Mărțișor întru Dor

Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

 Numele lunii martie, numită popular mărțișor sau mart, este numele zeului Marte, zeu al războiului, dar și al fertilității și al vegetației. Dar la traci il găsim pe Marsyas Silen, considerat inventatorul flautului, zeul trac al carui cult era dedicat fertilității și vegetației.

Mitul „Gemenilor Divini” se regăsește le toate neamurile lumii din timpuri imemoriale. Gemenii fiind Apollo și Artemis,„ Apollon și Diana, supranumiți Amândoi și Zalmoxis”(Adrian Bucuresu) sau Albul și Roșioara! Informațiile despre cei doi ne vin pe filiera grecească. Legendele de la noi sunt însă mai simple și curate, păstrând amintirea unor divinități care au locuit aici, printre ai lor, care au protejat și dăruit înțelepciune. Multe s-au schimbat de atunci, dar amintirea lor, nu. Înțelesurile au căpătat alte forme de exprimare, în funcție de vremuri, de aderarea la forme diferite de cult, religie, însă originea nu poate fi ștearsă din amintiri.

 În anul 47 î.e.n., Burebista și Deceneu au reformat religia dacilor, readucând la viață cultul Gemenilor Divini.

Gemenii Divini:  numai noi și popoarele învecinate (tracice) le-am dedicat o zi anume: a mărțișorului!

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.

Inițial, mărțișorul era o amuletă formată din pietricele vopsite în alb și roșu sau dintr-o monedă de argint sau aur, purtată pe un fir alb-roșu.

Acest cuplu de culori, alb-roșu, este omniprezent în folclorul daco-român; îl regăsim în steagul călușarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor, la sâmbra oilor etc.

Mărțișorul avea rolul unui talisman magic, menit să asigure putere și sănătate, să-l apere pe cel care îl purta deoarece reprezenta divinitățile ocrotitoare: Gemenii Divini, sub a cărui protecție doreau să fie, încă de la început de An Nou. Cei care se vor Înalța la Cer la echinocțiul de toamnă, fiind alături de părinții lor, alcătuind Sfânta Pătrime, al cărui sens a rămas, redat prin imaginea Sfintei Cruci. Cred că avem multe de adus aminte, pentru a ne regăsi propria identitate și nu a mai umbla pe la uși străine, care ne spun variante a ceea ce noi deja avem.

Legendele au păstrat frânturi din originea acestui străvechi Ritual, însă el nu s-a pierdut niciodată, identitatea unui neam drept nu poate fi ștearsă. Ascunsă, da!

Sosirea primăverii, în particular mărțișorul sunt legate și de o altă străveche zeitate a pământului, Baba Dochia, personaj tradițional de la care ne vin și celebrele babe, de la 1 la 9 martie. https://dor-danaela.blogspot.com/2014/02/farmecul-dragobetelui.html

Străvechea noastră istorie este sacră. Semnificația și magia s-au pierdut dar Tradiția nu. Avem de unde primi învățături. S-a pierdut, cel putin în zona urbană, caracterul lui de talisman cu întreaga sa încărcătură magică.

În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.

 Folcloristul Simion Florea Marian scrie că în Moldova și Bucovina, Mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu un șnur alb-rosu, și era purtat de copii în jurul gâtului. 

De obicei, femeile îl purtau în primele 12 zile sau pe tot parcursul lunii martie, până la alte sărbători: Mucenici, Florii, Paște, Arminden sau până la înflorirea anumitor copaci, până ce se aude cucul cântând sau până la venirea berzelor sau a altor păsări călătoare, în funcție de tradiția fiecărei zone în parte.

 Se agăța în copaci pentru a avea rod, se punea la coarnele animalelor pentru a fi ferite de boli, a fi fertile.

 Cu ajutorul monedei era cumpărat caș și vin roșu conform credinței că astfel fața lor va fi pentru tot anul următor, albă precum cașul și rumenă precum vinul roșu. De altfel, ziua scoaterii mărțișorului era marcată de o petrecere numita „băutul mărțișorului”.

