Dumnezeu - Liberul arbitru

 Pricepem și începem să percepem Armonia. O înțelegem la nivel rațional. Și cerem armonie. Dar vom primi ceea ce deja avem: mici sau mari sâcâieli dacă înainte nu eliminăm vechile deprinderi – patternuri.

Ne rugăm pentru armonie și când colo trecem prin suferința. Ni s-a spus că sunt necesare. Nu sunt! Renunțarea la ,,vechile armonii” – asta e durerea și nu altceva. Pentru că nu prea știm cum e să fii REAL armonios și sigur că te înfrunți cu o destabilizare emoțională. Intre ceea ce deja ești și ceea ce încă nu știi cum vei fi. Dacă.... nu va fi mai bun !? Dacă ,,pierd” și ceea ce am ?! Nu ne punem întrebările astea direct ci sunt un fior interior pe care nu-l detectăm întotdeauna.

Se numește ,,inhibiție încrucișată” și are loc în creier.De exemplu conflictul între iertare și dorința de revanșă întotdeauna există în noi. Fiecare grup neural va trimite ,,semnale” pentru a inhiba pe celălalt. Vine din paradigma ,,noi contra celorlalți” învățată din zorii prunciei personale dar și umane. Hotărârea este a persoanei în cauză dacă face un efort de alegere conștientă. Altminteri lupta se dă la nivel subtil a ființei sale între două deprinderi. Nu e nimic mistic aici. Neurologii studiază doar de ceva vreme și acest ..mister”.

Aici apare Credința și percepția eliberată de orice sofisticare dată de ,,îndrumările” anterioare devenite ,,dogmă personală” fără să conștientizăm asta. Credința - nu în credința altuia sau în/prin cele religioase sau spirituale, ci Credința ta personală, directă. Singulară ! Credința în (altă) credința?! De prea multe ori credința prin întermediari ne-a legat cu lanțuri... taman de intermediari.

Lui Dumnezeu îi place ceea ce îți place ȚIE !!! E o fațetă a LUI la care nu prea ne gândim cu responsabilitate. De fapt nu prea a fost pusă în evidență. Există un dumnezeu capricios, urâcios care să te bată, să te schingiuiască?! Sau unul iubitor dar care se pune realmente la dispoziția ta?! Această ,,punere la dispoziție” a fost interpretată că EL trebuie să facă, să producă, să îndeplinească în locul tău. Superbă credință umană ! tu zici (mă rog! Adică tu ÎL ,,rogi” – dar tot zicându-i, și  El trebuie să fie servitorul tău. Seamănă cumva a ,,orgoliu”?! Poate mă înșel).

,,Bre, nu îi spune lui Dumnezeu ce vrei, pentru că EL VEDE!!!” i-am spus cuiva. A înțeles. Dar brusc s-a și ,,ghemuit” mai bine. Fizic a avut acest reflex. A fost un moment extraordinar care ne-a adus zâmbetul recunoașterii fără cuvinte a Lui.

 Cu ,,aplicabilitatea zisului” e mai dificil. Parcă suntem la un simpozion și ÎI dăm explicații. La final nici noi nu mai știm de unde am început. Care era ideea.

Dumnezeu nu are Ego. Ce îi ceri aceea îți dă, ce îți place ție aceea îi place și Lui, ce te bucură pe tine aceea Îl bucură și pe El. Vrea ÎNTOTDEAUNA ceea ce VREI tu! Asta este marea și totala  Lui Iubire !!! Necondiționat te ajută. Nu El alege în locul tău. Îți acceptă punctul de vedere. 

Însă nu Îl face pe El copărtaș sau răspunzător. El te susține în tot ce faci. Iar alegerile îți aparțin. Aici e ceva ce nu ne place. Vrem ,,rețete” de la Dumnezeu. Taman că venirăm să le scriem noi. Și tot noi luăm hapurile. Glumesc acum dar numai pentru a ,,ne vedea” cum suntem.

