Adorare

Cuprind în privirea mea 

adâncul din cuvintele pietrei 

încă nerostogolite 

în prăpastiile sufletului. 

Degetele mele 

sunt rădăcinile din tulpina dorului 

netulburat de viforul dorinţei 

care lasă umbră 

cu gust de pământ reavăn, 

nenăscând încă înfloririle 

adormite în vecerniile altor vremi. 

Mă las cuprinsă în seva copacilor 

- pentru aţi fi foşnet de înserare. 

Rugă nevăzută 

Din mir izvorâtă. 

Devin aroma din setea

Cu care mereu mă cauţi

întîlnindu-ne numai la margini

de timp, în răsărituri sau apusuri

Sunt dincolo de trecerea 

caravanelor de nori 

în care gândurile tale lasă 

umbre chemătoare, 

falduri între orele înserării. 

Mă înfăşor în ele.adâncindu-mă

În misterul nopţilor

prin care mă cauţi.

Devin nesomnul în truda ta veşnică

De a mă găsi.

Te ascult …

Din tăcerea 

care se adânceşte ,

chemare 

altarelor 

din adânc de mare. 

Tu eşti Dorinţa

Eu sunt Zeiţa implinirii tale.