SÂNZIENELE - FARMECUL PUTERII FEMEI

-            

Ziua când cerurile se deschid – SÂNZIENELE – a fi aproape de ELE este o Binecuvântare.

În magia nopţii unice a sânzienelor, neam de iele, credinţa feminină devine PUTERE !

In această noapte / zi, întuneric şi lumină , ceea ce s-a început de Rusalii se desăvârşeşte. Frumoasele, Zâne ale răscrucilor, ale magiei, păstrătoare a secretelor întunericului, ale celei care este stăpâna magiei puternice, magiei temute, ale celei ,,de nenumit”. Sărbătoarea fecioarelor dar şi a femeii în ipostaza de iubită, de ocrotitoare şi mamă.

De peste 5000 de ani femeia şi-a retras an de an, gândul în ea. Fecioară, Femeie şi Mamă- cele trei aspecte din care în ultimii 2000 de ani, a rămas doar rolul Mamei şi Nemuritoarele duhuri ale farmecului.

- Câteva date istorice privind creştinismul, a cărui început a fost stabilit / statornicit de Sf.Dionisie Exiguus,în ,,Cartea Paştelui” în anul 525,matematician şi astronom dobrogean, plecat şi trăitor ca ortodox , la Roma, sub domnia a 10 papi..Calculul celor mai importante sărbători creştine se face tot după aspectele lunii, solstiţii şi echinocţii.

Păstrarea în calendar, la sărbătorile cele mai importante, a dualităţii, un aspect puţin privit aşa până acum. Afirmaţiile că s-au păstrat vechile sărbători doar pentru a nu îndepărta….sunt prea …voalate. Suportul lor energetic era imens.

Istoria Triplei prezenţe a Zeiţei de-a lungul timpurilor. Una dintre cele mai misterioase lumini venită dintr-un trecut magic devenit păgân –  purtând pașii căutătorului către o lume străveche, dar niciodată apusă…Mituri, legende, basme, preluări prin care rolurile se transmit şi se transformă după cum e … mersul astrelor, ştiinţă atât de cunoscută la începuturile transferului de Putere, ştiinţă faţă de care s-au impus restricţii din motive lesne de înţeles. De putere!

Magia dar şi pragmatismul gândirii, separarea indusă până acum de cei care au avut interese proprii, de grup mai mic sau mai extins. Ceea ce s-a obţinut prin acuze, inducere de frici, defăimare ( înainte erau blesteme acum sunt comunicate de presă) a fost o societate a luptei aproape fără scrupule, înlăturate fiind bucuria vieţii şi iubirea.

Este timpul când CREDINŢA FEMININĂ revine! Şi asemeni străbunelor , asemeni Primei Femei, femeile nu au nevoie nici acum de ziduri care închid în ele o lume străveche, dar niciodată apusă.

CREDE şi Totul este posibil după voia inimii divine ! aşa cum iubirea ştie de atâta timp.

                                               Iana-Ziana_Sânziana

Ielele, Rusaliile ...PREGĂTESC oamenii și natura pentru venirea SÂNZIENELOR.  Nu cred că este un păcat prea mare să gândești așa, obișnuiți fiind să primim cu resemnare fricile în suflet.

De ceea ce nu cunoaștem suntem înfricoșați asemeni copiilor, de către alții care nu au înțeles sau, de către cei care au înțeles și au vrut să păstreze numai pentru ei PUTEREA. Uneori dând la o parte această Putere ( care oricum NU a acceptat să se lupte cu nimeni, ceea ce.... înfurie teribil !(sic)). 

Da! ielele ,,pedepsesc”. Au puterea aceasta, recunoscută. Știm și pe cine pedepsesc. Că au apărut și fabulații, la fel de adevărat, de e greu să dis.cerni adevărul.

Le ducem amintirea în noi, asta e sigur. Altminteri nu am tresări atât de dureros în fragilitatea ființei noastre. Iar Milostivele-trecute în leagăn de legende coborâtoare din stele, țes treptat, noi legături, invizibile multora până acum. Ceea ce nu știi, nu RE-CUNOȘTI! dar atunci când privești țintă prin văl, el se ridică ușor, an de an, devenind din ce în ce mai străveziu. 

NEDEIA înseamnă RUGĂ! RUGA= RUG de flacără prin care sufletul aprinde cerul! EA, DOAMNĂ a ceriului, însoțită de alaiul care trimite înainte pulbere de aur așezând-o pe gingașe tulpini și care ne ,,acoperă” ori de câte ori le mângâiem- ceea ce mi se pare că este o reală BINECUVÂNTARE pentru noi toți, uitată însă. Ne-a rămas doar plăcerea de a ne înmiresma cu amintiri. 

Doamnă în fața căreia tot și toate iși tine răsuflarea, stihiile tac iar sufletul devine TĂCERE de Taină. Doar nerostirea din noi păstrâdu-i farmecul. 

