Iertarea

Majoritatea vor să ierte persoana din viața lor care cred că le-a produs suferință. Pe acea persoană trebuie să o binecuvântezi că a apărut în viața ta și te-a trezit! Știu! Apare o rezistență interioară împotriva acestei idei.

 „Ea m-a jignit, ea m-a despărțit, ea m-a bârfit, ea mi-a pus piedici, ea…ea…”. Uită-te în tine: e frumos ce simți? Ai nevoie de tsunami din tine?! SIGUR??? Te simți confortabil ÎN starea asta?! Păi, e starea TA! Era deja în tine iar cineva doar a zgândărit-o. Stai față în față cu starea ta și vezi dacă TU te placi. Uită-te în oglindă. Cum arăți când ești pe post de ghionoaie?! Răspunde fiecare.

„Mi-e îmi vorbește urât, dar dacă apare altcineva, se schimbă: e amabil/ă, e drăguț/ă!”. Vorbele înseamnă 3-5% din comunicare. Starea interioară e cea care „ne leagă”.

Și, dacă e povestea a doi îngeri care au venit împreună? Un îngeraș voia să știe ce este durerea, suferința (încă nu ajunsese pe Pământ!). L-a rugat pe Doamne-Doamne să îi dea voie să plece pe planetă. Doamne i-a spus că încă nu e pregătit. S-a tot rugat. „Ai nevoie de un însoțitor” i-a spus într-o zi, Doamne-Doamne.  A întrebat dar nu a găsit pe nimeni dispus de a-l însoți. Intr-o bună zi, văzându-l atât de mâhnit, un alt înger, prietenul lui cel mai bun, i-a spus: ” vin eu cu tine! Dar am o rugăminte! După ce îți voi provoca durere, ca să vezi cum este, să nu mă lovești prea tare! Vom fi amândoi răniți și nu ne vom putea ajuta prea curând!”.

Multe explicații se pot da stărilor noastre. Care devin obiceiuri. De care scăpăm greu, pentru că ne confundăm cu ele. Nu noi, nu ESENȚA noastră e durere, dezamăgire, nemulțumire…sau oricare altă dizarmonie fizică, emoțională, mentală.

Acestea sunt STĂRI alimentate de energia noastră. A corpurilor: fizic, emoțional, mental, spiritual. Cheltuim timp și energie pentru a ne juca cu imensa forță, putere, pe care o avem. Distrugem de cele mai multe ori.

Cerem iertare ca să înțeleagă celălalt că ne-a greșit! Cât ne-a greșit! Sau pentru că așa e creștinește! De asta spunem că simțim că nu ne-a iertat!

 NOI nu am fost sinceri. Când ai iertat, ai tăiat orice comunicare pe  frecvența care era dizarmoniosă.  Pur și simplu nu mai comunici TU pe ea. Dacă însă o simți prezentă, înseamnă că mai ești TU pe acea frecvență.

Binecuvântarea! Este o etapă superioară iertării. Inseamnă Ințelepciune! Că deja ai înțeles că tu ești un capăt al funiei și nu mai e cazul să o zgudui mereu, pentru a-l ține pe celălalt aproape, legat de tine. Binecuvântare, sau A Blagoslovi, cum spuneau bunii noștri. Când binecuvântezi ești în „non-stare”: revărsare de Grație Divină. Tăria unei Binecuvântări, apare în timp, cu cât este mai des lăsat Sufletul să o spună. A căuta alte explicații, sensuri, e pierdere de timp și energie.

Este și ideea tăierii legăturilor. Le tai, persoana sau situația pot dispare dar, ÎN TINE, a rămas energia care va atrage EXACT aceeași situație. Parcă xeroxată! Toți știm cum este când apar asemenea situații în viața noastră.

Da! există meditații, tehnici pe care le putem învăța ca suport. Sunt necesare. Aplicarea lor constantă ne dă de furcă.

Suntem în Epoca Vărsătorului, care reprezintă umanitatea, colectivitatea. Semnul opus este cel al Leului-el reprezintă egoul individual. Nu e bine, nu e rău! Trebuie doar să înțelegem ce ne aduc aceste energii. Știu că mulți vor binele altora, a colectivității. Tipic epocii. Însă „începe cu tine”. Puterea Leului este colosală. Așa că e nevoie să fim atenți ce facem noi umanității. Ce STARE dăruim, nu numai vorbe frumoase. Putem folosi încăpățânarea unuia și orgoliul celuilalt semn, pentru a
 REUȘI. 

Întotdeauna o epocă dominantă a avut una opusă. De puterea celei opuse s-au folosit cei care știau asta. Ex: Taur – Scorpion, Berbec – Balanța, Pești- Fecioara… Nu e nevoie, acum, de prea multe explicații. Uitați-vă un pic în urmă și veți ști. Sunt convinsă că „ideea” a făcut ceva să sclipească în suflet. Important este, că ACUM, colectivitatea depinde de fiecare în parte. 

Înformațiile, cunoașterea, ne sunt de un real ajutor, pentru a înțelege dizarmoniile, care nu întotdeauna ne aparțin. Noi doar le preluăm, crezând că sunt personale. Este și acesta un aspect de care trebuie să ținem cont. Asta nu înseamnă că nu suntem răspunzători de ceea ce facem, gândim, simțim, pentru că „alții” știu ce/cum să ne manipuleze. 

Precum vedeți, sunt multe aspecte pe care trebuie să începem a le conștientiza. Moneda are două fețe și e bine să avem mai multe înțelesuri, pentru a vedea care ne sunt necesare.                                          

 Binecuvântează VIAȚA! 

  

http://danaela-foculsacru.blogspot.ro/p/terapia-iertarii.html

http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/07/terapia-iertarii.html

http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/11/legea-iertarii.html

Atingerea lui Dumnezeu

O mică povestioară tibetană: Un om credincios mergea des în casa unei femei ușoare pe care o  adora. Într-o seară a fost reținut la o ceremonie și se făcuse târziu. I-a luat drept cadou dulciuri. Pe drum era preocupat de frumusețea, gingășia, farmecul acelei femei și pășea ne-observând nimic în jur, așa că s-a ciocnit de un yoghin care medita cu ochii închiși asupra lui Dumnezeu. 

Yoghinul s-a înfuriat și i-a spus răstit omului: „Ești orb?! Dai peste mine atunci când eu meditez asupra lui Dumnezeu?”. „Iertați-mă, a spus omul, dar nu înțeleg un lucru: toate gândurile mele sunt absorbite de o femeie atât de puternic, încât am uitat de lumea asta. Dar dumneavoastră care meditați asupra lui Dumnezeu, sunteți totuși perturbat de ce se întâmplă aici. Atunci, ce fel de meditație faceți?!”.

 Omul a devenit după aceea un yoghin respectat, a plecat în călătoria căutării lui Dumnezeu. El i-a spus femeii: „Tu ești Gurul meu, pentru că datorită ție am înțeles ce este iubirea pentru Dumnezeu!”

Depinde de noi să păstrăm aspirația către Dumnezeu, indiferent de circumstanțe.

„Iar acum, după toate cele spuse înainte, rămân aceste trei, legătura care strânge şi ţine toate: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dar mai mare decât toate este dragostea. Căci Dumnezeu se numeşte dragoste» (I Cor. 13,13).

Dar eu (pe cât pot să înţeleg), pe una o văd ca rază, pe alta ca lumină, iar pe cealaltă ca cerc. Şi toate sunt o strălucire şi o lumină.

Cea dintâi toate le poate face şi zidi; (credința-raza)

a doua îmbrăţişează mila lui Dumnezeu;(nădejdea-lumina)

 iar a treia niciodată nu cade, nu încetează a privi şi nu lasă pe cel rănit de ea să-şi liniştească fericita nebunie.(dragostea-  )

2) Cel ce voieşte să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu încearcă să vorbească despre Dumnezeu însuşi. Dar a vorbi despre Dumnezeu prin cuvinte e greşit şi primejdios celor ce nu iau aminte.

Cuvântul despre dragoste e cunoscut îngerilor, dar şi acelora, numai prin lucrarea iluminării.

 Dragostea e Dumnezeu. Iar cel ce voieşte să arate hotarul (definiţia n.tr.) acestuia, e ca cel ce, orb fiind, numără nisipul de pe fundul oceanului.

6) Cel ce iubeşte cu adevărat, îşi închipuie pururea faţa celui iubit şi o îmbrăţişează cu dulceaţă în lăuntrul său.

Unul ca acesta nu se mai poate linişti nici în somn de dorul aceluia, ci şi atunci se îndeletniceşte cu cel dorit. Aşa se întâmplă cu fiinţele trupeşti, aşa cu cele netrupeşti.

10) Dacă faţa celui iubit ne preschimbă în chip vădit pe toţi şi ne face luminoşi, veseli şi neîntristaţi, ce nu poate face faţa Stăpânului, când vine în chip nevăzut în sufletul curat?”  - Scara Dumnezeiescului urcuş – Sf. Ion Scărarul -CUVÂNTUL XXX

                                                                     ***

Depinde de fiecare să-și păstreze cu fermitate aspirația către Dumnezeu. Omul face un pas, Dumnezeu zece, dar în nevăzut. A ne tângui că nu e așa, că nu simțim, că nu ni se face pe plac - e desertăciune.

