Am
făcut
de
multe
ori
o
meditaţie
cu
elevii
mei
şi
am
recomandat-o
la
mulţi.
Totul
a
început
citind
cartea
lui
Osho:
„Meditaţia:
arta
extazului”.
Am
să
vă
dau
această
meditaţie
şi
încercaţi
fiecare.
Aşezaţi-vă
în
faţa
unei
oglinzi
şi
priviţi-vă
chipul,
priviţi-vă
în
ochi. Ochi în ochii din oglindă.
Vedem imaginea noastră exterioară, nu? Oricum, am văzut-o de atâtea ori până acum încât unii au spus că se cunosc. Eu nu aş fi atât de sigură. Să facem următorul pas. Vă priviţi în ochi, apoi inversaţi procesul.
Vedem imaginea noastră exterioară, nu? Oricum, am văzut-o de atâtea ori până acum încât unii au spus că se cunosc. Eu nu aş fi atât de sigură. Să facem următorul pas. Vă priviţi în ochi, apoi inversaţi procesul.
Începeţi
să
simţiţi
că
sunteţi
priviţi
de
imaginea
din
oglindă
drept
în
ochii
voştri
fizici.
Voi
deveniţi
imaginea
din
oglindă.
Simplu,
nu?
Oglinda este un portal, spre multele taine pe care dacă tot dorim să le ştim măcar să şi facem ceva. Practic, nu numai la nivel de dorinţă sau de informaţii. Oglinda - un amplu subiect din toate timpurile, însoţitoare a vieţii de aici, un adevărat seif.
Oglinda este un portal, spre multele taine pe care dacă tot dorim să le ştim măcar să şi facem ceva. Practic, nu numai la nivel de dorinţă sau de informaţii. Oglinda - un amplu subiect din toate timpurile, însoţitoare a vieţii de aici, un adevărat seif.
Priviţi
şi
sunteţi
privit.
Veţi simţi că aţi intrat în alt spaţiu, care era acolo de mult timp vă asigur. Faceţi acest exerciţiu doar pentru cîteva minute la început. O să ameţiţi. Energia proprie nu v-o cunoaşteţi – tocmai aţi făcut cunoştiinţă cu ea. Vedeţi cât de puternică este? Se creează un cerc energetic, un circuit pe care o să învăţaţi de acum încolo să-l aplicaţi în viaţa de zi cu zi.
Veţi simţi că aţi intrat în alt spaţiu, care era acolo de mult timp vă asigur. Faceţi acest exerciţiu doar pentru cîteva minute la început. O să ameţiţi. Energia proprie nu v-o cunoaşteţi – tocmai aţi făcut cunoştiinţă cu ea. Vedeţi cât de puternică este? Se creează un cerc energetic, un circuit pe care o să învăţaţi de acum încolo să-l aplicaţi în viaţa de zi cu zi.
Este
un
experiment
la
început,
de
autocunoaşere.
Multe
persoane
au
simţit
un
şoc
fizic
când
au
făcut
prima
dată
acest
exerciţiu,
însoţit
chiar
de
teamă.
Noi
am
privit
în
afara
noastră
până
acum,
dar
prin
oglindă,
am
avut
prima
tentativă
spre interior.
Este
un
alt
aspect
a
ceea
ce
tocmai
aţi
făcut.
Orice
acţiune,
cuvânt
are
mai
multe
sensuri
şi
paliere
de
manifestare,
nu
uitaţi
asta.
Pînă
acum
ceea
ce
manifestăm
bine
este
extrovertirea,
acum
învăţati
introvertirea.
Încetul
cu
încetul.
La
început,
dacă
faceţi
această
meditaţie,
pentru
că
aceasta
este,
câteva
zile
veţi
simţi
un
surplus
de
energie
pe
parcursul
întregii
zile.
Dar,
nu
acesta
este
scopul,
nu
pentru
asta
dau
acest
exerciţiu.
După o perioadă, chipul din oglindă se poate schimba, poate apare altul. (mici, foarte mici străfulgerări. Asta ca să ştiţi ce se întâmplă). Tot voi sunteţi, din alt timp. Lăsaţi asta pe mai târziu. Vă dau doar această informaţie ca să nu fiţi surprinşi şi pentru ca teama să nu vă facă să renunţati. Câteva minute, dimineaţa, sunt suficiente la început.
După o perioadă, chipul din oglindă se poate schimba, poate apare altul. (mici, foarte mici străfulgerări. Asta ca să ştiţi ce se întâmplă). Tot voi sunteţi, din alt timp. Lăsaţi asta pe mai târziu. Vă dau doar această informaţie ca să nu fiţi surprinşi şi pentru ca teama să nu vă facă să renunţati. Câteva minute, dimineaţa, sunt suficiente la început.
Noi
lăsăm
energie
pe
oriunde
trecem,
ne
disipăm
singuri.
Vedem
o
rochie
şi
am
vrea
să
o
cumpărăm,
dar
nu
avem
bani.
Din
când
în
când
ne
mai
gândim
la
ea.
O
parte,
mai
mică
sau
mai
mare
din
energia
noastră
„zboară”
la
acea
rochie.
Pe
lângă
faptul,
probat
de
mulţi,
că
s-ar
putea
să
atragem
banii
necesari
să
ne
cumpărăm
rochia
respectivă,
pentru
că
o
înconjurăm
cu
energia
noastră
care
va
ţine
la
distanţă
pe
ceilalţi,
am
pierdut
o
cantitate
din
energia
proprie.
Să
vedem
dacă
se
poate
şi
altfel.Dacă
sunteţi
în
natură
este
şi
mai
bine.
Priviţi
o
floare
şi
fiţi
conştienţi
de
frumuseţea
ei,
lăsaţi
să
vă
încânte
toate
simţurile,
toată
fiinţa.
Tocmai
aţi
făcut
un
transfer
energetic.
