Între Rai și Iad

Transferarea conștiinței vieții zilnice a corpului fizic dublului vital

Atunci când rațiunea este  în incapacitatea de a controla o frică imensă ca un șoc se instalează brusc, câteodată, o stare de liniștite parcă suspendând ființa, atunci controlul l-a preluat dublul vital.

Trosnitura pe care o auzim clar dinapoia capului în ceafă, reprezintă momentul în care partea dreaptă a corpului s-a separat de cea stângă. Această separare lasă o breșă în mijlocul corpului prin care energia urcă spre gât, locul unde se aude trosnitura. Atunci înseamnă că dublul devine conștient de el însuși.

Meditația din Cercul interior

http://dor-danaela.blogspot.ro/p/meditatii.html 

este un prim pas.

 Simți cum curge ceva din tine înspre un arbore, o plantă dar și invers. Suficient de puternic pentru a trăi starea de non gândire, când rațiunea este suspendată. E o metodă în care rămânem conștienți de noi înșine. Neparticiparea rațiunii nu înseamnă că nu mai suntem conștienți: dimpotrivă, Conștiința devine vastă, ca un fluviu  căruia îi percepem undele, alunecarea lor continuă.

A doua etapă: cu ochii închiși, cu ajutorul respirației și percepând energia copacului dublul vital va crea linii de energie între noi și copac. Nu e vorba de imaginație ci de ,,realitatea” corpului vital. Cu cât îl conștientizăm mai mult și organizat, printr-o practică asiduă, cu atât rezultatele vor fi pe măsură dar și stabile. Nu este nimic uluitor, este o Artă străveche de mare ajutor acum.

O energie vibratoare urcă de-a lungul coloanei, iese prin centrul capului și când INSPIR un fir se lungește până la copac. Pe EXPIRAȚIE firul este tras înapoi în corp. Dublul vital se comportă invers decât corpul fizic. Treptat simți cum corpul se mărește devenind asemeni copacului, la fel de înalt de viguros ca acesta. În următoarea etapă privim lumea din punctul de vedere al copacului. Adică de la înălțimea lui.

Meditația trebuia făcută având pe cineva alături.

Se poate crea o empatie atât de mare încât NOI să extragem energia copacului care s-ar usca. Unirea conștiinței noastre cu cea a copacului determină cu ușurință dublul să iasă în afara noastră, să se extindă. Dacă rămânem contopiți prea mult îl putem seca de energie sau riscăm să lăsăm o parte din dublul nostru acolo și să apară ATAȘAMENTul față de copac. Un atașament emotional prin care se va face mereu un transfer energetic de la noi la el. Ceea ce in nici unul din cazuri nu e de dorit. Oricum trăim inconștient asemenea atașamente preluate fără să le conștientizăm. Sunt suficiente ca să mai creem și altele. Vrem doar să ÎNVĂȚĂM nu să dăm ochii peste cap.

Ceea ce ne controlează viața aparține corpului fizic?! Bunăstarea, sănătatea, împlinirile aparțin  Dublul vital care este sursa noastră de energie, corpul fizic fiind doar recipientul făurit special pentru această realitate. În care energia dublului este păstrată.

Forma dublului vital este de obicei ovală. Rar, poate fi ca o sferă care ne înconjoară în permanență. Este împărțită în patru sectoare. Diafragma împarte dublul vital în două. În partea de jos circulă energia originară, dobândită de când ne formăm în pântecul mamei.Ea  este stocată în zona organelor genitale. Și este magnetică.

 Porțile prin care intră și iese sunt tălpile picioarelor – la baza degetului mare,apoi gambele și partea interioară a genunchilor și a treia zona organele sexuale și coccisul.

A patra poartă extrem de importantă este în regiunea rinichilor care filtrează percepțiile de sus dar și de jos.

 În partea de deasupra circulă energia gândurilor care pătrunde în noi odată cu prima respirație. Ea se dezvoltă treptat datorită învățării, experiențelor și se ridică în creier unde este stocată creind zone senzoriale specific unor acțiuni care devin  deprinderi. Cele șapte porți pot fi deschise prin practica constantă. A cincea poartă este în regiunea omoplaților, a șasea în baza craniului iar a șaptea în creștet.

Treptat cele două energii se separă noi suportând consecințe la care nici nu ne gândim.

Căscatul provocat ,,ventilează” energia din cele două zone (despre importanța  căscatului citiți în cartea scrisă de doi neurologi: ,,Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”. Merită. O lectură extrem de prețioasă).

Trasăm o altă linie care împarte dublul vital pe verticală: 

stânga/dreapta. Energia circulă în sus pe partea dreaptă față și coboară pe spate. Pe partea stângă este invers.

Dublului vital nu i se pot aplica acealași reguli și exerciții de cunoaștere ca și corpului fizic. Nu putem decât lăsa percepția să ne îndrume prin Legi cunoscute din vechime. (De asta este necesar a fi perceput hiperspațiul dintre palme la cei care încep practica în ReiKi.  De asta predau deja de la gradul unu formarea hiperspațiului. Am explicat în filmulețe).Conștientizarea existenței părții stângi a dublului vital ne ajută să percepem  propria Ființă în moduri la care doar visăm, uneori stângaci.

Importanța conștientizării dublului vital este tot ceea ce este mai de preț. Obișnuința de a fi stăpâniți de conceptele înmagazinate în partea stângă a creierului care corespunde cu partea dreaptă a corpului ne face să fim prizonierii corpului, a satisfacerii necesităților lui- pe care le considerăm unice împliniri. Cel puțin o mare parte din viață. Mulți își doresc ,,deschiderea celui de al treilea ochi”. Ca să vezi CE?! Că doar nu vom privi/percepe numai o zonă plină cu îngerași. Până a ajunge acolo avem de trecut prin alte zone nu prea confortabile. Și pregătirea necesară nu o avem – necesită multă cunoaștere teoretică și , mai ales, practică. Cu o ardoare susținută și prin care să înlăturăm toate vechile concepte, deprinderi.