Două persoane pot avea o relație formală dar cu cât se cunosc, se acceptă una pe alta cu atât legătura devine în timp, mai puternică. Intotdeauna în relațiile umane, există o a treia Putere: Dumnezeu!

 Dacă știm că El ne privește atunci când gândim, când vorbim, când alcătuim povestea vieții noastre, ne vom elibera de spaime, de depresii, de frici, de mânii, de nemulțumiri, frustrări... Pentru că toate acestea, chiar dacă sunt îndreptate împotriva cuiva, ascund ne-vederea lui Dumnezeu, de care mereu, mereu și mereu

                       NE ESTE TARE DOR!

Ceea ce un om gândește aceea el devine și are parte! Înainte ca însuși gândul să devină acțiune, mai devreme sau mai târziu, să avem grijă la gânduri care de multe ori au creat un obicei sau emoție.

Gândul trebuie să devină acțiune proprie nu numai o informație pe care credem că trebuie cu de la sine putere să se manifeste. Nu! TU ești cel care întrupează gândul! Dacă cele două nu sunt realizate  (gândire-acțiune) urmează o senzație de neputință, de înfrângere pe care nu o vom recunoaște ci vom căuta vinovați. Înfrângerea neacceptată degradează ființa.

Este suficient să observăm gândul și el încetează! 
Este o practică străveche, puternică și în timpurile de acum.  Incredibil?! Doar să observăm gândul și deja vedem cum el se diminuează?!? De ce? Pentru că la nivelul cel mai subtil în noi este o altă gândire: 

               noi suntem gândul lui Dumnezeu!

Lasă-L să-ți vorbească. Ascultă !!!

Cum sunt eu acum?! Și ,,vederea interioară” alunecă blând înlăuntrul tău. Nu cauți acolo nimic. Nu ,,priveliști”, nu un nume, nu cauți sau aștepți pe nimeni acolo. Acolo e o ,,suspendare”. Atât !!! acolo EȘTI TU ÎN CLIPA PREZENTĂ. Dar asta AFLI fără cuvinte, fără nici o trăire. Pentru că trăirile aparțin trecutului și devin viitor. Clipa când te ,,scufunzi” punându-ți întrebarea este ACUM. Ești TU în deplinătatea unei tăceri atotcuprinzătoare a Nimicului în care TOTUL este viu. Intotdeauna va înflori un zâmbet pe buze. Cel mai enigmatic zâmbet. ȘTII cine ești. Treptat dacă ai răbdare vei și afla. Dar...NU asta trebuie să fie țelul. Ci acea infinitezimală clipă.

Cum sau cine sunt eu acum !? Nu un răspuns e important. Așa suntem obișnuiți: să aflăm un răspuns rațional, să aflăm ,,coordonate” valabile care să ne fie ancore. AȘTEPTAREA răspunsului este PREZENTUL. Și tocmai atunci descoperi INFINITATEA din tine. Care nu are nimic de-a face cu trăirile aleatorii de până acum. Simțurile sunt suspendate pentru o secundă. Pentru că ele sunt catalizatori între noi ca energie și o realitate consensuală care ne-a fermecat și determinat să trăim numai în granițele ei. Dar se poate și fără ele - măcar pentru o secundă. Nu le vom uita. Dimpotrivă.

Terapia Iertării nu o putem realiza fără starea de ACUM. Sau Ruga părintelui Gherontie. http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/05/doamne-intoarce-i-la-bunatate-si.html

http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/07/terapia-iertarii.html

Orice, ORICE s-ar întâmpla în jurul nostru, implicați fiind cei dragi sau alții nu e întâmplare. Privesc ,,întâmplarea” ca un semn de a realiza ceva. Ca o atenționare, un avertisment. Întâmplarea duce la sincronicități, la coincidențe când chiar e necesar și urgent să o luăm în seamă.

Are copilul, soțul/soția, mama, tata, mama etc probleme și vrem să ajutăm?! CINE ajută?!

 CUM ești TU în minutele CÂND spui o RUGĂ, când trimiți UN GÂND bun, blând?!

CE ? CUM este în tine?!

La nivel subtil rezonanța este PE TOATE PLANURILE. Părintele Rafail Noica îndrumă: ,,Doamne, șoptește TU iubire/bunătate/îndrumare/ alinare/iertare/ binecuvântare.... în inima .... ” ATÂT !!! Nu trebuie să scrii o epistolă cu ,,îndrumări” pentru că TU îți vei pierde ,,ideea de bază”. Vei aluneca în lamentări. Iar lamentările duc la multe scoțând din tine chiar și nemulțumirea față de Dumnezeu care... până acu* nu a făcut nimic și a lăsat să se ,,întâmple” o năpastă. Undeva în noi există această convingere. mai bine să recunoaștem decât să ne ascundem, provocându-ne daune psihice, sufletești. Dacă tot vorovim și vorovim, la asta ajungem pentru că avem necredința implementată în noi.

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2013/03/satelitul-doamne-parintele-rafael-noica.html

Repetarea ,,Doamne, Împărăteasa  Lumii, întoarceți la bunătate și rugăciune pe toți vrăjmașii mei” – ai mei, cei din mine nu din exterior fără ,,intonații” ci doar ,,alunecând în interiorul tău”. Asta înseamnă să transformi treptat o realitate din exterior – schimbându-ți ÎNTÂI interiorul tău,  și de ea vor beneficia cei dragi, cei din apropierea ta.

,,Schimbarea realității” ! Pentru că trăim ÎN realitatea gândirii noastre iar gândurile sunt doar verbalizări ale realității proprii. Că ne mai întâlnim și cu alții pe acolo, e adevărat. Este în conformitate cu legea rezonanței. Nimic mai mult. Și ei dar și TU sunteți pe aceeași frecvență. Schimbă-te tu nu pe ei. Sunt prea mulți și nu vei reuși. Și chiar dacă este numai unul implicat , DE CE ești tu pe aceeași frecvență cu el?!

Frecvența Dumnezeu este cea mai puternică ! In această frecvență nu-ți trebuie scuturi de protecție, amulete, fel de fel de ziduri. Dimpotrivă, zidurile deja le avem.

RUGA ,,DOAMNE întoarce-i ..... ” nu se rostește cu patimă, cu tremoooluri, cu pauze sugestive. Ci REPETITIV! Cel mai sugestiv exemplu este ,,Doamne miluiește”  care se repetă de 40 de ori să spunem. Incontinu, fără pauze ,,sugestive”. E ca și cum am satura subconștientul care se va deschide lăsând calea directă deschisă. Însă asta cere un pic de timp și neimplicarea noastră ,,simțită”. Implicarea este dar la un alt nivel pe care nu trebuie să îl cuantificăm pentru că încă nu suntem în stare. Percepția asupra divinității este distorsionată cu ușurință de rațiune care te ,,aruncă” în vechile foldere ale neîncrederii, ale patimilor.

Ajungi să rostești Ruga și, la un moment dat, când rațiunea se ,,trezește” nu mai știi Ruga, nu-ți mai reamintești cuvintele ei. Superb! Tocmai ai realizat o legătură DIRECTĂ cu divinitate!!! Știu. Mulți au un fel de ,,colaps”: aoleu, am uitat cuvintele !!! foarte bine!!! De asta e necesar să o avem scrisă pe ceva, să o purtăm în buzunar, în geantă. Tocmai pentru asemenea clipe. Ca să reluăm.  Acea ,,cădere”, ,,uitare” este calea dar... pe care o alungăm neștiind ce înseamnă. Reluarea rostirii după un asemenea moment este o adevărată Binecuvântare. 
Vă doresc să trăiți cât mai multe asemenea clipe. Vă veți schimba pentru totdeauna. La fel  treptat, și cei din jur.
 Pentru că Unica Forță Reală este Dumnezeu. Unica Putere ! vorbește direct cu El. Dar fără să te vaiți. Incă odată: când ne văităm deja și învinovățim. Nu e cazul. Copilul cere ajutor și îndrumare când nu știe ce să facă. Și cineva îi poartă mânuța ca el să învețe să scrie (o liniuță, un oval, un spațiu lăsat ... ) cineva îl învață cum să rostească cuvintele, sensul lor. Noi ?! om fi ,,maturi” dar avem de învățat nu de explicat vechile paradigme prin: ,,așa cred/văd eu”.

Cerem îndrumare?! Păi primește-o dar nu în conformitate cu dizarmoniile deja existente în tine... după care îi măsori  pe ceilalți.
 Binele tău este Dumnezeu, dar și binele tuturor. Iar El se manifestă prin oameni. 

Devin-o manifestarea Lui dar ÎNTÂI în propria viață. Așa va ajunge și la alții. Repet mereu: peste Dumnezeu nu treci decât tu voind să impui ce/cum vrei tu. Atunci pentru CE te rogi la EL?! Să facă ÎN locul tău CE vrei TU?! Adică EL nu ȘTIE ?!! se pare că uneori nu prea credem că EL știe. Și musai să îi spunem noi. Pare ,,interesantă” – cel puțin, această atitudine.

Ai grijă de tine, lasă-L să te îndrume, să se manifeste și vei vedea .... nevăzutul! 