Nu
total,
pentru
că
nu
conştientizaţi
încă
ce
s-a
întâmplat.
Acum,
lăsaţi
floarea
să
vă
privească.
Exersaţi
pe
rând. Întâi
voi
priviţi
floarea,
apoi
ea
vă
priveşte
pe
voi.
Veţi simţi ceva ce nu se poate descrie decât vag. Toţi am auzit de culori, miresme, sunete celeste şi doar oftăm. Făcând această meditaţie, veţi avea surprize… celeste.
Veţi simţi ceva ce nu se poate descrie decât vag. Toţi am auzit de culori, miresme, sunete celeste şi doar oftăm. Făcând această meditaţie, veţi avea surprize… celeste.
Eram
la
munte
şi
un
domn
care
tocmai
începuse
să
practice
Reiki
s-a
plâns
că
el
nu
simte,
nu
aude,
nu
vede
nimic,
pe
când
toţi
ceilalţi
spun
de
culori
mirifice,
de
energii
deosebite.
El,
nimic!
I-am
explicat
cum
să
privească
şi
cum
să
se
lase
privit
de
obiectul
atenţiei
– energiei
sale
(pentru
că
asta
este).
A
început
să
privească
un
brad
imens,
de
un
verde
intens.
S-a
clătinat
pe
picioare.
„Parcă
au
trecut
mii
de
volţi
prin
mine”,
aşa
a
descris
ceea
ce
a
simţit.
Aceasta
a
fost
o
iniţiere,
aşa
cum
avem
mereu,
dar
nu
conştientizăm,
nu
suntem
centraţi
în
noi
înşine
şi
nu
valorificăm
totalitatea
a
ceea
ce
ni
s-a
dat.Această
meditaţie
ne
poate
dărui
chiar
mai
mult.
Începem
să
fim
copacul
sau
floarea
.Trecem
prin
trei
faze
diferite
când
facem
această
meditaţie:
una
intelectuală,
una
senzorială
şi
una
spirituală.
Întâi
ne
dirijăm
atenţia
asupra
obiectului
(îl
privim).
Se
crează
un
circuit
energetic
benefic
în
primul
rând.
Apoi,
după
o
perioadă,
vom
percepe
obiectul
privit
şi
particularităţile
cele
mai
neobservate
până
acum.
Nu
aceasta
este
cel
mai
important.Vom
reflecta
asupra
acestei
noi
cunoaşteri
şi
vom
descoperi
ce,
cum,
cine
este
obiectul
în
cauză.
Şi
asta
se
va
întâmpla
cu
ajutorul
gândirii
care
va
ordona
informaţiile
primite.
Nu
trebuie
să
vă
ataşaţi
nici
de
obiectul
gândirii
voastre.
Tot
veţi
pierde
energie.
Gândirea
este
curcubeul
care
face
legătura
între
ignoranţă
şi
cunoaştere
spirituală,
divină.
Cunoaşterea
se
face
prin
acest
proces
al
gândirii.
Faza
senzorială
înseamnă
trecerea
de
la
gândire
la
simţire.
Experimentăm atunci calităţile obiectului privit, în noi înşine. Aţi văzut că aşa se întâmplă şi încă fulgerător, încât ne trebuie ceva timp să observăm şi să diluăm etapele. Fiecare celulă din noi va simţi şi înţelege ce înseamnă obiectul concentrării. Într-un fel, îl vom realiza, chiar în noi la cele două nivele: intelectual şi sensorial.
Experimentăm atunci calităţile obiectului privit, în noi înşine. Aţi văzut că aşa se întâmplă şi încă fulgerător, încât ne trebuie ceva timp să observăm şi să diluăm etapele. Fiecare celulă din noi va simţi şi înţelege ce înseamnă obiectul concentrării. Într-un fel, îl vom realiza, chiar în noi la cele două nivele: intelectual şi sensorial.
Cea
de-a
treia
etapă,
sau
fază,
este
cea
spirituală. Devii
obiectul
în
cauză.
Este
starea
de
FIINŢĂ.
Toate
gândurile,
toate
sentimentele,
toate
cuvintele,
toate
acţiunile
tale,
devin
acum
precum
cele
ale
obiectului
respectiv,
eşti
totalitatea
lui,
manifestarea
lui.
Aşa
vom
percepe
grandoarea
Creaţiei.
Dacă
vă
veţi
simţi
pregătiţi,
întoarceţi-vă
la
oglindă.
Odată
şi
odată,
tot
va
trebui
să
o
faceţi.
Dar
întâi
exersaţi
cu
elemente
din
natură.
Învăţaţi
să
recunoaşteţi
fazele
prin
care
treceţi
şi
după
aceea,
oglinda!
Aplicabilităţi
zilnice
sunt
multe.
Mergeţi
pe
stradă
şi priviţi
o
secundă
un
copac
lăsaţi
ca
în
următoarea
secundă
să
vă
privească
şi
el.
Vă
va
fi
recunoscător
pentru
comunicare.
Ştiţi de ce? Natura suferă că nu o mai observăm şi doar ea există, creată fiind pentru noi, de asta Adam a fost cel care a pus nume la tot ceea ce a creat Dumnezeu înainte de el. Nu luaţi cuvintele mots a mots. Aşa s-a creat acea cunoaştere Gândită. Adam cunoştea spiritual. Noi luăm procesul invers, atâta tot.
Ştiţi de ce? Natura suferă că nu o mai observăm şi doar ea există, creată fiind pentru noi, de asta Adam a fost cel care a pus nume la tot ceea ce a creat Dumnezeu înainte de el. Nu luaţi cuvintele mots a mots. Aşa s-a creat acea cunoaştere Gândită. Adam cunoştea spiritual. Noi luăm procesul invers, atâta tot.
Vedeţi
unde
poate
duce…
o
privire?
Şi,
ştiţi
că
nu
există
limite
şi
spaţiu?!
