miercuri, 16 ianuarie 2019

Magia rugilor





În această zi magică, înscrisă în calendarul străbunilor  



începutul sărbătorilor de peste an dedicate lupilor, e bine să practicăm fiecare Magia Personală.



Să avem grijă de „fiarele” (gândurile, stările) din noi. 

Să le menim întorcându-le (întorcându-ne) la bunătate și rugăciune, la fericire și armonie. La sănătate pe toate nivelele ființei noastre.

Este una din multele ocazii de a lega practica actuală cu vechile practici, de a ne sprijini pe ceea ce înaintașii știau cu siguranță, mai bine decât noi. 


E o conștientizare care ne poate extrage din disconfortul sufletesc, trupesc.


Vă doresc o zi binecuvântată prin puterea magiei voastre personale!

duminică, 13 ianuarie 2019

Practica feminină a Runelor: Interzis!




Este a doua oară când mi se interzice publicarea articolelor de pe acest blog pe FB. Acum și evenimentul creat!
Știu, sunt convinsă că nu cei de la FB au interzis ci s-a folosit spam-ul, concomitent la mai multe postări! Mi-am anunțat prietenii:




Mesaje de încurajare, de a nu renunța! Numai că nu e vorba de mine! Ci despre RUNE! Ele deranjează,modalitatea în care eu le prezint. Cine a citit despre Rune, poate face o comparație între ceea ce prezint eu și ceea ce prezintă alții. Sunt aspecte NOI, care NU AU MAI APĂRUT PÂNĂ ACUM expuse „publicului larg”!

Se așteaptă reacția mea?! Nu am nici o recție pentru plăcerea războinică a celor care incită! Sigur, Runele au fost folosite ca Magie în războaie (știu foarte bine asta). Ultimul fiind cel de al II-lea război mondial. Și taman Runele Armanen! Deci: puterea lor este imensă! I M E N S Ă !!! nu am mai scris public asta! Am considerat că nu este cazul să incit vreun spirit să-și dorească cunoașterea lor, accesul la ele pentru cine știe ce „dorințe”.

Iar ceea ce dezvălui este practica feminină a Runelor! Acuzații în „timpurile moderne” au apărut și vis a vis de această practică. Nu numai de păgânism. În general se poartă acest cuvânt dacă vrei să alungi ceva de care alții să nu se atingă: păgânism, magie, vrăjitorie, satanism și ….alții au preluat bine merci! Tu nu ai voie că e de la satana!

Am scris printre alte informații, (văd că nu a trecut neobservat), dar reiau clar: femeia are energia Runei Personale ÎN ea! Bărbatul o va activa ÎN interior, folosind-o întâi în exterior. Asta este conformația energetică a lui! Femeia ESTE RUNA. Destul de rapid, va REdescoperi acest lucru. Deocamdată, și femeile îți doresc să aibă un talisman exterior, să „atingă” Runele cum spunea cineva. Nu, suflețelelor! IN interiorul vostru este RUNA! Contemplați-o! veți deschide UNDA de legătură, de acces cu EA! Cu partea cea mai minunată a voastră. Putin câte puțin. Nu o să deveniți brusc înjerițe! Dar mult mai stabile pe aici, Da!


Așa că primii SPAM pe FB de la cei care își imaginează că sunt războinică și mă voi avânta împotriva lor. Energetic! Sigur că o fac, dar cu„armele mele”: iubirea!

 Înțelepciunea Iubirii! Cum aș putea să lovesc o altă creație a lui Dumnezeu?! Aleg să nu pot! Știu căse vor întoarce spre ei săgețile, gloanțele, undele, trimise. Dar după aceea va veni și iubirea trimisă și-i va vindeca. Nu pot anihila ceea ce au făcut, dar să trimit o undă vindecătoare de Iubire, asta DA!!!

CRED că acesta este menirea pe care femeia trebuie s-o conștientizeze și s-o aplice! Pentru binele ei și a celor dragi!
Cine credea că folosirea Simbolurilor are dublu sens, are dreptate! Câte nu s-au spus despre reichiști, despre radiesteziști, etc.  Cine se „înfricoșează” de asta și spune că e satanism, însemnă că ARE tendința de a folosi distructiv cunoașterea. Ok! Mai bine evită dar fără a da și cu parul! Nu-i va folosi la nimic. Iar starea lui sufletească va avea de suferit: ascunde adânc frica de ceea ce a făcut sau știe ce va face și atunci se „oprește”  singur, îndepărtându-se printr-o atitudine de negare.

