Aprinderea și stingerea lumânării

,, Un profesor universitar din Marea Britanie a descoperit că flacăra lumânărilor conţine milioane de particule minuscule de diamant.

Doctor Wuzong Zhou de la Universitatea St. Andrews din Scoţia a descoperit că aproximativ 1,5 milioane de nanoparticule de diamant sunt create în fiecare secundă când lumânările ard. Aceste particule se distrug în urma procesului de ardere.

Profesorul de chimie a menţionat că această descoperire ar putea duce la descoperirea unei metode mult mai ieftine prin care diamantele să fie create.

Doctorul Zhou a utilizat o tehnică nouă pentru extragerea particulelor din mijlocul flăcării, descoperind astfel că flacăra lumânărilor conţine toate cele patru forme cunoscute ale carbonului.

Acest lucru este surprinzător, deoarece fiecare formă a carbonului este în mod obişnuit creată în condiţii diferite. Această descoperire va schimba pentru totdeauna felul în care privim flacăra unei lumânări", a declarat profesorul.

Se crede că prima lumânare a fost creată în China în urmă cu mai mult de 2.000 de ani. Studiile anterioare au demonstrat că moleculele de hidrocarbon aflate în partea de jos a flăcării sunt transformate în dioxid de carbon de către partea superioară a flăcării.

Până acum, procesul ce avea loc între cele două transformări era un mister. Acesta a fost dezluşit de această cercetare, pe lângă nanoparticulele de diamant fiind descoperite şi particule de fuleren, grafit şi carbon amorf”. (Sursa: BBC News )

Am început cu această informație pentru a fi mai ușor de înțeles gesturile pe care le facem atunci când aprindem și stingem o lumânare.

,,Ridic această  lumină în numele Împărătesei cerurilor, sau a lui Iisus Christos sau – spuneți numele entității căreia vă adresați – pentru : spuneți numele persoanei sau numiți ceea ce doriți.
Mulțumesc! Doamne ajută! Așa să fie! ”

Aprinderea unei lumânări este o responsabilitate, un gest sacru, și este bine să o tratăm ca atare nu aleator. Când se oprește curentul electric căutăm o lumânare, o lanternă cu dorința clară de a lumina camera, de a vedea. Deci enunțăm/ gândim o dorință precisă. Și de ce  nu facem tot așa atunci când aprindem o lumânare pentru alte scopuri la fel de precise?! Participarea ceremonială dă naștere unei legături puternice.

Forma, culoarea și elementul constituiv al lumânării sunt și ele importante. Cele din ceara curată a albinelor – veșnic fecioare, au puterea cea mai mare. Se înțelege de ce.

Formele ciudate, ornamentale produc alte câmpuri de emisie decât cele rotunde, uneori chiar dizarmonie.

Culoarea lumânării, mireasma și sunetele folosite au și ele efecte diferite asupra noastră și e bine să ținem cont și de aceste aspecte pentru că au frecvențe bine determinate și s-ar putea din neatenție să le folosim pentru a se anula una pe alta.

Ele reprezintă frecvența pe care vrei să o amplifici și apoi să o eliberezi.

Și lumânările ceremoniale se curăță numai de sus în jos de câteva ori pentru a nu provoca o încărcătură statică.  Eventual șterse cu o cârpă de bumbac.

Nu se amestecă lumânările folosite cu un scop pentru altul. O lumânare folosită pentru vindecare nu se folosește într-un ritual de abundență. Sau aprinsă cu o anumită adresabilitate nu o folosim adresându-ne altei entități.

Nu se aprinde lumânarea pentru a manipula o persoană. Karma formată este de 7-10 ori mai mare. Gândiți-vă bine! Orice faceți altcuiva se va întoarce de zece ori mai puternic. Vreți să ,,fie ca voi” (să dominați de fapt) , dar vă veți trezi într-o situație asemănătoare și ....nu veți ști de ce! O să alergați după dezlegări. 
Spun asta pentru că în ultima vreme multe persoane au avut nevoie de dezlegări asupra celor făcute de ele însele, nu de alții. Chiar dacă inițial credința lor era că ,,alții le purtau de grijă”.

NU SUFLAȚI NICIODATĂ PENTRU A STINGE O LUMÂNARE !!! 

Făcând asta anulați totul. Respirația este o forță energetică. Doamne Doamne a SUFLAT asupra omului și i-a dat viață. L-a luminat! A aprins lumina în om. Suflul poate fi folosit în vindecare. 

Dar cu același suflu dacă stingem o lumânare, stingem legătura cu efectul dorit. Cele două forțe – ale suflului și flăcării intră în conflict. Anulăm totul.

Împlinirea dorințelor vă doresc! 

http://dor-danaela.blogspot.ro/p/meditatii.html

voi continua 

Mărțișor

Sărbătorile primăverii sunt un bun început în împletirea alb/roșie a funiei timpului, a energiilor feminine/masculine. A Focului Iubirii din Femeie și a albului Înțelepciunii din Bărbat. Roşul, înmiresmare ardentă, stâlp de flacără, ar fi  vitalitatea femeii, iar albul, pur şi rece ca zăpada, ca apele înspumate sau ca norii de pe cer, ar semnifica înţelepciunea bărbatului.

Semnificația împletirii celor două culori s-a pierdut în negurile istoriei. Echilibrul dat de răsucirea lor a rămas, amintirea face parte din noi. Graiul Soarelui și al Lunii s-au împletit pentru totdeauna. Albul din așternutul iernii topit în roșul din iubirea verii. Puterea Perechii care și-a hotărât veșnicia, într-o răsucire de dor. Îngeri statorniciți la porțile Dorului pentru a ne fi chemare apoi tăcere, sfârşindu-se în iubire. Am sărutat uitarea din cer și ea a coborât pe centrul tărâmului, vuind întâi cu o adiere de dor apoi cu o lacrimă  care ne-a învăluit  … Cad lacrimi și stele  din mine și din tine, din cer, în a cere izbânda.