Veţi
învăţa
multe
din
orice
întâmplare
căreia
îi
veţi
dărui
energia
iubirii prin conştientizare. Ea
a
venit
să
vă
înveţe
iar
darul
va
fi
după
credinţa
voastră.
Prin
aceste
percepţii
profunde
şi
recunoaşteri
veţi
suferi
dar
veţi
avea
parte
de
creşteri
direct
proporţionale
unele
în
timp
de
câteva
ore
sau
săptămâni
sau
ani.
Consecvenţa
voastră
îşi
va
arăta
roadele.
Am
spus
de
multe
ori
că
nu
este
o
zi
în
care
să
nu
mi
se
întâmple
câte
ceva
şi
că
mulţumesc
mereu
pentru
asta.
„A,
da!
Tu
eşti
o
fericită”,
în
sensul
că
la
mine
curge
numai
lapte
şi
miere.
Începusem
să
mă
hrănesc
şi
cu
hrană
mai
uscată.
Învăţasem
lecţia
observării,
a
asimilării,
a
coincidenţelor,
a
sincronicităţilor.
Cum
le
puneam
în
practică,
cum
era…
lapte
şi
miere,
aşa
cum
observau
ceilalţi,
cum
nu,
asta
este
altceva!
De
exemplu,
în
metrou
un
domn
uriaş
faţă
de
mine,
m-a
călcat
pe
picior
şi,
aproape
instantaneu,
o
unghie
şi-a
găsit
să
se
desprindă
(e
vorba
de
unghia
mea,
nu
a
voastră).
Credeţi că i-am dat cu geanta în cap sub privirile călătorilor care începuseră deja să-i eticheteze comportamentul, mai ales că îmi curgea sânge şi asta incită spiritele şi mai mult? NU! În prima clipă am înţeles că e o plată care musai trebuia făcută şi calea dată era chiar uşoară. Cred că am zâmbit destul de amuzată de toată situaţia, suficient ca persoana să-şi dea seama că nu se va trezi cu geanta în cap. Mi-a propus, pentru o eventuală liniştire, să-l strâng de gât, aplecând şi capul. „Nu, îmi ajunge!”, a fost răspunsul meu şi mi-am amintit că am făcut cândva asta, aşa că nu era cazul să repet. Ne mai vedeam şi sigur nu scăpam doar cu o unghie lipsă. ŞTIA şi el şi m-am bucurat cu toate că ceilalţi ori erau nedumeriţi ori mă îndemnau la atitudini mai dure.
Eram fericită şi nu am uitat să mulţumesc Ierarhiilor Cereşti care au fost atât de blânde. Ştiu că şi călătorii prezenţi au avut lecţia lor. Au învăţat ceva? La nivel de spirit, da. Acum am o unghie nouă şi o lecţie depăşită cu bine, asumată.
Credeţi că i-am dat cu geanta în cap sub privirile călătorilor care începuseră deja să-i eticheteze comportamentul, mai ales că îmi curgea sânge şi asta incită spiritele şi mai mult? NU! În prima clipă am înţeles că e o plată care musai trebuia făcută şi calea dată era chiar uşoară. Cred că am zâmbit destul de amuzată de toată situaţia, suficient ca persoana să-şi dea seama că nu se va trezi cu geanta în cap. Mi-a propus, pentru o eventuală liniştire, să-l strâng de gât, aplecând şi capul. „Nu, îmi ajunge!”, a fost răspunsul meu şi mi-am amintit că am făcut cândva asta, aşa că nu era cazul să repet. Ne mai vedeam şi sigur nu scăpam doar cu o unghie lipsă. ŞTIA şi el şi m-am bucurat cu toate că ceilalţi ori erau nedumeriţi ori mă îndemnau la atitudini mai dure.
Eram fericită şi nu am uitat să mulţumesc Ierarhiilor Cereşti care au fost atât de blânde. Ştiu că şi călătorii prezenţi au avut lecţia lor. Au învăţat ceva? La nivel de spirit, da. Acum am o unghie nouă şi o lecţie depăşită cu bine, asumată.
Procesul
de
expansiune
a
conştiinţei
produce
stări
de
criză
în
viaţa
noastră,
cotidiană.
Este tot o iniţiere şi, iarăşi, trebuie să începem să fim cât mai conştienţi de ceea ce ni se dă. S-ar putea să nu mai existe repetabilitate. Ea marchează un punct în realizarea noastră a cărui valoare o vom percepe în timp. Dar el există şi aceasta înseamnă o recunoaştere din înalturi, că suntem fiinţe iubite, că nu mai dormim, că nu ne hrănim numai cu lapte ci şi cu hrană uscată.
Este tot o iniţiere şi, iarăşi, trebuie să începem să fim cât mai conştienţi de ceea ce ni se dă. S-ar putea să nu mai existe repetabilitate. Ea marchează un punct în realizarea noastră a cărui valoare o vom percepe în timp. Dar el există şi aceasta înseamnă o recunoaştere din înalturi, că suntem fiinţe iubite, că nu mai dormim, că nu ne hrănim numai cu lapte ci şi cu hrană uscată.
Sunt
treceri
graduale,
sunt
grade
în
toate
iniţierile
pe
care
le
primim.
Nu
sunt
cele
de
pe
diplome
ci
cele
din
planurile
fizic,
astral
şi
a
mentalului
superior.
Din
tot
ceea
ce
aţi
citit
până
aici,
sensuri
pe
care
am
încercat
să
le
expun
în
mai
multe
moduri,
sper
că
se
desprinde
ideea
că
după
iniţierea
primită
în
plan
fizic
primim
şi
iniţierile
din
planuri
divine,
interioare,
date
prin
suferinţă
şi
durere, cum se tot spune dar prin conştientizare- care este o treptă superioară a cunoaşterii, începem un parcurs altminteri.
