni s-a dat putința de a ne ,,juca” învățînd cum se crează propria noastră lume. Conștientizăm că suntem copii.  Eșecurile au fost întotdeauna ale noastre, nu date de Dumnezeu. Dacă și prin alte părți e la fel … învățăm împreună.

Știu, sunt nuanțe pe care nu le-am scris mergând mai profund. Pe unele deabia le-am menționat. Poate o voi face. Intre cea de acum 10-5 ani și cea din prezent este deja o cale. . Dacă nu ai întrebări, nu vin deslușirile.  Sunt conștientă întotdeauna de fragilitatea umană. Și a produce schimbări prea bruște nu cred că ajută. Îmi cer iertare dacă par uneori dură. Dar sunt momente bine punctate de care eu însămi țin cont. Dacă ajută și pe alții este meritul lor. Schimbarea este datorată/datorită lor înșile. Și repet, aceasta este o călătorie interioară pe care singuri o vom face. Dacă ne poate îndruma cineva în care avem încredere, e și mai bine. Însă pregătindu-ne conștient pentru ea. Iar ,,această pregătire conștientă” presupune cunoaștere. Invățătură. A înlătura obiceiurile, traumele instalate la nivel celular, așa cum le arată dr. Deepak Chopra, nu se face doar prin post, regim vegetarian, exerciții de respirații, incantații sau multe altele. Ci să stai față în față cu trauma. E ca un fel de ,,păzitor al pragului” dintre noi - scânteia divină și umanul care am devenit. Acesta este cel mai profund nivel al Ființei. Iar a ajunge acolo nu este ușor dar sigur este posibil. De asta mulți renunță. Unii simt lipsa pârghiilor, lipsa unui ,,desfășurător”. Însă treptat îl vom avea, sau vom întâlni pe cei care ne pot fi alături, îndrumători. Determinarea însă trebuie să vină din noi. Constantă. 

Dumnezeu ne gândește cu iubire, mereu și mereu și mereu. Iar noi până nu vom deveni parte asemănătoare a gândirii Sale, nu vom fi deplini. 
Gândirea lui Dumnezeu este Absolutul iar noi suntem o parte din acesta pe care Îl manifestăm. Pe El, nu pe noi. 

,,Doamne, întoarce-i ....

,,Doamne, întoarce-i la bunătate și rugăciune, pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

Este ruga pe care mulți au primit-o de la părintele Puiu Gherontie la Mănăstirea Caraiman – Bușteni.

Trebuie spusă cu credinţă, de trei ori pe zi de 30 de ori de fiecare dată, vreme de 40 de zile sau, mai bine  toată viața, şi apără în cele mai grele ceasuri pe cel ce o rosteşte. 

Acum mulți ani o doamnă , mama Vali ( Dumnezeu să o odihnească!) mi-a vorbit prima data de părintele Gherontie. Intr-un final am ajuns urcînd pe cărăruia din pădure, nu pe drum. După ce te rugai la altarul ridicat în jurul bradului ca un veșnic sfeșnic către cer, intrai la părinte. Aveam nevoie de o îndrumare, de o dezlegare. M-a pus la trei ori să mă rog la icoana mare a Maicii Domnului, privindu-mă cu atenție. Mi-a dat dezlegare și binecuvântare! Și am primit și eu, cred că la fel ca toți cei care îi treceau pragul, o fîșie de hârtie pe care scria :

,,Doamne, întoarce-i la bunătate și rugăciune, pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

De multe ori însă, în amintirea acelor clipe când m-am rugat la icoana Maicii, clipe de neuitat, spun :

,, Maica sufletului meu, întoarce-i la bunătate și rugă pe toți vrăjmașii mei. Amin!”

Am dăruit-o de multe ori de atunci – chiar și ieri. Întotdeauna este acel: așa este să fie!

Cineva m-a întrebat odată dacă este bine să considerăm că avem vrăjmași. Ne pot nemulțumi unii sau alții dar cuvîntul ,,vrăjmaș” aruncat asupra unui alt om, i se părea prea greu.

 Atunci am răspuns: vrăjmași în sensul dezicerii de Dumnezeu, nu neapărat al dușmăniei dintre oameni. Întoarce-i Doamne pe toți cei care au pierdut calea Ta și sufletul lor. Ajută-i pe ei Doamne, că au nevoie. Toți avem nevoie. Nu trebuie să numim pe nimeni ca fiindu-ne vrăjmaș. El își are rostul lui tainic în viața noastră. De a ne întoarce pe noi înșine, prin rugă, la Dumnezeu.