Firul se dăruiește alcătuind fundițe, eternul semn al infinitului din care –cuprins între cer și pămînt, neuitarea cândva ne va șopti, învelind aleanul de veacuri în semnul statorniciei. Albul este viața veșnică însă doar prin iubirea purtată în sângele nostru, care ne încălzește traiul.

Culori primordiale ale vieții ,albul și roșul, găsite în vetrele sacre ale neamurilor de aici. Împreună cu negrul în care și-au tăinuit tăcerea.(ocru-roșu, alb-crem și negru-brun). Vechile practici din temple au trecut în grija cultului din case-de teama celor care au cotropit doar palme de pământ dar nu și țărâna. Glasul tăcerii pe care am fost sortiți să îl păstrăm așa în noi.

Se poartă până când vedem primul pom înflorit. Impreună cu amuleta, care era un ban de aur sau argint, acum însă fiind …aleatorie, se atârna în acel pom pentru a înflori ca el, pentru a avea rod și belșug în viață. Bineînțeles că spunem aceasta (în gând, pentru că rostirea în inimă numai noi a vom ști, așa că nu vor fi piedicile care apar atunci când aud ….alții). Atenție deci, ce alegeți să dăruiți ca ofrandă Pomului Vieții. Această conștientizare transformă un act profan într-unul sacru. Atât de simplu este, dar trebuie făcut din/ cu suflul inimii(suflet).

 Farmecul Jocurilor, Cântecelor, Atitudinilor sunt receptacolele unor  trăiri care duc spre transformări pe participanți. Stăpânirea imenselor energii se face cu truda învățării, practicii și a dăruirii totale. Păstrarea obiceiurilor care au îmbrăcat haine ale timpurilor, cu denumiri schimbate, adaptate este la fel de vie. 

Subconștientul individual, de grup, de neam există. Însă a cere doar revenirea la vechile cutume în detrimenrul celor recent create ( mai ales în ultimii două mii ani), nu este o rezolvare. Conștiința omului modern a suferit modificări înspre adaptarea propriei evoluții. Inainte informațiile au fost ,,scrise” în datini, obiceiuri, legende, mituri, hore și jocuri, porturi și cântece, pe oale și porțile caselor ...

Din Începuturile fără de început, mărțișorul este o dovadă rânduită să ne fie pecete fără de grai, bucuria gândului rostuit în dragoste.

O primavară așa cum o dorim dintotdeauna și poate nu am știut cum să o mărturisim !

 Minunată să fie tuturor!

Danaela

Sufletul pereche : Yin-yang

Undă sau corpuscul ? Yin sau yang? Răspunsul dat de fizică și de metafizică este asemănător.

"Yin-ul rãmâne ascuns în interior, pentru a acţiona ca un apãrãtor al Yang-ului,
Yang-ul stã în afarã, acţionând ca un servitor al Yin-ului".

                                                                      Zhou Yi ("Transformarea" din dinastia Zhou)

Yin	Yang
Produce formã	Produce energie
Substanţial	Non-substanţial
Coborâre	Urcare
Dedesubt	Deasupra
Inconştient	Conştient
Interior	Exterior

Yin fără Yang nu există. Nicăieri. Fiecare în parte, în proporții diferite, ne conținem în una din cele două aspecte.  Noi vrem să ,,dirijăm” și să le transformăm în putere, considerând că aparținem clar uneia din cele două forme de manifestare cosmică. Bărbații devin mai yin decât femeile și invers ca manifestare umană.

YIN - ceea ce ţine de interior, ceea ce este nemișcat, ascuns vederii, aflat în stare latentă, ceea ce coboară;
YANG - ceea ce ține de exterior, ceea ce este în mișcare, ceea ce se manifestă, ceea ce ascensionează.

 Tot ceea ce este întunecat, ascuns vederii, ceea ce coboară, ceea ce conține, ceea ce se află în stare latentă, receptivitatea, toate acestea au caracter Yin- așa cum este bărbatul în interior, femeia la/în exterior.

Ceea ce este luminos, aflat în exterior, ceea ce urcă, ceea ce este conținut, ceea ce se manifestă, agresivitatea, aceste trăsături au caracter Yang așa cum este femeia în interior, bărbatul la/în exterior.

Evoluția de până acum a fost pentru conștientizarea, accentuarea, cunoașterea și stăpânirea  clară a uneia din cele două forme. Când o putere, când alta. Doar inițiații ajungeau la înțelesuri mai cuprinzătoare. Acum a devenit un fenomen la nivel de mase dar  individual ca devenire.  

Există o stare potențială a materiei, energie nemanifestă, necunoscută , Yin. Transformarea, acțiunea de a-i da strălucire, de a forma ceva, este yang. IN această strălucire EXISTĂ Yin-ul originar. Toate tabelele și clasificările arată fațete doar și nu întregul. A vrea să înțelegi (treptat) rolul pe care am vrut să îl avem în acest joc cosmic este o dovadă că începi să TRĂIEȘTI. Fie că ești în întruparea de acum bărbat sau femeie. Forma nu înseamnă doar un contur vizibil ci cuprinde în ea și o esență care așteaptă să fie cunoscută. Atunci când privim cu ochii fizici vedem un contur și nu forma însăși care cuprinde multe aspecte, unele active altele încă nu. O formă căreia nu îi percepem Esența nu poate fi înțeleasă, nu poate fi întrebuințată, etc.