Cu multe alte capcane, dar dacă merităm înseamnă că vom primi şi sprijin, asemeni pescăruşui Jonathan. De la prima iniţiere primim o nouă haină pe care trebuie să învăţăm s-o purtăm şi s-o păstrăm întreagă. Şi asta se întâmplă când spălăm ce este murdar în noi, pe noi şi în jur.
Cu multe alte capcane, dar dacă merităm înseamnă că vom primi şi sprijin, asemeni pescăruşui Jonathan. De la prima iniţiere primim o nouă haină pe care trebuie să învăţăm s-o purtăm şi s-o păstrăm întreagă. Şi asta se întâmplă când spălăm ce este murdar în noi, pe noi şi în jur.
Mi
s-a
reproşat
de
multe
ori
că
am
citit
mult,
că
aşa
am
devenit
ceea
ce
sunt.
În
primul
rând
ţin
să
spun
că
sunt
cea
mai
mică
şi
neînsemnată
fiinţă
de
pe
planetă,
asta
referitor
la
sensul
pe
care
l-au
dat
fiinţei
mele.
Râd
şi
plâng
cu
aceeaşi
intensitate
ca
toţi,
ba
uneori
chiar
mai
mare,
mă
bucur
şi
sufăr
de
mama
focului,
sunt
fericită
când
mă
caţăr
prin
munţi
(nu
aş
sfătui
pe
nimeni
să
se
ia
cu
mine
la
întrecere,
oricît
de
fragilă
aş
părea
eu).
Iar a spune: „Iartă-mă!” mi se par cele mai frumoase cuvinte. Mai sunt şi: „Te iubesc”, dar care trebuie să devină totalitate a fiinţei tale şi atunci se pot rosti fără cuvinte, pentru că tu eşti iubire. Iar această stare întâi trebuie să o ai ca să poţi să o manifeşti... fără cuvinte, ea plecând din tine şi reîntorcându-se înzecit.
Iar a spune: „Iartă-mă!” mi se par cele mai frumoase cuvinte. Mai sunt şi: „Te iubesc”, dar care trebuie să devină totalitate a fiinţei tale şi atunci se pot rosti fără cuvinte, pentru că tu eşti iubire. Iar această stare întâi trebuie să o ai ca să poţi să o manifeşti... fără cuvinte, ea plecând din tine şi reîntorcându-se înzecit.
Învăţasem
să
văd
divinitatea
manifestată
în
fiecare
persoană
din
jurul
meu.
Adică
gândeam
asta.
Făceam
proiecţii.
Voiam
să
văd.
La
fel
şi
cu
lumea
necuvântătoarelor.
Îmi
pun
mereu
întrebări
dar
şi
ascult
răspunsul
„şoapta
îngerilor”,
care
vine
întotdeauna
(este
primul gând
care
ne
apare
când
avem
o
nedumerire,
sau
este
o
îndrumare
necesară,
întotdeauna).
Şi
atunci,
se
manifestă
acea
cunoaştere
instantanee
care
te
îmbogăţeşte,
uneori
pentru
toată
viaţa.
Leo,
câinele
meu,
un
ciobănesc
alsacian,
negru
ca
tăciunele,
luat
de
la
o
familie
care
îl
găsise
pe
stradă,
lovit
şi
traumatizat
şi
care
a
devenit
umbra
mea
cât
sunt
acasă,
m-a
făcut
să
înţeleg
şi
ulterior,
să
aplic
meditaţia
„Cercului
interior”,
cum
poate
nu
aş
fi
reuşit,
decât
după
mult
timp.
Aşa
că,
într-o
bună
zi
„l-am
privit”
şi
am
lăsat
privirea
să
se
întoarcă.
Nu
ştiu,
nu
ştiu
să
explic
foarte
bine
ce
s-a
întâmplat
în
acea
secundă
(cosmică)
dar
valul
imens
de
căldură,
de
uriaşă
căldură,
m-a
cotropit
din
cap
până
la
picioare,
făcând
să
vibreze
fiecare
fibră
din
mine
de
ceva
ce
nu
conştientizasem
până
atunci
că
poate
exista,
dar
era.
Am
plâns,
am
plâns
de
bucurie,
de
tandreţe,
de
duioşie.
De
gingăşie.
Toate
acestea
erau
în
ceea
ce
tocmai
se
revărsase
în
mine
cu
o
plinătate
de
neînchipuit.
Totul în jurul meu s-a schimbat de atunci. Iar legătura dintre noi este totală. Aşa învăţăm... graiul acestor fiinţe superbe care ne sunt aproape. Cu care locuim pe această planetă albastră. Şi nu numai la câine, mă refer.
Totul în jurul meu s-a schimbat de atunci. Iar legătura dintre noi este totală. Aşa învăţăm... graiul acestor fiinţe superbe care ne sunt aproape. Cu care locuim pe această planetă albastră. Şi nu numai la câine, mă refer.
Eram
la
o
grădină
zoologică
şi
am
găsit
de
cuviinţă
să
aplic
acestă
tehnică
pe
un
şarpe
destul
de
măricel,
care
dormita,
plictisit
de
atâtea
priviri.
Am
şi
întins
palma
spre
el.
A
început
să
ridice
capul
şi
m-a
privit.
Era
uimire.
Nimeni
nu
mai
„comunicase”
cu
el...
de
ceva
timp.
A
început
să
se
unduiască
ridicându-se
uşor,
privindu-ne
unul
pe
altul.
Pur
şi
simplu
mă
bucuram
că
îi
fac
şi
lui
o
bucurie,
acea
senzaţie
pe
care
o
au
numai
copiii
(şi
pe
care
bine
ar
fi
să
ne-o
reamintim
şi
noi).
Martori,
în
jur
erau
destui.
Se
adunaseră,
dar
stăteau
tăcuţi.
Cumva
„vraja”
acelei
clipe,
îi
prinsese
şi
pe
ei.
Dar,
rezistenţa
umană
în
faţa
unui
lucru
minunat,
este
mică.