Rostind-o mereu ajungi să înțelegi și să deprinzi tâlc mai din adâncurile tale. Vrăjmași ne sunt propriile patimi. Iar ele devin vrăjmași prin noi și pentru cei din jur. Așa că ,,a ochi” pe cineva cu această rugă (și nu numai) nu este bine pentru sufletul nostru. El ne știe mai bine.

,,Vrăjmașii mei” – nu trebuie să te duci în afara ta. Cășunîndu-ți pe unul sau altul.Vrând tu să îl îndrepți că așa ți se pare. Calea lui personală e doar a lui și Dumnezeu îi va da dezlegările necesare.  Nu spun să nu ne rugăm pentru alții. Dimpotrivă. Dar nu cu acel sentiment de a-l ,,învăța” noi ce este binele pentru el. E o mare subtilitate la care trebuie să fim atenți. Vrem noi și nu Dumnezeu. Ba încă îl luăm , obligatoriu părtaș.

Iar cel care te-a jignit, supărat astăzi, tu l-ai ,,pocnit” energetic și ieri și săptămîna trecută și.... Prin vorbele aruncate ție îți deschide ochii. ,,Dumnezeu lucrează prin oameni”- să nu uităm asta. Sau să ne amintim cât mai des ca să fim feriți – noi de noi înșine. Prin vorbe omul se apără dar îți pune și oglinda sufletului tău în față. Scuze! Știu că știți dar ... recapitulez  acum. Ajută întotdeauna.

Trebuie să învățăm să ne gândim noi asupra nostră nu să stăm cu catastiful și să catalogăm pe alții. Actul auto.observării este un prim pas dar cel al gândirii și înțelegerii este imens. Vom primi răspuns prin oameni până vom începe să vedem ce/cât mai avem în noi. Atunci chiar și la banalități nu vom mai răspunde ,, cu aciditate” , ironic, cu senzația că celălalt nu pricepe nimic și că ne deranjează cu baliverne.

Îți deranjează orgoliul că tu știi tot? Sau îți dă posibilitate de a te vedea?!

Iar atunci când capeți deprinderea de a nu te mai ,,înfoia”, ai posibilitatea să transmiți și celuilalt o stare de bine.Și atunci când taci, poți să taci întru Dumnezeu și Maica. Sau poți să-l scoți din zona de disconfort cu blîndețe, doar printr-o vorbă bună. Și atât de mare nevoie este de această vorbă! Este Duhul care satură tot sufletul !

Satelitul Doamne

Am primit întrebări  la o postare. Așa că voi relua un text mai de demult ca răspuns. Știu că e necesar să învățăm împreună. Iar și iar.

,,aceste evenimente descrise mai sus fac parte dintr-un real mai subtil  pe care în graba noastră  facila il percepem  destul de vag dar el exista probabil  ca o compensație a nefericirii și neputințelor acestui neam”

Ei, tocmai acesta este : faptul că devenim conștienți că acest ,,real subtil există” avem treptat acces la el. Nimic nu s-a pierdut. Depinde de fiecare să conștientizeze aceasta. O brumă de bunăvoință nu de plângere. Crezi in frumusețe? Crezi cu adevărat? Atunci te vei focusa cu toate puterile numai și numai asupra ei până se va manifesta. Obișnuința de a ,,vedea” răul , aceasta va fi prezent și, evident că ne vom plânge. ,,Vindecă-ți sufletul apoi trupul”. 

Suntem determinați zi de zi prin toate mijloacele posibile să vedem răul și să îl extindem ( afectând multe lumi). ,,Intoarce și celălalt obraz” nu inseamnă bunătate, a nu-l judeca pe aproapele ci și a nu intra în energia răului. Din care cu greu ieșim. Pentru că…. îl aducem în noi, devenim părtași. Și energia nostră o vom consuma tocmai pentru ,,rău”. Un simplu apel: ,,Doamne, uite ce este în mine. Ajută-mă cu iubirea TA!” va fi suficient întotdeauna. Peste Dumnezeu  nu trece nimeni ci …doar tu. Ne-au lăsat totul, cei din neamul nostru. Ce facem noi, fiecare?! Se spune că vorbeau cu zeii direct. Pe noi cine ne impiedică?! Simplu și firesc ( dincolo de mysticism sau religii –pentru că oricum avem doar vagi cunoștiințe asupra lor și nu dintre cele mai ,,reale”).

Există o Forță care a creat totul iar noi suntem gândirea Sa - orice nume i-am da. Să nu ne dezbine un nume ci să lăsăm doar Înțelepciunea să ne fie martor.