În noi se manifestă diferit cele două aspecte. Una fiind mai activă la exterior ,,uitând” de cea interioară. Asta a produs diferențierea atât de dureroasă la nivelul uman, pentru că am acceptat ca fiind o condiție când de fapt era o condiționare.  

Atunci când o femeie va reprezenta pentru un bărbat toate femeile lumii, atunci când bărbatul vede într-o singură femeie toate femeile lumii, ei sunt un unic suflet pereche.

La fel și când o femeie va avea conștiința că bărbatul ei reprezintă toți bărbații lumii, atunci va fi regăsirea primordială a Unicei Perechi și separarea (fizică) dispare.

Separarea fizică este voalul care cade treptat de pe ochii sufletului pentru ca spiritul să strălucească. 

Arhetipuri: feminin-masculin

In toate încercările de ,,a înțelege” trebuie să ținem seama de limitările senzoriale cu care nu putem să acționăm în lumi diferite ca frecvențe energetice.

În cunoașterea materiei din lumea înconjurătoare și a alcătuirii  trupului folosim unelte clare de cunoaștere prin care analizăm, comparăm, studiem. La fel și cu stările noastre psihice, ale sufletului, în funcție de dezvoltarea creierului.

 Cunoașterea asupra spiritului încă nu are o cale clară de cunoaștere fiind o percepție deocamdată, aplicând doar legități care nu au cum fi asemănătoare cu primele două, ceea ce derută.

 Văzul uman este una, cel sufletesc alta iar cel spiritual e de cu totul altă frecvență. A amesteca toate aceste ,,văzuturi” nu duce la nimic. Ochii fizici văd  forma exterioară, cei sufletești au percepția ,,amintirilor”, a impregnărilor energetice iar văzul spiritual percepe energiile formatoare care nu au polaritate (o frecvență adecvată va șterge amintirile din ceva – fie un inel, cană etc,  fie amintirile dintr-o ,,boală”. Dintr-un inel e simplu dar din boală trebuie ca omul să renunțe să le păstreze, ceea ce nu se întâmplă de obicei. Nu pe toate nivelurile ființei.). La fel și cu celelalte simțuri și simțiri care sunt doar porți deschise dinspre materie spre lumea energiei superioare. Formatoare.

Fiecare cultură, religie, grup spiritual a avut și are în modalitatea de prezentare, doar un aspect specific asupra cunoașterii. Zeița Hathor la egipteni, Inanna la sumerieni, Afrodita la greci, Venus la romani, arhanghelul Anael în tradițiile esoterice creștine. Fiecare are trăsături specifice și în funcție de necesitățile epocii respective. Și dacă este frumos, interesant (pentru unii) să fie cunoscute, nu toate, nu în totalitate sunt aplicabile acum. Suntem diferiți energo-informațional de cei de acum 1-5000 ani. Am parcurs drumul evoluției.

In trecerea noastră pământeană avem încarnări alternative bărbat femeie. Se poate să fie până la șapte încarnări succesive în una din aceste energii – dar foarte rar. Asta pentru a percepe foarte bine cele două energii – devenite întâi stări apoi ființe în aceste adâncuri energetice ale Creației creată prin Cuvânt.

 Doar polaritățile diferite se atrag. Dacă devin dualități opozabile intrând în lupte de supremație... asta e altceva! Femeia are energie pozitivă în interior, negativă la exterior. La bărbat este invers. Altminteri nu ar fi existat atracție. Nici la exterior nici înspre interior. Deocamdată le amestecăm: ne atrage exteriorul apoi când căutăm interiorul ... Nici nu știm când pășim din una în alta, sperăm să fie asemenea și nu facem efortul de a descoperi exact ceea ce dorim. Puteți acum, în secunda asta să ,,priviți” interiorul unei persoane dragi?! Veți vorbi de ,,calitățile” umane: bun, amabil, poate sâcâitor etc. Este suficient? Nu. Știința esoterică a păstrat această cunoaștere  iar noi, fiecare este o unică filă.

Pentru a se dezvolta și un corp fizic puternic educația inițiatică a fost mult diferită de ceea ce este acum. Se punea accent pe călirea severă a celor apți de a parcurge pașii inițierii. Și nu numai pe pământ. Se știe că multe entități au căzut sau au rămas în urmă și pe calea evoluției cerești.

Pentru ca frecvența joasă a energiei să devină ,,materie” puternică bărbații – entitățile energetice masculine - și-au dezvoltat puterea voinței, a forței.

Corpul lor, noua materie în formare, a fost supus unor încercări teribile. Erau aleși cei mai buni. La fel ca și ....acum! erau puși să îndure temperaturi foarte mari sau scăzute, durere, foame și sete. Prin treceri bruște de la o  extremă la alta. Vi se pare cunoscut?! Multora da, sunt convinsă. Gândiți-vă prin ce trecem acum. De asta și alegem încarnări succesive, pentru a cunoaște și puterea acestor căliri.

Erau lăsați în pădurile acelea uriașe și trebuiau să supraviețuiască. Rezistența viitorilor inițiați era testată rin ceea ce am numi acum obiecte de tortură. Pentru că Frica adâncirii în abisurile materiei nu trebuia să întunece percepțiile legăturii cu entitățile creatoare care supravegheau acest proces de învățare a supraviețuirii în noua casă.

Educația fetelor era diferită. Fenomenele naturale ale planetei trebuiau controlate. 

Stihiile atmosferice încă nu erau stabile. Trebuiau să stăpânească aceste vârtejuri de energii care puteau distruge totul. Iar ca să cunoști ceva, trebuie să fii tu însuți acel ceva, să îl trăiești în tine însăți și apoi să îl potolești. Sigur vei ști cum. Fără Frică, teamă. Trebuiau să trăiască acele stări și să le controleze. În mijlocul furtunii dacă ți-e frică, furtuna te domină. Înseamnă că frecvența energetică din ea este mai mare. Fetele învățau să depășească aceste frecvențe și să impună ritmul pe care îl voiau în manifestare. La început aceste învățături nu rămâneau în ceea ce noi numim acum ,,memorie”. De fapt așa s-a început formarea ei.