Ne
autoprotejăm,
revenind
rapid,
la
vechile
simţăminte,
modalităţi
cu
care
suntem
mult
mai
obişnuiţi,
ne
este
teamă
tocmai
...
de
ceea
ce
ne
dorim
cel
mai
mult:
comunicarea
totală
şi
neinhibată
de
percepte
şi
lozinci
şi...
şi...
Aşa
că
am
renunţat
la
„convorbirea”
cu
şarpele
(oricum
ai
mei
deja
mă
trăgeau
spre
ieşire,
pentru
că
devenisem
ţinta
unui
spectacol.
Într-un
fel
sunt
obişnuiţi
cu
asta,
mă
avertizează
„să
stau
blândă
când
mergem
undeva”,
dar
cu
şarpele
dansator...
li
s-a
părut
că
este
prea
mult).
Deci,
vreau
să
spun
că
noi
habar
nu
avem
ce
este
în
jurul
nostru,
nu
comunicăm
cu
nimic
şi
nimeni
real,
deplin
conştienţi
de
tot
şi
toate.
De
asta
mie
mi
se
întâmplă
câte
o
minune,
cel
puţin,
în
fiecare
zi.
Nu
mă
extaziez,
eventual
mai
spun
şi
eu
câte
un
waw!
Şi
gata,
las
clipa
la
locul
ei,
aşa
cum
s-a
aşezat
în
mine.
Pentru
că
oamenii
fac,
unii,
obsesii
faţă
de
aceste
stări.
Nu
este
bine.
Ne
pierdem
şi
vom
crea
haos
în
jur.
Cine
este
atât
de
puternic,
cu
atâta
energie
interioară
de
a
susţine
clipa
de
comunicare
permanentă?!
Aceasta
vine
în
timp,
trebuind
să
fim
mereu
atenţi
la
noi
înşine.
Se
poate,
se
învaţă.
***
Cred
cu
tărie
că
IUBIREA
este
singura
forţă
din
univers
pentru
că
ea
este
DUMNEZEU.
Noi
nu
putem
să
iubim
aşa
cum
ne
iubeşte
EL
dar,
ne
putem
lăsa
copleşiţi,
învăluiţi,
cuprinşi
în
iubirea
Lui.
Şi
atunci,
vom
ŞTI.
Vom
şti
că
toate
celelalte
:
frica
sau
spaima
sau
teroarea
sunt
doar
iluzii,
nu
sunt
forţe
reale,
noi
le
crem,
am
fost
obişnuiţi
aşa.
Noi
le
alimentăm.
Tare
greu
este
să
ne
dezvăţăm
de
aceasta, dar
se
poate.
Am
repetat
de
câteva
ori, pentru
mine,
în
primul
rând.
Nu
am
trăit
în
iubire
ci
în
umbre
care
m-au
dominat.
Am
învăţat
că
ochii
fizici
nu
pot
vedea
realitatea
,
ci
numai
umbre
bazate
pe
durere,
pe
frică,
pe
neajunsuri
şi
pe
toate
cele.
Ochii
luminoşi
din
interior,
ochii
spiritului,
ochii
sufletului
mi-au
dezvăluit
într-o
clipă
de
graţie
şi
sfinţenie
ceea
ce
ESTE
real.
Realitatea
iubirii.
Nu
ştiu
dacă
este
un
miracol
sau
acesta
este
un
nume
adecvat,
ştiu
însă
că
acum, după
toate
tornadele, sufletul
meu
este
liniştit
şi
calm,
că
o
unică
forţă
îl
susţine
:IUBIREA
.
Fragment
din cartea: Reiki – jurnalul unui maestru, Ed. Orfeu 2000,
Bucureşti
** **
****
A privi în oglindă pentru unii e o simplă curiozitate. Pentru alții e dorința de a -și vedea chipul din alte întrupări. Există multe determinări. Practicarea corectă a acestei tehnici are multe etape, așa cum am scris. Rezultatele sunt trepte de cunoaștere și de recuperare a energiei. Mulți au recunoscut că le e teamă de ceea ce vor vedea. Că vor arăta ...urâți. NU aceasta e o problemă. Chipul de acum îți va îndepărta acea teamă și vei răsufla ușurat ( o cicatrice sau o pată văzută poate fi acum una sufletească). Așa cum am mai explicat, dureros este să te vezi într-o ipostază tulburător de frumoasă. Dureros și chiar depresiv. Să-ți vezi chipul perfect!!! Vă las să înțelegeți singuri de ce.
Dar, cel mai important în practicarea acestei meditații este Recuperarea energiei. Energie de care avem mare nevoie pentru a FI în A C UM. Pentru că trecutul este prezent în noi, pentru că mereu pendulăm între amintiri și ,,ce o fi mâine”. Eternitatea este momentul ACUM, iar până nu îl conștientizăm ,trăindu-l, e doar o teorie din care percepem frânturi.
,,Fără trecut-fără viitor”, doar unica secundă, clipire a privirii prin care privim Eternitatea. Până nu trăiești tu însuți asta, nu ai cum înțelege. Credeam că nu o voi putea repeta. Credeam că ,,duhul” acelei clipe unice e un imens Dar recompensator. Asta am fost determinată să cred. E bine, a fost și mai minunat când am știut cât de simplu este. Și din acea clipă nu m-am mai îndoit de Puterea Prezentului. Ceea ce doresc tuturor.
Cărți recomandate: Arta meditației- Osho
Inițierea - Elizabeth Haig
În ,, Trecerea vrăjitorilor”-. Taisha Abelar și în cărțile lui Carlos Castaneda, veți descoperi o altă cale de recuperare a energiei. Se numește ,,Recapitularea”. ORICE privire, nu numai sentiment/emoție, ne ,,deposedează” de o anumită cantitate de energie. Ne ,,leagă” de locul, persoanele, făpturile din acele timpuri, care devin amintiri. Recapitularea este pentru această viață. O tehnică puternică, dar prin care recuperăm treptat energia lăsată în urmă. Dispar ,,legăturile” și odată cu ele bolile legate de trecut.
