Suflet, Minte, Spirit

Proporția ideală, divină: 33,33% Suflet, 33,33% Minte, 33,33% Spirit. Omul are 0,001% trup/corp fizic. Cel care adăpostește trinitatea. Uluitor cât de puternic este corpul uman.

Vorbim de energie și nu de ,,vizibilitatea” corporală.

Insă nu ne naștem cu cele trei energii în întregime active. Una din ele va fi preponderentă dar nu  activă  în proporție de 33,33 ci mai puțin la marea majoritate. Asta face parte din evoluție. Fiecare va trebui să ajungă la întregirea personală a celor trei , la unificarea lor.

Se spune că 20% din populația planetei vine cu capacități deosebite de vindecare, de telepatie ....ceea ce a dus la denumirea de ,,paranormali”. Poți să ai asemenea capacități dar ele trebuie stăpânite altfel devii diletant sau nu știi ce e cu tine. Iar această conștientizare nu este deloc ușoară ci se face treptat, prin tehnici clare, nu după cum bâzâie mulți.

 Ce au activat cei 20%  din cele trei energii?! Sufletul! Ceea ce ne face o planetă deosebită. Mulți nu știu ce este pentru că Sufletul ca și celelalte două sunt energii nevăzute sau .... încă nedetectate de aparatura științifică umană. Sunt ,,lucruri” în univers despre care nu poți vorbi dar conștiința ta știe că așa este. Iar conștiința noastră face parte din vastitatea universului, face parte /este parte, din UNICA Conștiință care Se învață pe Sine prin noi. Și prin alții, desigur.

Sunt aspecte  dificil de explicat, dificil de acceptat. Cei care încep să devină conștienți de Puterea din ei și care mai și află de pe ici/colo că ,,sunt deosebiți”, par să nu mai aibă preocupare decât  determinarea altora de a-i considera ,,deosebiți” înzestrați cu ,,miracole la purtător”. Și așa se risipesc dar și creează dizarmonie în jur prin insistențele lor. Orgoliul îi pândește în permanență. Uneori par să înțeleagă dar ...prăpastia e mereu deschisă pentru ei. Nu au noțiunea de DISCIPLINĂ in acest domeniu al energiei. Și e și dificil pentru că încă sunt puțini îndrumători care nici ei nu ai ieșit (încă) din prăpastiile Spiritului.

O altă grupă este a celor care se consideră ,,anormali”. Ajung prin doctori care le spun că totul e ok sau le dau medicație de devin legume pentru a-i  liniști.

Creierul personal nu prea este folosit în nici unul din cele două aspecte. Pentru că asta avem de învățat acum, în timpurile actuale. Pentru că face parte din Evoluție. Așa că fără petiții, lamentări. Avem o șansă și e păcat să nu o vedem pentru că .... da! Pentru că cere muncă, disciplină, informare din cît mai multe surse (și sunt) și Discernământ care e dat de Gândire. Nu pe orizontala firii – de asta se ocupă științele ci de o gândire dincolo de bariere.

In Corpul uman avem trei dimensiuni energetice. Separate! Ele trebuie unificate. Iar cel care ne va ajuta să facem asta va fi Corpul. Sigur! Inteligența Emoțională a Corpului de care se vorbește atât în ultimii ani, reală provocare pentru toate mediile științifice.

Ne trăim viața în conformitate cu ,,setările” de până la 5-7 ani. Apoi trecem până la 14-16 ani prin etapa emoțională, apoi pînă la 21 prin cea rațională (deocamdată). Urmează apoi practica. Trăim numai în conformitate cu cele deprinse sau ne folosim conștient de ele schimbând când e cazul. Nu prea facem asta. Sau începem numai la nivel rațional iar sufletul e dat deoparte... sau lăsăm ca totul să ruleze, repetitiv.

Și așa, avem ,,amintiri” – pentru că am trecut printr-o situație și nu am depășit-o. Observăm că se repetă și apar intrebările, nemulțumirile uneori și determinarea de a căuta. Căile, tendințele sunt multe.

Amintirile stocate în subconștient?! Așa se spune. Dar în conformitate cu vechile învățături, validate tot mai repede, și în mușchi sunt stocate, mai ales în cei ai gambelor și coapselor. Amintirile din primii ani. Marea majoritate a terapeuților știu asta. Activând conștient sau nu o zonă din corp pot provoca amintiri care vin în cascadă.

Sau un impuls exterior care ajunge la creier – o imagine, un cuvânt, un loc, poate declanșa un proces uluitor în noi. Ne amintim ,,filmic” implicând o stare emoțională și dacă e de durată apare o manifestare, o durere și în corp care  reacționează fie cu frisoane scurte, tresăriri .... cărora nu le dăm importanță, fie alte stări somatice care devin cronice în timp. Deci corpul nostru știe.

 Mai avem o memorie : cea a autovindecării ! însă e uitată. Așa am senzația. Pentru că noi o avem dintru începutul formării corpului. Dar a trebuit să ajungem în etapa puterii de a o conștientiza și nu ....din auzite. Puțini au fost conștienți de ea până acum. Pentru că această conștientizare nu înseamnă să iei act că te poți vindeca ci să o și aplici. Înseamnă un efort de cunoaștere, de trudă, de informare. Inseamnă implicare și aplicare. A! E mai ușor să iei un hap, două și anesteziază momentul. Sigur revine.

Se pare că energetic ne stabilizăm într-o anumită zonă iar această zonă are (sigur) un punct de reper în corpul nostru vital. Cum ne schimbăm starea parcă ,,se schimbă” ceva și în noi. E adevărat! Mutarea percepției dintr-un loc sau situație asupra a altceva (dacă suntem conștienți se poate face asta la alegerea nostră), ne poate schimba în totalitate. La un moment dat credeam că nu avem suficientă energie de a susține o bucurie, de exemplu. Nu avem suficientă energie de a susține mutarea în noua locație a percepțiilor noastre. Ne mutăm atenția dintr-o zonă în alta a energiei. Trecem real dintr-o anumită frecvență în alta care are un alt sediu/punct clar în corpul vital.  Ca să rămâi in zona voită trebuie să înveți a te obișnui acolo. E ca în viață.