Asemănătoare cu ceea ce denumim ,,clarvedere” dar mult mai cuprinzătoare atunci. ,,Duhul” furtunii ne înfricoșează și acum. Este o imensă acumulare energetică pe care se spune că unii și-au amintit cum să o controleze. Sau cutremure sau alte...stihii.

Această cunoaștere, receptare a ritmurilor naturii este un dat/dar a energiei femine. Femeia ca entitate fiind prima care a învățat treptat prin recunoașterea și apoi memorarea acestor ritmuri, primele percepții care au dus la formarea perceptelor morale de mai târziu până în zilele noastre. Și a transmis-o urmașilor. Întâi fetelor apoi treptat și băieților. Așa au apărut primele preotese care păstrau învățăturile devenite sacre. ( inclusiv Zamolxe a cerut permisiunea Zeiței neamului de a transmite învățăturile primite și i s-a răspuns: scrie !!!).

 În urmă cu mai multe milenii, când vibraţiile planetei noastre aveau o frecvenţă ridicată, generată de nivelul global de conştiinţă a celor care  aleseseră să vină aici, apoi de aspiraţiile, gândurile şi sentimentele oamenilor, la diferite popoare,  ritualurile de iniţiere se realizau în momentul de Lună Plină, deoarece apogeul ciclului lunar, amplifică  receptivitatea faţă de vibraţiile superioare existente în aura Pământului, transmise de Planete, Galaxii…

Din multitudinea de entități venite la încarnare multe au rămas în urmă. Trebuiau ajutate. Alte entități au profitat apoi de cunoșterea dobândită. A început evoluția ...

Prima epocă de care ne amintim ,,istoric” a fost coordonată – condusă de femei, cunoscută ca și epoca matriarhatului. La nivel uman , bărbatul aproviziona grupul, apoi familia. Cutreiera ținuturile înconjurătoare. Femeile – așa cum se știe, rămâneau cu grija casei, a copiilor. 

Istoria prin arheologie monitorizează un aspect anume al evoluției, strict. Celelalte aspecte au fost ....ocultate, ele aparținând unui grup inițiatic care le-au păstrat. Din când în când unele au fost distribuite pentru a ajuta așa la evoluție, în funcție de multe.

Materia ( energia) cosmică din care a fost și este format încă trupul, inițial a fost aceeași. Diferențierea ( frecvențe energetice diferite) s-a produs pe parcursul timpurilor datorită atitudinilor devenite deprinderi.

Legătura fiecăruia cu Doamne – eterna prezență în care suntem cuprinși și din care suntem formați este  o imensă realitate. Învățăm să lăsăm Înalta energie să se manifeste prin noi, părtași fiind.

TU mă căutai mereu, eu din când în când. Statornicia Ta mă îndeamnă să mă las găsită pentru că iubirea este pretutindeni.

Foto: Rodin: Mâna lui Dumnezeu

Planeta Iubirii

Frumoasa noastră Planetă Mamă ! Cât de puțin te cunoaștem. 

Sunt multe discuții iscate despre energiile planetei, puținătatea informațiilor ne derută. Percepțiile sunt diferite și de aici o oarecare reținere: care este adevărul?!

Sunt trei zone ale pământului fiecare cu energia ei, specifică. Dacă ne acordăm la energia solului, ea ne apare ca fiind galbenă.

Energia radiată de Pământ, creată prin forța centrifugă, o vom percepe ca fiind răcoritoare, de culoare albastră.

Energia din interiorul Pământului ne apare ca roșie/portocalie. Magmă, foc incandescent. Mișcarea din interiorul  pământului, temperatura  diferită de cea a stratului de la suprafață

 Percepțiile por fi diferite depinzând de zona cu care intrăm în legătură. De stratul energetic cu care vrem să ne acordăm. Ca să nu dăm naștere la discuții contradictorii inutile.

Interiorul Pământului este asociat cu calitățile feminine profunde, expresia lui exterioară cu cele masculine.

Important să știm aceste aspecte ca să înțelem locul la care ne acordăm. Conform învățăturilor maeștrilor antici, femeia este mai caldă (yang) în interior decât bărbatul, fiind Yin în exterior. De ceva timp, în sec. XX, s-a descoperit că ovulul fertilizat are o mișcare de rotație similară cu cea a Planetei. Ovulele și energia Pământ/Lună fiind corelate în mod direct.

Bărbații au o energie yang, mai caldă în exteriorul corpului, profund în interior o energie yin, rece.

Trecem printr-o perioadă de autocunoaștere. Nu este ușoară, ba chiar dificilă. Motive sunt destule și multe. Autocunoașterea este ea însăși dureroasă și este/devine și singulară. Nu e ușor ca după ce înțelegi ceva să vezi că ....alții nu aplică. E o ironie, desigur dar și adevăr. In prezent avem mai multe probleme la care căutăm rezolvare decât vre-odată până acum. Bolile sunt tot mai complexe, afecțiunile psihice mai persistente. Comportamentul nostru este haotic, în derivă. Pentru o perioadă mai mare sau mai mică. Până învățăm ce înseamnă discernământul. De a accepta sau nu anumite comportamente, de a pleca sau rămâne într-un loc, de a spune da sau nu.

Cuvintele și gândurile sunt deja Puteri pe care le folosim conștient sau inconștient împotriva propriei persoane sau împotriva altora. De aceea e important să întelegem puterea lor mult crescută acum. A bârfi, a fi nemulțumit de cineva e ca și cum i-ai pune otravă în mâncare. Dacă persoana este curată vei primi imediat ceea ce ai dat. Hrănim așa și frumoasa planetă drept recunoștiință.