Fiecare avem clipe când nevoia unui ajutor este urgentă. A  mărturisi cuiva - unui duhovnic, mai nou unui psiholog sau terapeut , ne descarcă de acea energie din interior care altminteri provoacă supărare , chiar boală. Dar.... există și anumite reguli pe care e bine să le știm: primul răspuns ne este cel necesar. Și faptul că adresarea directă este cu putință fiecăruia. Dincolo de orientările religioase există o unică Forță. Doar numele diferă și ....apropierea de acea Forță.

         Credința fiecăruia dacă este ardere personală nu trebuie să devină pârjol in jur. 

Cea mai puternică ,,tehnică” de apărare este .... SATELITUL DOAMNE ! Totul depinde de ,,predarea” fiecăruia acestei totalei, unice PUTERI peste care , nu te îndoi nici o clipă, nu trece nimeni. Doar...tu!!!

Da, cunoașterea este necesară altminteri te zăpăcești de atâtea ,,informații”. Am fost creați PERFECȚI. Incepem cu ce ne ,,doare”, fie trupește, fie sufletește. Cine te poate ajuta, CINE te poate îndruma?! ,,Satelitul Doamne”! EL îți va scoate ,,întâmplător” în cale, pe cine sau ce ai nevoie. Și... scapi și de mândrie: că tu faci ceva. Asta înseamnă că ești trimis să înveți. Să înveți, să cunoști PERFECȚIUNEA CREAȚIEI! Atunci să vezi cât de uluit ești în fața Măreției tuturor celor care au participat la crearea ei. Și cât de ușor o putem distruge. Și știi că ai cel mai puternic spijin din univers. Nu e nevoie să te apuci de lupte cu nimeni. Doar cu....patimile tale. Lasă-le pe ale altora ( dacă le vezi înseamnă că ,,prototipul” e la purtător-adică în tine.) Închide șuvoiul nemulțumirilor și ....vindecă-te.

Și înveți gradat, treptat. Întâi înveți unu și cu unu. Ce faci cu dualitatea ?! treci mai departe. Sau rămâi să ,,analizezi” dualitatea. Totul este de o simplitate și eleganță neașteptată.

Și uită-te omule, pe cine are MAICA nu numai în brațele Sale. ci în Inima Sa. Tu?! pe CINE ai în inimă?!

,,SATELITUL DOAMNE”
Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

,,Nu exista o mantuire a monahului si o mantuire a mireanului, ca altfel ar fi dat Hristos alte porunci si alta Evanghelie pentru monahi si pentru mireni, pentru femei si pentru barbati si asa mai departe, pentru chinezi si pentru romani.

O Evanghelie si aceleasi porunci, Evanghelie, adica buna vestire a invierii din morti si aceleasi porunci pentru lumea intreaga. Deci si mireanul, acelasi om ca Adam, ca si Eva, ca si mine monahul, avem nevoie de aceeasi intelegere a voii lui Dumnezeu.

Ascultarea este acea intelegere a voii lui Dumnezeu in care trebuie sa intri.
Ce gandeste Dumnezeu?
Cine sunt eu?

Uite, un mirean de la Bucuresti zicea: as vrea sa stiu cine sunt eu si ce vrea Dumnezeu cu mine?
Asta-i intrebarea de capatai si pe linia aceasta este ascultarea.
Domnul, Facatorul meu, trebuie sa-mi spuna cine sunt si ce vrea cu mine, adica ce rol am de jucat in aceasta istorie, ca sa-mi gasesc fiinta cea adevarata, mantuirea mea.

Deci ascultarea de duhovnic, daca o intelegeti drept, nu se face pe orizontala; nu este vorba de orizontalism intre tine si duhovnic. Este vorba de cautarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic si asta-i intelegerea dreapta; si taina aceasta se savarseste in felul asta: tu ca ucenic, ca fiind cel care te duci la duhovnic, fie sa te spovedesti, fie sa ceri sfat, cere intai Domnului in taina inimii tale; de cate ori te vezi pacatos spune Domnului: uite, Doamne, ca sunt pacatos, iarta-ma, vindeca-ma.

Cand te duci la duhovnic cere-i ca prin preotia duhovnicului, prin lucrarea tainica pe care a lasat-o Biserica (nn. Taina Spovedaniei), sa ti se ierte pacatele si nadajduiesc si stiu ca de vei face astfel, adica daca vei face in Duh si Adevar, cat de putin, de la fiecare spovedanie, vei iesi mai mult sau mai putin zburand. Acest zbor nu este doar o stare psihologica – te simti psihic usurat – ci,intr-adevar, se intampla in Duh o usurare de care, da Doamne, sa ai parte acum si in veci.