Manifestarea !!! Să nu deveniți habotnici. NIHIL SINE DIO ! însă fiecare ÎL manifestă! Și tu , și el/ea. Nu numai manifestarea ta este bună. Ai grijă de tine, de gândurile tale și cere ajutor dacă /când nu te simți în stare să treci peste o încercare. Te va ajuta. Și atunci uimește-te, recunoaște ceea ce El a făcut schimbându-ți și ție viața. Așa ajunge și ÎN tine Farmecul Divinității. Dar dacă tu crezi că ai provocat PRIN Rugă schimbarea universului ... sigur te-ai dus în alte zone. Te amăgești și orgoliul te va ,,prinde” în mrejele lui.

Cu cât devii părtaș cu atât manifestarea LUI va crește. Dar atenție la ceea ce se numește ,,sminteală”.

Imi doresc să vă fie de ajutor cele scrise. Întâi reluați citirea și practicați  idee cu idee. Nu este important că ați citit și v-a plăcut. Dincolo de cuvinte , care nu pot cuprinde decât orientativ, sunt ,,nenumirile”. Aflați-le în voi. 
Dumnezeu este Cea mai Măreață Ființă dar ființarea Sa nu stă în puterea noastră de a o cuprinde. Ea există și ...EXISTĂ !!! atât. E uluitor. Atât. EL este Măreția ! a Sa dar și a noastră.

Lasă-L să-ți vorbească. Ascultă- L !
ascultarea inimii, a Sufletului și nu a auzului. Pare o supunere dar ea va deveni Înțelepciune.

Doamne, Prea Mărită Împărăteasă a Sufletului, mulțumesc!

Realitatea Luminii

Suntem alcătuiți din lumină – din fotoni care își pierd din luminozitate în mediul pe care noi alegem să îl avem și care devine o realitate a fiecăruia, depinzând de gândurile noastre conștiente sau nu.

Copierea și transferul semnalelor electromagnetice generate de celule (echipa DigiBio condusă de biologul Benveniste-Paris) este un răspuns la multitudinea de ,,mirări” asupra miracolelor. Semnalul emis de o moleculă ,,vorbește”, transmite informații despre starea moleculei de orice fel ar fi. Moleculă umană sau dintr-un medicament.

,,Semnalele de frecvență” pot înlătura costisitoarele și de durată analize medicale din laboratoare și care  nu sunt concludente întotdeauna.

Dar, ar mai putea însemna că atunci când suntem bolnavi nu mai este necesar să luăm medicamente ci....să ne schimbăm frecvența sau, mai simplu: starea interioară. Schimbăm așa frecvența celulei bolnave, distorsionarea ei provocată din motive diferite care însă sigur sunt de natură energetică: a gândurilor, a emoțiilor. Deci o ,,informație” care a modificat, a făcut un electron să sară de pe orbită, să apară altundeva și... boala e prezentă.

 Ceea ce se practică de mii de ani sub forma ,,miracolelor”, ceea ce la începutul sec XX, Emil Coue practica cu succes prin ,,Zi de zi mă simt tot mai bine și mai bine” devine o ,,cură de sănătate” studiată tot mai mult. Sau simpla credință că un medicament ( fie și o ,,pilulă neutră” adică efectul placebo) te va însănătoși. Este:,, o minune”!!! venită de cine știe de unde, datorată unor forțe necunoscute sau ireale,  sau, poate deveni ,,minunat”, adică o realitate clară la care am participat direct.  

Ne putem îndoi desigur, putem nega –din lipsă de informare, dar am învățat un lucru: atunci când un om află un Adevăr care face parte din el și nu pierde singur acea clipă, atunci ,,minunile” au loc. Se ,,întâmplă”. Ele devin CREDINȚĂ reală, autentică pe care și-o asumă, care depinde numai de el. Devenind ȘI realitate. Încerc acum să trasmit o ,,stare” așa că vă rog citiți cu atenție și nu lăsați să fie o informație care va dispare la următorul paragraf, așa cum se întîmplă de obicei de rămânem doar cu o ,,vagă impresie” revenind la vechile gândiri.

Când CREZI ceva cu ardoare, blochezi orice altă posibilitate de manifestare iar acea credință îți crează realitatea. Chiar dacă este pe frecvențe energo-informaționale diferite, credința într-un medicament sau doctor/terapeut și Dumnezeu, diferențele se învață în timp, de către cei care nu au avut parte de asemenea învățături până acum. Încrederea – credința trebuie să fie totală și din partea minții dar și a corpului – doar așa se poate schimba frecvența unei dizarmonii.

Frecvența potrivită o simte și o ,,cere” fiecare organism în parte. Fiecare organ, fiecare celulă. Este ,,personalizată”. Imi permit să spun asta după ani de practică și de observare a celor cu care am interacționat. Partea științifică am acumulat-o studiind ,,științele de graniță” după ce învățam aplicarea vechilor tehnici care au venit din Orient ca o binecuvântare pentru omenire.

Am mai abordat acest subiect pentru că am considerat că suntem mulți cei care dorim o cunoaștere mai concretă, clară, care să ne ajute să înțelegem legile firii iar aplicarea lor să nu mai fie dependentă de alții ci doar de fiecare în parte. Imensitatea Creatorului este cuprinsă în vastitatea din noi și privesc acest aspect cu un imens respect.

Știu cât de dificil este să schimbi clișeele create în sute de ani și care par mai la îndemănă, mai atractive și, de ce nu, scot din ecuație eventualele implicări personale, așa cum este cu ,,karma” de neam, sau personală. Sigur că există pentru că este o energie informată codată în noi –altfel nu ne-am fi născut în familia respectivă. Dar ...cine te determină să fii mereu supărat, mânios etc?! Nu-ți poți reprima nemulțumirile și trebuie să le strigi ?! te obligă cineva să –ți cheltui energia prețioasă pe asemenea stări care vor aduce mereu și mereu alți ,,demoni” (o formă metaforică care ne-a ,,zgâlțâit” destul până acum determinându-ne ,,înfricoșări” de care nepoții noștri sigur vor avea ce spune). Dizarmoniile repetate vor activa ceea ce este codat deja în memoria celulară. Oricât de mici, de ,,neconcludente” ar părea ele, celui implicat.

Am obiceiul să spun multora: ,,ce cauți tu pe frecvența respectivă?” care se plâng de ,,atacuri” și care mă asigură că nu au făcut ,,nimic”. În jumătate de oră e suficient să aflu că sunt certați cu o rudă ,,rea”, că partenerul este nașpa... 

Ce poți face tu ca terapeut?! Simplu: îi schimbi frecvența vibrației (și sunt o multitudine de tehnici spirituale) și apoi îl ajuți să înțeleagă că poate bea un ceai liniștit fără a provoca un cataclism în cealaltă parte a planetei prin ,,stările” lui oricât de mici ar fi. Pentru că rezonanța mai mare o va acorda pe cea mai mică. Atât de simplu este. Dar tu ca terapeut trebuie să fii mereu atent la tine însăți – asta este o imensă responsabilitate care e din ce în ce mai evidentă.

Suntem alcătuți din același lut, iar sufletele noastre, sunt asemeni undelor luminoase care nu pot fi distruse și sunt legate unele de altele. Celălalt trebuie să înțeleagă treptat că schimbarea din el trebuie ,,întreținută” de el însuși, nu să devină dependent de tine. Și fiindcă tot am spus de ceai: obiceiul ,,închinării” mâncării, patului, pernei ar trebui reînvățat treptat pentru a apela la cea mai înaltă emisie de Binecuvântare din toate lumile.

Până acum a fost mai simplu, am fost cu toții într-o perioadă de pregătire TREPTATĂ. Ceea ce era valabil, necesar, de ajutor acum câțiva ani, acum nu mai ajunge. Au ,,evoluat” stările mentale, emoționale iar noi trebuie să învățăm să le facem față celor de acum dar nu cu cele învățate acu 10 ani. Acelea reprezintă baza necesară care ne-a scos din amorțeală. De aici și nevoia continuă de a ști mai mult, avalanșa de informații pe care o acumulăm încercând să găsim și stabilitatea necesară.

Revin iar la spusa părintelui Rafael Noica: Satelitul Doamne ! Iertați-mă, dar mi se pare uluitor mereu și mereu, de fiecare dată când ,,apelez” la spusa părintelui. Îmi doresc din inimă să vă pot trasmite cutremurul interior, ca o avalanșă, pe care îl trăiesc de fiecare dată când mă gândesc la Adevărul atât de actual spus de părinte. 

 Gândul tău PERSONAL să fie ,,Doamne!” EL să fie unda gândită! (frecvența).  Ceea ce oamenii de știință ( considerați ca aparținând graniței granitelor) încearcă să demonstreze prin zeci și sute de experimente, părintele spune simplu: transmite prin Satelitul Doamne ceea ce ai de spus, transmite-I tu, direct, fără intermediari care s-ar putea să fie nițel ocupați în acel moment. Cred că acest efort îl poate face fiecare, cu toată neîncrederea pe care o are în el însuși – obicei bine întreținut până acum, ce e drept e drept.

Nu ne este ușor să ne schimbăm deprinderile moștenite. Sunt multe. Când credem că am reușit apare altceva. Uneori chiar mai dureros. Și suntem frustrați. Însă șansa care ni se dă de a fi ultima verigă a unui lanț în care am fost noi și neamul, mi se pare uluitoare, oricât de dificil ar fi în anumite clipe. Învăț mereu să am răbdare și înțelegere cu mine și cu cei din jur. Nu reușesc întotdeauna dar mai scurtez timpul pierdut din ,,reacții” și aceasta devine un prețios câștig. Am ,,învățat” că o simplă nemulțumire poate provoca dizarmonii pe termen lung dar și atunci când te aștepți mai puțin. 