 Abundă tehnicile de vindecare. Sunt din ce în ce mai multe. Medicina se recunoaște nepunticioasă cu toate descoperirile științifice de anvergură. Banala răceală – atunci când temperatura ridicată anihilează microbii, iar toxinele sunt eliminate din organism printr-un proces natural de purificare a devenit o sursă de ,,luat medicamente”. Și așa înțelegem să revenim spre abilitățile naturale de vindecare ale organismului. Ne întoarcem și căutăm Sursa. Dar fiecare va trebui să facă asta, personal. 

Mitul androginului

Se știe că avem un corp eteric, de fapt dublul vital. De ce ,,dublu”? Pentru că este format în proporții diferite de cele două energii: masculină și feminină.

Femeia are corpul vital  la exterior din energie feminină, negativă, lunară, iar interior din energie masculină, solară.

Bărbatul are corpul vital la exterior din energie masculină, pozitivă, solară iar interiorul din energie feminină, lunară, negativă.

Așa cum doi magneți nu se atrag pozitiv cu pozitiv ci se resping, așa este și în lumea noastră.

Se spune că inițial cele două energii formau un Întreg = Androginul, care a fost separat. Însă acest Intreg conținea în Sine cele două energii dar nediferențiate. Ceea ce noi percepem acum ca fiind KI-ul. Prana, orgonul, chi, mana.... Androginul  are o polaritate anume doar în funcție de necesitate. Acolo unde era necesar  se completa lipsa energiei consumate sau dimpotrivă se îndepărta o energie în exces. Așa se ajutau două asemenea entități. Această acțiune a fost un început în diferențierea energiilor. Nu singurul. Ci este doar o idee despre ceea ce se poate realiza. Pentru că feminin și masculin au la nivele mai subtile o altă ,,consistență” decât bănuim, percepem în stadiul de cunoaștere de acum.

În fiecare din noi trebuie realizat întâi un echilibru energetic. Dar nu ca la farmacie, nu ca o rețetă, și nu 50 % cu 50%. Ci 30% una , 70% alta, sau 25 cu 75%... O proporție în funcție de necesar. Pentru că înveți  să  folosești energia personală și așa treptat devii conștient de cine ești. Treptat.

Fiecare bărbat trebuie să facă acum un efort de a-și înțelege energia feminină din interior. Energia explozivă, solară a folosit-o până acum pentru a acționa în afara sa. Iar acțiunile sale au urmările pe care le cunoaștem. S-a luptat, s-a bătut (la propriu) pentru a învinge.  Interiorul  - o mare necunoscută, un uriaș potențial. Știți cum este: dacă nu ești conștient de ceva acel ,,ceva” nu există. Iar când devii conștient înveți să ,,modelezi” prin propria voință. Sunt multe de învățat în această zonă.  Se spune că iubita, soția o vei alege după coordonatele energetice ale mamei. Fetele după ale taților. Pentru că este o energie deja cunoscută. E doar un posibil răspuns.

,,In spatele unui bărbat puternic se află întotdeauna  o femeie și mai puternică”. Femeia care l-a hrănit energetic, Sufletul. Bărbatul fiind Spiritul. Însă responsabilitatea folosirii energiei nu revine numai bărbatului ci fiind ,,izvorul”, și femeii. Sigur, faptul că rolul ei social a fost înlăturat până la limita cea mai de jos nu poate fi o unică scuză. Însă .... așa am învățat și unii și alții.  Asta trebuie să vedem nu numai dizarmoniile trecute. Au trecut oricum. Care este atitudinea acum ?! Ce ai învățat tu ca bărbat sau femeie ?!

Femeia învață acum să fie activă, solară. Deci folosește , conștient mai mult sau mai puțin, energia din interior. Numai că încă necunoscând bine uriașa energie care o determină la acțiune, s-a îndreptat tot spre exterior, să modeleze bunuri,situații materiale. Să aibă. Și așa posibilitatea de a continua prin acumulări materiale continuă spre nemulțumirea și separarea din ce în ce mai dureroasă.

Privește în tine ! Fiecare suntem unici. Așa cum sunt amprentele degetelor. Intâmplător?! Sigur că nu.

 O atenționare: bărbații au scris, scriu, cărțile din punctul lor de vedere, de percepție spiritual. Femeile ar trebui să fie atente cum preiau aceste învățuri din punctul de vedere masculin. Deci: atenție doamnelor !!!

Clocotul interior, forța interioară și femeia va trebui să învețe să și-l stăpânească. Așa cum a învățat tare demult. Când stătea în mijlocul furtunilor și trebuia să le potolească. Furtuni, stihii reale. Așa începea pregătirea celor care mai apoi au devenit preotese sacre. 

Ziua stelară

     Fulgii… mii de fulgi care au cotropit văzduhul, transformând totul într- o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câţiva kilometri.

     Soare! Un soare puternic, ca de vară face fulgii să se aşeze uşor şi blând, a îmbrăţişare, pe pământ. Stau în mijlocul eternului alb, fără a avea gânduri sau dorinţe. Mă bucur doar că sunt aici. E o „stare”. Îi pot da numele de bucurie dar este mai mult o linişte, un vid interior care primeşte tot ceea ce este în afară.

     Când am pătruns în acest spaţiu, am dislocat o fâşie pentru mine anume. Fulgii parcă s-au îndepărtat dar treptat au început să se apropie  învăluindu-mă, integrându-mă în decor. A fost  o acceptare, un tandru: ,,Bun venit!”  Şi, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă minunea. Printre cei mari şi pufoşi apar mici sclipiri care se transformă în steluţe din ce în ce mai bine conturate, mai clare.