17.05. 2013
** **
****
A privi în oglindă pentru unii e o simplă curiozitate. Pentru alții e dorința de a -și vedea chipul din alte întrupări. Există multe determinări. Practicarea corectă a acestei tehnici are multe etape, așa cum am scris. Rezultatele sunt trepte de cunoaștere și de recuperare a energiei. Mulți au recunoscut că le e teamă de ceea ce vor vedea. Că vor arăta ...urâți. NU aceasta e o problemă. Chipul de acum îți va îndepărta acea teamă și vei răsufla ușurat ( o cicatrice sau o pată văzută poate fi acum una sufletească). Așa cum am mai explicat, dureros este să te vezi într-o ipostază tulburător de frumoasă. Dureros și chiar depresiv. Să-ți vezi chipul perfect!!! Vă las să înțelegeți singuri de ce.
Dar, cel mai important în practicarea acestei meditații este Recuperarea energiei. Energie de care avem mare nevoie pentru a FI în A C UM. Pentru că trecutul este prezent în noi, pentru că mereu pendulăm între amintiri și ,,ce o fi mâine”. Eternitatea este momentul ACUM, iar până nu îl conștientizăm ,trăindu-l, e doar o teorie din care percepem frânturi.
,,Fără trecut-fără viitor”, doar unica secundă, clipire a privirii prin care privim Eternitatea. Până nu trăiești tu însuți asta, nu ai cum înțelege. Credeam că nu o voi putea repeta. Credeam că ,,duhul” acelei clipe unice e un imens Dar recompensator. Asta am fost determinată să cred. E bine, a fost și mai minunat când am știut cât de simplu este. Și din acea clipă nu m-am mai îndoit de Puterea Prezentului. Ceea ce doresc tuturor.
Cărți recomandate: Arta meditației- Osho
Inițierea - Elizabeth Haig
În ,, Trecerea vrăjitorilor”-. Taisha Abelar și în cărțile lui Carlos Castaneda, veți descoperi o altă cale de recuperare a energiei. Se numește ,,Recapitularea”. ORICE privire, nu numai sentiment/emoție, ne ,,deposedează” de o anumită cantitate de energie. Ne ,,leagă” de locul, persoanele, făpturile din acele timpuri, care devin amintiri. Recapitularea este pentru această viață. O tehnică puternică, dar prin care recuperăm treptat energia lăsată în urmă. Dispar ,,legăturile” și odată cu ele bolile legate de trecut.
17.05. 2013
Flacăra unei lumânări – Meditaţie
După
ce am postat Flacăra unei lumânări, mi s-au cerut lămuriri, amănunte. Aşa am
hotărât să deschid această pagină de Meditatii.
Mai
ales că în ultimile luni am simţit nevoia ca tot timpul să fie o lumânare
aprinsă în cameră. Simţeam fizic lipsa ei. Nu sunt
o fricoasă, nu am temeri faţă de întuneric - dimpotrivă. Dar devenise o
necesitate organică, un ritual de care nu mă puteam lipsi. Şi am început să îmi
pun întrebări. Am întrebat şi pe alţii. ,, Aprinde lumânări pentru cei plecaţi”
– asta o fac mereu. Sau ( am auzit şi asta), ,,Te cheamă cineva. Poate ar
trebui să fii pregătită!”- sunt oricum pregătită să trec pragul, asta chiar nu
este o problemă, dimpotrivă, cu statul pe aici, e ..uneori, dar trece din ce în ce mai repede! Nu în sensul negativ, de
durere ci, din alte cauze care sunt doar ale mele.
E o
bucurie care se înalţă din tine atunci
când aprinzi un foc. Fie şi… aragazul. Dacă am fi atenţi am vedea că aşa
este. Se petrece ,,ceva”. Acea scurtă privire a flăcării ,,spune” acel ceva.
Am
luat totul ca atare, m-am aprovizionat cu
lumânări şi … mi-am văzut de ale mele. Până când, într-o zi am citit:
,,
Un profesor universitar din Marea Britanie a descoperit că flacăra lumânărilor conţine milioane de particule minuscule de diamant.
Doctor
Wuzong Zhou de la Universitatea St. Andrews din Scoţia a descoperit că
aproximativ 1,5 milioane de
nanoparticule de diamant sunt create în fiecare secundă când lumânările ard.
Aceste particule se distrug în urma procesului de ardere.
Profesorul
de chimie a menţionat că această descoperire ar putea duce la descoperirea unei
metode mult mai ieftine prin care diamantele să fie create.
Doctorul
Zhou a utilizat o tehnică nouă pentru extragerea particulelor din mijlocul
flăcării, descoperind astfel că flacăra
lumânărilor conţine toate cele patru forme cunoscute ale carbonului.
Acest
lucru este surprinzător, deoarece fiecare
formă a carbonului este în mod obişnuit creată în condiţii diferite.
Această descoperire va schimba pentru totdeauna felul în care privim flacăra
unei lumânări", a declarat profesorul.
Se
crede că prima lumânare a fost creată în China în urmă cu mai mult de 2.000
de ani. Studiile anterioare au demonstrat că moleculele de hidrocarbon aflate în partea de jos a flăcării sunt
transformate în dioxid de carbon de către partea superioară a flăcării.
Până
acum, procesul ce avea loc între cele două transformări era un mister. Acesta a
fost desluşit de această cercetare, pe lângă nanoparticulele de diamant fiind
descoperite şi particule de fuleren, grafit şi carbon amorf”.
Sursa: BBC
News
http://www.descopera.ro/dnews/8633997-in-flacarile-lumanarilor-se-afla-milioane-de-particule-de-diamant
http://www.descopera.ro/dnews/8633997-in-flacarile-lumanarilor-se-afla-milioane-de-particule-de-diamant
Din
punct de vedere ştiinţific apoi al producţiei de diamante, necesare în atâtea
domenii, este o descoperire fantastică. Dar, din punctul meu de vedere a fost
….uluitor ! De ce se distrug prin ardere?! Sau: ce distrug ?! Iar acele transformări ce înseamnă?