A observa, a înțelege acest lucru fără patimă ci cu iertare și iubire este un privilegiu al fiecăruia.  Ceea ce doresc tuturor !

Legea Iertării

 Legea Iertării aparține omului. Omul este cel care creează păcatele, bolile, ura sau suferința, dușmănia. Dumnezeu nu are nimic de-a face cu acestea. Nu El le-a creat, ci omul. Care este singurul în stare să le facă să dispară, prin iertare. Aceasta este o mare putere sufletească recuperatoare  și numai cel care o trăiește îi cuprinde esența eliberatoare; din neanturile firii stimulând procesul de vindecare și de rezolvare a mesajelor conflictuale care apar în sistemul nervos. Pentru că aici este Sediul de memorie și de comandă prin  care învățăm să ne cunoaștem.

Orice nemulțumire – crează o dizarmonie. Și nu există nemulțumire mare sau mică, pentru că impactul este diferit la fiecare. La fel cu toate celelalte care se văd sau nu.

Omul singur are puterea de a ierta toate cele făcute de el, începând cu sine – o parte deloc ușoară pentru că o evităm. Iertarea este o stare importantă în procesul autovindecării. Ea ascunde multe în noi peste care trecem din teama de a le ,,vedea” pentru că noi credem în ,,puterea păcatului” fără a ne gândi și ce presupune această ,,credință” preluată, moștenită.

Dacă ridic gândul la Dumnezeu – cu EL creez o undă de legătură (Scopul procesului Ho'oponopono este:

1) Sa conecteze cu Divinitatea in fiecare moment;

2) Sa ceara ca memoria si tot ceea ce aceasta contine sa fie purificata. Numai Divinitatea poate face asta. Numai Divinitatea poate anula sau corecta amintirile si formele-gand. Deoarece Divinitatea ne-a creat, doar Ea stie ce se intampla cu noi.

In acest sistem, nu este necesar sa analizezi, sa solutionezi sau sa iei decizii in privinta problemelor. Atât timp cât Divinitatea a creat totul, trebuie doar sa te indrepti catre Ea si sa ii ceri corectarea problemei, curățarea acesteia.

In ceea ce priveste solutionarea unei probleme, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru.

Daca experimentezi supărare sau dezechilibru, locul in care trebuie sa privesti este in interiorul tau, nu in exterior, catre obiectul/persoana pe care le percepi ca ar fi generat problema ta. Orice stare de stres, dezechilibru sau boala poate fi corectata doar lucrand asupra ta.

Dacă apare și las să mă copleșească gândul de supărare, de nemulțumire, de iritare etc pe șef, pe vecin, pe politicieni, pe copii, pe soț/soție, pe oricine sau orice, acel gând mă va face prizonier.  Eu devin prizonierul supărării, furiei, nemulțumirii și va trebui să tot alimentez acea stare cu propria mea energie. 

Dacă mă supăr pe cineva – eu alimentez supărarea și rămân în frecvența energetică respectivă.

 Neurologii au descoperit prin studii de ani de zile, cu sute de persoane, că sunt necesare minim 12 minute de rugăciune, de meditație chiar și cu un cuvânt ( pace, calm, armonie) pentru ca el să devină treptat stare statornică în noi și așa să ne schimbăm propria perspectivă și atitudine. Se formează o nouă deprindere recuperând treptat energia din celelalte stări care ne-au copleșit până acum.

Învățăm să respectăm FRUMUSEȚEA din OM ! 

Revenirea

Doamne, recunosc că TE IUBESC ! Nu știu cum și cât și niciodată nu îmi doresc să știu asta. Pentru că Iubirea mea va crește mereu, mereu și mereu  până voi deveni din scânteie o flacără!!!

Cum să fii fericit atunci când auzi ,,suntem cu toții păcătoși și plătim pentru ....” urmând o listă lungă cât toate meridianele. Cum să te apropii cu încredere de Dumnezeu și Maica când deja de sute de ani  auzi că ești impur, plin de toate nenorocirile și amăgirile și imperfecțiunile...

Fii CURAT , CURAJOS și BUN cu tine însuți ! IUBEȘTE_TE OMULE !!! Iubește-te că EXIȘTI azi, acum. Cu toate imperfecțiunile tale ....gândite de alții care ți-au creat propria VIAȚĂ !!! Așa am fost condiționați și noi și părinții și străbunii... Așa lăsăm să funcționeze pe pilot automat Viața !

Oamenii au învățat să fie ,,aiurea”. Sunt în marea majoritatea determinați să se simtă josnici, murdari, tributari cine știe căror păcate și, cum se întâmplă ceva cum scormonesc în ,,arhive” (amintiri proprii sau din neam) începând să se teamă de cine știe care urmări. Sau considerând că e nedrept. Sau multe alte stări care îi scot din circuitul vieții de ACUM.

 Avem asemenea programe în noi, fiecare. Ce facem cu ele este important. ACUM în clipa când tot noi le activăm din ,,eroare”. Pentru că am venit să învățăm. Nu să risipim în fiecare clipă energia din noi pe bau-bauri. Începem să știm asta dar la CUM – ne înpotmolim pentru că ar trebui să ne privim pe noi, înlăuntrul nostru = zonă tabu pentru cei mai mulți. Știți că orice Energie urmează gândul și apoi devine stare dacă e susținută mai mult timp?! Știți că un gând emis ( când nu e susținut) pleacă și se întoarce mai puternic?! ( hrănit din întîlnirea cu altele asemănătoare).  Lăsați satanismele deoparte. Au fost bune pentru acum 100 de ani. Asumați-vă stările proprii și ... VIAȚA !!!

Se spune că în om e un înger și un demon. In Om este doar Divinitatea. TU alegi ce coloratură dai zilei. Am ,,învățat” multe, acum ,,alegem”. Asta este reala Putere a Omului. Liberul Arbitru.

Imi spunea cineva zilele acestea că în fiecare zi citește postarea ,,Satelitul Doamne”. Dar voia o metodă de ...protecție împotriva cuiva. Mărturisesc că am trecut prin bucurie – că citește , apoi fulgerător am simțit o mare dezamăgire. Grea încercare pentru cei care nu se ,,privesc”. 

La ce ducea dezamăgirea mea, a mea proprie ?! Să o judec?! Să fiu împotriva unui suflet care se chinuia singur și să-i mai țin și eu o predică?! Dezamăgirea e doar ca un folder care există în fiecare. Nu contează cine te mai determină să mai adaogi ceva ca să îl activezi. Aș fi trăit în ziua aceea căutînd alte și alte prilejuri de dezamăgire. Care sigur ar fi venit.

La REACȚIILE interioare trebuie fiecare să fie atent. Nu la ale celorlalți.

De ce dezamăgire?! Pentru că scrisesem de multe ori că : SATELITUL DOAMNE NU POATE FI DOBORÎT DE NIMENI !!! Din afara ta! Doar de ....tine însuți. Aici e mai dificil dar de înțeles înțelege fiecare, sunt convinsă .

 CINE poate doborî FORȚA care ne-a creat?! Aici va trebui să ,,lucrăm” fiecare. Să avem Puterea acestei convingeri. TOTALE !!! Iar asta se deprinde, se învață. Nici nu e nevoie să ,,zici” ci să nu ,,uiți” – ceea ce facem. Nu-i nimic. Revenim fără a ne lua la luptă că ,,iar am uitat”, ce păcătos mi-s. Lasă clipa trecută DEJA. Nu o fă un veșnic prezent. 

Conștientizează mereu și mereu prezentul ținându-te de el. Se învață. Metodic și sîrguincios.  ,,Am greșit/uitat?! + Iartă-mă” . Apoi va mai veni o clipă a uitării dar tu deja vei mai puternic. Și vei uita din ce in ce mai rar. Atâta tot. E o traumă autoînvinovățirea din care ieșim cu greu.

Tot ce am scris a durat cîteva secunde. Depindea de mine CE îi transmit ȘI la nivel empatic, subliminal ființei din fața mea. Mai mult decât prin vorbe. Nu m-ar fi crezut. Este minunat să vezi cum în celălalt se naște încrederea fără exaltări. Pentru că percepția asupra Satelitului Doamne așa fusese. Percepție și nu deplină încredere. O va căpăta treptat. Așa ne ajutăm unii pe alții. Asumându-ne cum suntem noi ÎN noi. Și asta vom face mereu și mereu până vom pleca de aici.

 De câte ori am ,,sărit” peste asta?! de multe ori. Și tot de atâtea ori am învățat. Și am mulțumit că este atât de minunat pe Pământ ! Nu contabilizând pe alții ci doar pe tine treptat și fără să te renegi. Doare! Prntru că renegi FRUMUSEȚEA OMULUI acoperită de multe. Se poate explica asta în zeci de moduri.

Simplitatea vieții de până acum a fost mai puțin traumatizantă sufletește ca acum. Comunicarea instantanee între pământeni a dus și la însingurare. La depresii.

Nu dezicerea de Dumenezeu ci de Creația Sa = OMUL ne face să suferim. ,,Aici e penitenciar, aici e păcatul, aici e plata datoriilor veșnice dacă întrebați pe ,,unii”. ETC....”. 