     ,,Fulgii tocmai curăţaseră văzduhul pentru „vizitatori”, vine un gând răzleţ. Începe o adevărată reprezentaţie cosmică! Zeci, sute de steluţe coboară din înalturi, dintr-o navă cosmică invizibilă. Stau nemişcată urmărind fascinată ,,spectacolul”.

      Aşa am ales să trec ziua de astăzi, zi de putere, ziua când harta stelară mi s-a imprimat pe retină şi de atunci continuă să se deruleze până voi învăţa să recunosc fiecare vibraţie planetară cu darul de putere care mi-l aduce. Voi înţelege mesajul, va fi bine, dacă nu, el se va derula cu ,,noi” impregnări, sub noi forme, sincronicităţi, în vieţile mele până îl voi recunoaşte. Atât va fi suficient. Recunoaşterea lectiei este sinonimă cu a o învăţa. Instantaneu. Va rămâne în timpul în care am înţeles-o; nerepetând-o, va fi bine… voi trece la următoarea. Doar Eternitatea există, nu?!

     Steluţele au o viaţă a lor. Unele sunt mai lente altele parcă sunt săgeţi plecate dintr-un arc nevăzut. Şi toate ,,caută”, caută ceva. Toată atenţia mea este îndreptată spre ele, sunt fascinată de acest joc. Şi, dintr-o dată ,,înţeleg”: fiecare caută o rază de Soare. Iar atunci când o găsesc, se aprind brusc de parcă ar exploda. Şi, mă trezesc dintr-o dată, în mijlocul unui imens joc al iubirii… celeste. Sunt în mijlocul unui imens foc cosmic al iubirii. Nuuuu, sigur nu am ştiut până acum ce înseamnă vrajă… să trăieşti în vrajă. Pentru că, nu doar o văd. Steluţele se aşează pe ochii mei, pe păr, pe obraji, pe buze. Întind mâinile cu palmele deja arzând şi ele încep să strălucească. Brusc, simt că am devenit ţinta preferată.

Nu mai există timp şi spaţiu, nu mai exist eu…  Pentru că ochii mei primesc strălucirea Luminii când micile lumini se aşează pe ei, părul meu devine  o apă curgătoare, obrajii sunt hrăniţi de sărutarea lor, buzele absorb însetate fiecare fir de soare care vine pe ele… iar fiinţa lor devine picătură de nemurire care pătrunde în adâncul trupului meu.

Devin totuna cu nemărginirea din jur. Nu mai văd steluţele, forma lor, pentru că am devenit esenţa lor. Forma lor fizică dispare, devin sensuri care prin firele multicolore pă-trund în mine.

     Caut eu însămi o rază de soare. Trebuie să o găsesc. Păşesc uşor prin aerul care mă atrage spre un loc anume… şi dintr-o dată rămân într-o nemişcare totală. Cred că nici nu mai respir. De fapt nu mai exist în clipa aceea. Devin sunet şi lumină. Mii de culori vibrează în mine reverberând în sonorităţi care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta şi alta… într-o derulare care nu mă ameţeşte ci mă face să vibrez intrând într-o mare a culorilor şi sunetelor.

    Nemişcarea mea nu este nemişcare pentru că sunt şi în aerul din jur - nici eu nu ştiu cât de departe, sunt şi în pământul acoperit de nea. Mi-e bine şi aşa. Este ca o scurgere lină spre adâncurile lui, dar şi ale mele.

Nu este tăcere şi nemişcare chiar dacă, la un moment dat simt că din afară, aşa mă văd. Aş vrea, aş vrea… să zâmbesc dar nu o fac eu pentru că explodează aerul din jur ca răsfrângere a gândului meu.

Iar în clipa aceea am auzit râsul îngerilor, aşa cum  mi-am dorit dintotdeauna. Acum ştiam, vedeam cum se joacă îngerii când aruncă cu bulgări de lumină unii în alţii. Acum, râsul lor a spart tăriile rostogolindu-se în valuri de iubire peste tot, cuprinzându-mă şi pe mine în reverberaţia lui.

      Ruga  revine fierbinte în mine: ,,Doamne, dacă sunt copil al stelelor, priveşte-mă încă o dată”. Nu şoptesc nimic iubirii care mă cuprinde. Eu însămi sunt, devin marea recunoştinţă faţă de EL, care este nemurirea însăşi. Fiinţa care-şi iubeşte cu ardoare Creatorul.

     Plec încet spre căsuţa ca din poveşti, bătrână ca timpul însuşi. Prieteni dragi mi-au dăruit-o pentru această sărbătoare a mea. Le sunt profund recunoscătoare, le mulţumesc încă odată. Mângâi câinele care se preface că nu-i pasă. Ciudat animal. Trăind în singurătate simt cum absoarbe fiecare atingere în fiinţa lui. Nu cere nimic, dar primeşte totul cu o recunoştinţă imensă. Rareori se gudură. Are nemişcarea dar şi freamătul munţilor în el. Doar te priveşte în ochi şi asta este mulţumirea pe care ţi-o transmite. M-a ,,adoptat” din prima clipă după o privire luuungă şi pătrunzătoare de mi-a venit să mă întorc să văd... dacă nu mai este cineva în spatele meu. Stăpânii lui au răsuflat uşuraţi în clipa aceea. ,,O să ai zile bune aici. Mitu te-a ,,primit”. Ştiam ce înseamnă asta.

     Intrând în odaia mică şi-n care miroase a mere şi a busuioc, parcă au trecut zeci, sute de ceasuri de când nu am plecat. Nu mai sunt cea care a ieşit din odăiţa mică, simţindu-se inutilă şi a nimănui.

