Taina SFINTEI CRUCI

 

Crucea se poate vedea în esența ei, doar cu sufletul. Cuvintele părintelui Daniil de la Rarău sunt răscolitoare. Am selectat doar câteva, dar vă invit să citiți caietele părintelui.

,, Taina Sfintei Cruci e una si poate cea mai cutremuratoare, cea mai infricosata din toate tainele pe care le pastreaza Biserica; Taina revelatiei si a binecuvantarii.
                                       E taina nasterii a doua.
Ea e una din acele taine fundamentale ale vietii noastre, tot atat de reala si de acelasi gen ca si zamislirea si nasterea trupeasca, ca si viata, sufletul, gandirea...
Crucea este fata descoperita a Logosului, adica taina si esenta Lui, inima Sa.
Crucea este maximul descoperirii dumnezeiesti. Revelatia in punctul ei suprem.
Crucea pentru noi , mai intai de toate, este semnul ,, darului pocaintei'', al pocaintei sub har, pocainta rodnica.Ea este astfel contemplarea reala, actuala si creatoare a contradictiei, a opozitiei, a conflictului tragic dintre ceea ce am fost si cea ce trebuie sa fim, dintre trecut si viitor, actualizarea trecutului de care iti dai seama si a viitorului pe care il intrezaresti si il doresti.
Altminteri spus, Crucea pentru noi este acceptare de sine, semnul drept al biruintei de sine.
Totul este faurit prin Cruce, totul este o prefigurare a Crucii.
Crucea este temeiul Lumilor, noi insine suntem facuti in cruce.
                         Crucea este taina lumii.

Căderea omului este o abatere, o ignorare a Crucii, o tăgăduire a ei. Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii adica neputinta de a pricepe rostul si trebuinta jertfei noastre proprii, de a pricepe Sfanta Dragoste care duce in chip minunat la Sfânta Cruce, e inima Crucii.
Dar aceasta nepricepere tragica duce fara voia noastra tot la o Cruce, la crucificarea lui Dumnezeu de catre om, la prisosul de dragoste al Lui, la intalnirea cu Crucea Lui; omul cazut, tagaduitor s-a asezat de-a curmezisul lui Dumnezeu si naste Crucea pe care voia sa o nimiceasca, sa o abata, sa o tagaduiasca.
Șapte cercuri de lumină închid in inima lor Sfânta Jertfă. Pecetia octavă.

Care este temeiul si trainicia acestei taine de smerenie? Slava Hristosului rastignit.
Iar aceasta slava ce este? Preacinstita si de -viata -purtatoarea Sfanta Cruce.
Crucea suita si vazuta in lumina Invierii. Inaltarea ei cereasca in semn de putere, semnul Sfintei Slabiuciuni a Marelui si Viului Dumnezeu, prin Care Lumile toate dainuiesc si se izbavesc si se indumnezeiesc.
Crucea este taria Dragostei dumnezeiesti care se daruie pururea pre sine ca sa preschimbe Lumea.
Crucea este sabia Golgotei infipta in plinul Pamantului, ca sa sfinteasca si sa straluceasca pre toti si pre toate.
Crucea este mai intai semn al lui Hristos, apoi este simbol al Tainelor dumnezeiesti, adica chip al Duhului Sfant.
Ca semn, care mai intai se face cunoscut el insusi, ea e o vadire, asa cum este Semnul Logosului Rastignit si in acelasi timp ne face sa cunoastem inca altceva: miscarea si lucrarea harica a Dumnezeirii, Taina cea din veac si de Ingeri nestiuta, actiunea mantuitoare a lumii, in vesnicie.
Crucea ca icoana a icoanelor, ca simbol suprem este izvorul intregului dinamism a Duhului Sfant in Biserica. Fata cinstitei si de-viata -facatoarei Cruci este aceasta icoana preaslavita a Duhului Sfant.

               ,,Chipul Sfintei Cruci'' este locul de aratare al Sfantului Duh.
Crucea este o invatatura de taina in act .Trairea vietii interioare a Crucii ne da sensul trairii duhovnicesti, trairii celei negraite a mantuirii, ca un fel de gustare anticipata a vesniciei.
Crucea este materializarea Cuvantului, patrunderea in lume a Logosului, urzeala Arhetipului.
Crucea rezuma in ea toata drama mantuitoare a Fapturii.
Crucea este Sfanta Patima, adica pasiune transfigurata, patima, impatimire si suferinta omeneasca si de pacat, trecute prin taina ,, Schimbarii la fata''. adica ,,pasiune'' prefacuta, sublimata prin incandescenta harului.
Aceste este talcul si secretul Crucii: in inima slabiciunii si a mortii sta dumnezeiasca Viata, biruitoare, izbucnitoare, transfiguratoare.
Faci semnul Crucii? Fa-l bine. Nici un gest stangaci ( neimplinit), grabit, care sa nu aiba rost si inteles. Deloc! Un semn de cruce , cu adevarat linistit, larg , de la frunte la piept, dintr-un umar la celalat umar.
Simti cum acest gest te cuprinde, te imbratiseaza, te invaluie, te acopera? 

Reculege-te in el: Aduna-ti un acest semn toate gandurile si toata inima si toate simturile.