Femeile pământene dintru începuturi au știut multe. Femeile din toate timpurile au devenit păstrătoare iar femeile din azi încep să-și cunoască propriul mit. Știu! multe am vrea să ....ni se predea ca la școală! nu se poate. Chiar dacă vom ,,înțelege ” într-o secundă de binecuvântată ardoare, capacitatea energetică trebuie să fie mare pentru a păstra adevărul clipei și, mai ales, a deveni purtătoarele lui.  Conștiente mereu!

Ne apropiem degetele de  flacăra unui chibrit dar până la o anumită distanță. Așa și cu ,,apropierea” de ELE. Și nu ELE sunt de vină. Noi, în nesăbuința proprie, ne pârlim. Așa cum iarba rămâne arsă pe locurile unde HORESC ( HORA are semnificații ezoterice -bine de studiat măcar) acolo e o URIAȘĂ sursă de energie, pe care încă nu o putem suporta. Se spune-după măsurătorile făcute, că acele locuri par a fi iradiate. Și sunt! Nu avem vibrația de a ne ÎNTÂLNI cu ELE. Daaar... că nu ne-au uitat - e la fel de adevărat! 

MAREA CRĂIASĂ vine în fiecare an cu alaiul EI de sânziene.

                                             Iana- Ziana_ SâNZIANA 

Florile de sânziene galbene - care au perioadă scurtă de inflorire ( oare ,,întâmplător” (?) este premersă de venirea  Rusalelor) nu apar în toate tinuturile. In unele locuri sunt înlocuite de sânzienele albe, pentru a fi protejate. Ele devin așa ,,gândul” trimis înainte prin care noi în magica noapte , putem trăi o clipă de veșnicie, mai aproape sau nu, alături uneori de divinele noastre înaintașe. 

A avea un fir de sânziană devine obligatoriu. E un SEMN de recunoaștere.  Așa cum a ,,găsi” pe cineva, căutăm amprenta matricei lui energetice, un fir de sânziană conține matricea trimisă pe pământ, devenind fir de legătură, cale de străbătut. Cale de sărbătoare. 

Tăvălitul prin IN (inițial așa era), mai apoi prin lanurile de grâu cu maci și albăstrele ( toate plante cu Puteri magice), cuprinde mai multe aspecte: fizic dar și metafizic. Dacă ne gândim numai la plăcerea simțurilor nu este suficient. Impregnarea cu energii subtile era la fel de reală și ...mai stimulatoare pentru cunoscătoare. Rămâneau în permanență ,,pe lungimea de undă” a Marii Zeițe Sânziana. 

Elementele materiale ale aparițiilor divine au surclasat de multe ori elementele spirituale sau le-au...inversat! 

CREDINȚA deschide un canal de comunicare care trebuie susținut permanent dacă nu, se întrerupe. E explicația mea simplă și care mi se pare firească. Nu e nici o magie. Sau....e cea mai puternică MAGIE din câte există.  Fiecare va privi din punctul lui de vedere.Dar CREDINȚA trebuie să fie constantă, o nedeie continuă, nu azi da și nouă zile ba! Ca să nu avem nemulțumiri după. 

Ritualurile transmise ,,la vedere” dar care conțin și elemente din ritualurile secrete sunt cele de ursită și soartă, de purificare și noroc. 

Una din cele mai puternice amulete este de a lăsa un obiect afară în această minunată noapte. Trebuie luat însă ÎNAINTE de apariția soarelui. Și purtat tot anul. Obiectul trebuie ,,menit” pentru ceea ce vrem să se împlinească. Clar - fără înflorituri de prisos. Nedeia (ruga), o adresăm DIRECT,  IANEI-ZIANEI_ SÂNZIANEI. 

Ritual de SÂN-ZIANĂ

Una este ce se practică ca ritual sau serbare, la vedere, în această perioadă ( și nu numai) și altceva este ritualul sacru, ancestral. Sunt conținute multe simboluri  în mișcări (pași de dans sau anumite gesturi), îmbrăcăminte, obiecte ritualice, timpi anume pe care doar unii le recunosc. De ce nu se spun?! DE CE nu se fac publice?! pentru ...PROTECȚIA NOASTRĂ! Nu e glumă. 

Dacă am ȘTI doar teoretic, am fi PREGĂTIȚI să facem față ENERGIEI, pe care în micul nostru orgoliu (mascat sau nu, chiar și inconștient), spunem /credem că DA ?!  încă nu!
Așa cum un sportiv de performanță se pregătește ani de zile, și înainte întotdeauna face încălzirea , cu atât mai mult a obține ,,performanțe” energetice înspre cele spirituale, ne pregătim constant, consecvent.