     Focul mocnit primeşte bucăţile de lemn pe care le cuprinde într-un vârtej ameţitor. Privesc flăcările şi simt statornicia bucuriei din mine. Este limpede şi curată, o totalitate dincolo de orice stare. Nu mai exist eu, ci liniştea şi pacea dinlăuntrul meu, o mare împlinire.

Privesc unica floare pe care am primit-o înainte de plecare. A rămas neschimbată. Apropii degetele de ea. Cu sfială… cu teamă că nu e din lumea aceasta. Căldura împrăştie mirosul merelor în fiecare atom al aerului, busuiocul îi ţine isonul. Devin sufletul dintr-o casă a poveştilor, aşezată pe un vârf de munte alb şi care se pierde în imensitatea cerului, devenind totuna.

     Tot trupul meu, totalitatea mea, a fost hrănită cu iubire celestă iar acum cu cea aromitoare, pământeană, într-o armonie deplină. Sufletul meu a primit tămăduirea Iubirii. Miracolul devenirii…

                „La mulţi ani!”, pot să şoptesc şi aud reverberaţia răspunzându-mi :

                                                     „La mulţi ani!”.

Încep să scriu...

( Fragment din ,,Reiki - Jurnalul unui maestru” – Ed. Orfeu 2000)

Botezul rugăciunii

Am crescut cu Ruga rostită în fiecare dimineață și seară de seară.  Un om cu ochii verzi ca frunzele îmbăiate de auriul soarelui și plete albe le rostea molcom în tăcerea care cuprindea odaia. Seară de seară, în fiecare zori de zi.   Ani și ani ! Întotdeauna.

Apoi s-a așternut tăcerea depărtării, spaima lumii și treptat, uitarea. Alte valori ale civilizației au acoperit ceea ce aveam să caut apoi cu disperarea celei pierdute prin rătăcirile lumii.  Amintirile însă m-au ajutat mereu fără ca eu să realizez. În lumea din jurul meu care dorea și ea cu ardoare să revină la matca sufletului au venit nedumeririle altora, durerile lor care voiau vindecare. Și înțelegere. Pentru că aici s-a ajuns: la a ,,numi”, descifra, nedumeririle din ,,taine”  

Azi este ziua mea și așteptam ca în fiecare an Darul. Un Dar de înțelegere care sosește negreșit. Este copleșitoare această încredere și am învățat, an de an, să fiu tot mai atentă. A depins numai de mine. Realizez că am trecut de multe ori pe lângă Darurile pe care ni le dorim cel mai mult: prin neatenție, din ignoranță, din faptul că tot așteptăm ,,indicii” exterioare și nu TRĂIM deschizând desaga propriului suflet. Clipa asta magică e doar o SECUNDĂ și este numai și numai în ACUM. Dacă o trăiesc pe cea de ieri, e ,,amintire” nu e ACUM. Pot să-mi amintesc dar și să aleg dacă devine ACUM sau nu! Asta se învață. Este o unică trăire personală și doar în prezent.

Între spiritualitate și religie nu e loc încă de conciliere. Și e bine. Pentru că fragilitatea spirituală a acestor timpuri crează iluzii foarte mari, care devin traume. Lipsește consecvența practicii, a unei metode care presupune multă cunoaștere dar și repetivitate, practică permanentă. Așa ca Ruga din copilăria mea. Firescul ei l-am regăsit de ceva timp însă Înțelepciunea am înțeles-o acum vorbind cu un suflet îndurerat care voia să își ajute mama. Mulțumesc pentru încrederea acordată și pentru Darul Înțelegerii care așa a venit.

Cum poți să ajuți pe cineva ?! O mare importanță este de a nu-l lăsa să intre în noapte cu un suflet încărcat cu deziluziile de peste zi. Modern spus: schimbându-i frecvența energetică. Atenție însă întîi la a ta !!!  De ce să bântuie ( să bântui) noaptea prin coșmarurile pe care o frecvență joasă le poate provoca?! 

Dacă înțelegi, multe se vor schimba. La asta ajută Ruga: la schimbarea tărâmului energetic în care vei ajunge - procesarea informațiilor din subconștint în conformitate cu stările zilei - aceștia sunt o parte din demonii care ne-au înspăimântat până acum. Denumiri profane, ale timpului de acum pentru a descifra vechile înțelesuri din taine, rostite însă ca învățătură sacră. Dar pot deveni Puterea care să  îndrume pentru a ne regăsi.

Ruga – înălțarea sufletului către o frecvență cosmică înaltă, sigur te va răsplăti cu un somn binecuvântat. Altfel vei păși în tărâmul frecvențelor joase, te vei chinui. Iar zâmbetul dimineții va fi șters din viața ta.

Adoratorul va deveni asemeni celui adorat!!! Adoratorul va primi treptat din raza pe care el o cheamă să lumineze. Fie de orice culoare, fie numită cu oricare pecete... Raza îl va binecuvânta. Un singur cuvânt: Doamne ! și ajungi în împărăția sufletului. Apropierea e treptată. Însă orice pas depinde de fiecare. Dincolo de religii și sisteme există starea perfectă rămasă, păstrată dar uitată în adâncul inimilor. Un mic efort o face să strălucească ,,reînviind-o”.

În mintea lui Dumnezeu nu există boală, durere. Atunci: de ce în mintea umană le facem loc să fie ba să și devină permanente?! Pentru că din necunoaștere, ignoranță, asta facem. Păstrăm ,,iluziile” care devin realitate. Și totuși ni se spune că le putem schimba, că depinde numai de noi. Însă așteptăm să învârtă altcineva la mâncarea (mămăliga) noastră. Nu vreau numai să fiți de acord cu mine. Vreau  SĂ TRĂIȚI ca ADEVĂR al fiecăruia: în mintea Lui nu există ideea de suferință așa că ... renunță și tu la a gândi așa. La a trăi așa.