Dublul vital nu este obișnuit (încă) să perceapă lumea, realitatea din jur. Corpul fizic și mintea sa, da. Dublul vital este capabil de mult mai mult. Percepția lui este asupra întregii creații așa cum aflăm din vechile memorii ale omenirii. Cum am fi noi astăzi dacă nu ar fi fost distruse civilizații întregi de către ,,cuceritori” iar cunoașterea ascunsă și folosită doar în scopul sclaviei omenirii?! Ignoranța nu a salvat pe nimeni. Și nici teoretizarea cât mai sofisticată în care ne aflăm acum. Toate metodele învățate sunt bune DOAR ca punct de plecare personal în auto practică.

Și totuși, efervescența spirituală” actuală, la nivel de mase pare un semn bun. Pare! Mulți cad în capcane abile ascunse sub un dram de Adevăr pe care Sufletul îl recunoaște. Și suntem apoi ajutați să intrăm într-un labirint de unde cu dificultate mai găsim ieșirea. Firul Ariadnei nu există. Cum intrăm este tăiat. Dacă realizăm asta ne vom păstra Puterile pe care le vom dobândi cutreierând Labirintul. Nu ne putem baza pe nimeni-doar pe noi înșine. Gândirea personală nu se predă. Ea doar poate fi exersată până știm.

Puțini reușesc să abandoneze idea de Corp Fizic și să conștientizeze existența dublului vital. Rareori el acceptă abandonarea controlului. Obișnuința care a devenit natura noastră zilnică transformată în rațiune. Obișnuința=rațiunea.Percepțiile nu îi aparțin. Sunt prima desprindere ca și etapă în a accepta că suntem mai mult decât numai ,,fizic” cu ale lui necesități.

Rațional nu vom pricepe cum / ce este dublul vital.Când înțelegi ceva trebuie să cauți o modalitate de validare prin practică. Și pentru lumea materială și pentru cea energetică ( nu îi spun spirituală pentru că induc alte ,,idei” care au distorsionat mult deja) dar fără să le amestecăm.

 Intenția este sub nivelul gândurilor, ea este energie pură. 

Este atât de vastă încât cu greu putem ajunge pentru că rațiunea nostră se teme de vastitate și ne va stopa mereu. Vom vrea ,,să știm” mai mult, mai multe numai pentru a nu ajunge la această uluitoare energie. De fapt esență ca să nu provoc amalgam.  Rațiunii îi este frică, nu nouă.

Gândurile umane sunt față de  intenție ceea ce este corpul fizic pentru dublul vital: un creuzet. Un gând materializează din intenție. doar un aspect, pe care îl vrea și îl susține(dacă vrea cu adevărat). E bine pentru manifestarea în lumea fizică ( atenție totuși ! ) Gândul este corpul fizic al intenției susținut de/prin rațiune. Ca un filament pe care îl separăm din vastitatea intenției. Valabil ca manifestare materială a unei realități pe care o dorim și așa o formăm. O alcătuim, o clădim. Că nu suntem arhitecti și constructori perfecți, lăsînd baltă totul și apucându-ne de alte proiecte….asta e altceva.

Ființa noastră este mult, mult mai puternică decât a fi determinată să ,,împlinească” numai ,,realizări umane” cărora le devine sclavă. Aici este veșnica noastră ruptură între cele două părți care ne alcătuiesc dublul vital. Jos contra sus, dreapta contra stînga. Nu invers. Pentru că energia sexuală poate ,,învălui” mintea iar partea dreaptă poate determina  acțiuni pentru lumea materială. Iadul împotriva Raiului – ca să folosesc o metaforă arhicunoscută!

In spiritualitatea contemporană dublului vital i se substituie ,,corpul de lumină” și … ne zăpăcește cu atâta ,,strălucire”, pe care sigur că ajungem să ne-o dorim. Drăguț mod de manipulare. Haosul provocat este impresionat , derutant folositor numai celor care au știut să îl provoace.

Intre partea materială a corpului nostru și dublul eteric este o legătură primordială, inseparabilă. Ea a fost amorțită, acoperită de sentimententele, dorințele noastre focalizate numai pe satisfacerea corpului fizic. Grija față de el! Așa că nu suntem asemeni crinilor! Superbă învățătura lui Iisus Hristos și care înseamnă mai multe …

Pe lângă cea deja scrisă, hai să ne gândim că Maica este asemănată cu un crin. Strălucirea și parfumul florii din timpul zilei devin mortale noaptea. Se cere să nu adormim?! Așa se pare. Nevegherea constantă a purității și frumuseții proprii poate provoca cădere, moartea, distrugerea. Nu vă indignați că ,,provoacă” distrugere ci puneți întrebarea de ce se întâmplă. Și nu plecați la vânătoare de vrăjitoare. Pentru că puritatea din voi e …plecată. Mai bine conștientizați asta. Asemenea ,,ieșiri” din noi, cauzate de energii joase, provoacă rupturi în învelișul energetic- crusta exterioară a dublului vital. Prin aceste rupturi, energia vitală va pleca, risipindu-se, fiind atrasă în zone către care și noi vom fi la un moment dat atrași iar claritatea vieții noastre va dispare.  Bine de reflectat la asta.

N.B. Sunt multe Tradiții spirituale pe planetă. Fiecare și-a păstrat Cunoașterea redând-o metaphoric. A înțelege asta ne determină să căutăm punctele comune nu să cercetăm diferențele. Care nu sunt.