Poate trece BRUSC o cantitate enormă de energie prin noi fără a fi transformați în torță, uneori fizic?! Dar prin nervii noștri poate trece?! elasticitatea, rezistența lor, curățenia lor e suficientă?! Mintea poate înțelege, dar și ea tot treptat. E ca atunci când ne uităm într-un tratat de medicină noi fiind ingineri ( e doar un exemplu ). trebuie să o luăm cu învățatul de la cele mai elementare noțiuni, pentru a ajunge la cele mai complexe. 

Un uriaș adevăr: la nivel mental avem acces la INFORMAȚIILE păstrate în matricea inforenergetică a Pământului. CUM le va folosi fiecare în practică, aici deja apare apartenența la un neam, școală, organizație, curent sau sistem mai mult sau mai puțin ezoteric. Pentru că genetic primim accesul la PRACTICĂ !!!

Când CONȘTIENTIZĂM ceva, acel ceva capată consistență în manifestare.

Vreau să determin , în primul rând , CONȘTIENTIZAREA acestei magice nopți. Înseamnă enorm. ENORM! Un simplu gând și...va aduce Cerurile mai aproape. Nu știu CUM va fi pentru fiecare, dar SIGUR va fi.

                                                             ***

Micul ritual de a avea apoi tot anul, un obiect personal încărcat cu această URIAȘĂ energie a NOPȚII MAGICE DE SÂNZIENE.

Puteți să vă gândiți la un obiect personal de protecție, sau de vindecare trupească, sufletească. Pregătiți-vă cumpărând un buchet de sânziene. Foarte mulți nu avem de unde culege câteva fire.Unii nici nu mai știu cum arată  aceste splendide flori. Dar sigur se găsesc în piețe aduse ca leac.

La apusul soarelui ( București, anul acesta, 2018, la ora 21, 34), se spune:

Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea - floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.

La ora 22 începe această magică noapte. Fiecare ORĂ are însemnătatea ei. Multe s-au pierdut dar important este să ne apropiem cu sacralitate, cu sfințenie. Și vom fi din ce în ce mai aproape de înțelesurile care sunt în adâncul memoriei sufletului fiecăruia. 

Așa că este bine să fim prezenți la începutul acestei sărbători la care participă întru nuntire și serbare, ce este in cer și pe pământ, întru veșnică amintire Forțele Născătoare și Făptuitoare.

Florile de sânziene se așează afară și obiectul ales deasupra ( puteți folosi un ștergar ). Și  cum Luna este prezentă, aveți grijă ca obiectul să primească din plin razele ei.

Nu am să scriu o invocație anume. Eu încep cu :

,,Iană_Ziană_ Sânziană, cer de foc,

Deschide-mi Calea gândului spre Tine....

Te cer să-mi fii aproape,

În zi și noapte”

Nu este obligatoriu să căutați cuvinte. Ele sunt demult în noi. Descătușarea lor vine firesc, dacă dorința asta ne este și spun atunci tot ceea ce am în suflet și inimă.

Știu, există o imensă emoție în asemenea clipe. Lăsați-o să fie și .... manifestați-o! Fără fâsticeli, îndoieli. 

.... Lăsăm obiectul menit ( sau obiectele, maxim trei) până dinaintea zorilor. Nici o rază de soare nu trebuie să le vadă. Se șterge așa memoria din ele, precum și noi ,,uităm” visele dacă privim pe geam, când ne trezim.
Ritualul este PERSONAL. Nu îl facem pentru alții.

Dimineață SE MULȚUMEȘTE !

Este un Ritual personal. De COMUNICARE,  a cărui valoare poate fi înțeleasă și simțită în timp. La anu....va fi și mai puternic, și mai profund.

                                                          

Rostirea incantației:

    ,,Noaptea Sânzienelor...

        Între cer şi pământ,
        iubite de Lună şi vânt,
        plutesc peste plaiuri
        alaiuri de zâne cântând.

        Cunune-mpletesc
        din razele Lunii,
        din florile-alese
        proaspăt culese,
        din roua de seară.
        Cunune-mpletite.
        Soarele şi Luna,
        de-or purta cununa
        fi-vor numai Una.

        Apoi, în pădurea bătrână,
        zâne la fântână,
        aşează pe ape
        iubiri arzătoare,
        din raze de floare.

        In noaptea minunată,
        se-arată atunci odată,
        din dragoste-ntrupat,
        stejarul fermecat.
        Razele Lunii,
        i-au despletit cununa,
        şi zânele-i ţeasă
        din lumina-aleasă.

        La rădăcina lui te-aştept,
        zburător purtat de vise.
        în miez de noapte un sărut,
        pe buze îţi voi pune.
        In braţe să mă ţii…
        în ochii-ţi să mă pierd…
        … până-n zori de zi…
        Şi zâne să ne cânte,
        pe aripi să ne poarte,
        de mână să ne ţinem,
        iubind în miez de noapte
        în noaptea fermecată.”.