Dacă mă uit în jur depinde ce văd în raport de ceea ce este în mine. Văr cum alții se chinuie, văd cum suferă căutând... văd cum sunt manipulați de unii care care au ales să facă asta din diverse motive. Dar... pe TINE cine?ce te determină să intri în lumea pe care EI o vor așa?! CREAZĂ și tu LUMEA ! Nu boscorodi pe alții. Înseamnă că te plîngi de lumea pe care o lași să te invadeze și tu nu depui nici un efort de ....gândire, de observare. INERȚIE! Am am spus de această Lege a fizicii care este prezentă și în viața noastră.

Suntem păcătoși și ...plecăm în pelerinaje ca să ne mântuim. Sigur drumeția ne va face bine o vreme. Nu focul iadurilor (pârjolul  care se strecoară în sufletele însingurate), ne va face mai frumoși , buni și fericiți. Sigur că energia acelor locuri ne va încărca pentru o vreme. Știm bine asta. Sunt lucruri dovedite, clare. Nu ,,miracole”.

Divinitatea să fie OGLINDA fiecăruia. Nu iadul. Pentru că relaționarea cu cineva ne arată pe ce/care lungime de undă suntem. Te gândești la vecin?_ești pe lungimea lui de undă, chiar dacă ,,nu se vede” dar....se simte. Ne trăim gândurile în noi. Gânduri care devin sentimente, boli. Pentru că transmisia se face în două sensuri. Noi trimitem gânduri - el trimite. Ping pong sau ...lupte cu săbii,pumnale, pumni, după moda spirituală din ultima vreme. Funcționăm și pe acest plan de existență ( puțină informație din fizica cuantică ar fi de un real ajutor). Deci : suntem ocupați să ne ,,gândim” vecinul. Ce vom atrage? Gânduri și oameni asemănători . NU! Nu cu vecinul ci cu NOI ÎNȘINE din acel moment. La servici, la piață, în tramvai, în propria casă.

Te gândești la Dumnezeu?! Ești pe lungimea Lui de undă. Începi, treptat, să ÎL auzi, să ÎL descoperi în tine. Dumnezeu se ascunde cel mai bine în ...oameni. În fiecare în parte. Însă TU trebuie să ÎL descoperi. Și atunci COBOARĂ RAIUL PE PĂMÂNT ! daaar ...fără extazieri ! fiți foarte, foarte atenți la asta. Aici mulți devin așa, habotnici. Trăiți voi înșivă și lăsați și pe alții să trăiască. Dacă vor vedea /simți că e mai bine la voi, vor dori și ei. Așa, doar așa se schimbă lumea. Nu cu forța dinafară. Ci cu statornicia dinlăuntru.

Uită toate fricile, spaimele. Lasă-le celor care le-au provocat !!! spun unii. Eu cred că NU !!! pentru că SPAIMELE, FRICILE, DEPRESIILE  conțin o cantitate enormă din PROPRIA NOASTRĂ ENERGIE împachetată într-un ambalaj de o vibrație joasă. Care nouă ne provoacă boli. Care aruncate în afară provoacă răni și războaie.

Folosim propria energie pentru a ne îmbolnăvi sau pentru a distruge pentru că AȘA am fost determinați, preprogramați până acum.  Să ,,rulăm” tot așa?! Nu căutăm vinovați acum. Ar fi pierdere de vreme, de energie. Conștientizarea ne este de ajutor în a hotări cum să fim începând de acum, din clipa prezentă. Dar să nu creadă cineva că doar asta este suficient. Am ,,zis” și gata. Zi de zi va trebui să fim atenți cu NOI ( lăsați pe alții în pace, oricând vor putea să v-o ia înainte și rămâneți voi în urmă tot ,,amendându-i”). 

Acceptarea cu seninătate că avem de trecut prin așa zisele ,,încercări” trebuie să ne-o asumăm. Mulți nu vor asta, consideră că orice schimbare e permanentă. Și când ți-e mai bine... aluneci din nou. De ce?! Pentru că ai ,,adormit” în bucuria că ai o casă, un cățel.... Pentru că NU AI RELAȚIONAT CU DIVINITATEA. Nu supunându-te EI ci bucurându-te că EA există, lăsîndu-te fermecat mereu de VIAȚĂ. Sunt  sute de nuanțe. Dar toate înseamnă echilibru, nu extazieri din care ieși și te înspăimînți vrând și căutând alt drog....spiritual. pentru că spre asta se tinde. Mai multe ,,impulsuri” din afară fără a fi atenți CE se petrece în- lăutrul nostru. Asta e INSINGURAREA de noi înșine. Și devine dominantă dacă nu suntem atenți. Ni s-a spus în fel și chip până acum. Alegeți statornicia propriei înțelegeri și confirm-o mereu și mereu prin TINE însuți, nu după reacțiile altora. Nu depinde de ele.

Divinitatea să fie unitatea în care te mărturisești TU ca OM. Avem curajul acesta?! După toate zecile de spaime cu care venim (implementate genetic) acum, când simțim cât de minunați suntem, începem să baleiem între vechile concepte și ceea ce se naște cu putere în inima noastră. ,,Ești păcătos, aici este temniță, penitenciar cosmic” și multe, multe altele. O fi...pentru unii care așa determină să fie ascultați și prin care se ia din Puterea fiecăruia. Nu e rău nici asta pentru că te determină să spui NU,sau să accepți fără să gândești, că te dezici  de Dumnezeu. Dar... dacă am venit aici să sublimăm MATERIA, să o facem inteligentă ?! acea inteligență durabilă prin care să ajutăm întâi pe noi și apoi pe alții?!

Trebuie să acceptăm că este deja o mare diferență în gândirea/percepția noastră, între noi și părinții noștri. Ei nu au avut posibilitățile și îndrumările pe care le avem noi acum. Este suficient că ne-au dat viață.

Știu că este nevoie pentru mulți, ca și pentru mine, de a TRĂI /SIMȚI forța, energia din care suntem formați. Altfel sunt doar vorbe sau stări pasagere. Fiecare a ales o cale personală. Am nevoie de confirmări. Le caut din trei surse. Așa mi-am propus și nu prea trec peste asta. Incerc - ca să fiu sinceră. ReiKi m-a ajutat mereu până acum. E o denumire a unui sistem care se redescoperă în fiecare doar prin practică. Fizica cuantică o consider pe primul loc. Așa descoperi PUTEREA din CREAȚIE și rămâi mut de uimire și fascinație smerită în fața IMENSEI și de nepătruns REALITĂȚI DUMNEZEIEȘTI. Dar pe care realizezi că o folosești după bunul plac – fie că știi asta fie că nu. Insă informându-te afli că DA! Atunci apare FRICA ! nemărturisită dar sigur apare: gândurile, stările tale crează realitatea! Văleu! Cum să CREZI asta?! Nu e bine! Cum să renunț ,,io” la a-l mai bîrfi ( zicem ,,observa”) pe vecin ( nu am nimic cu vecinii mei, nu îi pomenesc pe ei aici, sunt oameni extraordinari. E doar pentru explicitare.). Cum să renunț la a fi nemulțumit, supărat, anxios?! Vai de mine !!! cum voi fi sigur așa că mai exist fără toate ,,coloraturile” astea?! CE pun în schimb ?! aici apare depresia sau oricare altă formă de însingurare, durere.... ( continuați fiecare).

Prima dată când am ,,simțit” hiperspațiul între/dintre palme am plecat... să mă plimb ! Eram fericită! Ceva se năștea în mine, o conștientizare pe care nu voiam să o pierd exaltându-mă. Ci voiam să o statornicesc înlăuntrul meu. Pentru că descopeream cu SPAIMĂ ce Putere este INLĂUNTRUL meu. O spaimă care mi-a prins bine. M-a ținut ,,trează”. Noi absolutizăm în ,,bun” sau ,,rău”. Dar ce e bun pentru unul pe altul îl trimite la balamuc. Știm asta. A trecut ceva timp de atunci. Au trecut multe ,,încercări” dar ,,ce nu te omoară te face mai puternic”. Pentru mine a apela la știință și la cunoașterea antică au fost doi stâlpi de nădejde în a practica pentru a descoperi cît de minunat este AICI. Fără entuziasme de prisos care și acelea îți papă din energie. Zi de zi (mai am sărit câte una-recunosc, ca să fiți și voi pregătiți în a fi sinceri cu voi) descopeream câte ,,ceva”. Nu am căutat nume, tipare mentale. Pentru că m-aș fi blocat singură. Când deschizi geamul de dimineață intră o anumită lumină la prânz alta, seara, noaptea alta. Doar să fii conștient că așa este natural, firesc, minunat. Să nu cauți explicații, cuantificări ci să te bucuri de fiecare etapă. Să TRĂIEȘTI ! Ea devine statornică. E un pic dificil de explicat dar știu că se înțelege.