Uite că am de ce mulțumi cu iubire celor care m-au „provocat”. Simțămintele mele nu prea le dezvălui. Consider că fiecare le are pe ale lui și nu vreau să determin pe nimeni să „simtă” ca mine.

Da! mi-am format un Crez, o atitudine interioară: oamenii au fost creați perfecți! Am venit aici ca suflete, pentru a învăța. Iar lecțiile nu se termină decât când plecăm. Revenim dacă vrem să mai cizelăm ceva, sau efectiv avem o menire. Sunt în faza de cizelare. Că așa îndrum și pe alții…uneori e o responsabilitate care mi se pare enormă, dificilă. 

De multe ori mi-am dorit să mă retrag, să nu mai scriu, să nu mai public. In asemenea momente de „răzvrătire” viața mea a fost „dată peste cap”. Am renunțat la această atitudine. Am publicat atâtea lucruri, informații care au fost ținute ascunse, încât mă bucur că sunt „întreagă/întreguță” cum se spune. Nu sunt un avatar, nu sunt o persoană specială, cu cine știe ce puteri.

 Puterea mea este simplitatea, respectul și Iubirea! Cât voi mai fi pe aici, le dărui tuturor!

...............................
N.B. Articolul l-am postat și pe acest blog, pentru a reuși să-l distrui pe F.B.

sâmbătă, 5 ianuarie 2019

Ziua stelară





                                           Sunt azi din ieri

Alunec, lacrimă – mărgăritar, cu înmiresmare de tămâie,
văpaie făr’ de grai, lovită de marginile lumii stârnind pustiul,
sobornicind în cupolele albastre… în ceas tainic al zorilor de rugă.
Sunt un vânt, o vijelie năprasnică, un vuiet de ape mari,
ţipăt din adâncurile tale, căutându¬mă.
O suavă aromă/aromitoare.
Mireasa, când din potir mirele varsă mir în noaptea cea dintâi.
Prezenţa misterioasă, auzită în stâncile despicate
unde s-a furişat viul, crezând că e singur pe pământ.
Când vin furtunile năprasnice şi nu sunt acolo,
se înalţă focul răsucindu-se într-o adiere blândă,
suspin din mângâierea cea dintâi.

Sunt în bătaia lină, tainică.
Formă abia simţită, abia susur, abia murmur,
 până când, în ziua florilor, pătrund înlăuntrul/adâncul tău.

Ating lumea,
sună vântul peste ierburi, împrăştind miresmele,
 în amurg se stârneşte o legănare;
înfiorările se revarsă peste pământ,
se umple de vis, de frumuseţe şi de dor înfătişarea lumii.
Vin, ating şi plec;
plec în Împărăţia mea.


                                                             

                                                        Iertarea

Se nasc o cruce şi o melodie
din împotrivirea dureroasă a strunelor, arcuşului.

Uimirea cerurilor îmi străbate fiinţa,
în cuptorul gândirii arzând de doruri ce caută izbânda,
neaducându-şi aminte obârşia luminii
ce înnoieşte vieţuirea pentru patima iubirii.

În ceasul în care am fost pustie,
ai pus clipă de veşnicie,
îndepărtând fiarele cele gânditoare,
întru împlinirea făgăduinţei.
De aş arde în foc, focul meu este mai mare,
devin flacără care nu arde,
ci împlineşte dorurile şoptite,
când aripile-mi devin de ceară.

Rămâi în inima mea uimire în Adevăr¬Adevărat,
de deasupra luptei din cer şi din iad,
– Împotriva cerurilor şi iadurilor –,
doimică alcătuire a nevăzutelor.

Zăpada – apă de Botez – devine hrană a minţii
în rostirea rugăciunii adunată în inimă.
Respir frigul de afară;
frigul din mine este mai mare,
arzând în suspinul doririi Tale.
Miluieşte-mă, Tu, Doamne în necuvântul Tău,
rostit în fiinţa mea la ceas de Liturghie a zorilor,
când s-a dărâmat cu nădejdea, absurdul.
Doimea din Cruce primeşte Iertarea Cuvântului
 prin Duhul Sfânt de Viaţă dătător,
neîmpărţindu-ne în două, dar nici reducându-ne la unitate.
Devenind Arheul în care toate se împlinesc.