Sunt
convinsă că având acum această informaţie, veţi ,,privi” , simţi altfel Flacăra unei lumânări. Având şi
cristale în preajmă se poate crea un imens halou de lumină. Se pot crea multe
aşa. Doar de atâtea ori am citit despre aprinderea lumânării când înălţăm o
rugă, când trimitem un gând. Se poate folosi şi în auto-terapie. Dar, evident ,
atenţie la cele dorite. Această amplificare care se produce datorată
milioanelor de particole, perfecte ele însele, ar putea aduce un răspuns care să
credem că nu este în concordanţă cu cele dorite.
Gândul, intenţia noastră ajung în zone de care nu suntem foarte conştienţi, datorită ,,amplificării”. Iar răspunsul nu îl vom descifra (uneori) foarte repede. Motivaţii sunt multe. Poate fi şi ceva din inconştient sau subconştient, foarte puternic care este perceput ca dorinţă principală, iar ceea ce cerem noi să fie lăsat pe planul doi. E şi aceasta un aspect pe care e bine să îl luăm în considerare.
Gândul, intenţia noastră ajung în zone de care nu suntem foarte conştienţi, datorită ,,amplificării”. Iar răspunsul nu îl vom descifra (uneori) foarte repede. Motivaţii sunt multe. Poate fi şi ceva din inconştient sau subconştient, foarte puternic care este perceput ca dorinţă principală, iar ceea ce cerem noi să fie lăsat pe planul doi. E şi aceasta un aspect pe care e bine să îl luăm în considerare.
…Aşa
că mi s-a lămurit ,,misterul” timpului când lumânările au ars non stop. Pentru
aceste trăiri mi se pare că este minunat
să fii Aici.
Exiastă
o meditaţie foarte veche, cunoscută măcar ca idée:
Meditaţia Djioti.
Practicată înIndia . Am reauzit de ea citind,
acum ani buni, despre Sai Baba.
Meditaţia Djioti.
Practicată în
Eu
prefer să fac meditaţia într-o cameră perfect întunecată. Doar Lumina Flăcării. Ştiu că unii nu pot
aşa, au un disconfort. Fiecare va stabili cum e mai bine. Iar Lumânarea pentru
meditaţie ar fi bine să fie din ,, ceara cea mai curată a albinelor, de-a
pururi fecioare”.
Lumânarea
trebuie să fie aşezată la nivelul ochilor, la 70cm, sau la 1m - 2m. Mă rog, sau între
aceste măsuri. Hotărâţi singuri, singurei. Vouă trebuie să vă fie bine.
Priviţi
un anumit timp Flacăra Lumănării. Nu
vă forţaţi. Există un dicton ,,Fă ca şi cum nu ai face”. Asta este atitudinea
interioară. Calm şi detaşat dar cu atenţia mentalului spre flacără. Apare acea
dilatare pe care mulţi o văd imediat. Lăsaţi-o la locul ei. Fără extazieri, că
nu asta urmărim. E normal să vedem micile cristale. Normal !!! Firesc! Altminteri veţi întrerupe
meditaţia cu uimirile voastre. Care acum ştiţi că sunt normale, reale. Că nu le
şi vedeam…asta e altceva.
Apoi,
închizând ochii ,,tragem” mental flacăra şi o deplasăm în interior între
sprâncene, spre glanda pineală. E un drum decâţiva centrimetri dar….îi va
trebui ceva timp pentru a fi parcurs. Nu suntem la raliu, deci , fără
grabă. Observaţi. Deveniţi observatorii
observatorului!
La
inceput totul este intenţionând,
adică , ,,ca şi cum”... Conştientizarea, deplina
conştientizare se face pas cu pas. Şi este spre binele nostru, vă asigur.
-
După ce am
stabilizat Flacăra în interiorul capului, o coborâm încet în inima spirituală,
înspre centrul pieptului, un pic spre dreapta.
-
Acolo ea are
aceeaşi strălucire ca aceea pe care aţi văzut-o cu ochii fizici. Nu vă lăsaţi
dominaţi ( iar atrag atenţia) de ,,încântare”. Deja vorbesc de subtilităţi care
trebuie trăite şi simţite de fiecare, cu mare atenţie. Dacă devin dominante,
,,reveniţi-vă” în fire. Inima se poate deschide asemeni unei Flori! De lotus
sau fără o denumre precisă.dar Lotusul a fost consacrat ca fiind simbolul
acestei realităţi. Sau, regala floare de crin.
-
În Lumina
aceasta dispar nemulţumirile, neîmpăcările, grijile, ignoranţa în ultimă
instanţă. Dar fără a forţa nimic. Pentru mine există, în asemenea clipe doar o
imensă gingăşie în care sunt cuprinsă, care cuprinde treptat totul din mine şi
din jur.
-
Printre
beneficiile aduse sunt: paşii voştri
care vă vor purta altminteri ca până acum, nu să vă duceţi pe căi negative,
mâinile care nu vor mai putea pedepsi, ci vor fi doar mângâiere şi alinare.
Este răspunsul ,,fizic”. Mai sunt şi altele dar pe care fiecare le va primi
după cum are nevoie.
Limba, gura, buzele nu vor mai putea rosti vorbe care să îndurereze, sau îndepărta, care să bîrfească sau să judece. Urechile nu vor mai fi atente pentru a ,,surprinde” răutăţile, ca nu cumva să ne vorbească cineva şi să nu ştim.
Ochii ! Ochii se vor deschide cu altă Lumină asupra lumii! Pentru că treptat, din noi, numai din noi, vor fi îndepărtate toate cele. Acesta e marele secret! Să acceptăm Lumina care să fie Lumină în noi. Să fie zâmbetul nostru de fiecare clipă.