TRĂIM frumusețea dumnezeiască și asta este ceea ce se așteaptă de la noi. Și NOI o dorim cu ardoare. Dar... ne închidem ochii și devenim atașați de lucruri. Nu spun că nu ne sunt necesare. Dimpotrivă. Bon. Hai să dau un exemplu. Cât nu am suferit pentru ...o fustă! O dădusem cu împrumut și a fost pierdută. Mamăăăă ce dezastru. Mă DUREA SUFLETUL. Mă supărasem pe persoană, pe mine că i-am dat-o . Calamitate, ce mai! Cerule! Ce lecție superbă a fost. Am depășit-o greu. Fusta aceea avea să se continue cu un colier de perle. Atunci am înțeles că mai rămăsese ,,ceva”. Și nu apelasem la DA sau NU, fără ranchiună, fără spaima că ,,da dacă pierd și acum”. Astea sunt nuanțe subtile din noi. Vrem să le conștientizăm sau ...ne prefacem că nu le-am ,,auzit”. Cred că asta este una din Puterile omului de acum. De atunci...liniște. Defapt au început să revină/apară lucruri pe care le uitasem, le crezusem pierdute. E doar un exemplu prin care trecem mai toți.

Statuile : Cucuteni, 4050-3900 î.e.n.

N.B. am ales această imgine pentru frumusețea și înțelepciunea străbunilor care ... ȘTIAU !

....................voi continua . 

Terapia Iertării

O informație cât mai detailată ne ajută să ne schimbăm viața- soarta, sănătatea, destinul.

Informația este energie – conține în ea percepții pe care le înțelegem treptat, cu cât ne focusăm pe acea informație. Dacă nu, ea se va șterge. 

Înțelegem înțelesurile doar atunci când le aplicăm noi înșine în relație cu ceilalți ...începând întotdeauna cu noi.

-        În plan subtil toți suntem cuprinși într-o vastă, UNICĂ conștiință. Nu acceptăm cu ușurință asta când e vorba de noi. Când ne raportăm la alții, da. Așa cum fiecare avem un subconștient care devine depozitul nostru și la nivel de omenire este la fel. Acolo sunt depozitele tuturor și altele încă neactivate. Acolo sunt arhetipurile.

 Creem lumea prin puterea gândurilor și simțămintelor  noastre – fie că știm sau nu. Informații, acum sunt ,și avem nevoie de ele. Religiile făceau apel la simțămintele noastre – să fie corecte, sincere. Se știe că la nivel cuantic percepția formei de energie depinde de observator, numai de ființa umană. In jurul nostru este un imens potențial energetic , undă și corpuscul în același timp. Iar manifestarea depinde de ceea ce alegem noi să fie acest ocean imens energetic. Este fantastic dar și înfricoșător. Așa înțelegem că noi suntem autorii realităților noastre. Fie că o acceptăm ca moștenire fie că o schimbăm cum vrem.

Însă mai este o întrebare: CINE gândește acest imens OCEAN ENERGETIC?! Realitatea lui oricât de subtilă ar fi, tot este creată de cineva care ...ne-o pune nouă la dispoziție. Dumnezeu împreună cu toți cei care știu deja și aplică legile din acest univers?! Noi? Marea majoritate de abia înțelegem sau acceptăm cu greu că există acest univers cuantic pe care îl modelăm mereu, cu fiecare gând care devine stare, care se materializează.

,,Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui” este mottoul lăsat de Sf. Siluan pentru secolul XXI. Cumva,devenim ori amorfi ori exagerat de sentimentali în relațiile noastre. Și suntem alături  de cei care au trăiri asemănătoare. Până într-o zi când ne dorim cu ardoare altceva. E un impuls lăuntric pe care nu îl ascultăm cu ușurință. Pentru că vine dintr-o zonă necunoscută de foarte mult timp.
 Tot mai multe femei, de o sută de ani încoace participă la cursuri, seminarii de spiritualitate, citesc enorm de mult. E adevărat că nu exisă încă o ordonare a gândirii- cea care vine din emisfera stângă, pe care bărbații au exersat-o intens până acum.

La fel de adevărat este că femeile au acces direct la emisfera dreaptă unde este un bagaj informațional imens. Pe diferite trepte de înțelegere și Putere. Intuiția feminină a fost recunoscută dintotdeauna ca fiind un atu dar, uneori și ca un blestem, atunci când ,,nu era cazul” – să fie aplicat în anumite situații vis-a-vis de ceilalți.

Spiritualitatea separă. Și trebuie să fim conștienți toți de asta, pentru a nu învinovăți pe alții. Începi să citești, începi să înțelegi altfel lumea, universul tău interior, în primul rând.

 INFORMAȚIA este ENERGIE. Să nu uităm asta - chiar dacă se mai întâmplă din când în când. Știm cu toții ce deosebiri de limbaj, de atitudine, sunt între un copil care învață și unul care nu. Mai mult chiar, aceste deosebiri sunt vizibile între adulți. Iar stările sufletești sunt din ce în ce mai puternice și trebuie înțelese, pentru a nu ne domina ele.

Repet: spiritualitatea SEPARĂ ! Uneori dureros pentru cei implicați afectiv în relații. De ce? Pentru că apare o diferență din ce în ce mai mare de energie care vine odată cu descoperirea puterii gândirii proprii, interioare.

Știu, apar și cei care învinovățesc pe cei care scriu, care predau. Motivația interioară este a fiecăruia dacă citește sau nu o carte, dacă vorbește sau nu cu cineva după ce a fost la un curs. Nu mai trăim pe vremea inchiziției. Nimeni nu te poate obliga să-ți faci exercițiile. Și...apropos: câți sunt conștiincioși și le fac?! Iar dacă tu vezi că partenerul tău  este fericit încearcă și tu să vezi DE CE este fericit. Ce il bucură atât de mult. Apare o ruptură/o breșă   în comunicare care treptat va îndepărta. Nu prea se mai poate ,,dragoste cu sila” fără o comunicare pe mai multe nivele ale FIINȚEI. Pentru că la asta se ajunge treptat. Iar a învinovăți pe cineva e simplu și comod. Uită-te în oglindă și vei vedea pe cine învinovățești.

Apropierea nu este față de persoana ca atare  sau de o carte. Ci este datorată rezonanței de cunoaștere.

A reproșa apropierea de o altă persoană uneori chiar interzicând să te mai duci, aceasta nu este dovadă de ințelepciune dar nici de iubire. Ci teamă. Că vei pierde. Da, vei pierde prin ne-prezentare. Pentru că poți și tu pune mânuța să înveți. Să fii curios ce l-a atras pe partenerul tău. Evident că este mai ușor să critici și să impui separarea intre persoane care comunică iar tu te simți singur, exclus.  

Decât reproșuri la adresa altora, a lumii întregi, mai bine informează-te asupra lumii, cu adevărat. Au apărut multe, multe cazuri de despărțiri între parteneri, între părinți și copii.

Spiritualitatea este un pas enorm către Dumnezeu prin Ințelegerea mecanismelor funcționării Creației. Și sunt multe acum- știința a făcut acel pas uriaș de care aveam nevoie. Cu sprijin din înalturi, asta sigur. Spiritualitatea înseamnă cunoaștere. Altminteri riscăm să devenim diletanți, să creem traume moderne. Noi dezechilibre sufletești, psihice. Instabilitatea emoțională datorată acumulării de informații - nepuse în practică, duce la boală, devenind și mai vulnerabili decât înainte. Deja apar acuzații că unele modificări (boli) psihice se datorează „spiritualității”. Riscăm să aruncăm copilul odată cu albia. 

Terapia Iertării, sau Ho.O-pono.pono aparține vindecătorilor kahuna. Circulă informații destule pe net, a apărut la noi și o carte ,,Zero limite” – Joe Vitale. Povestea începe cu dc. Len, cel care a vindecat bolnavii psihici care comiseseră omoruri. Fără contact fizic, vizual cu nici unul din ei.

= Cum i-a vindecat?! ,,dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poți face vindecându-e pe tine” spune dr. Len.

Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră este o consecință a gândurilor noastre, a temerilor mai ales.

,,Înseamnă să accepți faptul că TU însuți – și nimeni , dar NIMENI altcineva- decât  TU ești creatorul a tot ceea ceea ce experimentezi, a tuturor evenimentelor pe care le trăiești. 

Nu întâmplător ajungi într-un loc, te întâlnești cu o persoană. TU EȘTI MAGNETUL, în tine se activează ,,ceva” care te va determina spre un anumit loc, persoană. Iar în acea clipă ai responsabilitatea ,,întâmplărilor” la care devii părtaș.

,,Problemele lor erau creația sa și de aceea tot ceea ce a trebuit să facă pentru a-i vindeca a fost să lucreze asupra lui însuși. Să șteargă el însuși gândurile care le-au generat. Pentru că datorită acestor gânduri s-au întâlnit.. a mărturisit de multe ori dr. Len. 

N.B. Sunt total de acord. Insă... speranța că te va vindeca așa cineva, fără ca tu să schimbi nimic în propria gândire, comportament, deja s-a instalat confortabil. Speranța -chiar nemărturisită, nedeplin conștientizată, dar existentă în subconștient, că vei scăpa de boală fără ca tu să faci nimic. Chiar fără plată-că doar terapeutul lucrează cu el înșuși, pentru el. Eroare! Trezim doar alte tipare în subconștientul propriu. Acum, când știi despre ce este vorba, devii propriul tău terapeut. Că este un drum mai lung sau nu, depinde numai de tine. Odată și odată, tot ne vom privi în oglindă. Este un aspect subtil, nemărturisit, care a apărut datorită accesului la informații și a credinței că dacă ai citit, deja s-a și întâmplat fără ca tu să faci altceva, fără a fi atent la stările interioare. 
Acesta este un aspect. Există și altul.