Daca te duci pentru sfat, intai lui Dumnezeu sa-i ceri indrumare:
Doamne! Sa fac asta sau sa fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu!

Cand simti oarecum in rugaciune, in viata ta, ca vine momentul, du-te la duhovnic cu gandul la Dumnezeu, cu atentia catre Dumnezeu si atunci spune-i duhovnicului problema ta si pandeste de la el primul cuvant. ( n.b. pentru că acesta este răspunsul direct. Mai mult ,,după” pot fi interpretări )

Il citesc pe Sfantul Serafim, ba citesc in colectia Filocalica acel prim cuvant, Dumnezeu atotputernic e bland, e acea adiere de glas subtire pe care a auzit-o proorocul Ilie si de care a fost impresionat mai mult decat de cutremurul, uraganul, sau focul; adierea de glas subtire care e mai rapida decat toti dracii daca lucram prin ascultare.

Nu intreba pe duhovnic mai departe, primeste acel prim cuvant, e cuvantul tau, duhovnicul nu ti-l poate explica, este dialogul tau intim cu Dumnezeu.

Daca asa l-ai cerut de la Dumnezeu, daca in felul asta il vei primi de la duhovnic, de ce sa cartesti, de ce sa te impotrivesti?
Fiindca risti sa lepezi cuvantul lui Dumnezeu.

Ba chiar in momentul cand ii spui: "parinte, explica-mi mai bine", ai rupt firul cu Dumnezeu! Ai inchis telefonul! Si acuma vorbesti doar cu aparatul de plastic, daca-i vorba de telefon, iar daca-i vorba de duhovnic, doar cu duhovnicul ca om.
Asta sa nu faci! Primeste cuvantul cu credinta, cere blagoslovenie si tu vei intelege acel cuvant, facandu-l.

Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii tale.
Cand ti-ai pus in inima asta, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest "asta" este foarte probabil ca, la un moment dat, acest "asta" sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.

Uitati, va dau o pilda.

Un monah mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu un alt monah dintr-o alta manastire si voiam sa-mi cer iertare, dar nu m-am cait dupa aceea si nu mai voia sa stie de mine, intr-atat era de ranit.
Si mi-am zis: ce sa fac, maine-poimaine trebuie sa plec, iar eu vreau sa ma apropii de Sfanta impartasanie. Ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa pot atunci sa ma apropii de impartasanie, cum sa continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste; eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda nimic. Si zice: mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Monahul acesta-i grec, si in greaca – imi pare rau ca in traducerea noastra nu reiese asa – la pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand preotul zice "pomeneste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparateasca pe pamant" spune asa: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau".

Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: Doamne! Glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert.

Si a continuat spunandu-mi: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea noastra era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in aceasta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni.

Si iarasi o monahie care era noua intr-o manastire imi spunea: "Parinte! Mi-e frica de toata lumea". Era foarte sensibila si ranita mai ales de cutare monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "cand intru in bucatarie m-apuca groaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage asa:

"Doamne, spune in inima ei sa-mi zica un cuvant bun sau spune-i ceva bun despre mine".

Intr-o zi vine fugind catre mine: "Parinte! Parinte! stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis: Doamne, spune-i ca o iubesc!" Si zice: "nu stiu parinte – o fi fost vreo coincidenta –, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos". Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea fata luminata ca atunci, acum vreo zece ani, si era impacata cu toata lumea si cred ca
aceste "coincidente" au continuat.

Deci se leaga si se dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare ca sa spun si acest lucru: trebuie sa ne nevoim in ceva, ceva pe care stramosii nostri cred ca il faceau fireste. Cred ca stramosii nostri, care erau, cat de cat, mai apropiati de Dumnezeu decat noi, in mod firesc, pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu.

Vezi o primejdie: Doamne! Si zici ceva lui Dumnezeu.
Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-i in mine, nu ma lasa asa!

Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el:
Doamne! Spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! s.a.m.d.

Chemati-L pe Dumnezeu.
Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om.

Cheama-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si ai sa vezi urmatoarea "coincidenta": cum spuneam cuiva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista. Nu! Dar se preface bine ca nu exista!

Fa si tu ca si cum ai crede si ai sa vezi cum si Dumnezeu se face ca exista!

Si provocam "coincidente" dintr-acelea.

