Mărțișor

Sărbătorile primăverii sunt un bun început în împletirea alb/roșie a funiei timpului, a energiilor feminine/masculine. A Focului Iubirii din Femeie și a albului Înțelepciunii din Bărbat. Roşul, înmiresmare ardentă, stâlp de flacără, ar fi  vitalitatea femeii, iar albul, pur şi rece ca zăpada, ca apele înspumate sau ca norii de pe cer, ar semnifica înţelepciunea bărbatului.

Semnificația împletirii celor două culori s-a pierdut în negurile istoriei. Echilibrul dat de răsucirea lor a rămas, amintirea face parte din noi. Graiul Soarelui și al Lunii s-au împletit pentru totdeauna. Albul din așternutul iernii topit în roșul din iubirea verii. Puterea Perechii care și-a hotărât veșnicia, într-o răsucire de dor. Îngeri statorniciți la porțile Dorului pentru a ne fi chemare apoi tăcere, sfârşindu-se în iubire. Am sărutat uitarea din cer și ea a coborât pe centrul tărâmului, vuind întâi cu o adiere de dor apoi cu o lacrimă  care ne-a învăluit  … Cad lacrimi și stele  din mine și din tine, din cer, în a cere izbânda.

Firul se dăruiește alcătuind fundițe, eternul semn al infinitului din care –cuprins între cer și pămînt, neuitarea cândva ne va șopti, învelind aleanul de veacuri în semnul statorniciei. Albul este viața veșnică însă doar prin iubirea purtată în sângele nostru, care ne încălzește traiul.

Culori primordiale ale vieții ,albul și roșul, găsite în vetrele sacre ale neamurilor de aici. Împreună cu negrul în care și-au tăinuit tăcerea.(ocru-roșu, alb-crem și negru-brun). Vechile practici din temple au trecut în grija cultului din case-de teama celor care au cotropit doar palme de pământ dar nu și țărâna. Glasul tăcerii pe care am fost sortiți să îl păstrăm așa în noi.

Se poartă până când vedem primul pom înflorit. Impreună cu amuleta, care era un ban de aur sau argint, acum însă fiind …aleatorie, se atârna în acel pom pentru a înflori ca el, pentru a avea rod și belșug în viață. Bineînțeles că spunem aceasta (în gând, pentru că rostirea în inimă numai noi a vom ști, așa că nu vor fi piedicile care apar atunci când aud ….alții). Atenție deci, ce alegeți să dăruiți ca ofrandă Pomului Vieții. Această conștientizare transformă un act profan într-unul sacru. Atât de simplu este, dar trebuie făcut din/ cu suflul inimii(suflet).

 Farmecul Jocurilor, Cântecelor, Atitudinilor sunt receptacolele unor  trăiri care duc spre transformări pe participanți. Stăpânirea imenselor energii se face cu truda învățării, practicii și a dăruirii totale. Păstrarea obiceiurilor care au îmbrăcat haine ale timpurilor, cu denumiri schimbate, adaptate este la fel de vie. 

Subconștientul individual, de grup, de neam există. Însă a cere doar revenirea la vechile cutume în detrimenrul celor recent create ( mai ales în ultimii două mii ani), nu este o rezolvare. Conștiința omului modern a suferit modificări înspre adaptarea propriei evoluții. Inainte informațiile au fost ,,scrise” în datini, obiceiuri, legende, mituri, hore și jocuri, porturi și cântece, pe oale și porțile caselor ...

Din Începuturile fără de început, mărțișorul este o dovadă rânduită să ne fie pecete fără de grai, bucuria gândului rostuit în dragoste.

O primavară așa cum o dorim dintotdeauna și poate nu am știut cum să o mărturisim !

 Minunată să fie tuturor!

Danaela