Să spunem că ai „scăpat” de starea care te stânjenea. Dacă nu te observi, dacă nu vei practica constant T:I: cu toate formele tale de manifestare care vor apare ulterior, vei fi marele nemulțumit. Ai fost ajutat-ajută și ajută-te! Continuarea este obligatorie! 

Evenimentele din viața noastră activează amintiri care se află în subconștient. Ce facem de obicei: bârfim, suntem nemulțumiți. Activăm și mai puternic energii care vor tot atrage. JUDECĂM lumea din jurul nostru judecând de fapt o parte din noi.

Și o să vedem dacă are sau nu dreptate dr. Len și toți cei care de mii de ani spun: ,,Cunoaște-te pe tine însuți...”.

 Unii vor să știe care sunt acele gânduri. Sunt mai multe – fiți siguri de asta. CINEVA din noi va ști sigur, cu siguranță. O parte din noi ȘTIE, dar trebuie să îi dăm permisiunea și încrederea să o facă. Fără a implica rațiunea, care sigur ne va bloca, căutând analogii. Nu e vina ei. 

,,Fiecare ființă are un câmp de influiență asupra lumii dar și invers ” este ceea ce au aflat în ultimul timp cercetătorii conduși de W. Braud dar și în multe alte centre de cercetare de pe lîngă marile universități. Cercetările acestea presupun mii de experimente.

Iar înainte de a trece la pașii pe care îi facem în Terapia Iertării, la tehnica propriu zisă, am să spun câteva cuvinte despre INERȚIE. Cu care ne confruntăm mereu, din plin, având și diferite aspecte. Ne propunem să facem ceva și amânăm, ne entuziasmăm de ceva și ...tot amânăm. Sau .... considerăm anumite lucruri, din start ca fiind de neînțeles sau  prostii ale altora, totul fără să verificăm. Sau , când suntem furioși, ne oprim foarte greu.

,,Universul are propria sa structură în Câmpul Punctului Zero. Vidul produce accelerarea particulelor, accelerare care la rândul său determină aglutinarea particulelor în energie concentrată sau ceea ce noi numim materie ”. 
Câmpul Punctului Zero, este un cazan de energii clocotitoare. Dar apar fenomenele de gravitație și de inerție care rezultă din interacțiunea cu acest Câmp. Din punct de vedere științific, încă nu pot fi explicare aceste interacțiuni.

,,INERȚIA – este tendința obiectelor -  stărilor, de a rămâne pe loc și de a se pune greu în mișcare, iar odată puse în mișcare , de a se opri cu greutate” 

Aceasta decurge din ,,Forța este egală cu masă înmulțită cu accelerația” postulatul lui Newton care de abia acum a fost fost dovedit matematic din 1687.

=Saharov, Haisch, Alfonso Rueda și Puthoff = SHARP

Pe noi ne interesează inerția stărilor noastre care derivă din starea materială a noastră. ,,Inerția este o forță Loretz, o forță care provoacă încetinirea particulelor ce se deplasează într-un câmp magnetic.” 

Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu există două entități fizice fundamentale, ceva material și altceva imaterial, ci doar una singură: ENERGIA. 
Orice lucru din lume, orice ținem în mână, indiferent cât de greu, cât de dens, cât de mare, la nivelul cel mai de bază, se reduce la o mulțime de sarcini electrice care interacționează cu o mare fundamentală de câmpuri electromagnetice și alte câmpuri energetice – un fel de forță electromagnetică de rezistență sau de frânare. 
,,Masa nu este  echivalentul energiei – masa este energie” sau , mai profund: nu există masă, există doar sarcină”.

-        Modificarea forțelor care împiedică mișcarea – adică a inerției. Ceea care ne domină și pe noi. Aici este necesară voința, dorința, determinarea. Toate ca să ne scoată din starea de inerție  care este o FORȚĂ teribilă. Asta voiam să vă arăt. Este ceva natural și a o cunoaște te scoate din starea de nesiguranță. 

Totul înseamnă într-un cuvânt practică. Degeaba înțeleg un concept dacă nu îl aplic prin autoobservare continuă, susținută. Iar dacă apar pauze, să le acceptăm și pe ele, fără a ne învinovăți, pentru că putem crea noi programe împotriva noastră la nivel de subconștient : că nu suntem buni de nimic. Ne auto-sabotăm.

Poate fi dificil să ne asumăm la început ceva ce practic NU am făcut. Dar …. Fiecare am alimentat cu dizarmonii mentalul planetei. Iar un gând al nostru s-a întâlnit cu un alt gând, apoi au atras alte gânduri și la un moment dat , crucial în viața unei persoane ea l-a atras și l-a manifestat cu o asemenea forță pe care persoana nu o putea avea singură. 

Bineînțeles că nu e întotdeauna așa. Acesta e un aspect ca să înțelegem de ce suntem părtași la dizarmoniile celor cu care NU întâmplător, ne întâlnim.

 Gândul nostru plecat cine știe când din noi, acum …ne atrage. Pe asta se bazează Terapia Iertării. Ceea ce a trebuit să facă dr. Len a fost să lucreze asupra lui însuși. Nu sunt de acord cu termenul ,,a șterge amintirile, sau gândurile” cum am găsit scris. Sau ,,le ștergem -metaphoric – înlocuindu-le treptat cu altele”. Energia este neutră. Nu are polaritate. Iar noi încercăm să schimbăm polaritățile și apoi să le dezactivăm. Adică oprim manifestarea – așa ca în Legea inerției.

 Practicând vom înțelege mai mult. Pentru că o parte din noi va recunoaște întotdeauna acest adevăr. Realitatea emoțiilor care devin stări psihice, ne afectează viețile mult mai puternic acum cu cât mentalul nostru este el însuși mai puternic.

-                     IARTĂ-MĂ 
– IMI PARE RĂU! = TE IERT- MULȚUMESC =                  TE IUBESC !!!

-        Iartă-mă! Cea mai mare Putere pe care ființele umane o au este Iertarea. Când iertăm eliberăm din noi o multitudine de forme de frustrare, de frică, de ură, de mânie, de vinovăție. 

Iertarea este o binecuvântare atât pentru cel care o dă, cât și pentru cel care o primește.

Cel care iartă își consolidează temelia propriei vieți interioare, a viitorului fără umbre. Avem un unic Creator în prezența căruia suntem întotdeauna.

Putem ierta o persoană, un grup, o situație, o întreagă perioadă din viața noastră deoarece fără iertare vom pierde încontinuu energie. Vom alimenta o stare de dizarmonie în loc să o folosim altcumva.

Toate bolile fizice, sufletești, psihice au o formă direct sau ascunsă de neiertare, în primul rând pe noi.

IARTĂ-MĂ! IMI PARE RĂU! Plecăm de la idea că toți ceilalți sunt oglinzile noastre, așa cum se tot spune. SUNT! Oglinzile stărilor noastre EMOȚIONALE, vizibile, asumate sau aflate în subconștient, depozitate cine știe de când. Aceasta este prima etapă în înțelegerea T.I. Atunci când dizarmoniile din noi cheamă-atrag MARTORI pe care îi și întâlnim. Pentru că nu le-am observat până atunci. Iar mici , mici manifestări sunt zilnice. Dar….obișnuința e prezentă pentru că noi funcționăm pe pilot automat, fără să fim atenți, fără întrebări, fără a-l observa pe celălalt. Doar ce ,,credem” noi e valabil. Dar…ceea ce ,,credem” este o preluare de la alții.

Incepem să-I judecăm pe ei, să-I certăm pe ei, să fim nemulțumiți de ei. Mulți simțim măcar pentru o secundă nedreptatea pe care o facem, dar… de ce să nu ne simțim bine admonestându-l pe celălalt?! Devenim in proprii ochi, atunci, cineva.

CE vedem noi în oglindă?! Pe noi. Dar CE anume din noi atunci când ne gândim la o altă persoană sau situație?! Părerea noastră transformată în reflexie.

Reflexia noastră pe care am proiectat-o cu o viteză mare în afara noastră. Asta vedem prima data. Iar această reflexive este formată din energia nostră. Noi am ,,scos-o” din noi. Atrasă fiind de unda DIN cealaltă persoană.

Frumos, cu sinceritate, cu gingășie, cu tandrețe îi spunem: IARTĂ-MĂ, IMI PARE RĂU! Pentru că în loc să folosim energia pentru a crea ceva minunat am folosit-o într-o dizarmonie.

Conștientizând că este energia noastră ne va fi mai ușor, e mai acceptabil cumva să ne purtăm frumos cu ea. FORMA în care arată acum nu e prea ușor de privit. Bine că nu avem acest dar. Dar știind că este a nostră ne ajută.

Gândiți-vă la formele în care îngheață apa, a lui M. Emoto. Atunci când spunem ceva neplăcut sau o rugă. Nu numai în subconștient avem înmagazinate aceste forme ci și în NOI. Pentru că suntem apă 70%. De asta simțim o așa mare mare fericire atunci când avem gânduri armonioase. Trebuie să învățăm să avem această conștientizare: că suntem creatorii proprii ACUM. Asta este PUTEREA noastră ACUM pe care e bine să ne-o asumăm.

Repetăm Iartă-mă – imi pare rău până  simțim o eliberare, liniște. Inseamnă că ne-am recuperat  energia de o anumită formă și am transformat-o. Poate dura ceva timp dar sigur merită.