Faceți un talisman din Mărțișorul vostru, spunând: Îl port….. sau: Ți-l dăruiesc cu dragoste, pentru Armonie, Sănătate și Belșug! Să fiu/fii ocrotit și înțelept pe calea vieții mele/tale. Purtați-l cu demnitate, cu solemnitate.

Să aveți o primăvară Minunată !!!

foto: https://martisoareromanesti.ro/pune-%C3%AEn-traist%C4%83/banut-01/

Mărțișor

Sărbătorile primăverii sunt un bun început în împletirea alb/roșie a funiei timpului, a energiilor feminine/masculine. A Focului Iubirii din Femeie și a albului Înțelepciunii din Bărbat. Roşul, înmiresmare ardentă, stâlp de flacără, ar fi  vitalitatea femeii, iar albul, pur şi rece ca zăpada, ca apele înspumate sau ca norii de pe cer, ar semnifica înţelepciunea bărbatului.

Semnificația împletirii celor două culori s-a pierdut în negurile istoriei. Echilibrul dat de răsucirea lor a rămas, amintirea face parte din noi. Graiul Soarelui și al Lunii s-au împletit pentru totdeauna. Albul din așternutul iernii topit în roșul din iubirea verii. Puterea Perechii care și-a hotărât veșnicia, într-o răsucire de dor. Îngeri statorniciți la porțile Dorului pentru a ne fi chemare apoi tăcere, sfârşindu-se în iubire. Am sărutat uitarea din cer și ea a coborât pe centrul tărâmului, vuind întâi cu o adiere de dor apoi cu o lacrimă  care ne-a învăluit  … Cad lacrimi și stele  din mine și din tine, din cer, în a cere izbânda.

Firul se dăruiește alcătuind fundițe, eternul semn al infinitului din care –cuprins între cer și pămînt, neuitarea cândva ne va șopti, învelind aleanul de veacuri în semnul statorniciei. Albul este viața veșnică însă doar prin iubirea purtată în sângele nostru, care ne încălzește traiul.

Culori primordiale ale vieții ,albul și roșul, găsite în vetrele sacre ale neamurilor de aici. Împreună cu negrul în care și-au tăinuit tăcerea.(ocru-roșu, alb-crem și negru-brun). Vechile practici din temple au trecut în grija cultului din case-de teama celor care au cotropit doar palme de pământ dar nu și țărâna. Glasul tăcerii pe care am fost sortiți să îl păstrăm așa în noi.

Se poartă până când vedem primul pom înflorit. Impreună cu amuleta, care era un ban de aur sau argint, acum însă fiind …aleatorie, se atârna în acel pom pentru a înflori ca el, pentru a avea rod și belșug în viață. Bineînțeles că spunem aceasta (în gând, pentru că rostirea în inimă numai noi a vom ști, așa că nu vor fi piedicile care apar atunci când aud ….alții). Atenție deci, ce alegeți să dăruiți ca ofrandă Pomului Vieții. Această conștientizare transformă un act profan într-unul sacru. Atât de simplu este, dar trebuie făcut din/ cu suflul inimii(suflet).

 Farmecul Jocurilor, Cântecelor, Atitudinilor sunt receptacolele unor  trăiri care duc spre transformări pe participanți. Stăpânirea imenselor energii se face cu truda învățării, practicii și a dăruirii totale. Păstrarea obiceiurilor care au îmbrăcat haine ale timpurilor, cu denumiri schimbate, adaptate este la fel de vie. 

Subconștientul individual, de grup, de neam există. Însă a cere doar revenirea la vechile cutume în detrimenrul celor recent create ( mai ales în ultimii două mii ani), nu este o rezolvare. Conștiința omului modern a suferit modificări înspre adaptarea propriei evoluții. Inainte informațiile au fost ,,scrise” în datini, obiceiuri, legende, mituri, hore și jocuri, porturi și cântece, pe oale și porțile caselor ...

Din Începuturile fără de început, mărțișorul este o dovadă rânduită să ne fie pecete fără de grai, bucuria gândului rostuit în dragoste.

O primavară așa cum o dorim dintotdeauna și poate nu am știut cum să o mărturisim !

 Minunată să fie tuturor!

Danaela