In esenta profit ca sa va zic: sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-i cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ceva ce i-am cerut, sa-L intrebam pe Dumnezeu ce inseamna asta si toate nedumeririle noastre.

Intai "Doamne!" sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.

Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau care este la 100 de metri de tine, trebuie sa faci 100 de metri si poate altceva l-a inhatat sau trebuie sa iei telefonul si sa faci un numar.

Pentru Dumnezeu, nimic din toate astea: zici "Doamne!" si ai si intrat in contactat cu "satelitul Doamne" si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista!

Cum sa ma pazesc de gandurile rele care imi vin in minte?
Tot prin "satelitul Doamne" (...)

Ce-am spus si altor tineri va spun si voua: nu este greu, este cu neputinta!
Firea ta cand se simte deznadajduita ca ar putea sa ajunga la asta, firea iti marturiseste ca nu face parte din tine, ca nu face parte din firea ta biologica.
Dar de la Dumnezeu nici sa nu asteptam mai putin decat cele cu neputinta.

Dumnezeu numai in cele cu neputinta lucreaza, in cele cu putinta facem si noi.

Dumnezeu nu invarte la mamaliga ta. Dar daca este vorba de poruncile lui Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu in tine va putea lucra.
Vrei sa te pazesti de ganduri? Dumnezeu sa te ajute si faci asta.
De cate ori vezi un gand rau in inima ta spune: Doamne uite ce este in mine! Si cere lui Dumnezeu.

Poate ai nedumeriri; intreaba-L pe Domnul, Toate se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.

Vrei sa stii cum sa nu le mai faci?
cere Domnului sa nu le mai faci, cere Domnului aparare sa nu mai cazi in pacat.
Intotdeauna cu Domnul lucreaza !
Dumnezeu, stiind ca ne da porunci – cuvinte cu neputinta omului de urmat, total cu neputinta – nu asteapta ca eu sa le implinesc, asteapta ca eu, vazand ca nu sunt ala cum ar trebui sa fiu, sa zic: "Doamne! Fa Tu ceva, du-ma Tu pe calea Ta!

Nu zice si Hristos "Precum am zis evreilor va zic si voua: unde merg Eu voi nu puteti sa mergeti, dar veti veni mai pe urma"?
Cand mai pe urma? Dupa pogorarea Duhului Sfant, acea pogorare faca-se voua, tie frate sau sora care mi-ai pus intrebarea, si tuturor! Contactati "satelitul Doamne"!

Profit ca sa va spun inca un lucru: de multe ori m-am intrebat si multi tineri m-au intrebat, de ce daca Dumnezeu stie toate, trebuie sa ma mai rog si sa-I spun?
Nu trebuie, dar de multe ori rugaciunea este singura metoda prin care imi pot arata impreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicand "Doamne vreau asta!", desigur, Dumnezeu stie ca vreau, dar facand-o, incep de fapt o impreuna lucrare. Uneori poate ca este singurul lucru pe care pot sa-l fac, alteori se adauga la ceea ce fac. 

Deci, "Doamne da-mi rabdare!" este deja o impreuna lucrare, Dumnezeu imi da rabdare.
De ce? pentru ca e indelung rabdator. Vine un moment in care trebuie sa-mi exersez rabdarea, incerc cum pot, voi reusi sau voi cadea, vedea-voi!
Dar cerand de la Dumnezeu rabdare, impreuna lucrez cu Dumnezeu mantuirea mea. Nu astept pica para malaiata in gura lui natafleata. Fac si eu ceva! Cer Domnului: da-mi asta!

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat de des posibil, atat de des cat ii sfatuiesc duhovnicii lor. Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict cu duhovnicii, ci fiindca – si asta este un lucru foarte important de inteles – omul nu este un obiect si ca atare nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta pana in vesnica dumnezeire, o calatorie unica.
Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut.

Singurul indreptar pe care-l pot da tuturor este: contactati "satelitul Doamne".

Sa ne invatam cu "Doamne" in toate imprejurarile, si sa incepem cu "Doamne" si alt indreptar nu cred ca as putea sa dau fara ca sa ma pasca pericolul de a-l face pe unul sau pe altul sa se poticneasca.

Toate legile isi au valoarea si limita lor, dar "Doamne" nu are nici o limita.

Mantuirea este un lucru cu neputinta la om si deci, daca este cu neputinta , Dumnezeu Insusi o face si de aceea trebuie sa ne lipim de rugaciune si de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei Impartasanii.

Si asa, ceea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu.''

,,CELALALT NOICA'' si ,,CULTURA DUHULUI'' - Marturii ale monahului RAFAEL NOICA