 Acum, următoarea etapă. Pentru că am afectat pe alții, i-am atras noi pe ei, sau ei pe noi. Cert este că REZONAM unul cu altul. Aveam același ,,filon” de energie dizarmonioasă în noi. Urmează sentimentul- oglindă al celuilalt. Care și el va primi iertarea noastră atunci când cerem iertare. Pentru că la nivel de câmp s-a format un egregor. Eliberarea se face mulțumindu-i cu recunoștință că ne-a ajutat să ne vedem.

Fără entuziasme, sentimentalisme, care s-ar putea să nu ne elibereze. Cu simplitate și sinceritate.  Ne recuperăm o parte din noi dar ȘI ELIBERĂM CEALALTĂ PERSOANĂ.

Dacă eu gândesc într-un anumit fel despre o persoană acea persoană devine un prizonier al gândurilor mele. Tinde treptat să se conformeze percepției mele. Mai devreme sau mai târziu se va conforma acestei percepții. Imi va confirma percepția mea despre el pentru că….EU voi fi dispus să văd doar așa, indiferent de ce face, de ce este/cum este acea persoană. Eu o voi vedea NUMAI conform percepțiile mele. Nu e dificil de înțeles acest lucru. Dar…nu ne place de obicei să gândim așa.

Actele unei persoane devin o consecință a ceea ce gândesc eu despre ea, în relația ei directă cu mine. Și putem observa , deranjați de asta, că față de alte persoane, ea este altfel. Și evident ne supărăm, eventual reproșăm, învinovățim.

Trebuie să ne asumăm toate aceste aspecte. Știu că nu am fost obișnuiți până acum, dar…. Măcar de acum încolo să o facem.

A nu ne grăbi cu judecarea altei personae sau situații este o atitudine corectă dar …și a mă observa pe mine, gândurile, stările mele în prezența altei persoane e necesar. De multe ori spunem că și iubim acea persoană dar…

Acea persoană  va mai fi prizonierul gândurilor mele dar și eu alor lui. Suntem atrași în lucruri mici, o supărare pe vecină, pe autobus… apoi ele se amplifică până când le vom rezolva sau vom trăi traumatizați.

Dr. Len nu se judeca, nu judeca ci aplica înțelegerea Înțelepciunii pe care o primise și o practicase până atunci. Care devenise parte din el.

A judeca pe altul însemnă o lipsă de responsabilitate asupra propriilor erori pe care nici nu vrem să ni recunoaștem. Credem că răzbunarea ne va aduce liniște, pace sau chiar speranța că vom mai putea înrobi pe celălalt. E de evitat asemenea stări sau persoanele care sunt veșnic nemulțumite sau care doresc răzbunări. Ne pot atrage cu ușurință în cercul lor. Voi vorbi un pic mai încolo despre asta.

O persoană care judecă sau vrea să se răzbune nu înțelege nimic din Iubirea ca atare. Și nu va avea prea curând putere de a se privi în oglinda propriului suflet. De asta se amână începerea T: I: de foarte mulți.

Acestea sunt erorile de gândire pe care nu e cazul să pierdem timpul și energia să le reproșăm părinților, profesorilor așa cum se mai întâmplă. Ei ne-au dăruit viață, ne-au dat din ceea ce aveau ei. Acum facem noi un efort. Pentru a nu le da așa mai departe dacă tot ajungem în această fază a vieții noastre.

= TE IUBESC !!! Nu îi declamăm celuilat că îl iubim ca să îl întoarcem … Așa cum am auzit. ,,Păi, nu a revenit și doar i-am spus de o sută de ori” .Păi….ai vrut să o manipulezi, nu s-o eliberezi de gândul  de ați fi prizonieră.

Am spus de multe ori că este cazul să tăiem legăturile, să eliberăm persoanele dragi. Pe unii i-a luat cu …fiori. CUM să fac așa ceva?! Păi…de ce nu! Legăturile de iubire se refac întotdeauna. Și încă mult, mult mai puternice. Așa se vede posesivitatea din noi. Când nu vrem să îi eliberăm pe cei dragi, când ne e frică. De ce?! Increderea in iubirea din noi ESTE ENORM DE MICĂ! De asta. Geloșii NU iubesc. Sunt persoane extrem de posesive și periculoase pentru ei dar și ptr cei din jur.

Avem în memoria AND-ului nostru posesivitatea. Când spunem Te iubesc, îl vreau în cercul meu de putere, să-l domin, să-mi fie prizonier
.

= Când spui Te iubesc, după ce au dispărut reflexiile, te adresezi  scânteii divine din celălalt. DACĂ poți asta, înseamnă că propria ta scânteie divină este vie. Doar așa o recunoaște pe a celuilalt, pentru că nu avem alt mod de a recunoaște ceva.

Bucuria, fericirea pe care o trăiești atunci este semnalul că te-ai eliberat, eliberând.

PRACTIC; cum facem T:I: ?! așa cum am spus, a-l atrage pe celălalt în cercul tău de putere – fiecare avem un asemenea cerc, care este radiația câmpului personal, este periculos. Pentru că este dominație. Așa făceau cei cărora le spunem vrăjitori. Și nu poți fi sigur că până în final cel puternic vei fi tu. Celălalt va lupta din răsputeri să scape iar rănitul vei fi tu. Victima ajunge să domine agresorul.

= Ne imaginăm un con de lumină, o piramidă rotunda de culoare alb strălucitoare. In alb sunt toate culorile. Poate una din ele nu este necesară celeilalte persoane, o poate considera ca o nouă agresiune. Bine, sunt și cazuri speciale când clar, o anumită culoare e necesară.

In interiorul piramidei ne imaginăm semnul infinitului- un opt culcat care este in jurul nostru dar și al celeilalte persoane. Cred că la nivelul plexului solar și cel al inimii este cel mai bine.  Dacă sunt mai multe persoane, la fel semnul infinitului intre noi și fiecare persoană în parte. Ca petalele unei flori. Noi avem /suntem în petala noastră iar fiecare în petala lui.

Apoi începem cu reflexia nostră, cu sentimentul-oglindă a celuilalt, până simțim scânteia divină cum ne luminează și o recunoaștem și în ceilalți. Până nu trăim acest sentiment, T:I: nu este gata. Poate dura o lună sau 3-4. Sau o săptămână, sau o zi.

Pentru că aici sunt înmagazinate multe amintiri , cele care ne-au transmis emoțiile. Noi suntem suma tuturor emoțiilor noastre, purtători în AND a tuturor amintirilor de neam care devin personale. Emoțiile legate de amintiri sunt cele care ne afectează prezentul. Pentru că o supărare ne face să trăim mereu momentul producerii ei. Să fie mereu ,,clipa” actuală. Dar și cea viitoare. Subconștientul asociază o acțiune sau o persoană din prezent cu ceea ce s-a întâmplat cândva. Iar ,,întâlnirile” tocmai asta scot la iveală.

Ajungând să Il recunoaștem pe Dumnezeu ca parte prezentă în viețile noastre ne vom împlini. Va fi o atingere divină de care devenim tot mai conștienți. Doar așa devine Realitate în realitatea noastră.

Și…dacă suntem rezultatul gândurilor noastre, atunci să ÎL gândim pe Dumnezeu. Doar așa realitatea nostră va fi ,,transmutată” de însuși Dumnezeu. Fără această conștientizare devenim …monștri.

Lipsa iertării asupra noastră și a altora este cea mai grea toxină stocată în noi. 
Corpul nostru are o inteligență proprie divină, naturală care poate fi blocată de gânduri repetate de furie, supărare. 
Gândurile noastre negative blochează căile neuronale și crează boli și dizarmonie între celule. Fiecare gând negativ pe care îl avem despre noi sau despre alții sunt ca niște fire care ne înfășoară. Pe noi înșine și pe noi de alții.

Lucrați voi cu voi înșivă. Nu tot întrebați CUM trebuie să fie, CE să simțiți. Suflarea divină din fiecare știe și vă va spune întotdeauna. Învățăm treptat să avem încredere în ea. Am trait dependenți unii de alții, hrănindu-ne energetic unii din alții.

Nu trebuim să mimăm înțelegerea ci să fie acea coborâre și  predare interioară. De care parcă ne e teamă pentru că nu suntem obișnuiți. De asta nu avem încredere în noi și căutăm rețete. E o trezire spirituală în masă acum care are un unic scop: sacralitatea din noi. Credința în cel care a înfăptuit acest imens și ordonat Univers trebuie să fie totală. 

Ne folosim de o energie care nu ne aparține, din care suntem formați în totalitate și care e și la dispoziția noastră. Ne impune cineva ceva?! Eu zic că nu. Dacă suntem ignoranți vom fi marionete sau, învățăm simplu și cu consecvență cât suntem de iubiți.

 Stările noastre gândite clar sau nu, ne determină realitatea și o creează. Gândurile pot fi stăpânite doar dacă ne uităm în inima noastră – de care uităm mereu. Ea generează un câmp electromagnetic mult mai puternic decât al creierului. Ea nu este emoție, nu este doar un gând. Este o totalitate a ființei. Iubire!!!

Sentimentele noastre de ură, de furie, de bucurie, de fericire produc modificări în trup dar și la mulți km depărtare și nu știm unde se pot opri.

Plecăm mintea în inimă și găsim iubirea acolo.

Și ca de obicei, vom începe T.I. cu Consacrarea!

.