Vei simti cat de mult el te patrunde cu totul, trup si suflet; cum el pune stapinire pe tine, te umple de har, te sfinteste.
Pentru ce? El e semnul Totului, semnul Rascumpararii. Pe Cruce, IIsus a mantuit omenirea intreaga; prin ea a sfintit pe toti oamenii, pana in cele mai adanci ale fiintei lor.
Cugeta cand faci semnul Crucii. Printre simboale, nici unul nu este mai sfant. Fa-o bine: incet, larg, cu atentie. Ea va invalui astfel toata viata ta launtrica, si din afara, ganduri, si vointa ( doririi), inima si simtirea, totul. Ea ti-o va intari, o va insemna, o va sfinti prin puterea lui Hristos, in numele lui Dumnezeu celui in Trei Ipostasuri, Triunitatea Sfanta, Sfanta Troita.
Incepi, suind in sus, din Sion. Pui semnul treimic al degetelor pe cerul fruntii. Pecetluind trezia, e capul, mintea, creatiunea, locul Tatalui pe care l-ai aflat. Urmezi mai departe, inchinandu-te cu gand smerit, ca sa treci gingas , peste Ierusalimul cel tainic al inimii. Din inaltimea spanzurata a Golgotei, Domnul, cu fata la rasarit, avea semnul templier al Sfintei Sfintelor in stanga, in dreptul inimii.
Te opresti in brau, incinsoarea dreptatii si infranarea. Pana aci e domnia lamurita a constiintei. Partea de sus e latura functiunilor nobile si sacre ale fiintei, ce se despart prin gingasa stravazime a praporului. 

Cea de a doua pecetie a semnului Crucii o asezi aci, deasupra acestui firmament vital.
Lepadandu-te de ce este in jos, cele ale noptii maruntaielor, patimilor si ale intregului trebuintelor trupesti,-din toata lumina, nu a unei tagaduiri, ci a unei depasiri- intorci cu mana semnul intr-o bucla de rasturnare, de convertire totala. Sfanta Matanie a semnului Crucii a luat sfarsit in centrul solar al Rastignirilor; locul Capatanii este al Fiului lui Dumnezeu, Dar Crucea suie deasupra lui. Si niciodata semnul Crucii nu a scapat mai jos.

Semnul acesta, acest semn de moarte si de deznadejde, ajunge sa treaca peste trupul meu, facut de gestul meu,si parca sa-mi spuna ca si eu sunt sortit, daruit suferintei, fie ea si nedreapta, si prin aceasta ca eu primesc aceasta suferinta si o voiesc in chip liber, Taina, si inca taina care merge sa se adune cu cealalta taina.

                Crucea e inima de foc a viziunii dumnezeiesti.
               Crucea e punctul de sprijin al vesniciei noastre.

Mai intai de toate Crucea e semnul apoteozei crestine. Rasturnat de ceea ce pare ea, nu e semnul umilintei, si al contradictiei, ci al slavei si al pacii, al armoniei crestine.
Si mai presus de toate e semnul puterii, al puterii dumnezeiesti, cea mai grozava arma data de Dumnezeu noua.
Crucea ortodoxa e o cruce iconografica, crucea lui Hristos. Adica crucea implinita prin Schimbarea la Fata, prin Rastignire, prin Inviere, prin Inaltare si Apoteoza.
Crucea e o uriasa carte a nevazutului si a tainei. E chiar marea carte a Vietii...
Semnul Crucii e primul gest de marturie a crestinului, infipt in el din copilarie.
Facand semnul Crucii ne asezam in randurile luptatorilor lui Hristos, nevazuta Cruciada a Lumii, care se implineste in numele Sfintei Troite.
Crucea fizica care este printre noi e cristalizarea miscarii spirituale in noi, a lucrarii dumnezeiesti.
Aflarea virtutilor ascetice ale semnelor Crucii, pentru a ne rupe din pacat , din josniciile si serpuirile iubirii de sine.
Lucrarea ei e purificatoare , inradacinand sufletul in Credinta si adevarul dumnezeiesc.
Crucea este dezvaluirea rascumpararii, e un semn apocaliptic, adica simbolica ei vadeste ceea ce se poate cuprinde in chip launtric din spiritualitate.Ea e astfel un semn de glorie, de slava.
Realismul indraznet si brutal al Crucii si fata salbatica si cruda, feroce a Crucii.

Un om, un trup de om frant in moarte, batut in patru piroane, spart in plinul inimii de lance si vargat de dungile bicelor, plin de broboanele sudorilor de sange, manjit de sange, aceasta culme hada a Suferintei spanzurata in agonie, zugravita intre patru spaime apocaliptice, patru fiare, patru vartejuri de abis metafizic, patru gauri in neant, cele patru Fapturi din fata Tronului, cele patru Fapturi care poarta un fapt.

Faptul Rastignirii. Crucea - scandal, groaza si slabiciune.
Hristos integraza pe om in demnitatea lui primordiala, refacandu-l: imparat, preot si profet.
Il restabileste in demnitatea Crucii.
                            Aflarea locului inimii e descoperirea Imperiului.
Aceasta e distanta de la cer la pamant, dintre inger si dobitoc.
Trezia si taierea voii.
Introducerea mintii in inima.
Viata duhovniceasca isi are izvorul in Sfintele Taine.
Pentru a ne uni cu Hristos va trebui sa trecem prin toate cate a trecut EL.
Va trebui sa schimbam insa ordinea. Noi vom incepe de unde EL a terminat si terminand noi unde EL a inceput.
EL S-a coborat pe Sine ca sa ne inaltam noi. In fata noastra staruie acelasi drum, dar in timp ce EL coboara, noi sa urcam.
Ca si pe o scara, ultima treapta a LUI e prima pentru noi''. 

,,TAINA SFINTEI CRUCI'' - Caietele Preacuviosului Părinte DANIIL da la Rarău ( Sandu Tudor)