Cine mai are norocul să ajungă acolo unde sunt Florile de Ziană, se poate spăla dis-de-dimineață, cu Roua de pe ele.

Se poate sări peste un FOC , care se aprinde special în această noapte, din lemne adunate special și numai pentru aceste clipe. Este purificator.

Sunt multe informații despre practicile încă păstrate din veșnicia memoriei de neam. Doar practicându-le, vom avea surpriza înțelegerii tainelor din ele.

Iană, Iană-Sânziană,/ Ți-oi face pomană,/ Să dai ploaie fără mană;/Holda să rodească,/Să se veselească.

Inainte de răsăritul Soarelui, flăcăii spuneau:

“Du-te, Lună, vino, Soare,

Că tragem la-nsurătoare,

Cununile neursite,

Zac sub hornuri azvârlite

Hai, frumoaselor, ce staţi,

 zâne să nu rămâneţi!

Că venim după peţit,

 până nu v-aţi răzgândit!”.

Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau și nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate și dragoste. Roua din noaptea de Sânziene are tainice virtuți; se crede ca dacă te stropești cu ea pe trup, acesta va deveni frumos și suplu, iar dacă te speli cu ea pe față, vei fi chipeș și mândru. Dacă roua se adună pe frunze de sânziene și o culegi dimineața, ea va îndepărta de mâna care a atins-o artroza și durerile osoase.

Orice obiect impregnat cu prețioasa “Apă de Stele” devine un talisman: este de ajuns să-l lași în seara de dinainte și să-l iei dimineața, înainte de a-l vedea Soarele.

Culese înainte de ivirea primei raze de soare, atunci când sunt încă pline de rouă (apoi se usucă și se țin într-un săculeț de mătase albă), ierburile și florile capătă proprietăți magice.

Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi şi momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. Astfel, în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori şi ierburi, care vor fi folosite contra bolilor şi altor rele. 

În ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc. 

În crucea nopții, răsare floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.

Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorită Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

……………………..

Iana Sânziana locuiește "în prundul mării" (sau în "ostrovul mării"), La Mânăstirea Albă (identificată ipotetic cu un templu apollinic din insula pontică Leuke), zidită pentru ea, ca dar de nuntă, de Sfântul Soare, care a căutat-o îndelung prin lună și prin stele

„În Legenda cicorii regăsim, simplificat, întregul scenariu al baladei Soarele și Luna.

După o lungă căutare, vreme de „nouă ai/ tot pe nouă cai” căutare în cele patru puncte cardinale (lungiș/curmeziș), Soarele își descoperă soție „în prunduț de mare”, pe cea mai mica dintre „nouă feciorele” care-și petrec vremea țesând. În Mitologia Eddei, „aspectele Oceanului sau epifaniei marine” ( Eliade, Traite, 14, p. 179), sunt personificate de cele nouă fiice ale lui Aegir și Ran. Nu mai puțin important este faptul că în fundul Oceanului se află palatal lui Aegir, acolo unde Thorr, aduce căldarea furată de la uriașul Hymir, căldare în care este confecționată ambrozia, licoarea divină ( Eliade, ibid.).

………………

Așadar, dintru început mezina din balada românească este introdusă într-un context lunar: atât prin numărul fetelor și adâncul oceanului unde ele se află, cât și prin ocupație. Țesătoarele mitice sunt zeițe lunare (Eliade, Traite, 14, pp. 159 sq)

Să ne întoarcem puțin la călătoria Soarelui. Nu este greu de observat că ea este în inadvertență cu mișcarea astrului diurn, care nu descrie niciodată o cruce ( lungiș- curmeziș), ci un dans ciudat a cărui denumire astronomică este „precesia echinocțiilor”. Revenirea la o poziție inițială are loc exact după nouă ani solari sau 99-100 de luni lunare (de fapt opt ani solari; grecii însă numărau nouă; documentare amplă în Frazer, 15, pp 50 sq.). din nouă în nouă ani numărați astfel, Soarele și Luna „se acordă”, adică Luna plină concordă cu solstițiul de vară. Intervalul de opt ani era, initial, cel dintre două Olimpiade, unde pretextul mitic era în primul rând căsătoria mitică dintre rege și regină, mascați probabil în taur și vacă:

„ …la Knossos, regele reprezenta pe Zeul-Soare și…, din opt în opt ani, puterile sale divine, erau reînnoite în cursul unei mari sărbători care cuprindea, în primul rând, imolarea prin foc, a unor victime omenești către o statuie, cu cap de taur, a Soarelui; și în al doilea rând, căsătoria regelui, deghizat în taur, cu regina, deghizată în juncă, cele două personaje reprezentând respective soarele și Luna” ( Ioan Petru Culianu, Studii românești, II, p. 10).

Să avem o noapte fermecată!