Crezi în Dumnezeu?! Atunci de unde apare într-o frântură de secundă  fumul, ceața neîncrederii?! De asta aveau străbunii o vorbă: ,,Cred. Dar ajută Tu, Doamne, necredinței mele”. Acea frântură de secundă ne desparte brusc și tăios de Veșnicie. Fără să vrem devenim farisei. Și, știm că este așa. Măcar a recunoaște asta e un prim pas. Enorm, important punct de plecare care ne ușurează inima. Înainte se numea ,,lupta cu patimile”. Nu ! nu este o luptă (iote de unde apărură unii ,,luptători ai luminii”). Coștientizarea aceasta, face ca apucăturile, multe și colorate, să fie ținute în frîu. Cu eleganță, dacă nu te ,,implici” (energetic) prea tare. Și nu e cazul să mai repetăm ceea ce a dus la multele dizarmonii ale lumii.

Deci: nu intra în noapte cu o frecvență energetică joasă. Te vei trezi obosit, venit sfâșiat de spaime, de chinuri din acele zone.

,,Cantitatea” sporită a Rugilor poate deveni povară. Trăirea sinceră și curată, directă în relaționarea cu Doamne – asta te va ajuta! Fără ,,lirisme” care devin deziluzii. Doar așa capeți tu însuți încredere. Îți câștigi dreptul la eternitate. De fapt, doar ți-l reconștientizezi – l-ai avut dintottotdeauna. Dar de ceea ce nu ești conștient că ai – nici nu te vei bucura și desigur, nu vei folosi. Poți să ai cea mai superbă floare – așa ca ,,Micul prinț” ( Saint Exuperi https://www.scribd.com/doc/11609771/Saint-Exupery-Micul-Print) dar dacă nu îi acorzi toată iubirea și încrederea ta, ea este o floare oarecare, pierdută printre mii și mii de altele asemenea. Pentru că tu o iubești și o îngrijești, ea devine Unică. Recitiți povestirea, veți fi răsplătiți de fiecare dată cu o nouă lacrimă care va mai lumina o potecă a sufletului.

Vrei să ajuți pe cineva drag?! Trimite-i ,,rânduri de iubire”. Poștașul?! E Doamne !!! ei da! E un ,,rol” pe care îl îndeplinesc miliardele de îngeri dar ei nu pot ,,scrie” în locul nimănui. Și pentru că ei îi aparțin Lui, pentru că El știe mai bine pe cine să însărcineze ca să ducă la îndeplinire ,,misiva”, Doamne este și poștașul suprem. 

Avem însă încredere?! Asta e spaima nerostită și neîncrederea noastră ( știu: mai degrabă apare judecata că am zis ,,postaș” decât a vedea măreția rolului Lui).  Dar prin consecvență, numai prin consecvență,  înlăturăm spaimele. Până apare trăirea permanentă într-o zonă stabilă. Sigur că mereu ne vom dori mai mult. Efortul nu-l vom mai considera efort ci eliberarea de spaime, de deziluzii. Când stabilizezi o energie în tine, ea devine STAREA ta, TRĂIREA ta. Și simți când o pierzi, simți când ieși din ea. Înveți treptat cum să o regăsești. Asta facem prin multitudinea de sisteme spirituale. Impunerea Credinței prin spaime nu mai poate fi o realitate dar nici ,,învățăturile” entuziaste care devin vorbe de clacă, nici ele nu sunt bune. Forța, Puterea Unică care ne-a creat și din care suntem creați, trebuie conștientizată. Iar această conștientizare începe cu a recunoaște că EXISTĂ .

,,Doamne, nu mai mi-e frică să-Ți spun că Te iubesc! știu că privești lumea prin ochii mei și vreau să-Ți arăt cât de frumoasă este”. Doar așa vom schimba Lumea și pe noi. Știind că dumnezeirea este privită,și privește prin ochii noștri. Ceea ce ,,vedem” noi, aceea Îl facem și pe El să vadă. Vedem boala și ne tânguim?! Am fost creați perfecți. NOI ne-am îmbolnăvit prin otrava GÂNDURILOR care au devenit stări sufletești, psihice. Care ne-au aruncat într-o frecvență energetică joasă. 

Știu. Nu ieșim cu ușurință din ea. Însă e mai ușor decît înainte. Capacitatea, puterea umană este mult, mult mai mare decât a fost vre-odată. Și dacă înțelegem asta și devenim atenți la ceea ce facem, ce spunem, ce gândim vom lăsa o lume curată. Un război e un cumul de gândiri joase, negative. Acumulări de karme joase. Fie că este între neamuri fie că este între două persoane.

Uite că în fiecare seară alegi unde îți petreci un sfert din viață. Cel puțin. Dar care are o însemnătate enormă. Alegi unde și cu ce combustibil îți încarci bateriile. Ba încă mai poți ajuta și pe alții, trimițându-le ,,frecvețe de iubire”. Știu că este real. Convingeți-vă și, mai ales, nu renunțați să continuați atunci când se ,,împlinește”. 

Negurile mereu sunt aproape pentru că ele înseamnă renunțarea la a chema/numi, Lumina. Dacă nu o ,,numești”, ea se stinge.

 Este atât, atât de .... simplu.

Cu toată iubirea, gânduri de fericire și împlinire tuturor

Danaela- Daliela

La mulți și binecuvântați ani !!!

Credeți- ca împlinirile dorite să se adeverească. Lăsați sufletul să-și deschidă ochii spre realizări și bucurii.
Fiți prezenți cu toată ființa în marea sărbătoare a Vieții!

La multe clipe minunate cu sănătate și iubire în 2015 !