Altfel ai spune că nu ai Liber Arbitru. Ba uite că ai ! Alegi să experimentezi ceva însă, tu te percepi devenind parte atât de integrantă din exeriment încât nu mai știi cum să ieși din el...Devii ,,experimentul”. Atunci ,,apelezi” la EL. Te va auzi dar  ,,Dumnezeu lucrează prin oameni” – la fel cu ajutorul trimis lui Gheorghe pe acoperiș atunci când era inundat totul. A refuzat să plece, apoi să se urce într-o barcă, într-un elicopter. Și Îl mustră ,,după” pe Dumnezeu că nu l-a ajutat. ,, ți-am trimis ajutoare !!!”  Așa facem și noi mereu.

Ești CREZUT întotdeauna. Pare IMPERSONAL EL privit din acest punct de vedere?! Nu. A! Că vrem lapte și miere. Poftim. Dar.... CE e în tine – dincolo de fantezia ta cu lapte și miere - aceea ți se va da.

Aici e Adevărul nostru. CUM suntem nu cum ne imaginăm că suntem. Vorbim de prin cărți care ne înflăcărează imaginația despre compasiune. Iar noi suntem nemulțumiți. Cine va câștiga?! Nemulțumirea din noi. Pentru că ea este adevărul nostru nu ,,vorbele” care ne produc exaltări momentane. Suntem suma concepțiilor noastre interioare fie că (le) recunoaștem fie că nu.

Revin la ideea de început: primim de la Dumnezeu, Univers – cum vreți să îi spuneți, ceea ce avem – adică ceea ce suntem la nivel emoțional, sufletesc. Dumnezeu nu are un format un punct de vedere personal asupra ta. Asupra nimănui. Atunci am fi roboței.

 EL ar trebui să ne spună când să mâncăm, să ne facă meniul etc.?! Noi decidem. Mâncarea din farfurie e pentru trup dar avem și o mâncare pentru suflet. Pe care noi o comandăm. Nu știm că facem asta mereu și mereu – atâta tot - . ,,meniul” e deja scris de învățăturile primite. Il schimbăm . Sigur că se poate. Dar nu putem adăuga/ amesteca  noi feluri de ,,mâncare” peste celelalte. Ori/ori. Asta înseamnă să înveți să te cunoști, tu să și alegi. Nu alții. Alții te pot îndruma, zgudui nițel dacă e nevoie. Hotărârea îți va aparține întotdeauna. Indigestia spirituală există și ea. Nu învinovăți pe nimeni pentru ea. Fiecare și-o provoacă pe a sa. Motivele sunt multe dar personale întotdeauna.

Asta este IMENSA Lui Iubire și credință în tine. E copleșitor, e copleșitoare pentru sufletul umanDumnezeu ne vrea fericiți ! cred cu toată ființa mea.  Tu?! Tu cum ești în clipa asta?! Nu am să întreb ,,tu ce vrei” ci CUM ești în tine în clipa asta.

 Nu-l denatura, transforma pe Dumnezeu în ego-ul tău. Te iubește atât de mult încât îți dă ceea ce ești. Pentru că EL crede în tine. Știu. Pare insuportabil să gândim că ăsta e Adevărul. E o senzație inconfortabilă. Foarte!!! Și mâniosul are o bogăție: mânia lui! Pe care o va găsi mereu în jurul lui. Dar pentru a fi fericit trebuie să înțelegi ce vrei prin fericire. S-ar putea să nu o poți ,,procesa” pentru că amestecăm materialitatea cu cele spirituale. Și nu le poți măsura / cunoaște, cu aceeași gândire. Întâi trebuie să devii Înțelept.

Dumnezeu îți va accepta punctul de vedere, de gândire. Va vedea, va auzi, va simți ca tine. Pentru că nu te consideră nedemn prin ceea ce faci. Nu este egoist pentru că niciodată nu a cerut nimic de la nimeni. Ne-a lăsat liberi. Atât de liberi încât e derutant și ne plângem că suntem abandonați. Nu suntem. Trăiește EL împreună cu noi fiecare experiență a noastră. Ei! Atunci când ȘTII asta .... e cea mai teribilă percepție a LUI! Este cea mai ideală relație existentă în Creație.

 Începe cu adevărat realția ta personală cu Dumnezeu. Nu crede că Îl poți face să te iubească mai mult decât până acum. Tu însă da: te poți înțelepți și a te iubi mai mult.

Grija de a alege CUM ești îți aparține întotdeauna!