Limba, gura, buzele nu vor mai putea rosti vorbe care să îndurereze, sau îndepărta, care să bîrfească sau să judece. Urechile nu vor mai fi atente pentru a ,,surprinde” răutăţile, ca nu cumva să ne vorbească cineva şi să nu ştim.
Ochii ! Ochii se vor deschide cu altă Lumină asupra lumii! Pentru că treptat, din noi, numai din noi, vor fi îndepărtate toate cele. Acesta e marele secret! Să acceptăm Lumina care să fie Lumină în noi. Să fie zâmbetul nostru de fiecare clipă.
-
Chiar dacă nu
,,vedeţi”, simţiţi cum Lumina devine valuri, cercuri care se extind spre Tot.
Oameni pe care puteţi să ,,îi atingeţi” cu Lumina. Unii se pot feri. Nu-i
nimic. Nu trebuie să doriţi să fiţi pe post de centrală electrică ca să
tranferaţi energie unde , poate, nu e nevoie atunci.
-
Suntem
manifestări ale Luminii, însă am uitat asta.
-
Totul
puteţi vedea cum reverberează la atingerea luminii. A cristalelor perfecte care
activează multe în timpul acestei meditaţii. Treptat… vom şti.
-
Nu există timp limită, sau strict. Dar la început un sfert de oră , jumătate de oră cel
mult sunt suficiente. Dar… ZILNIC! Şi , cel mai indicat la aceeaşi oră. E ca o
întâlnire la care un pic de strădanie de a ajunge, din partea noastră nu strică
absolut deloc. Devine obişnuinţă.
-
La final, retrageţi Lumina în dreptul Inimii
spirituale. Lăsaţi-o acolo. Este
suficient din când în când să verificăm dacă este acolo. Va fi sigur! Şi
drumurile şi întâlnirile, întâmplările vor fi altminteri deacum încolo.
Redevenim Lumină, dar…. Lăsând să Fie Lumina ! Conştientizând.
*********************************************************************
Acesta este începutul Meditaţiei. Partea cea mai importantă. Baza, Temelia. Nimic nu se face în grabă, fără a fi bine stabilizat, simţit, înţeles ş.a.m.d. Apoi se poate mai mult. Cui îi este dat, adică după cât medităm şi ne armonizăm cu noi înşine.
Pe pagina Terapia sufletului veţi găsi ,,Flacăra unei lumânări" - parte din visul meu http://dor-danaela.blogspot.ro/2012/07/flacara-unei-lumanari.html
*********************************************************************
Acesta este începutul Meditaţiei. Partea cea mai importantă. Baza, Temelia. Nimic nu se face în grabă, fără a fi bine stabilizat, simţit, înţeles ş.a.m.d. Apoi se poate mai mult. Cui îi este dat, adică după cât medităm şi ne armonizăm cu noi înşine.
Pe pagina Terapia sufletului veţi găsi ,,Flacăra unei lumânări" - parte din visul meu http://dor-danaela.blogspot.ro/2012/07/flacara-unei-lumanari.html
Paşii în a medita cu Flacăra unei lumânări pot fi unul după altul. Dacă doar priviţi seara flacăra, inspiraţi-o în voi. Ca şi cum aţi sorbi-o înlăuntrul vostru. E un aspect. Glanda pineală devine din ce în ce mai activă însă are nevoie de hrană. Iar elementele conţinute în flacără sunt de mare ajutor.Necesare.
RăspundețiȘtergereLa deschiderea mormintului din Marea Piramidă se spune că au fost găsite, acolo unde se stătea cu capul in timpul meditaţiilor, grămăjoare albe, mici formaţiuni cristaline. Această cristalizare la modul fizic a glandei impiedică perfecta ei funcţionare.Esenţa elementelor este una, manifestarea lor în materie e alta.
A conştientiza că flacară ajunge în glanda pineală e de ajutor. Intenţia contează, manifestarea işi va urma cursul ei.
Chiar dacă e vorba tot de Flacără, încercaţi să simţiţi deosebirea subtilă dintre ,,focul" aprins într-o candelă în care punem ulei cât mai neprelucrat şi cel de la o lumânare din ceară curată.
RăspundețiȘtergereDanaela, te iubesc!
RăspundețiȘtergereSi iti multumesc! Nici nu stii cata alinare imi aduci uneori, mai ales in clipele foarte grele... Cu drag!
RăspundețiȘtergereFericirea mea este deplină. Mulţumesc pentru îmbrăţişarea sufletului tău. Dacă am reuşit, fie şi pentru un suflet, cuvintele, stările lui să fie armonie şi pace, să înceapă a se regăsi....şi sufletul meu,primeşte împlinire. Şi mulţumesc din nou, cu recunoştiinţă pentru cele scrise.Te îmbrăţişez cu drag.
Ștergeremultumesc,sfaturile ajung atunci cind am mai ,mare nevoie,atunci cind caut un raspuns la intrebariile mele interioare.multumesc din suflet.cu drag.
ȘtergereMultumesc mult!
RăspundețiȘtergereVA MULTUMESC
RăspundețiȘtergereCu drag!
ȘtergerePai si de exemplu eu privesc floarea ,dar cum trebuie sa procedez ca ea sa ma priveasca? La ce ar trebuii sa ma concentrez? Felicitari pt blog e foarte interesant si de folos.Cu respect,Mircea Zahan dinnTimisoara
RăspundețiȘtergereScuze de intârziere .
ȘtergereTE LAȘI PRIVIT DE FLOARE! sezizezază CUM tu privești și fii conștient că și floarea te poate privi tot așa cum tu privești. Simțim când cineva ne privește intens. Simte cum floarea te privește. Exersează și vei reuși. Totul cu răbdare.
O, Doamne... e prea frumos...Doamne, cât este de frumos... Multumesc,doamna Danaela...
RăspundețiȘtergere